Muzica iubita: Nightwish

25
4477
views

Foarte interesant că timp de 10 ani muzica a fost “domeniul” şi marea mea dragoste şi totuşi pe blog am scris prea puţin despre artiştii care mi-au înseninat zilele sau m-au ajutat să-mi ard “durerile”. La loc de cinste se află Nightwish, varianta pre-despărţirea de Tarja Turunen, fosta lor vocalistă. O linie instrumentală absolut genială, complexă şi “dură” în acelaşi timp şi o voce excepţională, aşa cum prea puţini muzicieni au.

I-am descoperit datorită unui ascultător care-mi tot cerea piese Nightwish, pe vremea pe când realizam o emisiune “by request” la defunctul Analog FM din Timişoara. Ştiu că aveam 2 discuri în arhivă dar cum nu era muzică prea “comercială” nici nu intra în playlist-ul obişnuit, aşa că singura ocazie era într-o emisiune ceva mai altfel, unde se difuza muzică mai “serioasă”.

Nu aş putea să vă spun sincer care este prima piesă pe care am auzit-o în perioada aia, cert este că am găsit una dintre cele cerute de ascultătorul meu şi pur şi simplu am simţit că mă topesc când am auzit muzica asta. Am făcut apoi tot posibilul să difuzez câte o piesă de a lor duminica, “ridicam” sunetul la boxele profesionale din emisie şi simţeam fiecare acord fizic în toate măruntaiele. Asta când nu puneam căştile de studio tare şi urlam odată cu piesa.

Aceasta a fost Sleeping Sun, creată în “cinstea” eclipsei din ’99 pe care am prins-o unde altundeva decât la radio. Îmi amintesc şi acum că am difuzat Prince – Purple Rain şi Deep Purple – Child in Time, să pot vedea şi eu ceva. Pe vremea aia nu se dădea muzică de pe comp, deci mixam CD-uri, aşa că trebuia să fii în emisie să dai “play”, altfel lăsai pauză … deh .. vremuri …

O altă piesă pe care o iubesc de ani buni este Walking in the Air. O ştiam de ceva timp în versiunea lui Aled Jones, care sună şi ea senzaţional. Tarja însă îmi aduce fiori pe şira spinării de fiecare dată. Şi dacă tot vorbim de fiori …

Veţi ierta că nu e clip obişnuit, dar merită să fie ascultat până la capăt. O piesă mai rapidă dar tot plină de personalitate datorită vocii Tarjei – Nemo

Voi încerca să nu vă pun links către zeci de piese (că-mi plac destule), aşa că fac eforturi să nu pun chiar atât de multe. Dar Wish I Had An Angel apărută şi pe soundtrack-ul “Alone in the Dark” trebuie să fie ascultată, că sună excelent.

Dacă tot are Tarja şcoală de canto, uite şi o piesă care i se potriveşte ca mănuşa: The Phantom of the Opera.

Vă mai plictisesc cu un clip, o piesă pe care o am şi acum pe mp3 player (bun că am mai multe cu Nightwish) – Come Cover Me

Încă una şi mă duc .. Angels Fall First

Dacă v-am deschis apetitul pentru mai mult, vizionaţi în continuare piesele lor. Sunt absolut frumoase.

Vom ajunge invariabil la marea discuţie: cum sunt Nightwish fără Tarja? Din punctul meu de vedere sunt praf. Aşa cum este şi ea fără ei. Noua vocalistă e simpatică, dar cu 10 clase sub o vocalistă ca Tarja. Am vizionat 30 de secunde din Bye Bye Beautiful şi mă doare deja neuronul. E ca o Sandra care cântă rock din ăla de unică folosinţă. Linia melodică este insipidă, iar fătuca din păcate atrage probabil parte din publicul lui Bieber.

De partea aialaltă I Walk Away este încă un exemplu că o piesă bună are nevoie de o linie melodică bună, de instrumentişti talentaţi şi inspiraţi, nu doar de o voce fără greşeală.

Opinia iubitorilor de muzică este împărţită, sunt unii care au acceptat “sciziunea” fără probleme şi alţii care, la fel ca mine, consideră că Nightwish au murit odată cu despărţirea de Tarja. Oricum există destule piese excepţionale de pe vremea respectivă pe care ar fi păcat să le treceţi cu vederea.

25 COMMENTS

  1. Am plâns când s-au despărţit. Anette e doar ceva care are sunet, după Tarja Turunen e greu să mai cânţi, mai bine taci. My Winter Storm pe care l-a scos Tarja se poate asculta dar îi lipseşte…Nightwish. A fost o trupă excepţională. Păcat!

  2. Mi-au plăcut tare mult înainte de despărţire şi îmi place şi acum varianta veche, cea nouă nu o mai ascult, dar mai ascult Tarja că sună destul de bine.
    Dintre melodii îmi mai place ElvenPath, The Carpenter şi bineînţeles Over the hills and far away.

  3. Tarja este exact genul acela de soprană care are “altceva”, ceva ce inserează subliminal o stare de spirit, o trăire, o emoţie pe care, cu tot vocabularul meu, n-aş putea s-o descriu aşa cum se cuvine.

  4. Dojonela, mie imi place cel mai mult “Over the hills and far away”. Si asta chiar daca e preluata de la Gary Moore (RIP). Coverul suna mult mai bine decat originalul 😀

    Cat despre Anette … am vazut-o la Artmania si m-a dezamagit, dupa ce o ascultasem pe albumul de studio ‘Dark Passion Play’. Pe album suna bine, logic, doar e mixat si remizat 🙂

    • N-am mai bagat-o-n lista ca era deja kilometrica. E clar misto de tot si parca-mi place mai mult decat a lui Moore, desi nici el nu a facut prostii. Nasol ca s-a dus Gary, mor artistii puternici si ramanem cu Bieber 😀

  5. Era trupa mea de suflet in adolescenta ! Dupa ce a plecat Tarja nici n-am mai vrut sa aud de ei, desi si acum le mai port tricourile ! ;)) Oldies but goldies !

  6. Și mie mi-a picat puțin fața când a plecat Tarja, știam că nimeni nu o poate înlocui. Anette e ok și atât.
    Melodiile mele preferate sunt Nemo, Over the hills and far away și Wish i had an angel. Totuși, îmi mai place o melodie care da, știu că sună ca una de înmormântare, dar asta e. Compusă de Tuomas Holopainen și Marco Hietala, se numește While your lips are still red. 🙂

  7. Nu cunoşteam muzica asta şi îţi mulţumesc, Dojo, pentru acest dar…E tulburătoare, te face să simţi şi să gândeşti, în acelaşi timp…

  8. Placut foarte mult, renuntat la ei odata cu avansarea in varsta si aprofundarea genului. Nu spun ca-i o trupa de liceu, ci ca pur si simplu metalul in sine rezerva surprize mai interesante. Moartea subgenului e si unul din motivele pentru care lumea o blameaza involuntar pe Anette.

    Nightwish era una dintre putinele trupe de power symphonic cu vocal feminin (nu, nu era gothic, oricat s-ar face comparatii cu Theater of Tragedy si altii) care ajunsese pe la noi intr-o epoca in care nu puteai downloada intr-un minut trei discografii de pe torrente. Intamplator, aia a fost si perioada de apogeu a power metalului simfonic, cu sau fara vocal feminin (cam 1999 – 2005). Se asculta la greu Nightwish, Rhapsody of Fire, Sonata Arctica.

    De prin 2005-2006 in sus, nu numai Nightwish, ci si alte trupe gen Within Temptation, Leaves Eyes sau Epica s-au gasit in situatia de a nu mai strange mii de oameni la toate concertele. Motivul e ca multi dintre cei care atunci descopereau suflul simfonic pe ritmuri metaliste crescusera si trecusera la altceva, iar pe piata existau trupe mai complexe. Cu sau fara Tarja, Nightwish s-ar fi dus in jos pana la urma, desi erau cel mai de seama exponent al genului. Nu zic ca nu regret despartirea, ci doar ca s-ar fi ajuns in aceeasi situatie pana la urma. Daca nu era Anette, lumea ar fi ajuns la concluzia ca ”Nightwish au devenit comerciali” sau alte balarii auzite pe forumuri imediat dupa Once (desi, in zona lor muzicala, Nightwish au fost comerciali de la bun inceput)

  9. krossfire zice bine. Trupa de inceput. Daca incepi sa aprofundezi, sa asculti mai multe muzici, sa vezi concerte, devin mai plictisitori decat o luni la munca

  10. Nightwish imi aduce aminte de vremuri de demult cand imi inregistram muzica rock pe casete de la emisiunea radio a lui Lenti Chiriac :)))
    La radio am auzit prima data Nightwish, noroc ca am apasat rec la caseta la primele acorduri.. dupa care am urechea mea obisnuita cu metale grele si negre a ramas ciulita :)) am ascultat, am derulat inapoi, am ascultat iarasi.. si asa a inceput sa imi placa Nightwish, desi n-am avut habar ce formatie e pana dupa vreun an cand am gasit-o mp3 🙂
    Oarecum din aceeasi parte a metalului e si Therion. piesa Siren of the woods sigur o sa iti placa 🙂 http://www.youtube.com/watch?v=OpvJNvp-Uqk

  11. I wish for this night time to last for a lifetime… Am muncit jumatate de vara sa strang bani ca sa pot merge la concertul NW din Bucuresti, cu Tarja. Eram in liceu si, cumva, desi aveam bilet ieftin, am prins un loc foarte aproape de scena. O vedeam pe Tarja de sus, pana la cea mai subtila cuta din fiecare rochie din concert. Si am cantat cu ea aproape fiecare nota :).

    Noua formula nu-mi spune aproape nimic. Dar asta nu sterge in nici un fel cat de bine simt muzica NW cu Tarja (pe care o admir si ca solista – imi pare rau ca n-am fost cand a venit aici sa cante lieduri 🙂

  12. asa-i. mare dreptate ai,
    Mai vizionez din cand in cand ”the end of era” si ma uit foarte atent la claparul ala ce-a ”concediat-o” pe Tarja – In acel ultim concert – cum ce naiba simtea el, stiind ca la finalul recitalului o sa-i inmaneze ”decizia” solistei?

  13. Încearcă Within Temptation -> Mother Earth ‏și-s curios ce părere ai deși îs convins că știi deja despre ce-i vorba 😉

  14. […] the Hills and Far Away. Abia dupa ce am ascultat-o am aflat ca e un cover dupa Gary Moore. Dupa cum ii spuneam si Dojonelei, cu parere de rau pentru Gary (RIP), coverul suna mult mai bine.Moondance – pe piesa asta […]

  15. Am gasit din intamplare acest blog pe care se discuta si despre un din formatiile mele preferate.
    Eu am avut fericita ocazie sa vad Nightwish in toate trei formule vocale.Tarja este adevarat ca are voce puternica dar din pacate fara feeling,coloratura.Acest lucru o spune cineva care ocazional asculta si opera.Tarja niciodata nu va putea sa faca fata nici macar..sa zicem… la Opera din Timisoara…Degeaba are voce puternica daca este fada.In schimb Anette are voce prea pop pentru rock dar in ultima perioada live era destul de OK.E drept cu efecte pe voce si backing pe banda la greu.Am ascultat cu orore primele concerte inregistrate cu ea dar intre timp a invatat sa cante si rock.
    Eeee…acu,acu…sa vedem…A venit tipa asta noua…Floor Jansen…este senzatie.Eu pe tipa asta o urmaresc de cand canta in Afterforever si de atunci m-am indragostit de ea.Are o voce….ce mai …as asculta-o non stop.
    No o poti compara in privinta vocii si tehnicii inertpretative cu nici una…

    • Right boss.
      In cca. 80% din ceea ce spui te sustin dar, dupa umila mea parere, a unuia ce mai asculta si opera, nu pot fi de accord cu tine ca Tarja nu transmitea sentimente prin interpretarea sa. Depinde cum percepi ceea ce auzi. In ceea ce o privea pe doamna Olzon, sunt de accord, NW nu era trupa in care ar fi trebuit sa activeze, ceea ce ma intriga, insa, este motivul pentru care a fost acceptata la selectie. Cu parere de rau pentru Annete, nu mi-a placut deloc prestatia ei, in studio era aproximativ OK, dar ii lipsea forta si profunzimea in voce, cu care cred ca eram obisnuiti toti fanii NW.
      Dar, intr-o zi, minune, ia fost data mintea cea de pe urma celor de la NW si au cooptat-o pe Floor Jansen.
      Nu o stiam, nu ascultasem niciodata After Forever sau ReVamp, iar dupa prima auditie a unui video clip ce circula pe YouTube in care era creat un duet virtual cu Tarja pe melodia Ghost love score am ramas blocat, cu gura cascata ca la dentist, interzis, etc…
      A fost fenomenal ceea ce am auzit, apoi am inceput sa ascult din ce in ce mai mult muzica interpretata de ea, am urmarit concertele pe care le-a sustinut cu NIGHTWISH si am simtit cum mi se ridica fiecare fir de par de pe corp, nu exagerez, cred ca m-am zburlit involuntary ptr cateva secunde cand am auzit finalul epic al melordiei Ghost love score cunoscut de fanii trupei si sub numele de FLOORGASM.
      Intr-adevar readusese stralucirea trupei si inca ceva nou.
      Concluzia mea este ca atat Tarja, cat si Floor au farmecul lor, propriu si personal 🙂
      Cred ca cea mai mare dorinta a mea este sa aud NIGHTWISH cu doua vocaliste: Taja & Floor. Pentru mine amandoua sunt la fel de minunate.
      Imi pare rau ptr ceea ce I s-a intamplat lui Jukka dar sper sa revina cat de curand in trupa.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.