Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Model de afaceri: asculta-ti si angajatii, mai ales daca stiu ce spun
Mă pot lăuda că am avut în general şefi buni în 10 ani de muncă. Am fost încurajată să devin mai bună, admirată când am făcut ceva cum trebuie. Aş putea găsi în istoricul meu şi o ocazie când mândria angajatorului a venit peste orice alte considerente şi ideile mele au fost “concediate” cu un “Ramona, asta nu este firma ta” şuierat printre dinţi. Este clar că am încetat să mai am iniţiative şi mi-am făcut doar treaba, aşteptând ca orice salariat model salariul.
Iniţiativele în cauză nu era nici tâmpite nici rău intenţionate, mai ales că am avut mereu ideea că, dacă angajatorului îi merge bine, înseamnă că eu voi lua salariu destul timp de acum înainte. Deci sunt interesată ca treaba să meargă şi nu sunt atât de idioată încât să muşc mâna care mă hrăneşte.
Am resimţit diferenţa de mentalitate, imediat ce am dat de unii clienţi pe micul meu business de web design.
El deţine o reţea destul de ţeapănă de situri. Două sunt mai mari şi aduc venituri excepţionale, chiar şi pentru americani. Am început să lucrăm la un forum (am reparat ceva la temă), apoi mi-a propus să colaborăm pe mai multe proiecte. Este mulţumit de calitatea serviciilor, plăteşte bine. În 4 săptămâni am primit “cheile” micului imperiu online şi nu mai am doar muncă de web design. Gestionez siturile, decid ce facem cu ele, îi planific munca noastră comună, gestionez echipa lui de programatori. Îşi doreşte să se degreveze de cât mai multe chestii ce ţin de reţeaua lui şi să aibă un om ce să ducă “greul” în timp ce el se poate concentra pe chestiile care merită atenţie şi nu pot fi “delegate”.
Modelul merge de minune, iar atitudinea de ÎNCREDERE face minuni. Interesul meu este să facem treabă bună, că doar mănânc o pâine de la el, clientul este fericit că are un om de încredere care îl ajută atât de mult. Culmea este că, imediat ce a simţit că e posibil să colaborăm pe termen mai lung, mi-a spus să-mi imaginez că asta este firma mea. În acest caz, cum aş proceda?
Ea doreşte să lanseze un serviciu mai deosebit în branşa ei. Are un investitor, are un developer cu care lucrează la acest network de situri pentru clienţii ei, ce speră ea (reţeaua) să crească repede şi bine. Am fost cooptată în echipă datorită Moldovencei (săru’mâna doamnă încă o dată). Noi două suntem “alea mici” în organigramă, muncitorii străini angajaţi pentru a face respectivele designuri.
Interesant este că la puţin după ce am început să lucrăm împreună, noi două ne-am planificat să-i aducem în atenţie că modelul ei de business are nişte probleme şi că va cădea în cap cu ideile respective. Cum este oare să te trezeşti că 2 lache vin să-ţi spună că planul tău în general e bun, dar că execuţia, aşa cum ai planificat-o e proastă?
Am rănit orgolii? Cuget că da. Ideea este însă CĂ AVEAM DREPTATE. Am petrecut ore explicând clientei de ce ideea noastră este mai bună, am petrecut vreo 2 ore doar eu pe skype arătându-i “maţele” unui wordpress şi demonstrându-i pe “viu” ce presupune ideea noastră şi ce presupune modelul lor de business.
Am reuşit să ne impunem ideea (care este mai bună) şi să schimbăm o parte importantă din planul lor, pentru că dorim să facem multe proiecte împreună şi dorim SĂ ÎI MEARGĂ TREABA. Din asta trăim. Dacă business-ul ei pică în bot, noi nu ne mai luăm banii.
Culmea este că, deşi am zgâlţâit planurile lor de juma’ de an, AU ÎNŢELES. Şi mai ales au apreciat efortul nostru de a prezenta o variantă mai bună şi de a nu ne speria să deschidem gura. Ideea noastră va ajuta reţeaua să se deschidă mai repede, să crească accelerat, iar noi vom lucra aşa cum este normal, fără idei aiuristice şi piedici amboulea. Nici clienta şi nici investitorul NU sunt specializaţi pe asta, dar au avut destul creier încât să asculte de un sfat bun.
Am avut de câteva luni bucuria de a vedea cum ştiu unii să-şi gestioneze echipa. Nu cu miştouri, nu ignorând orice iniţiativă sau idee. Nu. Lucrezi cu un om pe care l-ai angajat că ştie ce face? Lasă-l să-şi facă treaba. Deschide urechile şi nu te încăpăţâna aiurea. Normal că nu toate iniţiativele angajatului sunt bune. Normal că uneori e posibil să ai tu dreptate. Dar ia deciziile bazat pe fapte şi multă “cugetare”, nu le respinge doar pentru că tu eşti dumnezeul în firma ta. Pentru că e posibil ca în curând să nu mai ai peste ce să fii dumnezeu.
Am fost si eu la un moment dat in pozitia ta. Si omul, activ implicat in 5 business-uri si conducand cateva sute de oameni, asculta atent ideile mele. Ii place la nebunie si sa ma contrazica sau sa gaseasca scapari in logica sau ideile mele dar stia sa le si aprecieze pe cele care meritau. Mi-a placut enorm de mult acea perioada si realizez acum cand s-a incheiat, cat de mult duc lipsa perioadei respective.
In momentul de fata sunt intr-o alta firma, unde seful e “Dumnezeu” si orice as gandi e pus la pamant, unde spiritul de initiativa e frant cat mai rapid posibil pentru a nu iesi din “aliniere”. Iar intr-un mediu nociv ca asta, nu sunt motivat deloc sa imi fac munca. Pot doar sa sper ca voi mai gasi undeva oameni de genul fostului patron (si da, imi caut altceva de munca).
Imi doresc din tot sufletul sa dau si eu peste un sef inteligent. La ora actuala nu am avut ocazia sa lucrez cu vreun om care sa poata fi caracterizat “pita lui Dumnezeu”, ci doar cu proprietari de “plantatii de bumbac unde lucreaza sclavi”.
Te expui la un risc mare dar onorabil.De obicei daca te contrazici cu clientul el renunţă si eu fac asta mereu le explic cam tot dar sunt unii prea fixişti.
Corect, e un risc pe care nu vad multi sa si-l asume.
E o idee foarte buna sa incerci sa-i deschizi ochii clientului / sefului, asa treaba merge mult mai bine pentru amandoi.
Pana in momentul de fata am lucrat doar la o firma dar iti spun sincer ca nu as mai calca pe acolo. M-am si certat cu ei pentru ca si-au batut joc de mine si ma puneau sa lucrez si peste program dar fara plata.
Aceeasi problema pe care o expui aici o intampin la teatru. Regizorul cu care lucrez este destul de in varsta si are o doza foarte mare de aroganta, care il impiedica de cele mai multe ori sa imi asculte sfaturile.
Partea buna este ca imi permit sa am gura mare, fara sa existe consecinte negative, asa ca eu continui sa incerc sa-mi impun ideile. Partea proasta este ca pana acum nu a luat in considerare decat idei nesemnificative, care oricum nu contau foarte mult si le-a ignorat pe cele care ar fi putut aduce un spor de performanta in spectacole.
Eu am incercat mereu sa-mi depasesc conditia …si vreau mai mult decat sa muncesc ca un sclav pe plantatie si sa iau un salariu vreu si sunt sigur ca pot mai mult dor ca drumul spre reusita nu-i chiar usor……si eu eram la fel ca tine Ramona….puneam suflet ca prostul si ….nu se merita!
eu nu mai am sef. cu toate ca m-am inteles bine si m-am simtit respectat de un om cu cu care am si ramas prieten.
Cel mai grav e cand ai in subordine oameni de comunicare/imagine buni (nu-s foarte multi, e-adevarat) si decizi sa nu-i asculti pentru ca ”e afacerea ta si stii mai bine”. Cele mai nasoale dezastre de imagine au aparut cand nenea managerul si-a zis ca ”stie el cum e cu presa asta” si a iesit in public sa o spuna, sau cand vreun directoras a visat un mesaj si l-a transmis in numele companiei. Nu de alta, dar imaginea/brandul sunt cele mai importante bunuri ale firmei si de departe cele mai fragile.
Oricum in Romania, in cele mai multe firme se merge cam asa: Seful spune: “fa rotund in colt si da-i cu roz pe margini”; tu stiind ca nu este bine incerci sa ii explici: ” sefu’ uite m-am gandit eu asa, haideti sa facem patrat, punem pe centru si creeam buzz, ne va cunoaste lumea bla bla” ; seful va zice asa: “Ooo bun X-ulescu, imi place de tine, ai idei, gandesti… DA FA-L ROTUND IN COLT SI ROX PE MARGINI”… credeti-ma ca asa este.
Awwww, acu am vazut ca m-ai periat oleaca =)) sarumana de link!
Eu am o vorba: colaborarea merge bine atunci cand clientul face tot ce-i spun eu, si eu fac tot ce-mi spune clientul. Asta pentru ca clientul nu stie web design iar eu nu stiu business-ul clientului. Dar fiecare trebuie sa-si respecte domeniul, si sa nu se dea expert in domeniul celuilalt
Inainte de a pleca din Romania, am avut cel mai grozav sef din lume. Imi lipseste grozav, asa cum imi lipseste atmosfera de redactie, cu tot ce inseamna ea, mai ales ca acum muncesc intr-un loc unde toti se vor sefi, peste lucruri marunte. Asa ca cel mai bine e fie sa ai un sef destept, fie sa fii propriul tau sef. Oricum, e destul de greu sa te afli intr-una din cele doua situatii!
Din pacate, in Romania sunt putini angajatori care sa vada dincolo de propria mandrie. Eu am avut norocul sa lucrez in tabara “buna”, dar si ghinionul sa lucrez in tabara “rea”.
O prietena imi povestea cum la ei managerul firmei (firma romaneasca, relativ micuta, dar care se descurca admirabil in perioada de criza) a hotarat sa mearga pe ideea unui angajat, in ciuda faptului nu prea era de acord cu ea. Insa angajatul era unul la care tinea mult, asa ca a facut un calcul rapid de buget, pentru punere in practica. Si a constatat ca, cu mici ajustari, nu ar fi costat prea mult, chiar daca nu aducea nimic altceva decat ca nu crea frustrari unui om pe care il aprecia. Culmea ca totul s-a dovedit a fi un succes, campania respectiva a adus foarte multi bani, etc. Deci se poate si aici. Iar motivatia mi s-a parut admirabila.
hai mai bine sa facem asa: propun un poll pentru urmatorul tau articol, in care subiectul de votat sa fie AI AVUT VREODATA UN SEF/SUPERIOR CARE A STIUT SA TE MOTIVEZE ?
3 variante de raspuns.
cred ca ai ramane surprinsa de rezultat
[…] Model de afaceri: asculta-ti si angajatii, mai ales daca stiu ce spun […]
Singura persoana de la care am invatat cu adevarat multe lucruri era in perioada in care aceasta stia sa asculte si era atunci formator. Cand a ajuns pe post de sef s-a comportat exact invers decat ne spusese la cursuri.
Tocmai mi sa confirmat inca o data ca …nu se merita sa iti bati capu pre mult faci si tu cat sa fie multumiti dar nimic mai mult …s-a imbolnavit un coleg si nu mai stiau cum sa il dea afara…vorbim de om ce are 10 ani in firma …e normal asa?!
Foarte mare dreptate ai 😀 !
Un patron deștept, care vrea să construiască un bussiness solid își angajează oameni/colaboratori care știu să facă MAI BINE ca el o anumită treabă. Și e foarte conștient de asta și caută exact după principiu ăsta.
q.e.d.
Daniel, bun venit pe dojoblog. Cum te mai simti? 🙂
Bine, mulțumesc de întrebare.
Problema mai e ca de multe ori un angajat stie mai mult decat seful si atunci daca indraznesti sa ii dai sfaturi ori te muta la munca de jos sau face cumva sa te dea afara.
Si pe la interviuri se intampla asa de multe ori, iti pun tot felul de intrebari sa te testeze si daca ei considera ca stii prea multe nu te angajeaza, prefera pe unul care stie mai putine si pe care sa il poata controla.
În cazul acesta avem de-a face cu șefi/patroni care nu sunt conștienți că dezvoltarea solidă pe termen lung depinde de angajați valoroși, care să fie foarte buni pe bucățica lor. Și mai e și o problemă de eficiență pură: responsabilitatea patronului sau directorului executiv este conducerea strategică a companiei iar subordonații lui au în grijă diverse părți executive. Dacă șeful se bagă peste subordonați, nu va mai avea timp fizic să se ocupe bine de strategie și atunci toată lumea va avea de suferit.
[…] Model de afaceri: asculta-ti si angajatii, mai ales daca stiu ce spun […]