Cu sacii-n caruta

33
3345
views

Din seria ‘chestii de vizionat pentru lobotomizaţi’, povestim astăzi despre o treabă pe care am văzut-o pe Heavy. Ca şi The Biggest Loser, Heavy ia nişte oameni ‘serioşi’, aducându-i de la 150-200 de kile la o masă ceva mai potrivită unui trai de preferat mai lung. Spre deosebire de TBL, episoadele din Heavy urmăresc câte doi indivizi de la începutul ‘tratamentului’ de 6 luni la final.

Nu doresc să insist neapărat pe show, dacă aveţi curiozitatea să vedeţi cum muncesc oamenii în cauză şi peste ce greutăţi mai mult sau mai puţin regizate dau, îl puteţi viziona şi singuri. Mi-a atras însă atenţia o ‘concurentă’ (deşi nu se dau premii).

Domna în cauză a trecut lejer de 400 de livre, ceea ce o duce, mai pe măsurile noastre, spre 200 de kile. Este tânără, culmea, măritată cu un nenea ceva mai slab (probabil la 150 de kile in viu). Sunt împreună de 2 ani aproape, deşi faza asta cu ‘impreună’ e doar aşa teoretic. La cât de grea este şi imobilă, ‘intimităţurile’ ies din discuţie.

Soţul îi aduce mâncare la pat fotoliul care este şi casă şi masă, o ajută să-şi fixeze aparatul de respirat, să nu se sufoce noaptea, chestii din astea de soră medicală sau soţ model. Cum el are ceva mai puţine kilograme, este şi mai ‘sprinţar’, deci pe el pică toate păcatele.

Bun, se ia dama în cauză şi se duce la un ‘wellness center’, unde primeşte mâncare în porţii bine calculate şi o căruţă de sport. După primele săptămâni, în care simte că-şi dă obştescul sfârşit, eroina noastră creşte în rezistenţă şi descreşte în numărul de kilograme sau cum veţi dori să-i calculaţi masa.

Şi vine o clipă magică, în care soţul este adus un pic la ‘sediu’ şi invitat de perechea mult sportivă să facă niscaiva mişcare împreună. După cum bănuiţi, mai că rămâne văduvă în sala de antrenament, moment de magică bucurie şi satisfacţie profesională. Bun, toate meritate, că şi-a rupt dosul deja săptămâni întregi cu un program de antrenamente care l-ar pune în bot şi pe un atlet.

Concluzia ei, după ce pleacă jumătatea, este însă de poveste. A noastră concurentă începe să-şi pună problema că nenea nu mai este ‘de nasul ei’. Chiar dacă nici ea nu este încă pe un drum stabil, nu e clar dacă va fi în stare să se ţină de un ritm draconic de sport şi să stea departe de produsele culinare de care recunoaşte că este dependentă, deja ştie că soţul nu mai este la nivelul dorit.

Deci prostul care mai că nu a şters-o la dos (chestie chiar probabilă, ţinând cont cât era de ţintuită la fotoliu, că nici pe pat nu putea dormi), nu mai este de nasul ei. Nu se pune problema dacă ea va ţine un regim alimentar normal şi va păstra un ritm sănătos de slăbit, nu se pune problema că el ar refuza totalmente să accepte schimbări drastice de stil de viaţă, dama noastră ştie de pe acum că el nu mai corespunde.

Când eşti deci gata să renunţi să mai lupţi pentru ‘voi’? E normal să ai ceva răbdare? E normal să ai ţelul tău atât de bine stabilit, încât nimic să nu mai conteze?

33 COMMENTS

  1. E trist să vezi astfel de oameni. Cât crezi că va rezista respectiva „lebădă” singură? Până se apucă iar de mâncat și are nevoie de cineva să o ajute să-și ducă lingura la gură.
    E normal să lupți până simți că ajungi la psihiatru și apoi să mai lupți puțin. E normal să ai răbdare când știi că ai și rezultate. Iar la ultima întrebare răspunsul meu este că nu sunt una dintre persoanele care să spună „scopul scuză mijloacele”.

  2. Pune fata kilogramele la loc, il cauta din nou. 😐

    Din seria “de unde spuneai ca am plecat?”

  3. Referitor la tel stabilit clar, seamana un pic prin ce trec eu: si eu am un tel clar in cap si vreau sa plec din tara. Si asta inseamna ca noi rupem relatia dupa 3 ani si ceva, dar macar am fost parteneri egali in acest timp si discutam pe marginea subiectului de vreme buna deja. Plus ca macar nu ne facusem planuri de maritis sau cumparat apartamente impreuna.

  4. E normal. Poate nu corect, dar e logic sa fie asa.

    Nu o cunosc pe dama in cauza, nu m-am uitat la emisiune, insa eu ma gandesc ca daca s-a “inhamat” la show-ul respectiv, era destul de disperata. Si pentru ea a fost ceva ca un fel de “last resort”, ceva ce probabil nici nu credea foarte tare la inceput ca o sa mearga. Iar in momentul in care iti iese sa faci o chestie de care nu te credeai in stare… creste respectul fata de propria persoana si nu te mai simti asa gunoi comparativ cu altii. Poti ajunge chiar in cealalta extrema 😉 Plus ca realizarea respectiva devine realizarea #1 in viata ta. Si cut cat vezi ca merge mai bine, cu atat tragi mai tare. Un fel de “once you got the ball rollin’…”

    Nu se aplica doar la slabit, am observat chestia asta la si mine (si la alte persoane) si in legatura cu scoala & orice altceva. Da, sunt mult mai dura, mai agresiva, mai pretentioasa cu altii atunci cand stiu ca eu ma ridic la nivelul pretentiilor pe care le am de la ei. Altfel spus, n-am nici o retinere in a le reprosa altora chestii care stiu ca nu mi se mai pot reprosa mie. In momentul in care mi se poate reprosa si mie acelasi lucru insa ma gandesc de doua ori inainte sa deschid gura.

    • No, pai eu cu asta nu prea sunt de acord. Scratch that, mai bine zis detest cu putere atitudinea asta — si mi-a tot fost dat s-o vad, de exemplu pe reddit, unde toata lumea, mai ales aia care au fost grasi si-au slabit, ii critica pe aia grasi punct.

      Thing is, e normal sa fii mandru de o realizare a ta. Ce nu e normal este, cum zicea cineva mai sus, sa uiti de unde ai plecat. Ca sa pastram exemplul ‘gastronomic’, nu mi se pare deloc laudabil ca tu, gras vreme de ceva ani, brusc sa ajungi sa nu-i mai suporti pe aia grasi. Este un double standard cum nu se poate mai. Adica ok, da, tu te-ai mobilizat de la un punct incolo, dar pana la punctul ala ai fost fix ca ei — dadeai si in tine cu pietre (metaforice, of course) cum dai acum in altii? Mie din contra, mi se pare ca ar trebui sa fii mai intelegator cu cei care se lupta cu aceleasi chestii cu care te-ai luptat si tu, tocmai pentru ca stii cat e de greu.

      • Adica ok, da, tu te-ai mobilizat de la un punct incolo, dar pana la punctul ala ai fost fix ca ei — dadeai si in tine cu pietre (metaforice, of course) cum dai acum in altii?

        Bineinteles ca dadeam cu pietre in mine (asa cum o faceau si altii). Probabil ca daca n-as fi facut asta mi-ar fi fost imposibil ca intr-o zi sa ma mobilizez si sa trec la masuri radicale. Si critic tocmai pentru ca n-am uitat de unde am plecat. Tocmai pentru ca stiu ca se poate face ceva.

  5. La o asa mentalitate…la ce sa te mai astepti? Dar stai asa, ca e si vina lui, nu doar a ei. Daca respectivului i-a placut sa fie “sora medicala” inseamna ca-si merita soarta, oricare ar fi ea.
    Si ca sa-ti raspund..la intrebare: fix in momentul in care ea face curul cat casa.

  6. Cel mai trist e ca eu cunosc un caz real asa. Ei doi, ambii insi de 200 kg au facut o fetita. Erau inalti, mari, dar in putere, erau glumeti si cei mai fericiti oameni pe care ii stiam. Bogati si fara prea multe probleme. Intr-o zi s-au apucat amandoi de facut cura, dl a slabit de s-a injumatatit, ea a dat jos vreo 50 kg, deci mult pentru amandoi! Doar ca odata ce Dl arata bine si cu bani, o piti proasta a inceput sa se dea la el, si el si-a lasat familia pt ea. Destul ca Dna dupa 4 luni s-a imbolnavit de leucemie, acuma e prin spitale si pe Dl l-a parasit fatuca. Acum sunt 2 oameni care au slabit si si-au nenorocit viata! :((((

    • @Aliceee: cred că-ți dai seama că slăbitul nu are nici o legătură cu problema lor.

      Nu-ți părăsești familia pentru că ai slăbit și cineva „se dă la tine” și nici nu faci leucemie pentru că ai sălbit sau pentru că te-a părăsit cineva.

  7. Sincer eu cred ca un barbat cand se vede cu una tanara in brate care mai ca ii pupa picioarele cu greu se abtine, mai ales daca a fost complexat de-a lungul vietii.
    Poate nu au fost toate roz pentru ei, dar cred ca cura le-a facut mai mult rau decat bine. El a inceput sa vada alte oportunitati exact ca fata din exemplul tau, pana nu slabise toate erau ok, dupa aceea au crescut pretentiile!!!
    Cat despre problema ei s-a declansat din cauza supararii, a stresului. Putea sa faca oricand, la fel cum putea sa nu se declanseze niciodata

    • De ce e rau sa vezi noi oportunitati? E bine cumva sa te complaci in mizeria in care ai trait in prezent?* De ce e rau sa creasca pretentiile? De ce oamenii trebuie sa creada ca datoreaza mai mult trecutului altora decat propriului lor viitor?

      * Pentru ca mi-e greu sa cred ca viata unei persoane de 200 de kilograme poate fi “fara probleme”. Te dor articulatiile, transpiri intre valurile de grasime, intre picioare, ti se lipesc picioarele unul de celalalt in timp ce incerci sa mergi, ti se irita pielea acolo unde transpiri, te ustura, obosesti foarte repede… ai parte de senzatii neplacute non-stop.

      • In primul rand datorezi trecutului tau! Tu nu trebuie sa uiti niciodata de unde ai plecat! In plus tu esti raspunzator de faptele si deciziile tale, si nu e normal sa te joci cu viata altora dupa bunul plac!
        Eu cred ca familia e foarte importanta si nu mi se pare normal ca atunci cand te imbogatesti peste noapte, slabesti sau mai stiu eu ce eveniment se intampla in viata ta sa devii un egoist si sa te gandesti numai la tine! Adica pana la un moment dat sunteti 2, aveti si un copil si apoi iti pasa numai de tine!
        Daca nu iubesti pe cineva te desparti si gata, dar daca o faci cand afli ca e invalid, cand tu slabesti si celalat nu slabeste, cand tu devii director si nevasta e tot secretara incepi sa te crezi mare scula si sa uiti cine a fost alaturi de tine pana atunci, mie nu mi se pare normal! Mi se pare ca iti dai arama pe fata, scoti la iveala prostia si aerele de grandomanie, si daca ai fi un om cu carcater, nu ai face asta!
        Sa-ti creasca pretentiile vis-a-vis de noua viata, de noua postura, fata de tine, dar nu fata de oamenii din jurul tau, fiindca ei nu cresc sau descresc in functie de contul tau din banca, de nr tau de kg …. etc! Asta e parerea mea!

      • Trecutului tau ii datorezi fix asta: sa evoluezi. Sa evoluezi include si a-i lasa in urma pe cei care nu evolueaza la fel de repede ca tine. Nu datorezi nimanui absolut nimic si nimeni nu iti datoreaza absolut nimic. Sa pretinzi ca cineva iti datoreaza ceva de dragul trecutului sau a ceva ce ai facut pentru el/ ea se cheama santaj emotional. Si mi se pare foarte urat. Pentru ca inseamna ca tu, persoana care pretinzi reciprocitate nu ai dat niciodata ceva dezinteresat, ci ai facut-o sperand ca vei primi ceva inapoi. Asta mi se pare murdar, asta mi se pare lipsa de caracter.

        Si, privind relativ, sa stii ca oamenii din jur chiar cresc si descresc si in functie de realizarile tale. Pentru ca evoluati in ritmuri diferite. Am lasat oameni in urma si am fost lasata in urma. Si nu am avut niciodata pretentia ca oamenii mai valorosi decat mine sa nu accepte sa evolueze ci sa ramana la nivelul meu si sa ma tina de manuta pentru ca nu pot sa ma descurc altfel. Si nici n-o sa cer vreodata asta cuiva. Pentru ca mi se pare degradant.

  8. Sa fim putin sinceri?
    Cat dintre noi si-au mai vizitat educatoarele, invatoarele si profesoarele?
    Cati angajati au ramas pe un post unde au crescut si nu au plecat dupa ce au fost pregatiti in alta parte?
    Cate persoane care au plecat dintr-un sat si au ajuns importanti mai fac ceva pentru acea comunitate?
    Omul este o fiinta egoiste. Sunt total de acord ca ceea ce a declarat aceasta femeie este jignitor la adresa sotului ei, dar daca reuseste sa isi schimbe viata complet poate realizeaza ca singura lor pasiune era mancatul si acum nu mai au prea multe lucuri in comun.

    • Nu mi-a plăcut la grădiniță, deci educatoarele sunt excluse. Nici învățătoarea nu mi-a plăcut în mod deosebit și întrucât a ieșit la pensie e mai greu de dat de ea. În rest să știi că mi-am vizitat profesorii. Acestea fiind zise, poate ne explici și nouă ce face satul pentru locuitorii săi.

    • Ana am citit raspunsul tau! In fine … oamenii sunt diferiti cu idei diferite! Eu zic ca poti evolua si sa ii tii pe cei dragi langa tine,si ca daca vrei si te intereseaza ii poti determina si pe ei sa evolueze!

      Cred deasemenea ca datorezi ceva tuturor celor care te ajuta si ca daca poti ajuta inapoi chiar mai multi decat te-au ajutat pe tine! Ca traim in comunitate, oamenii sunt semenii nostri si ar trebui ca macar pentru cei care au aratat ca le pasa de tine sa areti si sa faci si tu ceva, nu sa le dai un picior in fund la primul strigat de ajutor! sa nu devii un insensibil, ingamfat si egoist care sa creada ca i se cuvin toate!
      Deasemenea evoluatul acesta e un termen relativ, si cand vine vorba de sotie,copil, mama, bunica, frate, nu ii lasi in urma ca tu ai evoluat! Adica chiar asa, nici un sentiment pentru nimeni?

      Deasemenea cred in totalitate ca un parteneriat se face pentru a fi impreuna la bine si la rau (fie ca e casnicie, afacere, familie, prietenie, orice)! Oamenii fac asta pentru a se ajuta unul pe altul, pentru a avea sustinere, si esti un prost si un las daca atunci cand celalalt are probleme, te iei si pleci! Nu vreau sa imi inchipui cum ar fi daca oamenii ar gandi toti ca tine, ar deveni toti egoisti, tepari, si nu te-ai mai putea baza pe nimeni si pe nimic!
      Si tu zici ca asa e normal …..

      • ps: acesta a fost ultimul comment pe acest subiect, avem pareri diferite e clar, si gata, nu vreau sa se dezvolte intr-o cearta sau ceva de genul!

  9. Vai, dar din pacate nu e singurul caz de genul. Oare cate alte femei nu s-au vazut, intr-un fel sau altul, realizate/cu sacii in caruta si incep sa aiba ganduri de “duca” si se gandesc cu o condescendenta disimulata la faptul ca barbatii care le-au fost alaturi nu mai sunt de nasul lor?

  10. Eu zic că e destul de greu să judeci situaţia, nu sunt destule elemente. Cel mai probabil ei nu s-au potrivit de la bun început, de aici nepăsarea şi nesimţirea de a mânca şi a ajunge la aceste greutăţi elefantine. Poate că el a avut un caracter integru şi a îngrijit-o din milă, loialitate sau altceva de genul ăsta. Ea însă, acum că Heavy a scos-o din impas, probabil că a conştientizat că alături de el se va întoarce la vechea greutate şi nu o să o mai ajute nimeni la slăbit a doua oară.

  11. […] Dojo Blog, o stiam demult pe Dojo ca si blogger, dar abia de anu asta am inceput sa ii citesc fiecare articol, si bine fac, ca invat atatea lucruri noi de la ea(si o si invidiez pentru profesia ei si pentru faptul ca isi urmeaza pasiunea si ne povesteste despre asta, eu inca imi caut pasiunea). Bonus, mai nou scrie despre carti si o face intr-un fel atat de sincer incat imi vine sa 1. cumpar ebook reader 2. sa citesc ce citeste ea. […]

  12. Raspunsul la intrebarea de final depinde de ce gen de femeie esti. Deci practic el cand a fost in situatia ei nu s-a gandit ca poate avea o femeie mai tanara/slaba, dar cand se inverseaza rolurile, ea se gandeste. Lol, amuzant. Imi pare rau dar asta nu inseamna ca “vezi noi oportunitati”. Nu inseamna decat ca e o vaca profitoare care vrea totul dar nu e dispusa sa ofere nimic in schimb. Asa cum el a stat dupa curul ei sa slabeasca ( ca nu-mi inchipui ca el n-a avut nici o influenta), asa poate si ea sa stea dupa curul lui sa slabeasca. Nu e vorba numai de slabit, poti vedea manifestarea asta in multe alte probleme care apar intr-un cuplu.

  13. Pana la urma ce mai putem spune decat ca asa-i viata. Pentru a avea un inalt grad de constiinta trebuie in primul rand multa educatie. Daca aceasta persoana ar fi avut asa ceva nu facea ceea ce a facut.

  14. Teoretic este normal să aspire la ceva mai bun odată ce a ajuns în altă “ligă”. Practic e un pic mai mult de lipsă de bun simț din partea doamnei.

    Nu vreau să fiu înțeles greșit, dar nu toate popoarele pun așa de multă valoare pe familie, întrajutorare și altele cărora nouă ni se pare oarecum săpate în stâncă.

  15. O fi avut madam puterea sa slabeasca si sa faca fata exercitiilor fizice, dar la capitolul caracter e varza. Omul ala a stat langa ea si a sustinut’o cat a fost cat o balena!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.