Physical Address

304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124

Nu va mai vindeti pe seminte

Am deschis acest blog din pasiune. Îmi place să scriu, să împărtăşesc idei, să adun o comunitate. Nu m-am gândit niciodată că voi câştiga ceva de pe el, este doar o pasiune.

OK, cut the crap, vorba englezului.

Am deschis blogul fără o intenţie CLARĂ de a face bani în momentul respectiv, dar cu ideea că nu se ştie niciodată. Şi o sutică de euro e mai bună-n plus decât ca datorie. Deci în octombrie 2007 (sau când o fi fost), am pus blogul de sanchi. Oricum aveam reţeaua de situri online, altele făceau bani mai buni decât el. Deci nicio grabă.

Primele campanii au venit după vreo 2 ani jumate, deci cam după 800 şi ceva de articole scrise şi nişte miuţe de comentarii. E un blog mic-mediu, după cum în consider eu, niciodată nu a fost prioritatea mea nici ca proiect, nici ca bani. Cu riscul de a răni fanii cei 3 pe care îi am, blogul nu este no.1 în preocupări din simplul motiv că se fac bani mai frumoşi (cazul meu, normal) din servicii web, decât din scris. Dacă vreodată se va schimba situaţia, nu pot decât să fiu încântată de perspectivă.

Este foarte adevărat că nici nu am plecat la drumul ăsta cu ideea că nu voi face bani de pe blog, pentru că revenim la ideea cu suta de euro.

Am prins nişte campanii de un an jumate’, rulez bannere, mai scriu câte un advertorial. Sunt în atenţia unor agenţii, cu altele deja am lucrat. Ca blogger mic-mediu pot susţine că bani sunt pe piaţă şi poţi primi preţuri frumoase. Că eu nu trăisc din asta exclusiv, e altă mâncare de peşte, dar tot pui de un meniu la KFC din banii ăia.

Deci noul val de bloggeri, flămânzi după bani, nu poate decât SĂ MĂ BUCURE. Ce mă întristează este însă atitudinea lor şi graba de a face nişte euro, care grabă le cam pune-n bot şansele de a prinde campanii serioase cu agenţii care nu plătesc contravaloarea unei gume Turbo pe un ‘advertorial’ (că tot se va pune Nebu să mă ia de urechi pentru folosirea termenului :))

Ce face bloggerul mic (că doar e la început de drum)? Scrie nişte articole, începe să-şi încropească o micuţă comunitate, după care aleargă cu limba scoasă după ‘clienţi’. Graba însă strică treaba, aşa că se ajunge la următoarea situaţie nasoală: omul ştie că ‘este’ oameni care fac bani din asta, deci vrea să facă bani. Calculul e simplu: poţi face 100 de euro dintr-un advertorial (dar cugetă omul ‘cine naiba-mi dă banii ăştia?’) sau din 30.

Ghici ce aleg majoritatea bloggerilor?

Pe învăţăm.net am o categorie de ‘piaţă’ special deschisă pentru diverse ‘dealuri’ de publicitate. E plin de oferte/cereri de articole plătite (mulţumită, Nebu?) pe 1, 2, 3 Euro. Cred maxim 10. De la oameni care vor ACUM să facă nişte bani repede, fără să se pregătească pentru viitorul blogului lor.

Un articol plătit este CONCESIA pe care o ceri cititorilor tăi. Oamenii care vin aici pe dojo blog să mă citească, SIGUR nu vin pentru articolele mele despre BCR. Sau Dove. Că ştiu şi ei să-şi ia săpun, tampoane sau un card. Vin pentru că probabil scriu ceva interesant şi le place. Nu strâmbă sărmanii prea tare  din nas (sau nu toţi) că mai am şi un banner, că probabil au înţeles şi ei că marea dragoste trece prin stomac şi, chiar la 53 de kile,  mai mănânc şi eu.

Dar când scriu un advertorial (na, că i-am zis aşa), atunci le bag sub nas o chestie care nu-i încântă neapărat, că doreau un articol ‘din inimă’ (ca ăsta, cu toate blestemele şi bad karma de mi le adun peste bot), nu reclamă la creditul nuş’ care de la Banca x sau y.

Tocmai pentru că în general sunt fată simpatică şi scriu chestii care le plac sau măcar le stârnesc o reacţie, nu mă scot din bookmarks şi poate-mi fac hatârul să şi comenteze la articolul respectiv, marcat aici clar prin includerea în categoria promo.

Am spre 1300 de articole (nu mult pentru a-listeri, destul pentru un junior ca mine în domeniu) şi sub 20 de articole plătite. Zic că e un raport frumos.

Ce faci însă când ai jumi-juma sau similar?

Pe mine m-ai pierdut ca şi cititor. Sau, dacă eşti destul de mare, te vizitez zilnic şi am cursorul pe x-ul din dreapta sus. Imediat ce s-a încărcat situl, văd că ai (din nou) un advertorial, am plecat. Dacă sunt foarte rare, îmi place să mai intru în joc, dacă sunt aproape zilnice, am ceva mai bun de făcut.

Nu ştiu care ar fi o proporţie decentă, că nu-s specialistul lu’ peşte în domeniu, dar pe mine cel puţin orice mai ‘strâns’ de 1/10 (adică un articol promoţional la 10 de esenţă) mă cam deranjează. ‘Ăia marii’ scriu şi 3-8 articole pe zi, deci îşi permit să arunce articolele publicitare, unul care vinde 30 de articole pe lună este oare în stare să scrie 300 de articole bune să-şi recâştige cititorii?

Probabil că, dacă ar scrie 10 articole bune pe zi, nu ar vinde cu 3 euro un advertorial .. zic şi eu.

Repet, proporţia asta este discutabilă, dar revin la ideea că orice articol plătit este un şut în vintre dat cititorului. Oricât de frumos împachetezi tu articolul, tot aiurea este, pentru că omul vrea să te citească PE TINE, să afle ce te doare pe tine sau te irită.

Care sunt riscurile?

Scriind pe gratis (la tot felul de concursuri, că poate câştigi ceva) sau pe 3 euro, cam asta este valoarea de ‘piaţă’ şi va fi greu să te ridici. Aşa cum există designeri web care fac un layout pe 5 euro, există unii care-l fac pe sute de euro sau mii. Depinde de o groază de factori, dar de cele mai multe ori oamenii învaţă să se vândă tot mai bine. La fel de drept este că un designer care face acum câteva sute de euro pe un design nu a lucrat niciodată pe 5.

Te bucuri de nişte bani ‘rapizi’ dar conţinutul are de suferit. ŞI SE VEDE. În loc de conţinut interesant, ai tot felul de pomelnice despre sfântul ştie ce prostii, doar pentru că vrei cantitate. Ei bine asta nu este piaţă. Aici ar fi bine să vinzi puţin şi scump, decât să-ţi tai craca succesului din prima.

Odată ce te vinzi pe 5 euro, e foarte greu să găseşti o agenţie SERIOASĂ care să dea măcar de 10 ori mai mult pe un articol. Nu, agenţiile cu 30 de lei pe articol nu sunt agenţii serioase. Vorbim despre Standout, Spada, The Practice etc. Acolo unde prinzi campanii pentru branduri serioase (BCR, Orange, Dove etc), nu langoşeria Vaca Deşălată din Pârlipăţul din Deal. Campanii ce sunt ‘dedicate’ blogurilor ce par serioase, cu conţinut de calitate, comunitate etc. Nu cu 99% posturi proaste (şi prost) plătite şi vreo două filmuleţe de pe iutiub.

Atunci ce facem?

Păi scriem. Scriem cât putem de bine. Suntem prezenţi pe la alţii pe blog cu comentarii pertinente. Avem grijă de ‘coteţul’ nost’ online şi ne pregătim cu grijă de succes. Nu ne rupem comunitatea cu tâmpenii, nu vindem ‘pâinea şi sarea’ blogului pe o pereche de chiloţi de la Obor. Chiar dacă asta înseamnă 2-3 ani de stat ‘pe tuşă’, deşi sunt bloggeri ce au urcat extrem de repede.

Odată ce ai un trafic decent, o comunitate pe blog şi articole care dovedesc că nu eşti chiar bou, vei începe să primeşti email-uri de la diverşi. Unii doar testează apele, alţii deja au comenzi ferme pentru tine. Dacă nu, cauţi pe google şi dai de siturile agenţiilor. Dă-le un mesaj şi prezintă-le blogul tău deştept. Chiar şi clienţii privaţi trebuie să ştie că un articol de genul ăla, tocmai că nu e de genul 10 la un leu, costă, dar şi ‘produce’.

Un blog nu te costă enorm în sine. Că nu toţi bloggerii rulează pe teme unicat. Un pachet de hosting e ieftin, un domeniu acceptabil.

Da, TIMPUL TĂU COSTĂ, dar poţi să iei acum 3 euro pe oră sau mâine 50 sau mai mult.

Absolut orice articol vândut pe nimic este un pas înapoi. Poţi scrie unul de pasiune faţă de o cauză, că toţi facem asta. Poţi testa un concurs eventual. Dar nu te vinde pe nimic, nu accepta preţuri de mizerie doar pentru că eşti prea mic. Munceşte să creşti blogul şi comunitatea, iar preţurile bune vor fi justificate ŞI PLĂTITE.

Dacă lumea te ştie că scrii pe 3 euro, cine crezi că vine să-ţi dea de 30 de ori mai mult?

Daca ți se pare interesant, un share ajută mereu. Mulțumesc.
dojo
dojo

Fost om de radio, transformata in karatista si apoi web designer. Am o firmă de online marketing si mi-am redeschis un webmaster forum.

Articles: 1761

59 Comments

  1. Eu intru la tine pe blog zilnic.Citesc mult aici, numai caci ma informez si cand nu stiu sa scriu un comentariu bun, prefer sa nu o fac decat sa gresesc caci ai multe subiecte foarte interesante dar de specialitate pentru voi tinerii. Imi place cum scrii, ce scrii, iar cei care vor pot invata multe de aici! Unde e si de mine ma bag! Unde nu …stau cuminte si ma documentez si eu putin , la varsta ,mea despre noutatile si preocuparile din lumea virtuala care pot aduce un venit fiind propriul tau sef! Asta inseanma serozitate, rabdare, a te informa continuu, a nu renunta cand nu vin banutii repede . Si pe “invatam.net” citesc, mai invata si baba cate ceva!

    • Multe articole sunt de specialitate, asta este clar, oricum apreciez interesul si vesnica dorinta de a invata. Claudiu a avut de unde sa invete chestiile astea, ca e atat de hotarat, ca ar muta muntii 😉

  2. Foarte adevarata observatia. Mi s-a întâmplat si mie când am ajuns in State. Nu știam sa mă vând. La jobul la care am venit aici făceam mai mulți bani decât din firma mea in Ro, dar volumul de munca era cel puțin triplu. Comparativ cu un bastinas, pe acelasi job lucram mai mult si eram plătită mai prost. Între timp am învățat arta de “a mă vinde” – profesional vorbind. Si nu e vorba numai de bani, ci si de domeniul in care e jobul. Trebuie sa știi când sa spui NU , dacă oferta nu este in pool-ul spre care tinzi in cariera ta. Relativ recent căutăm flash developers pentru o companie, si am zis sa încerc si cu romanii mei. Am primit niște prețuri exorbitante la început, de m-am si mirat de unde le-au scos. Faza funny este ca unul a încercat chiar sa mă mituiasca:)) Normal ca fiecare proiect are un buget care depinde de mulți factori. Dar dacă e prețul corect, iar persoana corespunde dpdv profesional, facem deal-ul. It’s simple like that. Așa ca eu zic , si tind spre o generalizare din păcate, ca romanii sunt tentati sa ceara mai mult decât ar trebui in anumite circumstante.:) Bineinteles ca sunt si excepții, si din fericire am întâlnit romani care au fost “fair and balanced” .
    Cât despre blog, eu sincer nu mă aștept la nici un câștig. Dacă ar fi sa mă ocup mai mult de blog( domeniu, hosting, development, marketing) tot as face mai putini bani decât făcând ceea ce fac in jobul meu in orele acelea. E chestie de pragmatism din partea mea. Just my 2 cents. And thank you for everything. 🙂

  3. si eu incerc sa intru pe dojoblog zilnic 🙂
    Cat despre cei care accepta sa scrie articole pe 1-2-3 euro cu atat mai rau, adica eu nu mi-as injosi cititorii cu zeci de articole doar pentru 2 euro pe medie; eu am cumparat articole si cu 1-2 euro si cu 20 euro si sincer sa fiu cred ca toata lumea vaneaza inclusiv cele cu 2 euro deoarece nu sunt de neglijat.

  4. NU TE VINDE PE NASTURI
    NU TE VINDE PE BANI MARUNTI
    CUNOASTE-TI VALOAREA

    valabil pentru indiferent ce serviciu oferi 😉 🙂

  5. In principiu sunt deacord cu voi. Da, e pacat sa te “prostituezi” pe maruntis. Intr-adevar. Dar exista si cateva mici exceptii. Activez de ceva ani pe Seopedia, probabil singurul forum SEO adevarat din Ro. Aici activeaza si cativa copii de 16, 17 ani care efectiv cu asta se ocupa. Vand advertoriale. Pe 3-5 euro. Personal, pentru ei am toata stima. Cati dintre noi pe la saispe’ ani reuseau sa aiba independenta financiara? Inclin sa cred ca mult prea putini. Pentru ei, 100 de euro pe luna probabil le acopera cheltuielile de adollescenti. Si nu e un lucru marunt.

    • de acord cu tine si tot respectul pentru acesti pustani care fac ceva pt a castiga un ban

      insa as avea cateva observatii:

      pt ei asta este mai mult un internship, un voluntariat, oportunitatea de a exersa si a se dezvolta, nu o sursa de castig neaparat

      tehnic, venitul din advertoriale nu inseamna independenta financiara, insa daca te referi la faptul ca esti independent de banii de buzunar de la parinti, atunci da

      daca esti bun in ceea ce faci, atunci chiar si la 16-17 ani este bine sa fii constient de valoarea pe care o ai si o oferi 😉

      • eu la 16 ani castigam bani din scris lucrand in presa. insa, mie mi-ar fi jena sa scriu un advertorial pentru 2 euro. mai bine il scriu pe gratis, decat sa ma duc la banca pentru 2 euro

  6. Ramona mi-ai lămurit clar ceea ce doar intuiam despre scrisul de advertoriale. Deci, aștept cuminte ofertele grase. N-or veni, înseamnă că nu le-am meritat !

    • Zina, mai tre’ si trasi de maneca unii si altii. Scrie agentiilor, prezinta-ti situl si vezi ce feedback primesti 🙂

      • Zău că le-așscrie, dar de unde știu eu care sunt serioși și care nu… Am citit destule pe forumuri despre țepari. Despre agenții bune, nu !

      • nu-ti mai lua informatiile de la vaicaricii de pe forumuri

        exista multe agentii serioase! cauta-le 😉

        PS: nu astepta, actioneaza; daca astepti sa-ti vina ofertele pe tava si nu faci nimic, atunci ai dreptate: nu le meriti…

    • Zina, mai bine lucrezi cu toate agentiile cate o data si vezi care sunt serioase si care nu pe barba ta. Nu mai crede tot ce scriu oamenii.

    • Roby, copiii aia, care stiu sa scrie, ar putea sa faca bani mai frumosi. sau sa castige SIGUR din diverse servicii. Odata ce ai acceptat sa scrii pe 2 lei, pe situl ala nu va mai veni nimeni sa-ti dea sute de lei pe articol. Deci tot acolo vor ramane si peste 4 ani, cand vor fi pissed ca altii fac bani gramada si ei castiga tot 30 de euro pe luna.

  7. Da, spui ce spui bine, dar, in mintea celor ce au un pret de 2E/articol, este ca banut+banut=bani. Nu cred ca o sa poata disparea chestia cu 2E, adica da… poate ca o sa se ridice minim la 5E, pentru ca tot timpul va fi macar unu care sa ceara sub pretul pietii cu destul de mult, pentru ca el nu are calitate+rabdare…

  8. Se poate castiga dar nu e usor. E vorba de foarte mult lucru, nopti pierdute, documentatie si schite. Trebuie un proiect bine pus la punct si sa te ti de fiecare pas propus. Cred ca astea ar trebui sa fie daca vrei sa faci ceva din pasiune si sa ai si bani. E greu, mai ales la noi in tara, fara o limba straina esti ca mort. Bravo pentru observatii si articol.

  9. “daca esti bun la ceva nu o fa pe gratis”, vorba unui personaj de film… si eu sunt de aceeasi parere, fie o faci din pasiune si ca poti ajuta fie cere atat cat stii ca face munca ta. ce faci intre astea doua calificative se numeste prostitutie…

  10. @Lucian, si daca, fiind subiectiv, iti supraevaluezi munca? Ce faci, astepti ca poate vreodata o sa vinzi un advertorial pe 200 de Euro? S-ar putea ca majoritatea covarsitoare, in acest caz, sa astepte mult si bine.

    • Roby, REPET: cine vinde jde ‘advertoriale’ cu 3 euro nu va primi NICIODATA 100 pe un articol. Asta in caz ac nu scrie 100 de articole geniale in fiecare luna, pentru care garantat are trafic si comunitate, deci nu i se ofera bani de rahat 🙂

  11. Încă un articol pentru care vreau să te felicit! Am şi de învăţat de la el :). Drept e că uneori sunt tentată şi eu să scad ştacheta, dar îmi aduc repede aminte că de fiecare dată când am făcut-o mi-a cam părut rău. Sau îmi aduci tu aminte. Multam, Dojo!

  12. Dar oare mai e suficient sa scriem bine? Tocmai pentru ca noi, cei din noul val, suntem multi si flamanzi, ne e destul de greu sa trecem de pragul de 5 euro.

    Te citesc de multa vrme si pot spune ca tu ai si talent, dar poate ca te-a ajutat si faptul ca ai inceput acum ceva vreme.

  13. Dojo ai foarte mare dreptate, e destul de nasol ca toti bloggerii noi se vand pe nasturi si au mai mult advertoriale decat articole scrise de ei… iti dai seama ca toti vaneaza advertorialele astea ieftine pentru ca nu ti-e tot una daca dai 2euro pe un advertorial sau dai 20 de euro pe un advertorial..

  14. AM un tip pe care il apreciez foarte mult …si cum scrie si ca nu se da ieftin….cum spui tu s-a pute sa il stii DoJO….crede-ma ca il citesc cu atata pasiune ….se cheama ROBINTEL..l-am cunoscut personal la Bucuresti…..e un super omulet!

  15. Ma tot gandeam daca sa mai comentez ceva dupa comentariul anterior cu fanul.

    Multi, poate prea multi priviti de sus pe cei care apreciaza 3 euro.
    Cand nu te uiti la ei, 3 euro sunt nimic, dar pentru cel care nu il are, a face rost de cei 3 euro este un miracol.

    In alta perspectiva, daca suntem sinceri, sunt locuri unde se scrie jalnic dar pe baza traficului autorii pun mana pe reclame banoase.

    Oare acesta sa fie singurele criterii care conteaza in aprecierea cuiva, traficul si cu cat se vinde ? Trista lume, triste vremuri.

  16. Si eu am vandut advertoriale pe maruntis o perioada. Nu mi-e rusine cu asta, recunosc daca ma intrebati, mai ales ca momentan, blogurile mele .ro nu au o intentie clara. Insa, am vazut advertoriale mai bine scrise pe 10 euro, decat la bloggeri platiti cu +100 de Euro pentru un advertorial pentru Vodafone. In plus, din ratiuni de SEO – ceea ce ma intereseaza pe mine exclusiv momentan -, a cumpara cu bani putini unu lucru pe care daca stii sa il folosesti cum trebuie, iti poate aduce inzecit, e chiar ok. Zic si eu.

  17. In mare parte ai dreptate Dojo… dar vezi tu in viata oriunde, daca cineva castiga mult(putini sunt cei care castiga mult) in contra balanta multi pierd… acum cat pierd e discutabil(am spus asta ca o paranteza).

    Acum sa te intreb de ce la noi in Romania mancarea e la fel de scumpa(sau chiar mai scumpa) ca in Italia, Germania, Grecia, Franta, Spania… cand salariile noastre sunt de de minim 5 ori mai mici? Ei au inceput sa se planga cum ca intra in criza… fac economii, dar noi care de ani de zile ne confruntam cu asa ceva?( o situatie de 5 ori mai rea/proasta?).

    Ideea este ca nu toti pot sa reuseasca, cu nu toata lumea trebuie sa ia permisul de conducere, cu nu toti trebuie sa ia bacul, sau sa faca o facultate… nu toti trebuie sa castige “averi” de pe urma bloggingului asta e firea lucrurilor.
    Si inca ceva… sa nu mai numim bloguri “siteurile” cu platforma asemanatoare unui blog care publica doar advertoriale!

    • De ce sa cer eu cat castiga un Alister…(e logic ca nu voi primi) pe un articol cand pot sa castig jumate, spre exemplu.Asa si Alisterii ar putea scrie despre tine ca ceri putin in comparatie cu ei, dar si aia de se vand ieftin poate in comparatie cu tine atat pot oferi.

      • Din articolul tau eu am inteles ca toata lumea ar trebui sa castige… 50-100? Merita oare toata lumea sa faca asta? Pai A listerii nostri de ce nu castiga si ei 100000 de dolari americani pe an, sau castiga si nu stiu eu? Si daca castiga de ce sa nu castigam la fel ca ei?

        Tu nu intelegi conceptul de societate!
        Daca am fi cu totii egali ar fi o alta lume, daca ne-am naste cu sanse egale toti…nu-mi zice ca si in asta crezi!

        De ce nu toata lumea stie sa foloseasca un calculator? Ar trebui, multi ar spune ca da…

      • @Pato Basil: Nu stiu din ce unghi vezi tu articolul asta dar mie imi pare ceva de genul “persevereaza, ofera calitate, pune pasiune si nu accepta seminte pentru ca “bani deloc in speranta de bani multi” e mult mai motivant decat “bani putini pentru totdeauna”

      • Roben eu vad din perspectiva scrie din placere si daca se investe sa si castigi ceva incazul in care iti convine nu refuza…nu sa scrii pentru bani!
        Sa scrii pentru bani putini sau multi tot aia e…

  18. Dragă Dojo, mie îmi place acest articol! Îmi place că spui ce înseamnă să transpiri pentru un ban. Îmi place că mă faci să simt că te doare când vezi că un om se vinde pe nimic — nărav de salariat semi-analfabet. Îmi place că spui despre freelancing că e grozav, dar doare. După 18 ani de freelancing, buşituri cu carul, tot asta vreau să fac. Ţuţea, acest magistral Nea’ Petre, zice “Orice şut în cur e un pas înainte!”. David Vallieres, m-a învăţat că eşecurile sunt un simplu cuvânt greşit întrebuinţat. De fapt, un eşec e un semnal care zice că ai trasversat strada pe roşu. Asta e tot. Din ziua când am înţeles asta, toată viaţa mea s-a schimbat!
    Cândva, tremuram de frica eşecurilor. Acum, mă uit la ele, le studiez şi constat că după un “eşec”, am făcut doi paşi înainte în loc de unul, ca la succese…
    Zile luminoase şi să te plimbi pe unde doar gândurile altora au îndrăznit să ajungă!

  19. Buna !
    Ca si tinta in sine este recomandat sa-ti recunosti propria valoare si sa o faci recunoscuta si de altii . Apoi , chestiunea ar fi cam ce tactica de atac sa aplici pentru a-ti putea face simtita prezenta si vinde valoarea.
    As spune ca tactica de lansare pe care o aplici este si putin in functie de context .
    De exemplu , de ce nu si tactica pasilor marunti : pleci de undeva de departe , accepti firimiturile altora – in definitiv ca nou venit iti poti permite o palma peste propriul orgoliu in asteptarea maturizarii in domeniul mrejelor subiectului in chestiune. Ceva de genul « Tac si sap si bag la cap ». Cu putina inteligenta si instinct etapa iti va trece repede . Vorba fiind de o antrenare « free » (ma rog , cu ceva efort personal dar asta este un fel de avans din partea ta , acea investitie personala ) si adaptare la context te poti multumi cu putin atat vreme cat nu tine mult . Caci ,daca ai ales ca tactica de plecare metoda pasilor marunti nu trebuie sa ramai o eternitate in aceasta stare. Odata ce ai reusit sa te plasezi (ca si valoare degajata) si sa ai o relativa idee despre pericolele potentiale ale mediului inconjurator, este momentul (daca doresti sa-ti vinzi valoarea bineninteles ) sa te lansezi cu adevarat .

  20. S-au strans o gramada de comentarii la acest articol. Unii pro, unii contra.

    Ce se uita este ca practica bate teoria.
    Poti sa ai talent cu carul, poti sa muncesti ca nebunul si totusi sa fii nevoit sa te vinzi pe nimic, pe ‘seminte’ cum zice Dojo.

    Cel mai clasic exemplu este unul, Vincent van Gogh pe numele lui. Un geniu al penelului, Vincent van Gogh a murit sarac lipit dupa ce a vandut nenumarate panze pe nimic aproape. Azi toti se omoara sa puna mana pe o lucrare dar atunci a avut parte de ‘seminte’.

    Vedeti ?
    Adevarata problema e cat dau ceilalti pe tine si pe ceea ce faci. Restul e poveste. Si da, poti sa astepti ziua in care cineva sa iti dea ceva mai mult decat ‘seminte’ dar se poate sa astepti viata toata si sa nu ai nici macar cojile de la semintele cu pricina.

  21. Dupa am citit articolul si comentariile sale, mi-am dat seama ca trebuie sa ajung la proportia de 1/10… Este bine atat pentru mine, cat si pentru blogul meu…

  22. Eu am vazut programatori care se ofera sa faca siteuri care in mod normal ar costa (in Romania, nu mai zic afara) siteuri de 300-400 de euro cu 50. Ce sa mai zic atunci de un amarat de advertorial…

  23. Bine ca am gasit postul tau pe blogul lui D-Petre. Multumesc de sfaturi :* pt o incepatoare sunt foarte bune.

  24. In ultimul timp, de cand m-am mutat in Bucuresti (nevasta e “mitica”),mi-e dor mult de casa, de Aldeal, asa ca ma uit pe net dupa “ai mei” (am facut facultatea in Timisoara, suntem cumva “consateni” 😉 ).
    Stimata doamna, mai aveti un fan, imi place cum scrieti.

  25. bine punctat in ultimele fraze … de cand am facut blogul am un advertorial .. si ala cred ca regret ca l-am facut 🙁 … sub 10 euro/ advertorial nu las .. si eu prefer mai multi bani si mai putine advertoriale decat putini bani si multe advertoriale …

  26. si eu am scris un articol pe o tema asemanatoare … o sa recomand acest articol la categoria mea de recomandari de vineri 🙂

  27. De multe ori satisfactia financiara vine pe neasteptate, atunci cand te preocupa mai mult calitatea serviciilor care le oferi si totodata placerea cu care lucrezi.

Leave a Reply to DanaCancel Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.