Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Un sistem de sănătate bolnav și oameni care-l însănătoșesc
Sau măcar ajută la însănătoșirea celor pe care sistemul îi lasă lejer să moară. Că mai e timp …
M-am plâns și eu, ca tot românul, de sistemul nostru de Sănătate, care ia banii cu ambele mâini și cam atât. Din fericire nu am avut probleme mari de sănătate, dar am avut „șansa” de a fi servită românește de un sistem la care cotizez de 14 ani.
În 2000 m-am operat la ochi. Eram pe „asigurare”, dar am plătit consultația la cabinetul unei madame chirurg de aici. Apoi am stabilit ziua în care să mă opereze, costul „firului”. M-am prezentat în ziua respectivă la spital, nici dracu nu știa de mine. Discuția inițială era că ne vedem acolo, mi se face internarea etc. Am stat ca tâmpiții vreo 4 ore pe coridor, nu era nimeni să-mi accepte internarea sau să discute cu mine. Ai mei spumegau că m-am băgat în rahatul ăsta, fără să știu „cum se face”.
Din punctul meu de vedere se făcea în modul următor: sunt asigurată, deci am niște drepturi. Așa că plătesc ce e de plătit (consultul la cabinetul ei privat, că probabil așteptam 4 luni până să prind un consult la spital), vin frumos cu formele legale, mă internează, taie-coase și la revedere.
Uitasem un amănunt important: doamna nu lucra fără „atenții”. Așa că, după vreo 5 ore de stat ca o vită de pripas, ai mei au apucat să o „vadă” și o sută de mărci și-au schimbat proprietarul. Pe vremea aia 100 de mărci erau bani.
În următoarele 5 minute doamna și-a amintit subit că are pacient, m-a chemat personal în cabinet, să mă liniștească și să-mi spună matern că e totul OK. Păi eram foarte liniștită pentru că 1. nu fac de obicei pe mine de frică la spitale și 2. eu inițiasem întregul proces.
S-a terminat si operația, am fost externată și ne-am mai văzut la un consult de 2 minute. Și cam atât.
Am mai avut bucuria de a trata cu sistemul românesc de sănătate în urmă cu câțiva ani, când am „născut” ditai bolovanul de la rinichi. Am fost legal, prin medicul de familie, apoi la Județean, unde m-a văzut un domn doctor. Simpatic și eficient. Cum era o „criză”, nu aveam bani la mine să-l omenesc pentru cele 10 minute petrecute împreună, dar a avut grijă să mă cheme la cabinet, unde am dat 140 de lei pentru o întâlnire de 2 minute. Eliminasem piatra, dar ne-am văzut oricum, că doar așa am stabilit.
O biopsie și un consult endocrinologic (că acolo era buba) le-am făcut pe obrazul cumnatei, care și-a pus în mișcare toate relațiile, pentru a mă ajuta.
Anul acesta m-am operat din nou la ochi pe banii mei (3000 – operație, ekg, analize, consulturi), pentru că jurasem că nu mai calc în cotețul de la Oftalmo cât trăiesc.
Deci majoritatea chestiilor mi le-am rezolvat prea puțin prin „dreptul” meu. Le-am rezolvat pentru că m-au ajutat oameni, care și-au pus relațiile la bătaie, sau am dat banul și am fost tratată ca o prințesă. Dar e bine că plătim ..
Mi s-a părut mereu nasoală situația asta, dar din fericire problemele mele au fost minore. Nu mi-a stat viața în cumpănă, doar pentru că sistemul este vai de capul lui. Dar sunt oameni ale căror vieți sunt în pericol, doar pentru că Statul știe să ia bani, mai greu să dea înapoi sau să pună niște chestii la punct.
Bolnavii de cancer din România, pe lângă lupta zilnică pe care o duc cu moartea, se luptă și cu morile de vânt și, oricât de amuzantă este expresia, când viața lor depinde de niște medicamente care NU SE GĂSESC în România, dar le sunt prescrise, situația e tragică.
Din Romania au disparut de mai bine de doi ani sau sunt disponibile inconstant citostatice indispensabile precum Bleomicin, Vinblastin, Purinetol, Actinomicin, Ciclofosfamida, Busulfan, Mercaptopurin, Melphalan. Cu exceptia Vinblastinului si Busulfanului, toate se afla pe lista medicamentelor compensate 100% si statul ar trebui prin lege sa le puna la dispozitia pacientilor.
Dacă tot se poartă copy/paste-ul în jurnalismul românesc, hai să copiem și noi de la ei. Că oricum dăm link.
Normal, ca de fiecare dată, când sunt implicați onorați conducătorii, nu avem loc să mai depozităm promisiunile și ideile de rezolvare. Partea proastă este că totul este la timpul „cândva”, iar oamenii care au nevoie de medicamente au nevoie de ele IERI nu poimâine, după Paștele Cailor.
Uite cum funcționează teoretic procesul și unde se .. înfundă:
Oncologul cere medicamentul de la Farmacia spitalului. Farmacia nu il are si face solicitare catre directorul Spitalului, care trimite solicitarea mai departe in Ministerul Sanatatii catre functionarii din doua Directii. Acestia trimit mai departe solicitarea catre Unifarm, aflat in subordinea Ministerului, care este obligat prin lege sa asigure cu medicamente reteaua sanitara. Unifarmul ar trebui sa aduca aceste medicamente lipsa din strainatate, dar nu le poate importa pentru ca “plata catre distribuitorii straini trebuie facuta pe loc” si nu are suficiente fonduri.
Din fericire există oameni ca eroul articolului în cauză. Oameni care s-au organizat într-o adevărată „rețea” a citostaticelor și le aduc în România, cumpărate din farmacii, aduse în țară și distribuite celor care au nevoie de ele.
La cât de „cinstiți” sunt unii dintre cei cu drept de decizie, prevăd că ar fi mai interesați să anihileze „rețeaua”, decât să rezolve o problemă foarte serioasă. Pentru că, dacă nu-s bolnavii noștri, cui îi pasă de ei? Și sunt atâtea tunuri de dat și deja prea puțini bani de mutat în conturile „externe”.
Vă invit să citiți întregul articol de pe HotNews. Pică bine să știi că există și oameni care nu doar închid ochii la durerea altora. Dacă doriți să vă implicați, mă gândesc că există modalități.
Crezi ca situatii de acest gen se regasesc si in tari civilizate ? Sa zicm Anglia, Franta, US, sau Canada ? Sau acolo chiar se pretuieste viata omului ?
De abia astept sa ma pregatesc de bagaje.
Se gasesc.
https://www.montrealgazette.com/health/MONTREAL+OCTOBER+2012+Noel+Burke+colon+cancer+insurance+company+refused+medical+bills/7415311/story.html
Oh, da, ca bine zici. Mr Cabo, arunca un ochi pe Sick Around America si vezi ce misto se poarta uneori casele de asigurari cu asiguratii. Din fericire in general treaba merge dar, si cand nu-ti accepta ‘claimul’ pentru serviciile medicale, te-a luat naiba 🙁
Am un amic care era initial pe o lista de citostatice compensate. Ulterior, cand nu s-au mai gasit citostaticile cu pricina, a fost scos de pe lista, i s-a spus ca nu indeplineste conditiile pentru compensate, ca nu se mai aduc medicamente si ca trebuie sa si le procure singur la pretul de afara. Adica chiar de afara. Sa se descurce singur, cum poate. Banuiesc ca daca ar fi intrat in reteaua de citostatice i-ar fi mers mai bine. Sper sa se mai schimbe lucrurile, nu stiu de ce inca mai cred ca Raed Arafat poate forta lucrurile spre mai bine. Oricum, sper din tot sufletul sa nu ajung sa depind de doctori si spitale.
Desi lucrez in domeniu, din pacate, si cand a fost cazul sa se opereze ai mei, au cotizat la colegii mei. Si nu i-a refuzat niciunul dintre ei, desi suntem, mai de departe, si amici.
Chiar fara niciun alt comentariu.
Cine crede că la nivel de conducere interesează pe cineva ca sistemul de sănătate să funcţioneze bine, este naiv. Nu numai că nu există interesul, dar chiar se doreşte distrugerea sa, mai ales că trebuie vândut străinilor şi directivele de la UE sunt minimizarea serviciilor sociale şi reducerea populaţiei.
Bai frate, sa vomiti in capetele lor, nu alta. O sa ma interesez si eu de reteaua cu pricina, poate ma fac si eu traficanta…
Dojo , ai deschis cutia Pandorei 😀
Multa lume spune ca treaba cu spaga e incetatenita si ca ,ia sau nu medicul , oamenii tot dau.Ma rog , in unele cazuri se sugereaza sau spune direct, ca e nevoie sa suplimentezi cu ceva costul initial al unei interventii.
Daca eu doresc sa las o atentie, e OK. Dar, cand discut despre actul medical si mi se spune “dai 200 de euro la chirurg, 100 la anestezist etc”, atunci avem o problema. Sau, cazul meu, acum 12 ani, sa nu fiu bagata in seama de chirurgul care m-a PROGRAMAT, decat dupa ce i-am dat un salariu mita.
Tocmai , mi se pare urat…atata vreme cat , zice-se , avem drepturi si asigurari!
Asta cu sistemulde sanatate…nu vreau a o discut ca mi se ridica tensiunea…eu imi platesc singur asigurarile…si o cam fac degeaba..>!
Sunt medic si rareori am avut nevoie de colegi in calitate de pacient. Sa nu crezi ca beneficiam de servicii medicale 100% gratis… Pardon! platite din fondul de asigurari, la care cotizez si eu ca tot omul.
Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea și Panacea și pe toți zeii și zeițele, pe care îi iau ca martori, că voi îndeplini acest jurământ și poruncile lui, pe cât mă ajută forțele și rațiunea:
Să respect pe cel care m-a învățat această artă la fel ca pe propriii mei părinți, să împart cu el cele ce-mi aparțin și să am grijă de el la nevoie; să-i consider pe descendenții lui ca frați și să-i învăț această artă, dacă ei o doresc, fără obligații și fără a fi plătit.
Să transmit mai departe învățăturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu și numai acelor discipoli care au jurat după obiceiul medicilor, și nimănui altuia.
Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență.
Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu voi da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu abortiv.
Sacră și curată îmi voi păstra arta și îmi voi conduce viața.
Nu voi opera piatra din bășică, ci voi lăsa această operație celor care fac această meserie.
În orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul și bunăstarea bolnavilor, mă voi ține departe de orice acțiune dăunătoare și de contacte intime cu femei sau bărbați, cu oameni liberi sau sclavi.
Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi păstra în secret, pentru că aici tăcerea este o datorie.
Dacă voi respecta acest jurământ și nu îl voi călca, viața și arta mea să se bucure de renume și respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci contrariul.
Mda, chestia asta ar trebui sa si-o repete domnii in fiecare dimineata si sa o respecte. Sunt destui medici care traiesc in spiritul acestui juramant dar si destui care au uitat ca sunt oameni si trateaza oameni.
Dojo, poate ar trebui sa ne reprofilam si sa cerem ajutorul bioenergoterapeutilor.
Hai sa-i lasam pe medici “fara paine” ( poate se trezesc si le vine mintea la cap ).
Totusi nu inteleg ce o fi cu piatra aia din besica si de ce a aparut in juramantul lui Hipocrate.
Poate stie Cristina, ca e medic 🙂
Poate fi piatra din caile urinare sau din vezica biliara (aia de sub ficat:))
Acum chestia cu “Hai sa-i lasam pe medici “fara paine” ( poate se trezesc si le vine mintea la cap ).”… Poate ca ar fi o idee buna. Numai ca ar trebui ca si medicii sa aiba o sursa de venit, macar medicii care vor sa faca si altceva decat bani si hartogaraie… Adica sa trateze oameni, ca de-aia au invatat meseria asta… Daca intr-adevar au invatat-o.
Deci… Ce propui?
Eu cred ca problema e simpla, Cristina :
– vrei bani, iti faci cabinet privat;
– vrei sa ajuti oamenii, lucrezi in sistemul de stat.
Ce-i asa complex ?
Partea proasta e ca majoritatea medicilor vor sa lucreze si la stat ( salariu, atentii ) dar si la privat ( cunosc cazuri care isi “directioneaza” pacientii din spital spre cabinetele lor ).
Adica sunt si cai si magari. Ar trebui sa se hotarasca ce vor de la viata.
Fara suparare. 🙂
Problema stresanta, mai ales pentru cei care lucreaza “la stat” si care au avut nesansa sa nu poata da o specializare (nu ca nu s-ar fi organizat examene, dar in viata unora mai apar conjuncturi nefavorabile, care te pun sa alegi: munca in plus pentru specializari si supraspecializari sau necesitatea fireasca de a ramane intreg la trup si la minte si neepuizat) este necesitatea de a te informa permanent. Ori informatia costa… Si costa a naibii de mult, mai ales ca, in conditia in care legea prevede ca unele din organizatiile noastre profesionale (in speta Colegiul Medicilor si alte asemenea) sa poata avea ca sursa de venituri bani proveniti din taxele platite (nota bene!) de catre medici pentru participarea la manifestari stiintifice (cursuri, simpozioane, conferinte, etc, etc, etc), e foarte posibil ca medicii sa fie fortati sa participe masiv la asemenea manifestari platite (atentie!) din propriile buzunare, in loc sa investeasca acesti bani (daca tot sunt cheltuiti) in carti, reviste de specialitate, eventual procurate “din mers” de la librariile sau chioscurile de ziare gasite in drumul dintre servici si casa sau procurate online. Si sumene sunt deloc neglijabile, mai ales daca se adauga la taxele de participare (calculate IN EURO, desi salariul este platit in moneda nationala) si cheltuielile legate de transport si de cazare, daca trebuie sa mergi in alta locatie. Basca timpul alocat care provine din zilele libere, in cel mai fericit caz, sau absentand de la servici, cu toate consecintele de rigoare, fie si doar efortul de a realiza sarcinile de serviciu in timpul ramas.
Am dat si eu de articolul ala.
Apropo de ce spuneai cu sistemul romanesc: majoritatea firmelor mari din Romania ofera abonamente la clinici private, in timp ce isi platesc si partea catre OPSNAJ.
Articolele de genu’ asta demoralizeaza toti doctorii care ingheata noapte de noapte langa pacienti.
Daca ai observat probleme cu un anume doctor PUBLICA-I NUMELE si datele de contact, asuma-ti responsabilitatea si CONDAMNA VINOVATUL, nu generaliza, e singurul mod de a contribuii la rezolvarea problemei.