Physical Address

304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124

Bancile nu fac educatie financiara

Acum vreo 10-11 ani am primit pentru prima dată un card pentru salarii. Postul de radio la care lucram era printre primele firme din oraş care să ‘îmbrăţişeze’ noul sistem. Noi, Solectron-ul şi alte câteva companii … Iniţial ne-am supărat că trebuie să stăm amboulea la bancomate, care oricum erau destul de rare. Contul era făcut la BRD şi staff-ul din conducere se declarau încântaţi că nu mai umblă contabilii cu jde milioanele după ei.

Neavând ce să cârtim, ne-am obişnuit cu plasticul respectiv, pe care îl goleam frumos în ziua de plată. Interesant este că respectivul card a venit cu o ‘surpriză’: puteai scoate de pe el încă 50% din salariul respectiv, normal, plătind sfântul ştie ce dobândă. Nu cred că a fost UN OM măcar în radio care să nu fi luat din banii ‘rezervă’. Că doar sunt acolo. Unii au scos limita de tot, alţii au intrat doar puţin, dar ‘natura umană’ probabil ne face să nu rezistăm tentaţiei.

Iar banca, aşa ca un mic diavol, ne-a tentat.

Din fericire pentru mine cel puţin, peste câteva luni am plecat la un alt post de radio şi a trebuit să închid contul, deci să dau şi banii din ‘datorie’ înapoi. Partea bună este că nu aveam nuş’ ce obligaţii, deci nu a murit nimeni de foame în luna respectivă, partea proastă este că a durut să vin cu salariul ciuntit tot din prostia mea. Că ai impresia că-ţi sunt necesari banii aceia şi nu poţi ignora faptul că există acolo un ‘plus’.

Şi mai interesant este că noul card pentru salariul de la celălalt post de radio era cu ‘overdraft’ zero, deci gata cu pomenile pe dobânzi mari. Reacţia noastră (eram 3): mama lor de gunoaie de la BCR, uite dom’le cum ne sabotează ei, în loc să ne pună acolo nişte bani de spart.

Din fericire în perioada respectivă l-am cunoscut şi pe ‘soare’, cel care de 9 ani tot încearcă să-mi bage în cap nişte chestii de bun simţ, pe care însă le-am ignorat cu eleganţă destul de mult timp. Culmea este că acum, că mă tot informez pe chestiile astea de finanţe personale, înţeleg că omul meu pe care l-am putea porecli ‘zero datorii’, spune bine ce spune. Mai mult inspirată de ideile lui NU am mai acceptat carduri cu ‘overdraft’. Când am bani în cont, am şi bani pe card, fără ‘împrumuturi’.

Acum un an ne-am făcut şi aici câte un card şi e mare şoc că nu avem overdraft. Primim lunar situaţia contului şi sus, în antet, scrie MARE ŞI ÎN CHENAR REGRU că avem overdraft zero şi că putem seta până la 10 mii de dolari doar printr-un apel telefonic. E de şoc, pentru că aici o parte serioasă din populaţie şi-a “maxat” cărţile de credit. D. îmi spunea că la multe bănci dobânda pe care o plăteşti pentru că intri în banii respectivi este de peste 20%. O mare parte din americani se chinuie ANI întregi să-şi plătească datoriile făcute prin cărţile de credit.

Suntem mai breji decât ei? Nici gând. Prima mea reacţie la noul card ce nu avea limita de credit a fost de SUPĂRARE că nu-mi dă banca şansa de a mă băga singură în rahat pe dobânzi serioase, nu de uşurare că măcar nu am tentaţia asta. Dacă s-ar putea lua şi la noi mii de euro pe overdraft şi ai putea avea card la toate băncile în aceste condiţii .. ce credeţi? Ar fi oameni care să ‘profite’ sau chiar ar înţelege că banii aceia NU SUNT AI LOR? La cum ştiu eu că stăm pe planul ăsta, mă bucur că încă nu există o asemenea ‘libertate’, pentru că s-ar tripla cel puţin ştirile cu sinucigaşi pe motive financiare.

Banca este de vină, asta spun zeci de mii de români care nu-şi mai pot plăti ratele. Rate pe care banca LE-A PROMOVAT, asta e clar, dar pe care nu le-a băgat pe gât.

Am şi acum amintirea unor colegi care doreau să ia credit pentru diverse, dar nu se calificau. Ce ar face un om normal? Şi-ar băga minţile în cap şi ar încerca să 1. facă mai mulţi bani şi 2. să economisească, pentru că este clar că, deşi cu job ‘stabil’ creditul l-ar îngenunchea. Ce face omul de fapt? Cade la înţelegere cu patronul, i se măreşte FICTIV salariul, vine cu bani de acasă pentru a acoperi diferenţele de impozit şi peste ceva timp, după ce a DAT BANI să devină ‘eligibil’, ia creditul şi apoi nu-şi mai vede capul de datorii.

Aşa cum am mai povestit, m-a prins şi pe mine amocul acum 3 ani jumate’ cu leasing-ul pe maşină. Şi te bagi în rahat pe bani serioşi, pentru că TOTUL E DOAR O LISTĂ DE NUMERE. Aha .. 13.000 de euro … vreo 250 pe lună, plus 50 Casco. Un mizilic. Asta până dai de probleme financiare (de genul rămas pe drumuri) şi munceşti pentru rată. Mă bucur însă că nu-mi plac maşinile mari (că altfel suna un credit pentru un Cayenne) şi mai ales că mi-am băgat minţile în cap pe o chestie relativ minoră. Adică m-am lecuit de credite pentru doar 4 ani de plătit rate, din care mai am 7 luni, nu am apucat să mă bag la sute de mii de euro pentru casă.

Nu mi-a pus nimeni pistolul la cap, să fac creditul, asta e foarte adevărat. Dar nici nu m-a împiedicat nimeni. Am stat la discuţii cu dealer-ul, să vedem cum mă încadrez, interesul lui fiind să vândă, iar banca a fost mai mult decât amabilă, pentru că interesul băncii nu este ca Iftode să bage la tărtăcuţă că, dacă tot dă banii ăia, ar putea să economisească sumele respective şi să ia trocariciul cu banii jos, interesul băncii a fost să-i cânte proastei că în doar câteva zile va avea maşina mult visată la scară.

Şi m-ar bate Allah, dacă aş spune că mi-au făcut probleme. În câteva minute am terminat de semnat condamnarea la 4 ani de rate şi în 2-3 zile am primit telefon de la dealer să vin să-mi iau căruţa acasă. Cât de plăcut şi de uşor este să dai luna banii respectivi, asta o ştie orice ‘îndatorat’.

Mă distrează cum ‘personalizăm’ băncile, probabil influenţaţi de reclame cu ‘zâni’ şi tot felul de domni în costum, care mai că nu se oferă să-ţi ducă şi copilul la grădiniţă. Banca NU este prietenul tău. Banca NU este educatorul tău. Banca este o afacere, care merge cu atât mai bine cu cât tu iei bani pe dobânzi generoase. Dacă toţi am avea doar depozite şi am folosi banca pentru mici tranzacţii, banca ar fi oricum dar fericită. Pentru că  se fac bani frumoşi de la proştii ca mine şi ca voi, care ne-am bucurat de bani ‘gratis’ şi plătim ani buni să ieşim din rahat. Sau de la americanii cărora le ia ani buni să scape de nişte datorii colosale în care s-au băgat luând 5 mii de dolari de aici, 10 mii de acolo.

În loc să bocim la colţuri că ne-au fraierit, hai să ne re-gândim puţin priorităţile. Hai să să nu mai aruncăm banii pentru care am muncit, doar să ne simţim domni, hai să ne placă să învăţăm despre ei şi cum i-am putea economisi. Absolut nicio bancă nu se va obosi să ne înveţe cum să nu ne batem joc de bani, pentru că interestul lor ca business este să fie cât mai mulţi muşterii care se bucură că ‘primesc’ bani, fără să se mai gândească la consecinţe. Aşa că doar noi putem să mai schimbăm ceva şi să ieşim din statistici.

Daca ți se pare interesant, un share ajută mereu. Mulțumesc.
dojo
dojo

Fost om de radio, transformata in karatista si apoi web designer. Am o firmă de online marketing si mi-am redeschis un webmaster forum.

Articles: 1761

23 Comments

  1. Am refuzat mereu cu putere optiunea de a face descoperire de cont pe cardul de salariu, tentatia ar fi prea puternica.

  2. Cele mai mari dobanzi sunt pentru creditele prin cardul de salariu…20-25%, nu vreau sa ajung sa platesc aproape dublu pentru ce am imprumutat.

  3. hmm,eu nu am inteles ceva..poate sunt mai batut in cap sau prea adormit nu stiu..te intreb pe tine Ramona, overdraft= ca poti sa scoti de pe card niste bani ca si cum ar fii ai tai,dar defapt nu sunt si ii vei plati back cu dobanzi uriase?. este bine sa fii un om responsabil de mic si sa stii sa faci economii ca daca te avanti la banci si de toate,va iesi ceva nasol de tot..

    • Smile i-a zis corect pe romaneste … descoperire de cont. Cred ca asa e la noi. Din pacate folosesc multi termeni ‘engleziti’ si uit cum le spune in romaneste 😀

  4. Nu-s un adept al creditelor, dar in unele situatii n-ai de ales. Una e sa strangi 10.000 de euro pt o masina (pentru care de altfel n-am facut rate), si alta e sa strangi 60.000 de euro pt un apartament. Daca in timpul asta se intampla sa mai platesti si chirie, pana-i strangi trece multa vreme.
    Pe de alta parte, “organizarea” ne obliga. Nu pot sa inchiriez o masina daca n-am card de credit (atentie, de credit, nu de debit, nu overdraft), unele hoteluri iti cer cardul de credit la rezervare chiar daca platesti cash (ca sa acopere probabil vreun pahar spart…)

  5. Sunt impotriva imprumutului din banci de orice natura, exceptand imprumutul pentru locuinta. Chiar nu vad nici o posibilitate sa iti cumperi un apartament fara sa iei bani de la banca.

  6. Mi-am făcut card de credit în Olanda. Pe cererea de card de credit și pe contract este tipărită chestia asta:

    https://i.imgur.com/gXKF3.jpg

    „Let op! Geld lenen kost geld” înseamnă „Atenție! Împrumutul banilor costă bani”.

    Probabil banca (Rabobank în cazul meu) n-au pus aia acolo din proprie inițiativă (mai ales cu ilustrația sugestivă) ci au fost obligați de autorități. Ar fi o idee bună și pentru România.

  7. Unele banci mai fac ceva care sa aduca a educatie -BCR are “Scoala de bani” si mai is si altele- dar n-o fac din bunatate fata de clienti ci mai degraba pentru a-i fideliza. Pentru ca e mai bun un client care mai pune un ban deoparte, mai ia un credit, il plateste, mai pune alt ban deoparte, mai ia alt credit samd decat unul care ia creditul, abia il plateste si apoi s-a lecuit de viciul asta. Cei care chiar daca abia platesc unul il iau si pe al doilea si pe al n-lea nu sunt asa profitabili pentru ca riscul de neplata asociat e relativ mare si in plus creeaza o imagine negativa care-i determina pe potentialii clienti profitabili sa-si tina banii deoparte si sa cumpere cu banii jos.

    Chestia cu prioritatile e de bun simt dar asa cum zice americanu` “common sense is not common practice”. Poate fi greu sa iti setezi unele chestii ca prioritare si apoi sa te tii de ele si sa ignori tentatiile pentru ca acest comportament te da la o parte in turma, or oamenii par construiti sa aiba interesul sa se mentina in turma si in cadrul turmei sa fie cei mai cei.

    “Banca ar fi oricum dar fericita”. Suna sod sa auzi o expresie engleza/americana folosita in alta limba/cultura. Oare ce ar intelege o tanti de 50+? Dar un tanc de 5-6 ani?
    Numa` zic, pentru ca mi se pare ca am mai auzit un reporter transmitand “corespondentul xyz tv a aflat ca ..” cand tocmai el era corespondentul ala. Asta e, limba e un organism viu.

    • Subscriu la comentariul acesta, și RBS-ul face educație financiară pentru LICEENI, de data asta, prin programul MoneySense, afiliat organizației AIESEC. Știu asta pentru că eu însămi am făcut parte din proiect. Și am asistat la training-uri și elevilor li s-a spus clar să facă diferența dintre credit și debit card, și că datoriile nu-s tocmai bune. Nu e vorba musai de fidelizare a clienților, pentru că mulți copii aveau carduri la alte bănci ( chiar și eu am card la altă bancă ), dar e vorba de faptul în sine. Se face, așadar, însă foarte puțin.

  8. Sa nu uitam, scopul bancilor e sa fie pe profit cat mai mare la final de an, nu sa iti opreasca falimentul tau personal.

  9. Bancile de obicei nu spun “toate vorbele” cand este vorba de o descoperire de card sau imprumut.Sunt multe ….ascunse pe care clientul le “pricepe” pe perioada derularii imprumutului si a descoperirii de card.Nu mi se mare echitabil pentru noi clientii, dar bancilor le convine.Cand un om…oricare ar fi el…vine la banca sa faca imprumut ar trebui informat absolut cu tot ca sa puna in balanta daca face sau nu imprumutul sau pe card…Odata semnate actele…semnezi ceva ce va atarna greu in bugetul familiei pe perioada lunga si costisitor.E usor sa semnezi, sa ridici banii dar …apoi…
    Noi am facut un credit acum 7 ani , cand din motive foarte bine definite a trebuit sa ne mutam la casa de la bloc. L-am facut pe 5 ani si a fost vai de noi in acesi 5 ani. De doi ani l-am terminat si am cosmaruri si acum de acea perioada.Numai ca nu am avut incotro…trebuia sa ne mutam la casa, sa scapam de scarile care trebuiau urcate si coborate cu fiul meu in carut(handicap).Ne-am gandit caci noi imbatranim…iar el nu va mai putea sa iasa afara sa vada cum cade frunza toamna, cum ninge iarna…Si daca am vrea acum nu mai putem face …caci dintr-o eroare a bancii ne-a trecut pe biroul de credite…nici nu am incercat sa facem nimic…un card de salarii care nu il mai folosea sotul ca ii schimbase scoala la alta banca …am neglijat si pentru o suma de administrare de cont care s-a adunat…ne-au dat la biroul de credite(adica pe sotul).el e cel cu salariu din casa, eu somera din insotitoare la filul meu…viitoare fara …venituri.Dar si maine e o zi! Nu?

  10. Eu am avut un singur card si acela a fost pe vreme cand eram la liceu si am facut pensi private. De atunci nu am mai avut treaba cu cardurile pentru ca banii ii primesc in mana. De imprumuturi nici nu are rost sa vorbesc ca nu am facut o asemenea prostie.

  11. Apropo de bănci o glumă bună:

    Vrei să aflii puterea banilor tăi?
    Mergi la bancă şi spune că vrei să-i scoţi pe TOŢI !

  12. Eu in general am incercat sa ma detasez de banci singura-mi datorie pe care o am de platit la banca este o datorie de la moartea mamei mele ….dar este foarte mica atat datoria cat si rata….si alt contact cu banca este acela cand meg sa imi iau salriu de pe card!

  13. Singurele credite cu dobanda pe care le am eu sunt la casa si student loans. Restul creditelor pe are le am sunt “no payment, no interest”, insa fac plata lunar, calculata fix cat sa nu mai am nicio balanta cand se termina perioada promotiei (24, 48 sau 72 de luni, in functie de promotie). Cu alte cuvinte, in loc sa dau $1000 pe un pat cand merg la cumparaturi, fac credit cu no inteterest si suma de $1000 pe care ar trebui sa o dau la magazinul de mobila o scot din contul de savings insa o pun in cont de IRA si face pui acolo la ei, si cand se termina perioada promotiei cu “no interest” nu mai am nimic de plata (deci in loc sa dau $1000 dintr-un foc, am dat tot $1000 insa in vreo 2-3 ani) si am si facut ceva banuti in contul de retirement. Singura buba e ca in IRA ti se da voie sa pui max $5000 pe an de caciula. Nu stiu daca m-am explicat eu cum trebuie, insa pt mine si sotul functioneaza, pt ca am reusit sa punem ceva banuti in retirement si stocks (care se duc naibii de rapa, dar na, am stiut ca e un joc de noroc cu stocurile). Amadoi suntem in our early 20s si nu imi amintesc cand a fost ultima data cand ne-am certat de la bani cum o fac multe cupluri, desi de iesit fie la restaurant, fie la film, fie la spa etc iesim in fiecare saptamana.

    • Daca nu e dobanda si mai si pui banii in miscare, nu vad de ce e rau. Problema e cand iei pe credit si platesti +20% dobanda 🙂

    • Ai cativa false friends .. stocks sunt actiuni, balanta e pe 0, pe plus sau negativa (nu doar o ai sau nu), retirement e pensionare .. greseli uzuale pe care le faci cand nu vorbesti romana mult timp 🙂

      • Ca principiu, tot ce am scris mai sus ramane valabil, cu sau fara palma peste ceafa primita de la dAlmon.

      • Ionela, nu cred ca era palma peste ceafa, doar o observatie in ceea ce priveste folosirea cuvintelor in cauza. Este greu pentru romanii de acasa sa inteleaga cum se vorbeste aici. Si prietenii nostri combina cuvintele, mai ales ca termenii astia ii folosesti aici in engleza. Daca observi, pana si eu spun ‘overdraft’ pentru ca nu gaseam cuvantul in romaneste, nefiind pana recent interesata de chestiile astea ‘bancare’ 🙂

  14. Nu mi-a plăcut niciodată să fiu dator și prin urmare n-am avut niciodată asemenea tangențe cu sistemul bancar.

  15. Nu băncile sunt responsabile sa facă educație financiara, veniturile lor sunt cheltuielile noastre. Pentru a ieșii din cercul acesta “câteodată vicios” noi trebuie sa ne ocupam de educația noastră financiara.

    spor la blog-uit
    followme

  16. Sti ce ma intreb? Oare de ce vorbim asa doar despre banci?
    Fac o precizare importanta: NU sunt un fan al bancilor dar, recunosc, nu as fi avut ce am astazi fara bani de la banca.

    Cu ce este o banca mai prejos decat un magazin H&M sau Zara sau cu magazinul de la coltul blocului sau cu restaurantul la care mancam sau floraria de la care ne cumparam florile?

    Sa le luam pe rand:
    A. ZARA.
    De ce ma duc la ZARA? … pentru ca am nevoie de haine. In general cand este vorba despre haine cam stiu ce vreau.
    Ajung la mall, caut magzinul si intru. Aici putem avea cel putin doua situatii (ele sunt mai multe):
    a) stiu exat ce produs vreau, ma duc tintit, il probez, il platesc si …gata.
    b) nu am un produs anume in minte, stiu dor ca vreau o bluza, sunt nehotarata; Intreb vanzatoarea care imi arata 2-3 variante, daca gasesc ce imi place probez, platesc si … gata.

    Acum… Cati dintre voi ati intalnit vanzatori nepriceputi, apatici, plictisiti, neinspirati, enervanti? Eu am intalnit.
    Cati dintre voi ati intalnit vanzatori amabili, saritori, care chiar stiu despre ce vorbesc, de ajutor? Eu am intalnit.
    Cati dintre vanzatori de la ZARA va spun (atunci cand discutati cu ei sau cand sunteti la casa sa platiti) ca materialele nu sunt tocmai de top, ca toata manopera este de fapt facuta in Vietnam si in China si ca de fapt pretul pe care il platim pentru o bluza este foarte mare comparativ cu costul pe care il au cei de la ZARA si utie asa, vedem cum Inditex (grupul din care face parte Zara) an de an prospera si deschide noi si noi magazine? Eu nu am intalnit NICIUNUL.

    Am platit, suntem fericiti, ne-am innoit garderoba, ce mai conteaza? Avem haine de la ZARA.

    B. Magazinul de la coltul blocului
    Cred ca il accesam zilnic, desi stim ca este scump comparativ cu Real-ul sau Kaufland… Asta este, acum pentru o apa, o paine si cateva rontaieli nu pornesc masina sa merg pana la Carrefour.
    Ce face vanzatorul pentru noi aici? Nimic. Ei, nu chiar nimic, marcheza banu’ pentru patron.
    Probabil nici nu stie (da’ nici nu il intereseaza) ca marfa e luata 80% la negru, ca patronul nu prea plateste dari la stat si astfel tot castigul este in buzunarul lui. Nici cel putin salariul vanzatorului nu este tot la vedere ci este asaaaa la mica intelegere… Alt exemplu de imbogatire pe seama… noastra. Asta este cu consecinte grave (evazine fiscala se numeste).

    C. Restaurant
    Idem – mergem, consumam, suntem fie multumiti de servire/fie nemultumiti, apreciem (sau NU) bucatarul, platim si plecam. Ei ce sa vezi, si astia se imbogatesc pe spatele nostru, la naiba! Un kil de carne de porc 40 de lei (cred) si mie imi vinde un gratar cu 15-20 de lei si o portie de cartofi prajiti cu 9 lei, cand un sac de 10 kile costa 12 lei… Jaf la drumul mare, nu alta.
    Este adevarat, atunci cand vine ospataru’ si iti face si atmosfera, te mai invata o jmecherie de-a lor, iti mai sugereaza un preparat sau un vin (in general cele mai scumpe), iti mai aduce si un lautar la masa (alti 50-100RON pentru o dedicatie versus un CD nepiratat – maxim 30 de lei)… nici nu mai conteaza cat ai platit, vorba cantecului “cu ce m-am ales in viataaaa/cu ce m-am ales in viataaaa/ ce-am baut si ce-am mancat/ai cu ce am strans in braaataaa”.
    Vedeti voi, experientele noastre de cumparaturi dar si de viata depind de cei cu care interactionam.
    Cu totii avem niste asteptari atunci cand scoatem bani din buzunar, iar “pretul” pe care il punem pe fiecare leu cheltuit depinde de cat de simplu sau greu l-am castigat.

    Intr-adevar este diferenta foarte mare intre a vinde un SERVICIU fata de a vinde un PRODUS. Este muuuult mai simplu atunci cand iti cheltui banii pe un PRODUS (il poti atinge, gusta, proba, pipai, aprecia, etc – prestatia vanzatorului este pe planul 2). Cand insa avem de-a face cu un serviciu aici experientele sunt extrem, dar extrem de diferite de la om la om. Daca au parte si de un vanzator anti-talent = retata pentru un esec de succes.

    Experienta cu banca nu este o exceptie de la ceea ce ni se intampla in fiecare zi.
    Banca ar trebui sa fie prietenul nostru si eu cred ca este, poate inca nu a avut ocazia sa o dovedeasca, dar faptul ca iti imprumuta niste bani, avand incredere ca ii vei returna in 20 de ani sau 5 ani … este, zic eu, un inceput al unei pretenii pe termen mediu si lung.
    Banca ar trebui sa faca educatie si eu cred ca sunt si salariati in banci care se straduiesc sa ne faca sa intelegem fenomenul (posibil ca la agentia de langa bloc sa nu avem acest noroc). DAR, este extrem de important sa avem rabdare, sa ii ascultam, sa punem si noi intrebari sa ne stabilim si noi niste criterii apreciere, sa ne facem si noi niste calcule, sa vrem sa intelegem cum functioneaza niste lucruri, sa mergem la toate bancile posibile (sunt vreo 36-37 de banci) ca sa alegem cea mai buna varianta pentru noi (in cazul in care salariatul nu ne inspira incredere sau daca nu suntem multumiti de raspunsuriole pe care le primim etc.

    Asa cum acordam “credit” si vanzatorului de la ZARA sau vanzatorului de la magazinul din colt sau ospatarului, asa ar trebui sa facem si cu ofiterul de la banca. Poate asa mai primim si noi un… credit.

    Sanatosi sa fim, ca’ pentru restu’ exista… MASTERCARD!
    :O)

    offline coach

Leave a Reply to YamashaCancel Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.