Physical Address

304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124

De ce facem poze ca prostii pe unde mergem?

Exista încă mulţi români care consideră că obiceiul de a poza una-alta e prostie. De ce să pozezi la un concert, când găseşti poze făcute “profesional”? De ce să pozezi Statuia Libertăţii sau Big Ben, când sunt catraliarde de poze de 1000 de ori mai deştepte decât poate un prostan cu săpunieră, în condiţiile în care majoritatea nu ştim nuş’ câtă artă fotografică şi mulţi nici nu dau mii de dolari pe o cameră foto.

Da, teoretic e pierdere de vreme. Nu apuci să caşti ochii la decor, că stai cu aparatul la ochi. Plus că, orice faci tu, eşti zero barat faţă de fotografii profesionişti care troznesc poze de stă tot neamul felinelor în mustăţi.

De ce cărăm unii dintre noi şi agregatul ăsta inutil, dacă e să ne luăm după raţionamentul de mai sus?  De ce unii tragem 1-2 kile de aparat, cu obiective şi alte daravele şi stăm mereu ca pe jar că, dacă ne uşurează careva de “greutate”, ne-a aranjat bugetul pe care oricum l-am foarte brutalizat la achiziţionarea sculelor?

Pentru ca POZELE MELE fac cât toate pozele alea deştepte. Pentru că sunt ALE MELE şi am surprins, aşa cum am putut, ce simt eu că-mi trezeşte în suflet un loc frumos. Ce m-a şocat sau bucurat. Nu sunt frumoase toate, sunt greşite ca încadrare, sunt “amatoriceşti”. Dar le privesc peste ani şi zâmbesc. Mă ajută să nu uit şi mai ales rămâne în mine şi altceva decât senzaţia că am văzut ceva divin.

Da, acum 11 ani am fost acolo. Pe Ceahlăul pozat atât de frumos de Dragoş. Am urcat vreo 6 ore pe o potecă pe care oricum o vedeţi în “pictorialul” spre care am dat deja link. Cu 15 de kile în spate, aproape sufocându-mă din cauza efortului şi a aerului rarefiat. Şi m-am trezit la 6 dimineaţa la cabană deasupra norilor.

Ce mi-a rămas de atunci? Pe lângă doi genunchi făcuţi praf din cauza urcuşului ciudat (mda, 5 ani de karate nu pică bine la asemenea probleme)? Senzaţia aia că am fost în paradis, că am rămas “paf”, când am văzut cât e de frumos muntele ăsta. Nimic altceva. Multe din pozele lui Dragoş îmi par străine, deşi am călcat pe afurisitele alea de poteci. Memoria mea nu este ajutată de nimic, pentru că pe vremea aia nu aveam aparat foto.

Aşa că, da, de asta ne place să facem poze. Pentru că ajungem să cunoaştem locurile mai bine, ajungem să ni le amintim chiar şi doar din câţiva mega de pixeli coloraţi. Nu vreau să mai văd vreun loc frumos şi să treacă un deceniu peste mine fără să mai am în minte decât amintirea că a fost o revelaţie.

Să ne ajute cine trebuie să mai calc pe acolo şi să nu-mi crape genunchii de tot. Voi căra un kil de aparat numai de-al naibii, să recuperez după mai mult de un deceniu nişte amintiri ce s-au şters prea repede …

Daca ți se pare interesant, un share ajută mereu. Mulțumesc.
dojo
dojo

Fost om de radio, transformata in karatista si apoi web designer. Am o firmă de online marketing si mi-am redeschis un webmaster forum.

Articles: 1761

28 Comments

  1. am adunat si eu o colectie impresionanta de poze din Londra. Fac poze pentru articole, pentru mine si pentru cei de acasa. Ma refer la maica-mea taica-miu

  2. Aceeași senzație o simt și eu acum cu privire la ”fizic”. Abia mă ridic din pat, abia merg, am o febră musculară de …
    Rucsacul cu care am urcat avea 25kilograme de echipament foto. Așa-mi trebuie dacă am fost lacom. Dar a meritat. 🙂

    Mulțumesc!

    • Deci tu esti si mai pierdut pentru omenire, daca iti frangi spinarea cu atata incarcatura. Drept ii ca pozele au iesit de poveste, deci probabil ca a meritat 😉

  3. Am din ultimul concediu petrecut prin Piatra Neamt peste 100 de poze, nu ma uit la ele decat o data de 2 ori pe an, imi aduc aminte de clipele minunate pe care le-am petrecut in singuratatea muntilor, cutreierand o potecuta pentru a ajunge la un schit unde un calugar astepta vizitatori, sunt minunate pentru ca prezinta lucrurile frumoase pe care le-am facut si locurile minunate pe care le-am vazut

  4. Aawwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwww, ai urcat pe Ceahlau!!!!!!! Imi vine sa te pup strans de tot! Ceahlaul e locul meu preferat din lumea asta. Ceahlaul si o plaja din Palma, pe acelasi loc I 😀 Urc pe Ceahlau in fiecare weekend cand sunt in Piatra!!! Poate ni se incruciseaza drumurile vreodata, sa fim noi in Piatra, sa veniti si voi si sa urcam impreuna!! Dar fara 11 kile in spate :)))

  5. mai eu sunt fotograf profesionist ….zic eu…si nu pot pleca nicaieri fara dslr-ul meu ma rog unu din ela ca iti reamintesc de locurile frumoase ce le-ai vizitat ….si mai tarziu de tienrete!

  6. He, he, să știi că oamenii se împart în categoriile astea două de care zici, dar se întâmplă și momentul ăla în care treci dintr-o categorie în alta. Eu am fost într-o vreme în categoria „nu fac poze, decât dacă sunt și eu în cadrul ăla”. Aveam în vremea aia o amică cu care am călătorit de câteva ori și aia poza orice colț de stradă, de parcă avea normă. Nu pricepeam deloc ce e în capul ei. De câțiva ani m-am molipsit și eu.
    Știu, spre disperarea fotografilor care se pretind profesioniști, acum tot țăranul are un DSLR. Și ce dacă?

  7. Este bine sa ai aparatul cu tine chiar daca zici ca nu ai ce face cu el. Poti sa faci multe, poti prinde faze care te pot surprinde si iti raman amintiri.

  8. bucuria incepatorului. fascinatia dslr-ului.
    primu si al doilea an cu DSLR nu concepeam sa ajung la un concert fara el. ma simteam dezbracat. Lipsea ceva de acolo.
    Acum? Exceptand Wackenul nu a mai fost concert la care sa ma duc cu el.
    Dece? Pentru ca am realizat in astia 6 ani dslriti ca de fapt, prin pozele alea ma uit de 2 ori pe an. Si vine intrebarea: “merita?”

    Eu zic ca nu, desi in continuare car nicovala dupa mine pe munti

  9. Exact. Nu fac cele mai frumoase și mai profesioniste poze, dar fiecare poză pe care o fac este o parte din mine, parte pe care o păstrez și o arăt și celorlalți.

  10. Vai, eu nu am calatorit in multe locuri si pana in prezent am vizitat doar 2 tari straine si un aeroport din Germania, dar de fiecare data m-am intors nu cu zeci, ci cu sute de poze. Si cred ca nici in 10% din ele nu apaream eu. Nu ma pricep la fotografie, nu reusesc sa scot din fiecare poza ceva artistic, dar cu siguranta imi place sa fotografiez locurile, strazile, peisajele, monumentele, cladirile. Pentru ca sunt poze facute de mine, importalizez ceea ce am vazut eu atunci si nu caut pe net sa vad imaginea artistica a vreunui fotograf iscusit. Eu caut sa revad in poze naturalete, realitate si sa imi amintesc ca da, odata am trecut si eu pe acolo.

  11. In primul rand poza asta e superba! Cat despre articol, sunt perfect de acord. Pozele tale sunt ale tale iti amintesc perfect de locul unde ai fost de ziua respectiva, de faptul ca era foarte cald sau mult prea frig afara…etc.

  12. Eu am un răspuns si mai simplu: pentru că dacă nu am face poze ar trebui să ne notăm numele tuturor chestiilor pe care le vedem şi mai târziu să le căutăm rând pe rând în Google. După mintea mea e muncă mult mai migăloasă decât să cari o săpunieră după tine şi din când în când să faci un click.

  13. Bun articolul, foarte bun. Deci metodic, omul in general face o fotografie atunci cand este fericit, incantat de ceea ce vede ,incercand sa imortalizeze senzatia de fericire pe care o traieste.
    O fotografie , de cele mai multe ori , ne ajuta sa ne reamintim mai in detaliu, un traseu, o stare de fericire, un loc frumos de pe planeta dar foarte important imortalizeaza mult mai multe detalii decat percepem la momentul respectiv.
    O vacanta incheiata reusit este vacanta dupa care acasa refaci prin intermediul fotografiilor intreaga ta aventura.
    Inteleg ca la un moment dat ( 35 mm film , procesare tiparire) fotografia de vacanta era un lux, dar acum zecile de GB de memorie, acumulatori cat si computerele personale, ne faciliteaza o aventura cu mult mai putin costisitoare , asa ca o vacanta de 5 zile fara doar si poate se completeaza cu cateva sute de fotografii.
    PRO fotografia, CONTRA lejeritatii !

  14. Hehe, Marius zice cand plecam pe vreundeva ca pozez toate tampeniile. Dar nici nu-i incantat sa stea sa-l pozez prea des alaturi de acele “tampenii”.
    Mie stii ce-mi place cel mai tare? Senzatia de anticipare :oare cum au iesit pozele? De cele mai multe ori dezastruos, desigur, dar acele cateva pe care le nimeresc ma fac sa ma bucur nespus. Eu ma uit la ele cu drag de multe ori, oricum ar fi iesit.

  15. Intr-adevar, fotografia asta e superba. Imi spunea cineva, cu ani de zile in urma, ca exista poze si fotografii. Ei bine, asta este o fotografie. Si eu port aparatul cu mine, daca plec undeva: 1. Pentru toate motivele enumerate de tine; 2. Ca (fost) jurnalist, nu stii niciodata de unde si cand sare iepurele. Si, de ce sa nu fii pregatit?
    Nu ma pricep, dar, din cand in cand, imi iese cate o poza faina. Am, de fiecare data, cate ceva in minte, ma trudesc sa pun totul in ”pagina”, mai aranjez cate ceva cu mana mea… si pe urma vad ce mi-a iesit. De cele mai multe ori poze, nu fotografii :). Dar sper sa invat incet incet si… sa creasca procentul fotografiilor sub semnatura proprie.

  16. Atat timp cat pozezi constant si studiezi una-alta, iti vor iesi poze tot mai bune. Ma uit la pozele mele de acum 4 ani si la ce fac acum. nu sunt un fotograf bun, dar am crescut destul ca “tehnica” sa zic asa.Plus ca un aparat bun face juma’ de munca 😀

  17. Stii că, dacă iei o fotografie de pe net sa-ti ilustrezi textele, pierzi foarte mult din încărcătura personală.
    Chiar dacă ai să câştigi la spectul tehnic, nu asta ne interesează.

  18. Eu imi fac probleme de stocare a pozelor, de backup… As fi terminat sa pierd cei 20Gb de poze facute in ultimii ani

      • 2 cuvinte: hard extern 😀

        Si io intentionez sa ia un Western Digital cat de curand de 2 Terra. Ar trebui sa tina macar 1-2 ani 🙂

      • cel mai bine le pui pe doua hard-disk-uri diferite plus pe DVD-uri. Metoda cea mai sigura aleasa de mine 🙂

  19. Pozele făcute de tine ilustrează punctul tău de vedere, chiar dacă nu eşti conştient de asta în momentul respectiv. Privind fotografiile făcute intr-o călătorie, ai un jurnal imagistic mult mai grăitor decât unul scris. Suntem adepţii fotografiei oricând şi oriunde ! 😀

  20. Postarea asta m-a făcut să zâmbesc. Ştiu că nici eu nu fac poze perfecte şi nici nu am pretenţia să susţin asta, dar sunt făcute de mine şi reprezintă CEVA… De la apusurile de soare unice până la gâza mică şi ciudată dintr-un tufiş, fiecare poză pe care o fac rezonează cu sufletul meu.

Leave a Reply to anaCancel Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.