Ne pregatim copiii sa fie slugi?

Ieri ma plimbam de zor cu Junior (cainele personal) pe strada invecinata. Pe cand eram noi mai preocupati de iarba pe care sa o “pasca” domnul cu 4 picioare (ca iar si-a stricat stomacul), a trecut pe langa noi o doamna cu aspect de bucatareasa si fetita de 5 ani. Am aflat asta, pentru ca a mica se lauda ca este ziua ei si ca implineste 5 ani. Si mai spunea ea unei vecine, interesate de viitorul sau de “gospodina” ca este harnicuta si ca doamne cat o ajuta pe mama.

Asta chiar m-a iritat. Si imi amintesc de copilaria mea si de aceleasi remarci medievale cum ca trebuie sa fiu “gospodina”. Ei bine NU SUNT. Habar nu am sa fac nu stiu ce mancare desteapta, nu ma omor in mod deosebit cu curatenia, decat cand este momentul. NU imi doresc sa fiu “gosopodina”. Imi doresc sa castig bine incat sa pot eventual sa iau ajutor in aceste chestii.

Am platit deja cate un vecin pentru diverse chestii: debarasat de resturi de la montare de ferestre noi si alte lucrari de “home improvement” si pretul a fost mult mai mic decat banii pe care i-as pierde eu lasand munca mea specializata la o parte si trecand la chestii “necalificate”.

Nu sunt impotriva ideii ca femeia sa stie sa tina un fier de calcat in mana, dar mi se pare rural de-a dreptul sa te intereseze ca fiica ta sa fie mare gospodina. Culmea este ca in viata adulta faptul ca face sau nu sarmale gustoase este irelevanta. Cand se va intruni in tot felul de evenimente poate fi cunoscuta ca “aia care face sarmale misto” sau “aia care castiga atat si atat pe postul ei de nu stiu ce la o firma din aia mare”.

Femeia de ieri (vanzatoare la un butic poate) nu intelege ca fiica ei poate trai mai bine. Ca poate castiga mult mai bine si ca isi poate eventual permite sa scape de corvoadele zilnice si eventual sa aiba pe cineva sa se ocupe de ele. Nu este rusine sa recunosti clar ca nu le ai cu treburile gospodariei si sa platesti 4-7 milioane pe luna de pilda unei doamne trecute de varsta a 2-a, in timp ce tu poate faci cateva zeci bune de milioane in luna aceea.

Nu stiu sa fac mancare buna si nici nu sunt gospodina. Acesta este pacatul meu fata de familia mea, probabil complexata ca vecina de la 3 gateste foarte bine, sau ca aia de la parter curata casa de 5 ori pe zi. Am compensat insa prin altceva: putere financiara mai buna, un nivel de trai mai bun pentru toata familia. Chiar daca nu fac eu treburi in casa atat de multe, aduc bani incat asta pare deja o problema minora.

Nu stiu ce va ajunge pustoaica de 5 ani. Poate va fi o gospodina desavarsita. Poate va fi o femeie de cariera, care nu stie cum sa aprinda aragazul. In cativa ani probabil totul se va afla. Sper insa ca va tinde spre o viata profesionala buna. Atat de buna incat, daca doreste, sa aiba pe cineva pe post de gospodina, iar ea sa isi vada de tinerete.