Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Si a inceput ca o zi normala …
“Today is the first day of the rest of your life” .. parcă aşa zicea nenea ăla din American Beauty.
Ziua a început normal. A plouat, am plecat mai devreme de acasă (nu e chiar normal pentru mine, dar asta este) şi am bântuit în disperare prin oraş. Seara am sărbătorit finalul muncii şi am purces spre casă. Planificam deja o discuţie plăcută cu voi, mângâiat potăile din dotare, faze de om care a terminat munca.
Am ajuns la semafor, aproape de strada mea. Era deja verde, am pornit pe drumul spre casă. Muzica dată destul de tare m-a împiedicat să aud ceva. O ambulanţă roşie (sau dubiţă de pompieri, nu ştiu sigur) se strecurase pe banda 1, după ce aşteptasem şi eu nişte secunde să aibă loc de mine. Chiar nu mi-aş dori să îi încurc pe oamenii ăştia când au de lucru.
Am trecut intersecţia şi ne-am oprit. Pe banda 1 era oprită şi dubiţa de intervenţie şi nu înţelegeam de ce. Am aflat peste câteva secunde, când am ajuns în locul respectiv. Era domnul din imaginea de mai sus .. lovit. Nu ştiu dacă ambulanţa l-a lovit sau aşteptau doar să decidă cum iese de pe carosabil, deci nu are rost să mă apuc de acuzaţii aiurea.
Era între benzi, şocat. Târa picioarele din spate şi nu ştia ce să facă. Am oprit şi m-am uitat cu atenţie, să nu îl iau eu în roţi. În spatele meu 2-3 maşini, NICIUNA NU A CLAXONAT. M-am bucurat pe tema asta şi am aruncat înca o privire câinelui, care nu ştia cum să procedeze. În dreapta mea un “van” alb. Puteam fi sigură că îl calcă. Nu, şoferul a stat şi el câteva secunde, suficiente pentru rănitul dintre linii să treacă pe trotuar.
Am făcut dreapta şi am intrat pe strada mea.
Normal că am venit să văd dacă mai trăieşte sau nu. Şi Juni a fost lovit acum câţiva ani şi s-a ales cu “roata spate” ruptă, dar s-a vindecat repede. Speram să fie ceva de genul, mai ales că a reuşit şi să se deplaseze.
Era chiar lângă azilul de noapte, lângă perete, respira “des” şi avea un firicel de sânge la nas. Am privit spre picioare şi m-am îngrozit. Vedeam carne roşie şi ceva atârnând (am aflat ulterior că era un testicol). Următorul pas a fost să pun mâna pe telefon să îl sun pe doctorul care îi îngrijeşte pe Juni şi Mofli (pe Molfi l-a salvat acum 2-3 ani de la moarte, că a fost şi el ciur), plus pe Santi, un alt caz “caritabil” de al meu, o potaie luată de pe stradă la vreo 2-3 luni, cu mici şanse de supravieţuire, care acum este cât un lup).
A venit cu maşina şi am decis că trebuie făcut ceva. Eu nu pot pleca de acolo şi dormi liniştită, ştiind că amărâtul ăla moare în chinurile alea pe stradă. Pentru că trebuia dus undeva până îl punem pe picioare, am sunat fără tragere de inimă chiar bătrânul meu vecin care îl ţine pe Santi. A acceptat să îl aduc la curtea lui FĂRĂ NICIUN COMENTARIU. Impresionant om şi o inimă mare.
După 3 ore şi jumate aproape cuţu nostru este cusut, sterilizat, cu o “puţulică” nouă. Urmează mâine să se rezolve şi fractura pe care o are la picior şi să ne rugăm să supravieţuiască.
Şi acum e nevoie de voi, cititorii mei din TIMIŞOARA mai ales.
După ce terminăm tratamentul şi e reparat complet, ne trebuie stăpâni. Poate sta liniştit la curte, este un câine bătrân şi steril, care nu va face probleme. Este obişnuit cu traiul afară, nişte mâncărică şi o vorbă bună sunt suficiente pentru el.
Nu doresc să vă scârbesc cu poza aceasta, doar să bănuiţi cât de grav a fost lovit câinele acesta şi cât efort a depus omul acesta minunat, care tratează animăluţe. Este păcat de câinele ăsta, de orele petrecute de doctor încercând să îl salveze, chiar şi de ajutorul unui bătrân cu un suflet mare să nu finalizăm fapta bună.
Nu solicit bani, mă descurc eu cu toate costurile, aşa cum am facut-o mereu. Vă rog însă interesaţi-vă şi eventual ajutaţi-mă să popularizez situaţia asta aici în Timişoara, pentru a-i oferi unui câine o nouă şansă la viaţă. Dacă totul merge conform planului, mai are nişte anişori în faţă şi poate îi facem mai frumoşi.
Şi pentru că aşa este frumos, iată şi datele doctorului care şi-a stricat din nou seara pentru un câine: Dr. Cristian Croicu, VETERINARIA, Str. Brâncoveanu Nr. 125A Timişoara. 0744-578781. Sunaţi la orice oră, este disponibil non-stop pentru urgenţe.
Mulţumesc în avans. Nu am la cine să apelez pentru că într-un oraş atât de mare şi de tare nu suntem în stare să avem un loc sigur pentru animăluţe, o autoritate ceva care să ne ajute în demersul nostru de a plasa câte un sufleţel spre adopţie. Mi-aş dori să avem un RSPCA în sistemul occidental, dar suntem în urmă cu câteva secole cu mentalitatea.
PS: dacă aveţi vreo soluţie, vă rog comentaţi aici. Sau contactaţi-mă (0744-617176)
PS2: cei care au intenţia de a arunca nişte comentarii inepte despre cum ne pierdem noi vremea salvând câini, abţineţi-vă. Nu am ajutat doar animale la viaţa mea, consider însă că şi ele au dreptul la viaţă.
MULŢUMESC ÎNCĂ O DATĂ PENTRU TOT. Vă ţin la curent cu evoluţia lui cuţi.
Saru’mana. E sanatoasa domnisoara? Ca am inteles ca ai mai avut si tu ceva probleme cu ea recent.
pfoai… mi-ai adus aminte de ce-am păţit io cu Cora 🙁
multă baftă şi însănătoşire grabnică patrupedului!
e mai ok, dar a făcut o boacănă nasoală în weekend: a muşcat-o pe fetiţa unei vecine şi sper să nu se mai repete, că altfel e nasol. anyway, îmi permit să salvez nr. tău de telefon de-aici, că am de gând s-ajung prin TM şi tare aş vrea să te sun să ieşim la o … ceva de băut, să mai discutăm şi noi, ca-ntre bloggeri 🙂 e ok?
Ufa Ramo, o sa incerc sa gasim la Arad pe cineva, in caz ca nu gasesti la voi.
Dani, e si asta o idee super. Ca doar nu e atat de departe. Saru’mana 🙂
Digital Elf… mda, din pacate ma cam bag in toate rahaturile 🙁
Sa mor de nu esti demna de o diploma “Mama Ranitilor”. Te admir.
Vaaai, bietul de el. 🙁 Sper ca se simte mai bine.
O sa scriu si eu diseara un articol. Si o sa vorbesc cu matusa-mea care sta la sat. ea are deja 4 caini si vreo 2 pisici, deci nu stiu daca se poate. Dar poate cunoaste pe cineva. Daca nu, poate merge cu blogul.
Saru’mana .. ar fi frumos sa reusim sa il si plasam. Graba enorma nu este, pentru ca inca niste saptamani este in tratament, dar nu stiu nici batranul asta cat il poate tine si el. Azi am stat inca 3 ore cu el la vet, i-a pus “placuta” in piciorul zdrobit, i-a taiat si din coada, ca si ea era terfelita si l-a indopat cu antibiotice. Refuza sa moara sarmanul. Acum este tot peticit si sper sa nu se infecteze prea tare. De infectie nu scapam, ideea e sa fie tinuta bine sub control. Maine iar la medic si tot asa ….
nu credeam ca esti in stare de asa ceva. recunosc, eu poate ca nu as fi facut atata efort, desi cainii sunt animalele mele preferate. tot respectul pentru ce ai facut.
[…] pentru a-i mulţumi. V-am mituit? Haideţi, va rog eu, ajutaţi-mă să facem o faptă bună. Detalii si poze găsiţi la Dojo. Posted in now seriously | Leave a […]
Am pus postul. 🙂 sper sa putem sa-l ajutam.
Ai un suflet mare. Cu siguranta te-a costat ceva gestul acesta. Doresc sa donez 50 RON ca sa iti mai scoti din parleala. Stii cum sa ma contactezi…
Mi se rupe inima vazandu-l! saracutul! Tot respectul pt ce faci ,oameni ca tine mai rar!
[…] Mai multe detalii gasiti aici […]
Ma alatur si eu mediatizarii cazului. Sa speram ca anunturile vor da roade 🙂
Multumesc frumos pentru ajutor tuturor. Am innebunit cunoscutii si trag tare pe faza asta, ca vom rezolva problema.
Cutu este mai bine.
Ieri am revenit de la doctor si a plans cateva ore dupa ce s-a dus anestezicul. Are o placuta in piciorul stang spate si 5 “suruburi” care ii tin articulatia in loc. Nu vreau sa stiu in ce dureri a fost, sarmanul.
Azi dimineata s-a tarat prin curtea omului putin, pana a gasit un locsor care i-a placut mai mult. Cand m-a vazut si-a intins boticul catre mine si l-a asezat in palma mea. A incercat chiar sa se apropie de mine, dar nu poate inca sa mearga cum trebuie, asa ca l-am oprit si l-am mai mangaiat. Se pare ca vocea mea il calmeaza. Si ieri seara, cand am trecut sa vad cum mai este si am discutat cu vecinul care il tine, in sfertul ala de ora nu a scancit deloc, desi inainte si dupa ce am plecat a mai plans putin.
M-a lasat sa il leg de botic si l-am mangaiat de s-a saturat. Vreau sa aiba incredere si sa inteleaga ca nimeni nu il va mai chinui de acum inainte. Suturile arata relativ decent, pentru ce carnagiu a fost acolo, a mai primit o injectie cu antibiotic si l-am adus acasa.
Acum am trecut pe la batran si doarme potaia. Mai stau putin si trec pe acolo iar, sa vad daca reuseste si sa pape ceva. Apa bea in disperare, ceea ce e OK. Sunt inca speriata de posibilitatea ca infectia sa isi faca de cap, dar rezista sarmanul ca un soldat adevarat. Durerile sunt ceva mai mici sau poate s-a obisnuit, asa ca e si mai linistit.
Va tin la curent si va multumesc pentru sprijin.
Razvan, multumesc pentru gestul tau. Poti dona eventual prin paypal, daca ti-e mai usor (dojodesign -at- gmail.com). Sau poti tine banutii pentru cand va mai fi nevoie. Am niste planuri momentan si tre’ sa mai discut cu niste oameni. Poate incepem sa ne organizam naibii si sa punem de ceva oficial. Atunci donatiile vor fi absolut vitale 😉
De te bate gandul unui ONG, si io vreau in el. 😀 Dau aia 2% :)) Si mai combin si pe altii. 🙂
Am publicat un anunt si pe site-ul nostru sibian de adoptii – https://www.adopta-i.ro/adoptie/convalescent-caut-stapan.html Sper sa-si gaseasca un camin cat mai repede.
Mi-au dat lacrimile…am vazut si eu destule animale ranite … Si i-am injurat pe oameni fara inima care au dat peste ei sau care nu au putut opri sa vada ce are. O data cand am venit de la tara si eram cu tata, am vazut un caine aproape de drum… ranit. A oprit tata a coborat al el, eu nu am avut suflet sa ma uit sa vad cum moare ca am vazut ca era lovit la cap. Nu mai se putea afce nimic pt el… Inca mai am imaginea in minte cu acel catelus.
Tomata … cam ceva de genul ala. tre sa vedem ce mod de organizare ar fi bun si sa mai am niste discutii. In Timisoara e clar nevoie de asa ceva, de o chestie care sa nu pape bani pentru smecherii, ci chiar sa ii foloseasca spre rezolvarea macar partiala a problemei. Ca suntem de rasul curcilor.
@Dojo: Nu pot trimite bani prin PayPal.
Eu zic sa trec maine pe la posta sa iti trimit banii. Adresa pe care o am este cu strada “Hebe”. Esti de acord?
Felicitari pentru initiativa!!
Aia este. Multumesc inca o data 😉
Ramo daca se face bine il ducem mamei la tara. Am hotarat. Insa trebe’ sa fie pe picioare. Caci ea nu are foarte mult timp de ingrijit… 🙁 Este singurul lucru pe care pot sa-l fac pentru cutu asta si imi este ciuda.
Stiam ca este o asociatie pe la uzina de apa, casa cainelui parca ii spune – https://acc.eprocom.org/ – care se ocupa de cainii vagabonzi (mancare, playground, etc)
nu stiu care e stadiul stabilimentului azi, insa poate te ajuta pe viitor sa iei legatura cu cei de acolo
[…] ce l-am adus pe cuţu cel lovit de maşină acasă (seara de sâmbătă), am decis să îi fac cadou noua zgardă. Avea la gât o vechitură […]
pardon, am gresit blogul! adresa mea e cea care apare acum! te-as ruga sa nu publici comentariile mele. am pus link spre tine la noi pe blog! bafta multa cu catelul!
pun si eu pe blog! poate cineva din cei ce ne citesc vor sa il ia! dar daca ar merge la tara, cred ca ar avea viata buna. si noi stam la tara si avem doi catei si e super ok!
@Dojo: Banii trebuie sa ajunga Marti (14 Iulie 2009). Scuze pentru intarziere, dar vineri am fost foarte ocupat iar dupa weekend am uitat de problema aceasta. Banii au fost trimisi joi – 9 Iulie 2009.
Te rog sa imi scrii daca nu primesti banii.
Multumesc, Razvan. Prind bine banutii oricum. 🙂
Bravo, Dojo si felicitari vetului dedicat! Care mai sunt noutatile, cum se simte?
frumos gest! si eu ador cainii, cu cat cunosc mai multi oameni, cu atat iubesc mai mult animalele… pacat ca nu am cum sa ajut. succes oricum
[…] Dani am un amor vechi. Cam de pe când mă chinuiam să salvez un câine lovit de un șofer „excepțional” exact în fața mea și lăsat să moară. Pe când eu și […]