Cand visele nu se implinesc

Inca de mici ne stabilim niste idealuri in viata, incepem sa ne facem vise si sa speram ca le vom implini. Exista insa suficiente situatii in care, dintr-un motiv sau altul, aceste vise raman la stadiul de “daydreaming”. Ne doare asta uneori .. in alte cazuri realizam ca oricum era ceva neverosimil si ne indreptam atentia spre altceva.

“Ce vrei sa fii, cand vei ajunge mare?” .. am dorit de toate .. dar pentru ca imi aranjam papusile mereu cu grija si le scoleam (aveau carnetele de note din hartie impaturita, primeau stelute de elevi bune, sau cate o capaceala ca iar nu au invatat poezia) era deja clar pentru ai mei ca voi lucra in invatamant. Eram un copil sarac, asta era o idee buna “nu mori de foame ca si invatatoare” asa spuneau ai mei, convinsi ca voi iesi din mizerie asa.

Am intrat la Peda si eram pe drumul cel bun. Intr-o seara insa am vizitat Analog TV (pe cand era la inceput, cu 1 an inainte si ca Radio Vest sa apara in Timisoara). M-a lovit dintr-o data: vreau sa lucrez in media. La 15 ani visam sa am legitimatie de presa (de parca e nu stiu ce nebunie) si sa fiu celebra.

Am terminat liceul si am purces la facultate. Primul vis s-a sfaramat. Eu l-am sfaramat. Am dat concurs la un post de radio si am refuzat sa dau “deful”. Ai mei erau socati. Cum? 5 ani de liceu pe apa sambetei? Dubla specializare (invatator-educator) la gunoi? Mi-am pierdut mintile? Daca nu voi reusi? De ce renunt la invatamant cand e chiar o chestie OK. Nu exagerat de banoasa, daca nu esti bagat in tot felul de chestii necurate, dar pot trai cat de cat OK.

Mi-am implinit visul de la 15 ani. Am primit legitimatie si le-am lasat-o acasa. In fiecare an, cu religiozitate, ai mei pun legitimatia intr-o vitrina, de fiecare data, cand se shimba, o trec la “arhiva” pe cea veche si o afiseaza pe cea noua. Sunt fericiti acum si mai glumesc ca poate imi voi lua eventual locul in invatamant, poate chiar ca profesor de romana-engleza. Ti-ai gasit :D

La 23 ani am avut un alt vis. Se numea “instructor de Karate”. Eram o “batranica” la antrenamente, am tras mult, a fost greu, dar vedeam linia de “finish”: centura neagra si sala mea cu elevii mei. Am invatat teorie cat am putut, m-am chinuit sa evoluez (am fost ingrozitoare la inceput, sensei spunea insa ca am progresat superb). Toti stiau care este visul meu si credeau ca pot face asta …

Am pus online primul site cu informatii de karate (dojo.ro). Am inceput sa lucrez pe el, sa il dezvolt, si am descoperit o alta pasiune. Nu indrazneam sa visez ca intr-o zi voi avea mai multe, ca poate voi castiga un banut de pe ele, ca poate odata voi avea propria mea firma de specialitate. Poate de aia s-a implinit, un vis pe care niciodata nu am avut curajul sa il “rostesc”.

Pe atunci mai aveam un vis .. sa am laptop. Stiu, e penibil .. aveam un PC amarat, dar imi doream un laptop. Bani de asa ceva nu erau (salariul era inca mic). Am reusit sa iau inca un job si am intrat la o rata. Nu facusem rate niciodata si (cu doua joburi) mergea deja mai usor. In seara aceea de mai 2005 am venit de la Metro cu un ranjet urias pe fata. Tineam la piept “bijuteria” mea: un Fujitsu Siemens Amilo .. cel mai frumos si valoros lucru pe care il aveam. Am venit acasa si l-am asezat pe masa. Avea XP Home Edition instalat pe el (cu licenta) si am inceput sa eliberez fostul calculator.

A doua zi am dus magaoaia la job-ul al doilea sa il arat. Eram absolut incantata. Un vis implinit, pe care il plateam timp de 3 ani, dar care din acel moment am simtit ca merita. Nu va mai spun ca inca folosesc acest laptop si functioneaza absolut magnific. Si a recuperat banii in cauza cu varf si indesat.

De cateva saptamani ma plangeam de dureri de spate. Mari. Cu cateva zile am fost la un “doctor de oase”, pentru niste radiografii si un consult. Banuiam ca o cadere proasta la antrenamente mi-a aranjat vreo coasta. Ca e drept, am mai picat si .. prost.

Era seara. Aveam laptopul la mine, eram la iubi acasa. Primim apel de la sora lui (cea care ne ajutase sa ajungem la medicul in cauza, sunt bune cunostinte, chiar daca ambii sunt de specialitati diferite). M-a chemat la telefon si mi-a spus ca a discutat cu medicul si ca este posibil ca niciodata sa nu mai fac sport.

Mi-a cazut cerul pe cap .. am plans in nestire vreo jumatate de ora si durea ca un vis a distrus un altul .. chiar simteam ca poate asa e treba asta cu visele: unul se naruia, altul se implinea.

Am facut fizioterapie cu o incapatanare de speriat. Trageam cat mai mult de mine si ma intrista ca am ajuns atat de neputincioasa. De la o conditie fizica foarte buna, ajungeam sa ma bucur ca pot face 50 de abdomene.

In vara aceea un prieten din Germania (instructor de Karate) mi-a trimis cadou un karategi (kimono, mai pe “romaneste”) Tokaido Kata Master (pentru cunoscatori, o bijuteria cu croi clasic, bumbac gros si rigid care face “paf” cand te misti) .. doamne cat era de frumos. Aveam un kimono de proasta calitate (sunt scumpe de tot) si asta pica asa .. divin.

Era vara .. ma simteam ceva mai bine cu spatele si imi juram in barba ca voi merge la antre, macar pentru a ma lauda cu superbul karategi. In noiembrie am calcat in dojo din nou. Ma “tinea” putin spatele, dar era OK. Am mers pe bicicleta, am ajust acolo si m-am simtit din nou in apele mele: pupaturi, imbratisari, “ma, ce misto arata”, “de ce nu ai mai venit la antre” etc. Am discutat problema cu instructorul, aveam libertatea sa refuz exercitiile care mi-ar afecta spatele.

A fost bine .. am revenit, eram eu din nou.

Am inteles atunci ca poate nu voi ajunge instructor (greu sa crezi ca poti ajunge la un asa nivel, cand te antrenezi cu “manusi” si nu poti depune efortul pe care il depuneai odata). M-am indepartat de antrenamente apoi din cauza serviciului. Reteaua de situri crestea, in cateva luni am inceput sa fiu tot mai serioasa in domeniul asta. Un vis pe care nu il avusem se implinea: mi-am deschis firma, am pastrat serviciul initial, munca dubla, odihna putina, stres cat cuprinde. Sunt insa fericita. Este un vis nou care prinde forma.

Trebuie sa renunt iata la altele si poate in timp vor mai aparea alte vise. Incerc sa imi imaginez cum ar fi fost daca alte vise s-ar fi implinit. Poate era mai bine, poate nu. Ma bucur insa ca mi-am dorit ceva. Ca am visat sa fiu ceva/cineva. Chiar daca multe lucruri s-au schimbat in viata mea, am crescut, simt asta. Si sunt gata acum pentru noi vise ;)

Pin It
dojo 10/01/2008Diverse

Despre dojo

Web designer, freelancer, blogger si fotograf amator. Detin un forum pentru webmasteri, ofer informatii celor care doresc sa-si deschida o mica afacere si fac multe poze prin locurile vizitate.

18 comentarii pentru articolul “Cand visele nu se implinesc

  1. Cristina

    Nu toate visele se implinesc. Poate ca este mai bine, altfel am inceta sa visam si sa mergem inainte. Ingenunchem, dar ne ridicam si mergem mai departe. Ne ratacim, dar curand gasim alta cale de a ne continua drumul. Asta este viata…

    Raspunde
  2. C.T.Daniel

    Happy End
    Frumoasa trecerea in revista :) felicitari pentru visele implinite.

    [..] Romani 8:28 De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu [...]

    Raspunde
  3. dojo

    @singuraticul .. sa ne fereasca dumnezeu .. iti dai seama? Roman fara diacritice? :D

    @Cristina .. sa stii ca si eu ma “linistesc” cu gandul asta. Intr-un fel este interesant cum evoluam in timp si cum ne schimbam idealurile si cum ne schimba chiar viata …

    Raspunde
  4. Cristina

    Cred ca sunt putini aceia care fac la maturitate exct ce au visat in copilarie.Si mai cred ca unii din ei fac cu mult mai mult decat s-ar fi asteptat ca pot face…

    Raspunde
  5. lui_eduard

    E frumos ce ai scris si felu in care ai scris. Chiar mi-a placut mult.
    Faza cu laptopul… acesta a fost si visul meu.. si imi visam ca isi va scoate si banii in cativa ani… dar inca nu a adus profit deloc…
    Cred ca ai o formula magica tu ;;)

    Raspunde
  6. Amerenescu

    Liceul Pedagogic ? Păi de ce n-ai spus asta de la început ? Te apucai să le spui oamenilor să muncească pe bloguri cît mai mult dacă vor să aibă succes. Dar uitai să le spui că le trebuie şi educaţie, le trebuie şi o formare cît de cît “literară – educativă” dacă vor să scrie lucruri interesante şi plăcute la citit. Ori asta e baza, cel puţin în ce priveşte conţinutul siturilor, care este esenţial pentru succes.

    Visul nu e totul, mă îndoiesc de faptul că reuşeai să te impui atît de repede pe internet fără avantajul oferit de studiile pedagogice.

    Raspunde
  7. Viorel

    Frumoasă poveste… m-a impresionat din anumite puncte de vedere.

    Ştii care e cel mai periculos lucru de care trebuie să te fereşti în general? Nu neîndeplinirea viselor, ci lipsa lor. Un om care nu are o motivaţie superioară e sortit mediocrităţii şi plafonării.

    Raspunde
  8. andrei

    sa avem vise(idealuri) e bine. sa ne punem in starea de a incerk sa le indeplinim e d dorit. uneori vom reusi, uneori vom esua si vom suferi. important este sa luptam ptr chestiile in care credem. important e sa mergem inainte si sa ‘crestem’ continuu.

    se zice k viata e o calatorie, in care nu conteaza atat de mult destinatia finala, cat mai ales ‘statiile’ prin care trecem. :)

    Raspunde
  9. chloe

    te rog, pentru linistea mea sufleteasca, foloseste visuri cand vorbesti de idealuri, aspiratii!

    Raspunde
  10. krimket

    Frumos scris. Felicitari pentru visele implinite pana acum. Si succes cu cele de acum incolo.
    Visurile se mai schimba … nu se stie ce iti rezolva viata. Important este sa iti placa ceea ce faci.
    Fiecare persoana ar trebui sa aiba macar un vis … acela de a fi OM.

    Raspunde
  11. Pingback: Un laptop îţi măreşte productivitatea? | A.Faith Blog

  12. Gabi

    Frumos povestit.
    Eu joc fotbal, fac kendo si iaido. Acu 2 saptamini mi-am scrintit bine de tot genunchiu la fotbal. Am mers 1 saptamina cu cirje 1 saptamina cu baston. Umilitor, mai ales dupa ce jucam fotbal de 2 ori pe saptamina, kendo de 2 ori si iaido 1 data. Azi am ecografie la genunchi is intr-o saptamina aflu rezultatu. Asteptarea ma arde pe suflet! Cind o sa pot sa mai joc fotbal? Am nevoie de operatie? Mi-e rusine de cit de slab sint si de cit ma afecteaza situatia. Acu 400 de ani, daca as fi fost intr-un razboi si cineva mi-ar fi retezat un picior cu o sabie ruginita si nu prea bine ascutita, nu cred ca mi-as fi facut problemele care mi le fac azi. Incerc sa absorb totul zi cu zi. Desi teoria e simpla, practica e mai obositoare.

    Raspunde
  13. Ana

    :(
    Uneori ma plimb de aiurea prin articolele mai vechi de pe blogurile pe care imi plac. La asta nu mai ajunsesem pana acum.

    Sunt foarte dezamagita de mine la capitolul vise indeplinite. Nu pot sa bifez absolut nimic major, nimic din ce ar fi necesitat un efort din partea mea si nu s-a implinit… pur si simplu lasand lucrurile sa curga. Nu inseamna ca nu mi s-ar fi intamplat lucruri care sa ma faca foarte fericita… dar lucrurile alea (destule, recunosc) nu au fost niciodata unele pe care sa-mi imaginez ca mi le-as dori.

    Gustul amar exista…

    Raspunde
  14. Pingback: Ni se permite sa visam? | Dojo Blog

Înainte de a comenta:

  • Semnează-te cu numele/pseudonimul. Nu se acceptă comentarii de la „adidași originali” și altele asemenea.
  • Fii politicos. Nu trebuie să avem opinii similare, dar atacurile personale nu sunt acceptate. Dacă ai probleme cu alți bloggeri, discută-le pe siturile lor, nu le posta aici.
  • Dacă este primul tău comentariu pe blog sau conține un link, va intra în moderare. Nu te speria, va fi aprobat imediat ce-l văd.
  • Încearcă să aduci informații noi, să discuți despre experiențele tale etc. Contribuția ta ajută comunitatea să prindă în atenție mai multe aspecte decât cele pe care le aduc eu în discuție.
Îți mulțumesc pentru timpul acordat, sper să te mai vedem pe aici :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud

Categorii

Arhive