Lectie de viata: nu-ti datoreaza NIMENI nimic!

35
3422
views

Cuget că repet nişte idei, că sigur am spus chestiile astea odată. Dar probabil ar trebui scris un articol de genul ăsta ÎN FIECARE lună şi pus la avizier pe unde se poate. Cine ştie, cuget că şi un român ce-şi schimbă proasta atitudine ar fi deja un câştig.

Avem doar azi 2 articole ce ating veşnica noastră problemă: alţii nu ne dau şi nu ne fac: unul la Arhi, unul la Groparu’. Diverse personaje implicate, veşnica plâgere de milă a românului care nu poate să facă şi să dreagă pentru că e viaţa grea şi alţii nu-l ajută. De la bloggerul nou intrat în acţiune la nevasta ‘cocoşată’ de probleme şi gânduri toţi doresc să fie înţeleşi, să le plângi de milă, eventual să-i ajuţi. Că doar ai / faci / reuşeşti şi, dacă ai performanţă ei aşteaptă ceva.

Atitudine IDIOATĂ de oameni care niciodată nu vor realiza nimic.

Singurii pe lumea asta care ar trebui să te ajute, măcar teoretic, sunt părinţii tăi. Asta dacă nu sunt nişte gunoaie ce te lasă te miri pe unde, să te crească alţii. Dar şi ei, de la o anumită vârstă a ta, ar cam trebui să te lase să-ţi dezmorţeşti puţin aripile. Să înfrunţi viaţa şi să devii viitorul cap de familie / părinte de care altcineva are nevoie în timp.

În rest .. mă iertaţi, dar sunteţi pe barba voastră. Pardon, suntem pe barba noastră.

Vom da în viaţă  de oameni care ne vor întinde o mână. Un job pentru care primeşti o ‘recomandare’, un sfat ce-ţi schimbă viaţa, ajutor financiar, o vacanţă de vis în casa respectivului etc.  Acestea sunt excepţii, sunt şanse uriaşe pe care respectivii le oferă, sunt exemple de mărinimie şi calitate umană. Aceşti oameni excepţionali ne oferă ceva PENTRU CĂ DORESC să ne ajute, pentru că au posibilitatea şi sufletul necesar. NU ÎI OBLIGĂ nimeni însă.

Este alegerea lor şi tocmai de asta e bine să apreciem un asemenea gest. Şi să înţelegem că este o excepţie, că nu este obligaţia NIMĂNUI să ne dea bani, sfaturi sau o şansă.

Prea mulţi români aşteaptă de la alţii minuni. Statul trebuie să ne dea, fratele mai mare are bani mulţi, deci se cuvine să primim şi noi ‘cotă parte’, chiar dacă nu am fost alături de el, când îşi rupea spinarea să muncească pentru ei, x-ulescu este mare blogger, deci trebuie să ne dea link şi support gratis, chiar dacă timpul lui COSTĂ BANI.

Şi de câte ori picăm în bot, pentru că suntem prea leneşi sau dezinteresaţi, ne refugiem în veşnica explicaţie: nu ne ajută nimeni.

Scuzele nu construiesc cariere şi nici nu aduc performanţă. Sunt un mod lejer de a scăpa de ‘stres’ şi de a refuza să vezi problema cea mare: TU. Sunt destule exemple de oameni plecaţi în viaţă fără nimic. Amândoi bunicii mei au venit în Banat cu haina de pe ei. UNA, nu o valiză plină. Au crescut copii şi nepoţi, au cumpărat un apartament, au dat educaţie unora după ei etc. Au plecat de la zero şi ne-au lăsat ceva. Şi când  le era mai greu se îmbărbătau unul pe altul, pentru că NIMENI NU LE DĂDEA NIMIC şi ştiau că ei înşişi sunt singurii care pot şi se pot ajuta.

Cunosc ‘virtual’ doi tineri pe care viaţa i-a faultat urât de tot. Până acum un an şi ceva George nici să scrie OK nu era în stare, pentru că, având o dizabilitate severă, nu a putut merge la şcoală aşa cum ar fi trebuit. Acum este freelancer şi încearcă să facă totuşi ceva din destinul lui. Este greu, are mult de învăţat, dar ştie ce doreşte de la viaţă. Sunt încântată să-i văd progresul şi ŞTIU că va reuşi.

Despre Claudiu nu are rost să scriu, îl ştiţi cu toţii.  Are un bun simţ şi o tenacitate, de rămâi şocat. E interesat să muncească aşa cum poate, are ambiţie, are voinţă.

Doi oameni ce ar putea oricând să dea vina pe rahatul ăsta de viaţă şi ar avea motive serioase să facă asta. În loc de scuze, au ales munca. În loc să-şi plângă de milă învaţă tot ce pot şi muncesc. Şi nu cred că au spus vreodată că alţii au avut mai multe şanse, pentru că nu scuzele în ajută, ci hotărârea şi munca.

Avem nenumărate exemple de oameni care au pornit de jos şi au realizat enorm. Unii sunt miliardari, alţii doar şi-au obţinut un trai decent. Ce este comun pentru toţi: au muncit şi au perseverat.

Vrei să faci bani? Se poate. Învaţă, întreabă, munceşte. Vrei să te ‘faci’ blogger? SCRIE. Citeşte articole de specialitate (sunt zeci de mii), întreabă în comunităţi, scrie şi mai mult. Vrei să dansezi frumos? Du-te la cursuri de dans şi rupe podeaua. Poate nu vei deveni campion mondial la Salsa, dar cu siguranţă vei obţine performanţe. Vrei să fii un părinte mai bun? Studiază, comunică, învaţă din greşelile altora. Asumă-ţi dificultatea unui drum şi mergi pe el.

Nu contează ce fac X şi Y. Contează ce doreşti tu: să stai cu mâna întinsă şi să le ceri altora să-şi asume problemele tale sau să găseşti nişte soluţii?

PS: şi o avem în poză pe Constantina Tomescu, una bucată sportiv român,  care a dovedit că, dacă vrei, poţi deveni învingător.

35 COMMENTS

  1. Mi se pare un articol mult prea dur, căruia nu-i văd rostul. Adică ai dreptate în ce spui, dar nu înţeleg de ce faci atâta caz pe chestia asta.

    Oamenii vor cere mereu ajutorul. Alţi oameni îl vor oferi de fiecare dată, în funcţie de posibilităţi (timp, bani etc). Nu ştiu dacă e nevoie să tot scriem articole în care ne disculpăm.

    Nu suntem obligaţi să ajutăm pe nimeni, e logic, dar chiar să strigăm chestia asta tot timpul nu mi se pare sănătos. Nu e nimic de câştigat de aici.

    • Alex, 99% dintre romanii pe care ii cunosc ASTEAPTA sa le pice din cer ceva. Am lucrat ani buni in colectiv, am rude si cunoscuti. Majoritatea nu pot pentru ca x si y nu-i ajuta, statul nu face etc.

      Mi se pare un articol cat se poate de relevant pentru starea Romaniei de acum. Si da, este dur. Poate un sut in fund la timp face minuni. In cazul meu a facut 😀

    • într-o societate dezechilibrată rău, ca a noastră, fiecare ajutor pe care-l primeşti, se poate transforma într-un avantaj decisiv în faţa altuia. Din cauza asta, toată lumea îşi doreşte un ajutor la un moment dat.

  2. Eu nu ştiu dacă vreau să mă încadrez în mesajul pe care îl trimite acest articol, asta era ideea. Nu e vorba că sunt obligat să ajut, dar îmi place să ajut şi să păstrez această legătură cu oamenii care au nevoie de info de la mine.

    Sunt conştient de tendinţa de a cere ajutor, am făcut-o şi o fac şi eu în continuare, sunt oameni de la care am anumite aşteptări când pun o întrebare, datorită poziţionării lor.

    Zic doar că articolul are o tentă cam generalistă şi că l-aş fi scris mai degrabă despre mine. “Eu nu sunt obligat să te ajut”, în loc de “nimeni nu e obligat să te ajute”.

    • Alex, nu e vorba de ajutorul meu aici. Daca pot ajut, daca nu ..

      E vorba de o ATITUDINE: oameni care cauta scuze si asteapta sa le pice din cer. E generalist, pentru ca e o situatie generalizata. In general lumea asteapta sa i se dea si sa i se faca. Oricare ar fi domeniul. Aici bat 😉

  3. Deacord, nimeni nu datoreaza nimic nimanui. Deacord, pentru a obtine in viata ceva trebuie sa luam viata in piept, sa ne asumam riscuri. Din pacate, insa, sunt oameni si oameni. Sunt caractere si caractere. Sunt oameni curajosi si oameni mai lasi (metaforic vorbind). Sau pur si simplu sunt oameni carora le e frica, dintr-un motiv sau altul sa isi asume anumite riscuri. Tu vorbesti un pic prin prisma omului care nu are foarte multe obligatii. Corect? Nu ai inca un copil, probabil nu te-ai inhamat la un credit pentru casa, inca. Vei vedea, va veni momentul in care posibil sa nu mai fii dispusa sa iti asumi o serie de riscuri in viata.
    Parerea mea umila.

    • Bre, io cred ca nu am scris suficient de clar 😀

      Daca ai copil, il cresti. Mi se pare idiot sa ceri sa munceasca altii mai mult decat tine, doar pentru ca nu are copil (faza ce se intampla frecvent la munca pe vremuri). daca avem un program, toti il avem egal. Daca te ajut, o fac pentru ca doresc, nu pentru ca esti mai cu doua perechi de ceva decat mine, doar pentru ca ai copil.

      Daca ai credit, PLATESTE-L. Nu eu l-am contractat, nu e treaba mea. Culmea este ca si eu am inca 4 luni de credit si nu am cerut nimanui sa-mi care greutatea. A fost prostia mea, o platesc.

      Vorbesc aici despre oamenii care stau doar sa planga si sa astepte de la altii. Am nenumarate exemple de rude/vecini care ard gazul si se plang. daca le spui ‘ai putea sa faci asta’, te injura de mama. Ca ar fi mai corect sa le dai tu. Sau statul.

      Din discutia de pe articolul lui arhi, e plin de bloggeri la inceput de drum care considera corect ca unul cu niste ani in spate sa le dea consultanta gratis sau link gratis. Ca is mici. Nu conteaza ca poate bloggerul in cauza munceste toata ziua pentru a pune mancare pe masa sau da consultanta PE BANI pentru a putea trai. sau ca un link la ei e cateva zeci/sute de euro, pret la care se ajunge dupa munca serioasa.

      Ei doar vor ca altii sa le dea si sa le faca.

      • Parvenitism de lux. Foarte comun în România, mai ales în rândul meseriilor intelectuale, care cer multă învăţătură, mai bine zis toceală, şi privaţiuni (un doctor învaţă practic 10 ani, 6 ani facultate, 3 rezidenţiat, încă nişte timp de practică, până să câştige “plicuri cu bani”, un programator începe să înveţe arta mânuirii calculatorului încă din copilărie, un avocat trebuie să mănânce cartea ca să scoată o notă ca lumea la Drept, mai trebuie să facă şi stagiatură cvasi-neplătită, un funcţionar trebuie să rabde cu anii sub nişte puleţi de şefi piloşi ca să ajungă la o poziţie mai înaltă şi o leafă ca lumea etc), dar şi în alte categorii.

        Contraexemple:

        – “eu am fost sărac, am avut minimul pe economie, am mâncat pâine cu untură când mai erau câteva zile până la leafă” (blogger român);
        – “eu am răbdat de foame ca să am bani să îmi plătesc chiria şi să îmi cumpăr cărţi ca student” (înalt funcţionar român);
        – “eu n-am avut jucării, dar am avut imaginaţie, îmi făceam eu, şi uite d-aia acum îmi permit să îi iau copilului meu de toate” (comentac român d-al lui Arhi);
        – “eu am muncit şi în România, şi în Germania, am pus ban pe ban şi de-aia acum îmi permit să nu dau socoteală nimănui, să îmi iau mâine Toyota şi să merg la vânătoare la Buzău” (mic patron de service, tot român).

        ~Nautilus

  4. of, of, Vremurile aceste de cacat ne fag sa devenim din ce in ce mai pragmatici si poate din ce in ce mai egoisti. Nu spun, ca si eu, cand sunt in pase proaste, mai rabufnesc si trec pe langa un amarat ignorandu-l. Dar, slava domnului, imi revin repede. In generel apreciez faptul ca Dumnezeu a fost darnic cu mine, si mi-a dat acel mic ajutor exact cand am avut nevoie. Atunci de ce sa nu incerc sa il ajut si eu pe cel de langa mine? O fac cu drag, si daca o fac, o fac in primul rand pentru linistea si bucuria mea sufleteasca, chiar daca acel cineva asteapta sa ii pice din cer, ca sa te parafrazez. O chestie minora, dar care e un minim de ajutor, vei vedea in linkul din semnatura prezenta. Si nu, nu mi-am pus deloc problema ca parintii acestui copii asteapta sa le pice din cer. Si stii ce bine m-am simtit facand asta?

  5. Prin vointa si munca faci orice,atata timp cat vrei si va exista mereu speranta cu siguranta intr-un final vei si reusi daca tot drumul tau este presarat de munca prin ambitie si bineinteles de rabdare sa nu uitam ca rabdarea este o virtutte,atunci bineinteles ca va veni si va exista si progresul iar treptat binenteles ca scopul pe care ti l-ai propus va deveni mijloc prin care iti vei satisface visul.PUNCT.

  6. E dur, dar in acelasi timp si real. Sincer sunt de aceeasi parere, nu e normal sa astepti sa iti cada din cer oportunitatea, trebuie sa te zbati si sa o atingi tu.
    Eu sunt inca in liceu, si parca imi vine sa arunc 2-3 gloante prin scoala cand vad o multime de … elevi!? care NU gandesc, REFUZA sa gandeasca…

  7. Superb articol, mie nu mi se pare deloc dur, e doar realitatea! Eu am exact problema inversa: nu stiu sa cer ajutor, poate sa-mi pice cerul in cap, io ma chinui sa-l ridic singura pana fac hernie :)))

    Dar lucrul cu adevarat interesant care mi se intampla e urmatorul: traind intr-o societate ai carei membri adora sa se planga si sa stea cu gura deschisa doar-doar o pica para malaiata, ajungi in situatia extra penibila de a fi tratat cu indiferenta daca nu te plangi si tu. De exemplu eu. Eu am o problema si incerc sa tratez lucrurile intr-un anumit fel, foarte pozitiv, astfel incat sa nu dau in depresie. Din cauza asta oamenii din jurul meu considera ca nu-mi pasa, drept pentru care imi sar cu diverse judecati de adanca moralitate sau, si mai rau, ma iau la sictir pe ideea ca “da pe tine oricum nu te afecteaza situatia in care esti”. No pe bune. Daca nu-mi smulg parul din cap, nu ma dau cu curu de pamant, nu ma indop cu pastile si nu umblu pe la psihologi inseamna ca nu-mi pasa. Logica de roman care se uita prea mult la otv.

    • Eu inca nu am invatat sa accept ajutor, din fericire insa exista cativa oameni minunati acre stiu sa ma ‘forteze’. Nu cred ca este un defect. Mi se pare normal sa imi port de grija, sa nu arunc pe umerii altora problemele mele, sa ma descurc. Da, avand atitudinea asta, inveti sa ai incredere in tine si nu vad ce e gresit nici in asta. Stii ce poti si mergi ca taurul inainte 😀

  8. Nu mi se pare un articol dur, ba, daca ar fi sa adaug ceva ar fi cauzele pentru care avem aceasta mentalitate de asistati. In opinia mea comunismul este una – partidul/statul ne da, ne ofera locuri de munca, ne da case, butelii, totul e al intregului popor, indiferent daca esti loaza sau harnic, ai aceleasi castiguri mai mult sau mai putin – iar a doua este “credinta milenara a acestui popor” care ne impiedica sa ne luam soarta in maini si sa ne straduim sa evoluam, pentru ca e mai usor sa ne rugam la cineva, sa pupam un oscior sau o mana grasulie de popa, in speranta ca “cel de sus ne va ajuta”. Atata vreme cat asta ni se va preda la scoala, slabe sanse sa ajungem la mentalitatea aia pe care o clamezi si tu in articol.

    • Don’t get me started on the religious crap 😀

      Ma bucur ca gagicile mele inteleg unde bat, ca ma simteam deja aiurea pe langa subiect 😉

    • Te inseli, turcii sunt mai religiosi ca noi si mai bogati, oare tanti de la tara care abia stie sa citeasca, n-are pc, internet… se poate face ea freelancera ?

      Suntem in urma cu 50 de ani fata de cei din vest asta e singurul motiv.

      • Ionut, nu as dori sa merg in Turcia, nu as dori sa am religia lor. E si a noastra destul de subreda, dar parca mai ‘umana’.

        Nu trebueie toti sa se faca freelanceri. De ce crede lumea ca doar despre asta este vorba? Dar ar fi cazul sa incerce sa gaseasca solutii, nu doar sa astepte sa pice para 😉

  9. sincer is perfect deacord cu tine Dojo; de multe ori am incercat sa le propun unora sa castige ceva, cat de putin insa totusi sa castige, ajutandu-i si indrumundu-i, insa ceea ce aud ulterior este: mda..mai vorbim despre asta sau decat sa lucrez pentru 5 milioane pe luna mai bine deloc. Asa ca nu esti singura care s-a lovit de astfel de probleme, unii oameni sunt facuti sa nu faca nimic…

  10. Parerea mea este …la fel ca si a ta DOJO …si daca ti-as povesti viata mea ….cu siguranta ai realiza cat de mult …sunt sau nu…un LUPTATOR….ca destinul ni-l mia facem si singuri….corect mai mult sau mai putin influentat de parinti…dar…in mare parte totul depinde de noi!

  11. Cati isi amintesc azi de Sobaru? Anul trecut a fost mediatizat cateva zile si-atat. Ce am invatat noi din gestul acestui om ne-sinucigas, glas tipat mut in galagia neproductiva din jur?

    • Ne-sinucigas?? lol adica a sarit doar ca sa dovedeasca ceva, nu voia sa se sinucida?
      Din orice motiv a facut gestul eu n-am invatat decat ca oamenii lasi aleg calea usoara. Stiu, stiu situatia lui, e de plans. Dar asta tot nu justifica faptul ca voia sa abandoneze si sa-si lase copiii orfani si sa transfere toate necazurile numai pe capul sotiei sale

  12. Ramo, cred ca articolul tau nu e destul de dur 😀
    Nici mie nu-mi vine sa cred cum altii stau si asteapta si din cate imi amintesc noi suntem crescuti cu proverbul “para malaiata..”.
    Toata lumea are probleme, si eu am probleme dar, exact ca Moldoveanca habar n-am sa cer ajutor (sau de multe ori mi-e RUSINE) si chestia asta e un lucru bun.
    Nu stiu cum a fost acu mai bine de 20 de ani dar a trecut o viata de om de-atunci ar fi trebuit deja sa ne obisnum ca suntem pe picioarele noastre si timpul in care ne plangem ar fi mai bine folosit la altceva. E criza, e greu si e ca naiba dar nu te impiedica nimeni sa incerci sa faci ceva sa fie mai bine.

  13. “Eu nu ma simt neputincioasa decat atunci cand ma intalnesc cu moartea. Ceea ce e natural, pentru ca numai in fata mortii nu mai ai ce face, in rest exista intotdeauna solutii.”

    Dar daca te-ai fi nascut in africa, dar intr-un regim comunist( si l-ai fi apucat 50 de ani) ?

    • Nu cred ca e ok sa ma iei cu “daca m-as fi nascut in africa” avand in vedere ca nu stii in ce conditii m-am nascut eu si ce viata am avut. De obicei cei care au cald la fund toata viata sunt aceiasi care se simt neputinciosi la prima adiere mai puternica de vant.

  14. Poate sunt nerealista sau idealista, dar nu l-am perceput ca pe un sinucigas.

    E adevarat ca astfel de gesturi sunt extreme si atragerea atentiei asupra unei situatii nelalocul ei sau disperate nu trebuie sa imbrace astfel de forme decat in cazuri exceptionale.

    Daca la Revolutie sau ce-o fi fost atunci, era mai importanta trairea individuala si nu cea colectiva, probabil ca nu puteam sa ne exprimam aceste puncte de vedere liber, asa cum o facem acum.

  15. Imi pare un articol motivational, nu sunt fan dar chiar ma face sa merg sa caut sa vad pe unde mi-am pus pensulele si creioanele…

  16. Ba, cred ca toti datoram ceva, si anume un pomisor plantat.

    Astfel, de fiecare data cand cineva se zgarie pe fata ca nu e ajutat, ca nu-l angajeaza nimeni dupa o facultate chiulita, ca el e bun, dar nu a ajuns manager…mergeti la el, puneti-i o lopata in mana si dati-i un puiet de brad.

    Nu va intelege nimic, dar…veti rade infundat de o gluma pe care n-o pricepe nimeni.

  17. Buna !

    Complet de acord cu ceea ce spui tu in articol. Prea asteptam “sa ne pice ceva” de nu stiu unde , privind la exceptia din ograda vecinului si spunandu-ne ca sigur asta e regula , daca vecinului i s-a pus pe tava de ce nu ni s-ar pune si noua? Pai d-aia , ca noi nu suntem vecinul si pentru ca fiecare are o poveste proprie si personala. Ne puturosim de-a binelea tot asteptand asa si devenim de-a dreptul razvratiti cand alt vecin , cel de peste drum de data asta, mosteneste o nu stiu ce avere. Si noi nu si nu . Dar nu facem nimic sa ne fie putin mai necritica situatia , preferam sa cotcodacim in continuare. Desigur , exista si multe exceptii. Din fericire.

  18. […] ne batem joc de alţii doar pentru că este criză. TOŢI o simţim, unii ştim însă că oricum nimeni nu ne datorează nimic. Poate avem însă un minim bun simţ să nu ne batem joc de alţii, motivându-ne prostiile cu o […]

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.