Ce am invatat in ultimele 3 luni?

21
106
views

Pentru cei care nu sunt la curent cu marile realizări personale .. sunt “şomeră” de vreo 3 luni. Postul de radio la care am lucrat s-a închis (de fapt redacţia din Timişoara) şi, cum pe piaţa “presei” din oraş cam bate vântul să zic aşa (fără mişto la adresa fostului patron), am decis pentru prima dată în 10 ani să mă fac “antreprenor” pe un business oricum lovit nasol de criză, recte web development (cu tăt ce include el).

Pe lângă transformările “profesionale” şi trecerea cu căţei şi purcei pe minusculul sereleu înfiinţat acu 2 ani juma’, m-am mai “bucurat” şi de nişte şocuri privind personala sănătate. Îs OK şi pe planul ăla, nu “reparată” totalmente, dar măcar ştiu ce înseamnă un rezultat bun de biopsie. A naibii încântare când ştii că nu este “aia” şi că teoretic se rezolvă problema cu vreun medicament ceva. Deci alive and kicking with both legs.

Revenim la caii noştri şi anume învăţăturile lu’ dojo pentru restul vieţii ei.

  • gata cu salariul. No, asta e cea mai nasoală fază. Că este mare sau mic, sălărelul îţi dă totuşi o anumită siguranţă. Când a secat izvorul plăţilor de la angajator la tine, e un moment să zicem aşa de spaimă.
  • buget şi iar buget. Niciodată n-am fost mai calculată ca acum. Am descărcat un mişto progrămel de îi zice AceMoney. Există varianta free sau paid, dacă aveţi prea multe conturi. Se poate ţine bugetul şi într-o agendă şi pe un spreadsheet in excel, fiecare cum îl duce creierul. Nu realizezi câţi bani spargi lunar pe tot felul de tâmpenii, până nu ai un buget din ăsta. În momentul în care ai plecat de la zero în “antreprenoriat”, ai rată şi vrei să nu aştepţi milă de la nimeni, este super important să te mai restrângi şi să vezi unde pierzi banii.
  • munca de acasă e mişto. Toată lumea mă căinează că “săraca, tre’ să stai acasă”, de parcă sunt legată cu lesa câinilor. Nu, dragilor, nu sunt legată. Ies la plimbare, ies cu amicii în oraş, călătoresc când ni se arată. Partea şi mai frumoasă este că, dacă e vreme din aia de nici câinele să nu îl scoţi, ghici cine se bucură că nu trebuie să plece de acasă … Am program de voie (deh, depinde de dealines), adorm când doresc şi mă trezesc la prânz, dacă vreau să dorm mai mult (şi slavă ălui de sus, că pot dormi). Azi de pildă e super naşpa afară. Am plimbat potăile şi acum scriu pe blog. Nu am chef de ieşit, că mă deprimă vremea, deci nu ieşim.
  • “micile” cheltuieli au scăzut şi mai mult. Nu mai cumpărăm suc şi pizza în fiecare zi. Că doar eram la muncă şi ne comandam la comun diverse. Partea aia a fost mişto şi mi-e sincer dor de colegi şi de micile noastre escapade culinare. 50 de lei pe săptămână pe care nu îi mai cheltuieşti se cam simt, zău aşa. Dojomobilul consumă mai puţină “hrană” (deşi n-a fost niciodată o maşină cu consum mic, oricât se laudă producătorul), deci facem plinul o dată la 2 luni sau chiar 2 luni jumate, faţă de 3-4 săptămâni în perioada de “glorie”.
  • dacă nu munceşti, nu … haleşti. Este clar că nu lucrez non-stop. Dar sunt zile în care trag şi 15-16 ore, sunt weekenduri petrecute pe un design pentru un client sau reparând sfântul ştie ce. Am zile mai “lejere” în care apuc să mă mai ocup de vreun site din “reţea”, să mai caut joburi, să mai citesc vreun articol de web. Trag tare să îmi acopăr luna următoare de plăţi şi mai ales să pot păstra şi un leu în contul de “zile negre”. Şi, dacă tragi cum trebuie, chiar şi în domeniul ăsta bătut de recesiuni, tot reuşeşti măcar să “pluteşti”.
  • se poate să ai plăţile la zi. Ai mei mi-au cântat mereu despre cum trebuie să plăteşti întâi “obligaţiile” şi asta am făcut. Chiar dacă am intrat direct la “apă” fără salariul de odinioară şi e destul de recuperat, mă mândresc că nu am avut nevoie de niciun leu de la nimeni. Dacă stau să cuget, îs alţii cu datorii la mine, de pe vremuri mai însorite. Mă pregătesc mereu pentru luna următoare şi pentru toate surprizele ce mai pot veni (recte forfetarul de 570 de lei “oferit” din nou de gunoaiele alea de la conducere). Am deja acoperită luna asta şi parte din luna viitoare şi trag acum să ajung până în ianuarie cu toate. Sună penibil poate, dar nu se face nimic peste noapte.
  • renunţi la multe “prostii”, pentru că nu se poate altfel. Am renunţat şi eu la destule chestii, majoritatea chiar prostii. Bani aruncaţi, pe care nu îi simţi pentru că sunt 20, 40, 70 … adică “sume mici”. Şi, când te pui la bugetul ăla despre care vorbeam mai sus şi vezi cât ai plătit pe tâmpenii, simţi nevoia să te dai cu capul de pereţi.  Am în plan nişte shopping de “nădragi” şi ceva încălţări, dar este timp şi pentru asta. Momentan altele sunt priorităţile.
  • ca şi concluzie .. astea 3 luni sunt cel mai bun lucru ce mi s-a întâmplat. Am fost super-speriată când am aflat că rămânem pe “drumuri”. Am adunat nişte stres, simţit puternic de familie, rar am fost atât de arţăgoasă ca în zilele alea. Am intrat însă pe noul drum ca un taur turbat şi am tras cum nu cred să fi tras vreodată. Nu munceşti niciodată cu atât spor ca atunci când totul depinde de tine şi nu mai este un patron sau statul care să îţi arunce un salariu chiar şi când depui 60% efort. Nu ai şefi, nu ai stres din cauza asta, dar nici nu ai sprijin. Munceşti sau te rogi de cunoscuţi să te împrumute … deci nu prea ai de ales.

Au fost deci 3 luni dure şi frumoase în acelaşi timp. Mă bucură libertatea de program şi faptul că trebuie să muncesc totuşi serios pentru a nu rămâne în urmă cu datoriile. Pot “freca menta” 3 zile, dacă doresc, dar ştiu că voi recupera în draci următoarele zile. Am devenit extrem de “pragmatică”, valorific mai bine timpul, realizez că talentul şi cunoştinţele mele costă. Am planuri de viitor imediat şi mă pregătesc, măcar sufleteşte, pentru următorul pas în business, chiar dacă asta se va întâmpla peste vreo 3-4 ani.

N-a spus nimeni că va fi uşor, imposibil însă clar nu este 🙂

21 COMMENTS

  1. Ionute, orice pot spune despre angajatorul in cauza, dar m-ar batea al de sus sa spun ca nu mi-am luat salariul la timp sau ca nu au “indexat” periodic veniturile in functie de cresterea euro-ului. Am plecat de la un anumit salariu acum 3 ani si in ultimele luni primeam cu 80% mai mult decat la inceput. Salariul a fost exceptional pentru numarul de ore de munca si s-a platit corect. Cel mai “grav” era daca se invarteau prin banca banii si intarziau 1-2 zile. Deci nu pot spune nici ca m-au platit de rahat, nici ca nu au fost “fair-play”. Chiar si la inchiderea “conturilor” impreuna au fost de bun simt.

    Dar, asa cum spui tu, e chestie de neivitate pana la urma. Chiar si un salariu decent se poate castiga de acasa, daca esti intr-un business bun. Freelancingul este clar o chestie buna si munca se plateste de bun simt.Sunt inca mai jos de pretentiile mele financiare obisnuite, dar nu pot spune ca nu castig.

    Versus … saru’mana de vorbele frumoase si felicitari pentru primul pas. Trecerea asta nu e chiar usoara si, nu as fi facut-o daca avea orice alta posibilitate. Sa primesc insa in media un salariu pe care il “fac’ intr-o saptamana, pentru mine nu mai este o solutie. Mai ales ca bugetul meu a cam crescut in ultima vreme, deci nu mai am “nevoile’ de acum 10 ani 😀

  2. un singur sfat: nu uita sa donezi unei cauze dragi tie!

    pare contra-intuitiv, dar in vremurile de restriste chestia asta te ajuta sa te simti bine, sa nu scazi in ochii tai si sa te simti “bogata”.

    poti dona timp sau bani. e mult mai simplu sa donezi bani, chiar daca uneori ti se pare ca ai mai mult timp decat bani.

  3. Salariul este o sursă sigură de venit doar pentru cei naivi. ATÂT. Oricât de angajat ai fi, poţi să nu-ţi primeşti banii la timp (şi câteva zile întârziere pot face diferenţa dintre o factură plătită la timp şi un telefon pe care poţi doar să primeşti apeluri) sau chiar să zbori de la locul de muncă pe absolut orice motiv (de la parcat pe locul şefului până la culoarea fesului).

    După vreo doi ani de freelancing pot spune cu mâna pe inimă că nu m-aş angaja iar decât dacă se impun măsuri extreme. Şi aş reveni la statutul de freelancer cu proxima ocazie 🙂

    Mie cel mai greu mi-a fost să-i conving pe ai mei (maică-mea, taică-miu, etc) că în ciuda faptului că stau acasă toată ziua, eu muncesc. 😀

    Multă baftă în continuare 🙂

  4. Ma bucur sa aud ca esti bine, si ca aceste trei luni de cand ai reusit sa scapi de zgarda salariului lunar ti-au fost foarte benefice!! Iti urez sa iti fie din ce in ce mai bine pe viitor!

    Si eu am iesit de sub zgarda unui salariu, sunt sub alta mai lejera (nu am avut curaj sa evadez deodata, recunosc), si acum recitesc emailurile de la tine sa imi usurez usor usor miscarea spre “libertate” profesionala.

    Mult succes in continuare si sa auzim numai de bine!!

    Bogdan

  5. Deschid acu’ vreo luna site-ul unui cotidian central, vad un articolas despre postarile de pe bloguri, tema: momente romantice. Intru, citesc postarea, comentariile. Ma uit amuzata la un avatar micut, un clovnisor simpatic, dojo, scrie bine si frumos acolo. Asa ca hop! si eu pe site la dojo asta, sa vad ce si cum.

    Hop! ca hop! Dar de plecat, mai greu. Si uite asa am ajuns sa citesc intreaga arhiva. Si sa intru sa vad ce citeste fata asta (descoperind si alte lucruri frumoase care merita citite).

    Concluzia: fata asta e o Doamna! Mai de moda veche, mai apriga ea de fel, mandra de ce a realizat – nu e snobism, nu e lipsa de modestie, e mandria de a intoarce rautatea sortii in favoarea ta si de a reusi acolo unde multi clacam.

    Multumesc pentru lectiile de viata pe care le impartasesti pe blog! Sunt demne de urmat.

  6. Alina multumesc eu pentru cuvintele frumoase 😉

    sincer mi-e mila de timpul pe care l-ai pierdut, ca nu sunt chiar 30 de articole. Ma bucur ca iti place scriitura. Te astept oricand aici cu mult drag.

  7. Lasa-ma sa-mi vars naduful pe blog-ul tau 🙂 .
    Incep sa invidiez oamenii ce lucreaza de acasa!!! Pentru un motiv…
    Lucrez la o firma… nu ma deranjeaza salariul, nici sculatul dis de morning…
    Suntem 5 persoane in birou… toti cu studii superioare 🙂 . Eu – 40 de ani, ceilalti 4, in jur de 50.
    3 persoane, vorbesc singure… cu programele de pe calculator… un coleg (din cei 3) fluiera… da! In birou… tot el spune: “deci…”. Nu spune nimanui, deci-ul ala este adresat unui thread al programului…
    Celalalt coleg, care nu vorbeste singur, isi suge maselele… am o scarba!!!
    Nu ma pot concentra sa fac nik! Cand prind si eu 5-6 minute de liniste, lucrez cu o viteza de nedescris 🙁 !
    Psihologia “recunoaste” ca boala (solilocvia), pe cei ce vorbesc singuri, fara a se adresa unei alte persoane.
    Imi dau seama ca cei 3 colegi au mari probleme personale… da’ eu cu ce le-am gresit 🙂 !

  8. Pai daca esti programator, de ce nu faci si niscaiva freelancing? Dupa niste luni s-ar putea sa te lasi de munca de “birou”. In cazul meu singurii colegi vor fi aia de ii angajez. Sper sa nu aiba “defecte”. La faza cu vorbit de unul singur … si eu is bolnava 😀

  9. Mai Ramo pai eu nici n-am stiut…tre sa recuperam povestile…sper k esti bine mai ales din punctul de vedere al sanatatii…ca si mie imi suna partea asta cunoscuta.

  10. La evenimentele din ’89 (revolutie nu-i pot spune…) aveam deja 20 de ani, eram in anul 3 la facultate… adica “putin batran”. Pe vremea mea era “la putere” limba rusa…
    Am incercat sa invat engleza… nu mai “am priza”, in sensul ca nu reusesc sa tin minte cuvintele. E ciudat tare, e o chestie de structurare a creierului… tin minte regulile gramaticale si alte lucruri, dar traducerea cuvintelor nu.
    CV-ul meu e plin de Java, abia acuma as mai putea adauga ceva de web (html, CSS, SEO etc.). Ma restrang doar la Romania cu freelancing-ul, sper sa reusasc ceva, ceva 🙂 !

  11. Site-uri web fac de mult (7-8 ani), am invatat fel de fel de tehnologii… dar nu le pot pune la CV.
    Daca ai nevoie de un optimizator SEO, SERP, SEM… facem o colaborare vest-est (eu sunt din Iasi) 🙂 !

  12. Bine de stiut .. momentan imi asigur “painea” si atat, dar sigur in timp voi dori sa ma degrevez de niste chestii. Asa ca te tin minte 😉

  13. In locatia de memorie 🙂 unde scrie “rast” mai pune o informatie “mana de lucru ieftina”. Serios vorbesc, nu am “pretentii salariale” mari!

  14. felicitari; eu am facut pasul in 2006 si de atunci am descoperit o viata noua… de fapt in 2006 am trecut cu adevarat la capitalism…

  15. Felicitari pentru noul tau SRL 😛
    Munca acasa te oate moitiva m doar lucrezi pentru tine,,
    Scuze dar nu am lasat un post aici? L-o fi “macat ” Askimet….sper sa nu ma lase memoria…

  16. Felicitari pentru noul tau SRL
    Munca acasa te oate moitiva m doar lucrezi pentru tine,,
    Scuze dar nu am lasat un post aici? L-o fi “macat ” Askimet….sper sa nu ma lase memoria…

    Da, a fost “papat” de Askimet pentru ca nu am scris eu bine url-ul catre site…o mica scapare………

  17. Ma sa stii ca mi-ar placea si mie sa ajung freelancer, doar ca vezi tu, inginerii de la Autovehicule Rutiere inca nu pot face treaba pe PFA sau pe vreun SRL, ca masinile acum le fac altii. Insa tot sper ca din experienta scrisului pe aici sa inceapa sa imi placa cate ceva si sa ma “specializez”. Insa momentan sunt ca si copiii, la varsta “descoperirilor”! 😉

  18. Andrei, exista freelancing puternic pe SEO sau chiar content creation. Eu de fapt asa am inceput pe elance, acum vreun an, dar am realizat apoi ca nu mi-ar placea sa tot scriu. Imi place mai mult partea “tehnica” sa zic asa. De aia m-am axat pe design and multimedia si programming (asta de fapt include wordpress design ca sunt tufa la programare).

    Acum tu oricum ai alte treburi, una cel putin care probabil ca va ajunge mare blogger 🙂
    Pupici intregii familii “artistice” 😉

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here