Ne pierdem în definiții

15
2200
views

Există mai nou o pasiune aproape bolnavă pe online (și nu doar) de a tot căuta definiții, explicații și încă o tură de definiții: ce este un blogger, când nu ești blogger? Ce este un antreprenor etc. Citesc cel puțin o dată la câteva zile un articol care dă tot felul de explicații de acest gen, când ceea ce contează este CUM, nu CE.

success

Ce este un blogger?

Habar n-am. Zic că orice muritor de rând, cu un cont pe blogspot.com, wordpress.com sau un wordpress instalat pe un hosting este blogger. Nu mă interesează definițiile, pentru că nu ele decid cine scrie sau nu scrie bine. Decât să ne tot lălăim cu prostii din astea, hai să SCRIEM. Să rezolvăm probleme, să oferim soluții, să ne amuzăm și informăm cititorii. La fel de blogger mi se pare un A-lister sau un blogger pe care nu-l interesează celebritatea și de care dai de multe ori din întâmplare. Și sunt unii care scriu atât de bine, că-mi vine să mă las de sportul ăsta.

Ce este un antreprenor?

Lăsând la o parte înțelesul „de construcții”, chiar nu contează. Am avut mereu dificultăți în a-mi da titluri. Ce sunt? Nu știu. Eu spun că sunt web designer, că asta fac toată ziua. Dar cică am firmă, deci sunt owner. Sau patron. Sau CEO peste mine și jumătate. Deh, director, nu glumă. Contează?

Treaba mea este să „desenez” situri pentru clienții mei. Să le pus sus, să-i mai învăț una-alta, să dau un sfat și să mă asigur că sunt OK. Îmi pasă mai mult de munca asta decât de titluri și chestii onorifice. Pentru că la final de zi eu trebuie să rezolv o problemă, nu să mă mângâi pe burta mea de patron (titulatură care oricum îmi displace). Sunt antreprenor? Probabil, naiba știe.

Contează FAPTELE

În ultimele săptămâni am avut ceva probleme de sănătate. La „instalație”, după cum îmi place să glumesc. Am apucat să stau la povești cu doctorița mea (pe care o recomand din tot sufletul – vine și articolul în cauză) și am tot buzărit-o să-și pună situl sus, măcar să dau un link, dacă tot voi scrie aici despre ea. Mi-a spus că se chinuie de 3 luni cu un design și mi-a dat link-ul catre situl în lucru.

Care nu prea ieșise cum și-ar dori, așa că am petrecut câteva ore duminică realizând un „mockup” design bazat pe cum aș vedea eu situl lor și cum le-aș promova serviciile excelente. Au fost ambii impresionați (și soțul este ginecolog), așa că am preluat proiectul. Au fost încântați că, după atâta timp de gândit și lucrat pe un layout care tot nu le ieșea cum doreau, a venit o „nebună” de niciunde și le-a trasat un design care le rezolvă toate problemele.

Mă bucură momentele astea, când clienții mei (chiar și atunci când de fapt nu mă așteptam să-i am de clienți) sunt fericiți cu rezultatul în cauză și munca mea le rezolvă problemele în cauză. Ambii sunt medici, nu am timp să facă design și nici nu e treaba lor. Așa cum eu știu că sunt în mâini bune, când le calc pragul, așa clienții mei trebuie să simtă că sunt în mâini bune, când lucrează cu mine.

Dezvoltarea personală este de fapt simplă

Ne-am văzut la cabinet (înaintea orelor de program), pentru a pune țara la cale. Le-am trasat „directive”, de la ce adrese de email să folosim, cum aș organiza informația, am discutat despre nevoile lor și cum ne putem ocupa împreună de proiect, apoi discuția a deviat la o nouă modă în România: dezvoltarea personală.

Există tot mai mulți „specialiști” în acest domeniu și oamenii (nu doar românii) cască urechile tot mai des la ce au de spus. Nu spun lucruri proaste în general, dar te surprinde de multe ori cum chestii simple sunt primite de public cu gura căscată.

După cum glumeam cu clienții mei cei noi, dezvoltarea personală este simplă: vrei ceva de la viață? MUNCEȘTE!

Cei doi și-au ridicat afacerea pe muncă serioasă. La doctorița mea am ajuns după ce am tot citit pe net despre ea. NIMENI nu are un cuvânt rău de spus. Este drăguță, atentă, are un stil aparte de a te face să te simți bine, deși teoretic nu ești chiar în cea mai plăcută postură. O simți că-i pasă. Asta scriau pe diverse forumuri femei care au avut diverse consulturi, proceduri sau chiar au născut. Că nu s-au simțit tratate ca niște vite. Despre soțul ei citesc iar doar de bine. Sunt aproape de vârsta mea, dar experimentați și extrem de atenți cu pacientele. Așa au crescut clinica lor, care nu duce lipsă de paciente, că se calcă lumea în picioare să vină la ei.

Sunt mulți ca ei, din orice domeniu. Oameni cărora nu le-a venit nimic de-a gata. Care au avut o pasiune sau și-au ales un drum, după care s-au apucat de muncă. Nu au stat să se plângă de condițiile proaste din România, de faptul că statul nu face și nu drege. Pentru că plânsul de milă nu a rezolvat niciodată nimic. Dacă stai să cauți scuze, înseamnă că pierzi timpul pe care l-ai putea petrece căutând SOLUȚII.

Mă bucur că tot mai mulți români sunt „permeabili” când e vorba de a se dezvolta, pentru că asta facem de fapt în fiecare zi (sau ar trebui să facem): învățăm ceva nou, căutăm o soluție, reparăm ceva la noi înșine.

Dar nu vă pierdeți aiurea timpul cu definiții sterile și cu încercări disperate de a vă „categorisi”. Că nu astea contează. Nu-mi pasă dacă sunt blogger sau nu (deși după definiția mea, sunt). Nu-mi pasă dacă-s antreprenor, patron, freelancer sau „small business owner”. Că am folosit în timp cam toate titlurile, atunci când trebuia să scriu pe vreun profil online cine-s în SRL-ul meu. E oricum irelevant. Ultima dată, pe cărțile mele de vizită, scria numele și ce ofer: web design. Iar „soarele” comenta că numai Bill Gates se semnează doar cu numele. Contează?

Am în fiecare dimineață un program de „task-uri” de îndeplinit. Am clienți pe care încerc să-i servesc cât de bine mă duce capul. Am niște situri pe care mai scriu câte ceva. Am chestii noi de învățat, am familie de care să-mi pese, am o sănătate care momentan nu-i exagerat de „pe roze”. Nu-mi pierd timpul cu definiții, că nu ele îmi plătesc facturile și nici nu-mi bucură familia. Am DE MUNCIT și asta fac. Timpul definițiilor a trecut demult.

15 COMMENTS

  1. Corect ce spui … dar asa zisa societate te cam taxeaza daca nu te poate include in tiparele general acceptate, cu toate ca nu acea “societate” iti plateste facturile.

  2. Ai dreptate, atitudinea alora de tot categorisesc si triaza in fel si chip, fara a trata ceva anume in mod punctual, cam pute a superficialitate. E la fel ca si cum te-ai ascunde dupa o diploma, nestiind decat sa dai cu tifla.

  3. Dacă fiecare om din țara asta ar pune în aplicare măcar ultimul paragraf din articolul tău, am ajunge mult mai repede acolo unde dorim cu toții. Din păcate mulți preferă să dea vina pe societate (care are ea bubele ei destule, e adevărat), să se lamenteze, să aștepte de la alții rezolvare pentru probleme. Am învățat pe pielea mea că dacă nu te ajuți singur nu ai nicio șansă.

  4. Un blogger este o persoana care si-a facut un cont pe platformele gratuite (sau platibile) si care scrie (sau cel putin incearca sa scrie) continut. Continutul la randul lui, poate fi iarba buna, grau, ovaz sau balarii (cele mai dese cazuri). Acum nu mai conteaza, atat timp cat sunt ceva randuri. In schimb, ar trebui facuta o ierarhie a bloggerilor, dupa nivelul lor. Pot fi de genul “taie frunza”, amatori, avansati, sau clasa de sus, “(expertii – profesionistii – asii – staturile)”.

    Am citit in ultimele saptamani, zile, tot felul de discutii despre blogosfera. In ultimul an s-au lansat o invazie de bloguri (bloggeri), unu mai bun ca altul, care scriu cai verzi pe pereti (la fel ca mine) :)), dar care au inceput si sa strice piata (intelegi ce vreau sa zic). Acum vorbesc si eu din ce am auzit, ca na..daca tot am inceput barfa.

    Sincer sa fiu, si eu sunt nou in blogosfera – iulie 2012. Nu am mare experienta, citesc, mai ma documentez, testez, stric (de fiecare data), incerc sa invat cat mai multe pe zi ce trece. De curand am facut greseala sa imi fac inca un blog pe langa cel de IT (care era suficient), si din inspiratie (lipsa) am ales un segment general, in loc sa il nisez, sa aleg ceva restrans. De ce zic ca am facut greseala sa fac inca un blog? Pt ca eu am serviciu (nu online, deci clasic), si abea de imi raman 2..3 ore pe zi sa ma ocup si de bloguri. E greu sa tin pasul.

    Toate ca toate. Ce nu accept eu la un blogger? Se mai gresesc unele cuvinte..ok..si eu gresesc uneori pt ca nu imi verific textul sau scriu doar cu un ochi deschis. NU VOI ACCEPTA NICIODATA ca un blogger sa nu lase spatiu dupa virula, punct, sau sa lase spatiu intre cuvant si virgula, punct. E un cosmar sa citesti texte (paragrafe intregi care au cuvintele si propozitiile lipite). Ca se mai greseste intr-un singur loc e partea a doua.

    M-a opresc. Habar n-am ce am vrut sa zic cu acest comentariu.
    PS: Dojo, la cum arunci cuvintele si la cum arata blogul tau, este in clasa de sus fara nicio indoiala.

  5. Chiar ma ispitea si pe mine sa scriu despre asa ceva ca prea multi specialisti au aparut in ultimul timp ca ciupercile dupa ploaie. Nimeni nu mai scris nimic folositor, nimeni nu mai are nimic de zis? Doar despre tipologii, clasificari, micro-bloggeri sau A-listeri se discuta in ultima perioada.
    Ca de obicei, consider ca mai bine pun mana pe o carte decat pe mousa sa scrollui pe un blog.

  6. Etichetarea e pusa la prea mare pret in societate. Dupa mine, a cauta tot timpul definitii, denota nu neaparat o preocupare deontologica, cat o lipsa de incredere in breasla, in tine insuti.

  7. Eu nu inteleg de ce conteaza atat de mult in societate, titulatura… Mai vad pe unii ca isi pun tot felul de titluri: PR-isti, marketing manageri (de ce nu pot sa isi spuna direct sefi de echipa?:p), sau mai stiu eu ce fel specialisti social media ai exista, atat timp cat ei la fel ca noi toti scriu din cand in cand pe anumite bloguri, bloguri pe care promoveaza diverse produse.
    Inteleg, fiecare castiga un ban in felul sau dar dupa cum bine zice si Ramona, decat sa stam sa ne pierdem in definitii si sa ne atribuim tot felul de denumiri pentru care nu exista niste certicari clare, mai bine ar pune toti mana sa face ceva serios si sa nu se mai piarda printre denumiri de doi bani…

    • Stefan, pentru ca suntem o tara de profesori doctori ingineri si pentru ca inca dam pe spate la auzul unui titlu. De cate ori ziceam anii astia ca lucrez web design de acasa, intrebarea venea imediat “si nu vrei sa-ti cauti un job adevarat?”. Pai e adevarat, ca nu stau sa dorm toata ziua si sa-mi vina banii de la sine. Daca le spui ‘am firma mea’ sau ‘sunt patron’, parca is mai linistiti, ca nu-s chiar un pierde vara 😀

      • E o mentalitate de care nu vom scapa prea curand. Si eu, ca si tine, am tangente cu media, de fiecare data cand un om aude unde lucrez parca deja te ridica pe un piedestal. Nu, nu, fiecare serviciu e bun, unii poate sunt buni in ceea ce fac si eu mai mult ca sigur n-as reusi ca el.

        Problema se pune in momentul in care avem prosti cu diploma in functii importante. E greu, tare greu in primul rand pentru subalterni.

        Cred ca nu vom reusi prea curand sa ne vindecam de asta.

  8. Si noi pe seama cui sa ne mai amuzam, daca nimeni nu va mai scrie despre ce este un blogger, cum trebuie sa fie, cati bloggeri sunt in tara etc?
    Am citit de multe ori, si nu doar la incepatori plini de ifose, chestii de genul: daca nu scrii chestii relevante (care sunt acele chestii?) nu esti blogger; daca nu ai macar trei ani de blogging, nu esti blogger; daca nu ai macar nu stiu cati unici, nu esti blogger, ci doar om cu blog.
    La fel de tare ma amuza si cei care din bloggeri simpli, care scriau in online, au devenit BRANDURI. :))

  9. Votez si eu pentru a identifica probleme si a oferi solutii. Bine, cei care folosesc scrisul in scop terapeutic si spun povesti nu se incadreaza aici, dar trebuie incurajati, scrisul n-a facut rau nimanui. Mai exista o oportunitate, aceea de a imparti. Mi se pare crestinesc sa spui si altora unde ai mancat o zama buna sau unde cine ti-a vindecat o boala.

  10. @dojo: știi care e de fapt treaba cu antreprenorul? Locul unde e scris. Dacă e pe cartea de vizită a blogărului (sau pe blog) e degeaba. Dacă e într-un contract, înseamnă că respectiva entitate trebuie să facă ceva, altfel plătește. Mult. Numirea oficială a unei persoane juridice ca fiind ”antreprenor” nu e chiar floare la ureche. Deci și prin urmare, contează, în instanță.

    În rest, e cum zice Oana. Nimeni nu are nimic de zis. Dacă se poate aprecia orice, în afară de calitatea textului, avem o problemă. Totuși, cum iese în evidență un blogger față de altul – oficial vorbind? Adică atunci când te duci la firma x, susținând că ești y și vrei să te plătească pentru serviciul z, nu trebuie să înflorești și tu? Nu de alta, dar blogări mai sunt în afară de tine vreo 60 de mii. Nu e mai bine să fii vreun specialist ceva? Unul cu brand personal?

  11. @dojo-Câtă dreptate ai,ce ne mai place să ne împopoţonăm cu titluri…ifose şi importanţă.Este adevărat “dă-i Cezarului ce-i a Cezarului” pentru că sunt şi oameni care merită un respect deosebit,aş spune indiferent de natura locului de muncă.Merită mai mult respect un foarte bun spălător auto(mecanic,instalator,forjor-termist-tratamentist…etc)decât un alt cetăţean cu titluri(dom´ cutare) dar care este submediocru in ceea ce face.
    Eu cred că majoritatea blogger-ilor au independenţă de gândire,tocmai prin faptul că nu prea pot să meargă pe căi bătătorite;de aceea eu ca un oarecare cititor vă prefer pe voi faţă de TV,publicaţii dedicate(ziare,reviste) care merg pe alt tip de reţete(cititorii noştri sunt mai proşti decât ai voştri dar sunt mai mulţi).

  12. inclin sa cred ca lumea e prea preocupata sa se compare si sa se clasifice pe un loc cat mai in fata in orice ierarhizare, chiar fara importanta, ne impiedicam in chestii marunte si scapam esentialul, sa faci ceea ce-ti face placere, ce-ti aduce bucurie interioara si ce ti se potriveste, indiferent de ce face vecinul sau prietena cea mai buna.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.