Cât timp ai putea să trăiești din economiile făcute?

36
4249
views

Prin toate cărțile, care te sfătuiesc cum să pornești o afacere pe cont propriu (sau doar „penibilul” freelancing), una dintre condițiile pentru un început mai ușurel este să ai niște economii puse deoparte. Unii spun ca ar trebui să poți acoperi 6 luni de cheltuieli din bani respectivi, alții spun că ar trebui să ai bani cât să te țină 12 luni. Spun ei că este modul ideal de a te avânta în afaceri, pentru că așa poți să pornești cu siguranța că nu rămâi flămând și fără curent, cât mica afacere prinde contur.

Normal, discuția asta o putem avea și fără a ne gândi la o afacere, că nu toți cititorii mei leșină de emoția vieții de antreprenor. Chiar și când este vorba despre finanțele personale ale fiecăruia, posibilitatea de a putea „supraviețui” câteva luni măcar din ce ai economisit nu sună chiar rău. Nimeni nu mai este sigur de nimic, joburile sunt și ele destul de fragile, plus sănătatea etc.

economisire

Bătrânii noștri aveau niște idei destul de interesante de viață. Mă bucur că am crescut alături de bunicii mei, pentru că am auzit măcar unele dintre aceste idei. Mama Ana de pildă avea în fiecare lună un mic tabiet: când vena salariul (apoi pensia) făcea o listă cu necesitățile pe luna respectivă: întreținere (înainte de asta și chirie, până nu au cumpărat apartamentul), eventuale „datorii” la vreo prietenă care-i împrumuta pentru 2 zile niște bani, ratele (când au fost și ele), mâncare, toate facturile etc.

După ce făcea „bugetul” respectiv începea împărțirea banilor. Cum conturile la bancă nu erau ceva obișnuit, punea banii pe teancuri pentru fiecare nevoie. Rămâneau prea puțini pentru „distracții”, iar motto-ul ei era că întâi plătim ce trebuie plătit, apoi mai vedem.

Prin tinerețe, ca mulți alți români în anii 70 (și de acum) avea rate. Imediat ce primea salariul își plătea datoriile, apoi eventual lua o prăjitură. Știu că faza asta cu „plătește, mamă, datoriile înainte de orice altceva” mi-a cântat-o ani buni.

Oricât de iritantă era pe vremea respectivă, realizez acum, ca adult, că nu vorbea chiar prostii. Am făcut la viața mea (destul de scurtă totuși, față de ei) suficiente prostii. În loc să economisesc, am preferat să „trag” de câte o factură, să închid ochii la micile cheltuieli (zilnice din păcate), nu mai vorbesc despre lăsat restul, de parcă eram cine știe ce Rockefeller mioritic. Despre cum să economisești ceva bani în doar 10 pași am scris deja.

Am aflat în 2009, când am început viața de freelancer, cât de „plăcut” este să ai de plătit spre 2000 de lei pe lună (leasing și taxe de firmă, că nu mai puneam aici și mâncarea sau întreținerea) exact când tocmai ți-ai pierdut locul de muncă, iar domeniul în care ai activat ultimii 10 ani s-a dus în nas. De atunci am încercat să devin ceva mai responsabilă cu banii mei. Nu pot spune că sunt perfectă nici acum, dar, pe lângă investițiile noastre în afaceri și călătorii (avem și noi vicii, ca toată lumea), am reușit să ne mai liniștim neuronii cu un ban alb pentru zile din alea, de nu le dorim nici dușmanilor.

Astăzi deci vă invit să povestim despre cum ne pregătim pentru vremuri mai grele și să votăm răspunsul mai apropiat de situația noastră.

[poll id=”36″]

36 COMMENTS

    • Pai teoretic economiile tre’ sa fie independente de rate. Zic si io ca lupul moralist, ca oricum de economisit am inceput dupa ce am terminat leasingul 😀

  1. vreau sa ajung la nivelul… “ma pot pensiona si maine” si sa muncesc doar de placere :))
    Acum cat as putea rezista, e greu de zis fiindca nu-s pe picioarele mele inca depinde de parinti.

  2. Daca as revenii in Romania, probabil vreo 2 ani m-as distra. Apoi.. ori la bal, ori la spital :).

    Sincer, chiar daca am ceva bani stransi, consider ca sunt pe 0. Trebuie sa ajung in maxim 2 ani sa-mi iau un apartament in tara, altfel nici nu ma gandesc. Deci, pana atunci sunt pe 0.

    Eu sunt genul de om care plateste factura in prima zi dupa ce a venit, dar sa stii ca aveam banii pentru ea cu mult inainte. Pana sa plec din tara, plateam chiria de fiecare data cu 2, 3 luni in avans. Doar sa stiu ca nu imi bat capul.

    IUBESC BANII. Cu cat fac mai mult, cu atat imi doresc sa am si mai mult. Jur, nu stiu daca as putea sa zic vreodata in viata asta, indiferent de cati bani as aveam, ca am suficient. Niciodata.

    Dupa o perioada (pt ca acum am cateva prioritati destul de greu de realizat), am zis sa ma apuc si eu de freelancing. As da orice sa scot ceva bani din acest domeniu, si sa ma faca sa renunt la alt serviciu. Si Roxana mi-a recomandat freelancing-ul, m-a invitat chiar si la webinar (din pacate n-am sistemul de operare compatibil), dar am promis ca peste o perioada, am sa ma documentez foarte mult si am sa incep. Cred ca mi-ar prinde bine si sfaturi de la tine. Pana atunci voi continua sa iti citesc blogul, pt ca le ai cu contopirea literelor :P.

    Mult succes in continuare Dojo.

    • Bafta iti doresc 🙂

      Is destule articole aici care sa te initieze, plus ca poti da de mine, daca e vreo problema. Astept cu interes sa aflu despre apartamentul tau, e clar o investitie enorma, asa ca inca ai de lucru 😉

      • Multumesc. O sa scormonesc si prin articole mai vechi ;).

        Legat de apartament. Scopul principal al majoritatii romanilor care pleaca peste hotare, este acela de a cumpara o casa / apartament. Asta e si motivul principal pentru care eu si iubita mea, am parasit Romania. Chiar daca este posibil ca 10, 20, 30 de ani sa nu mai revenim in tara, apartamentul trebuie cumparat pentru a ne asigura locuinta (fara sa stam la parintii unuia dintre noi). Orasul Ploiesti nu este asa scump cand vine vorba de achizitionarea unui apartament. Ce destul de mare, ok si care sa-ti permita sa ai si un copil (2 dorm + sufrag, bucatarie, baie,etc), se gaseste pe la 35-40-45 mii euro. Ceea ce nu mi se pare o suma chiar exagerat de mare, atat timp cat salariul meu se aduna si al ei se duce pe chiria si intretinerea de aici + mancare si etc.

        Ma grabesc sa fac cat ai repede suma necesara pentru ca avem 23 de ani (atat eu cat si ea) si pana sa facem 25, l-am vrea. Apoi sa ne mai distram si noi..sa scapam de stres. Singura chestie e ca se strica treaba si pe aici, chiar daca e Belgia.

      • Bafta va doresc amandurora. E fain sa vezi 2 tineri atat de porniti pe o treaba. La varsta voastra altii nu stiu pe ce lume traiesc 😉

        Noi probabil ca, daca ar fi sa plecam din tara (ceea ce sper sa se intample in anii viitori), nu ne-am mai intoarce. La noi visul ar fi sa plecam si sa ne luam familia apoi cu noi.

  3. Depinde cand ma intrebi! Economiile mele imi ajung de obicei 6 luni! poate chiar 1 an daca as strange tare din dinti!
    Problema e cu hobby-ul meu destul de costisitor care imi mananca in timp toate economiile 🙂

    • Da, pana la o calatorie ai bani sa traiesti 6 luni. Dupa aia nu mai ai nimic, peste ceva timp ai iarasi economii, apoi se duc. Suna cunoscut 😀

  4. Multumim frumos. Catre ce locatie te-ai indrepta? 😀 Am vazut ca iti place prin New York. Si noi o sa stam multi ani pe aici (asta speram). Nu stiu de ce, dar eu mi-as dori tare mult sa ma mut in California. Imi place foarte mult zona aia. Dar intre realitate si fictiune e o mare diferenta. Pana una alta, e fain in Belgia. Daca ajungi pe aici (Brugge), fac cinste cu un suc. Am vazut ca ai fost prin Amsterdam..

    • Si eu visez sa ne mutam odata undeva unde e cald. Ne-ar placea si in Croatia, macar acolo e cald. California … nu cred ca voi avea vreodata ocazia sa ma mut acolo, desi nu mi-ar pica rau 😀

  5. E a doua oară pe ziua de azi când zic: ”pfu… ce întrebare…”. 🙂 Da, poate că mi-ar ajunge o perioadă destul de bună. Dar decât să fac prea multe economii eu prefer să-i învestesc în câte ceva: o deplasare peste hotare, un telefon nou, o tură la dentist – care în România face mai mult decât precedentele la un loc :)) și așa mai departe.

    Chiar azi vorbeam cu iubita că decât să strângem banii pentru știu eu ce minuni hai mai bine să-i investim în viitorul apropiat într-o vacanță mai lungă în SUA, măcar acum cât suntem tineri să spargem banii pe ce ne place, bani care oricum îi câștigăm fiecare cu tastatura lui… drept urmare nu ne poate trage nimeni la răspundere pentru ce am făcut cu ei. 🙂

    E bine să faci economii dar în același timp trebuie să ai mare grijă să nu ajungi un fel de Hagi Tudose. După cum ziceai și tu în articol ar trebui să ai niște priorități destul de bine predefine în ce să bagi banii pentru că alffel s-ar putea să nu-i bagi în nimic și în același timp să rămâi și fără ei.

  6. 6 luni de zile ma descurc fara probleme. Dupa ar fi o mica problema.La ora actuala am posibilitatea sa economisesc, dar ma gandesc ce voi face atunci cand nu voi putea…

  7. Nu cred ca am citit bine intrebarea finala. 😀 😛 Ce economii, ca sunt datoare vanduta pe la banci si nu numai vreo cativa ani de zile. In prima zi de salariu, acesta se duce in proportie de 80% pe datorii. Eu nu pot economisi. In primul rand din cauza salariului microscopic. Nici macar nu-mi pot propune asa ceva. E utopie. :))

  8. În epoca duduirii economiei (adică prin 2007), o ceată de lătrăi şi comentaci făceau un scandal demn de o şatră împotriva “consumului”, urlau că trebuie puse impozite, confiscate proprietăţi etc ca un fel de pedeapsă pentru faptul că lumea vrea să trăiască bine şi “nu economiseşte”.

    Ceva mai târziu, după prima muşcătură de 25% din salarii, o ceată de lătrăi şi comentaci (probabil aceiaşi) zbierau cât îi ţinea gura că la noi e sărăcie fiindcă trebuie să fie sărăcie, că nu există “clasa medie” fiindcă aşa ceva nu există decât atunci când ai economii din care poţi trăi 12 luni la fel ca înainte dacă îţi pierzi sursa de venit.

    Teoria era stupidă fiindcă ar fi însemnat că un miner disponibilizat cu 24 de salarii compensatorii e deja un tip foarte avut, în timp ce un director de bancă disponibilizat fără niciun fel de plată compensatorie e un sărac lipit pământului 🙂

    În realitate minerii au cheltuit cele 24 de salarii compensatorii pe vodcă şi au rămas mai săraci ca înainte, iar ceilalţi, chiar dacă nu aveau bani cash, aveau proprietăţi, case, apartamente şi alte bunuri de valoare, şi nu puţine.

    “A economisi” poate să însemne şi că ai folosit banii pentru a cumpăra proprietăţi, de exemplu.

    ~Nautilus

    • Deci toti cei care stau acum cu casele neterminate sau cu blocurile de apartamente goale sunt bogati. Mai ales aia suficient de ‘destepti’ incat sa se bage in rate pentru asemenea proiecte, de-i strang bancile de oo.

      Da, daca ti-ai facut ‘real estate’ cu banul jos si nu platesti rate pentru un bun care acum valoreaza 30% ca atunci cand l-ai luat, stai mai bine decat un miner care si-a baut banii. Sunt si mineri care au gandit mai departe si au inceput cate o mica afacere pe turism, dar aia sunt extrem de putini 😀

      • Clădirile stau goale -sau gazdă pentru păianjeni şi şobolani- fiindcă au fost construite la curul pământului, cum ar zice un adevărat oltean. (E ca şi cum minerul şi-ar fi construit pensiune într-un loc unde nu e drum, nu e apă, nu e gaz, nu apare nici măcar pe harta din GPS, iar Google Earth lasă acolo o suprafaţă blurată ca în Antarctica, dar se crede mare patron.)

        …Tot pe vremea duduirii economiei, toţi căpşunarii, şoferaşii şi ghişetiştii plângeau după “casă în complex rezidenţial” (li se umplea gura când pronunţau asta), aşa cum plâng pacienţii de la Obregia după heroină.

        Nu conta că e pe câmp, că nu ai asfalt, că se face mlaştină când plouă şi Sahara când e uscat, faptul că aveau “apartament în complex rezidenţial” (pronunţat pe un ton ca melasa când se prelinge…) însemna că au depăşit cartierul (co)mu(n)ist de blocuri, că au avansat în rang, au intrat în clubul oamenilor serioşi. Asta era un lucru mai de preţ decât casa ca atare.

        Într-un astfel de caz nu mai e investiţie, ci anti-investiţie sau anti-economie 🙂

        ~Nautilus

      • Da, pe vremea aia parca erau cu totii nebuni sa faca ‘imobiliare’ pe unde apucau. Acu’ la noi in oras cel putin sunt si blocuri in zona OK, blocuri care au poate 5% apartamente ocupate. Nasol momentul pentru aia de le-au construit.

  9. Cel putin 12 luni cu cureaua mai stransa cum se spune!
    Intotdeauna am avut pusi bani deoparte pentru situatii de urgenta. Niciodata nu stii cum se poate intampla doamne fereste ceva si nu ai pe ce sa pui mana.

  10. momentan sunt pe “zero”, dar asta dupa un an in care am trait din economii si mi-am tratat problema de sanatate (destul de serioasa); cum in acest an am produs destul de putini bani, a trebuit sa apelez la economii, asta e “avantajul” lucrului pe cont propriu

  11. Observ ca balanta inclina spre “nu ma descurc mai mult de o luna” ..Din pacate sunt in aceeasi situatie, in momentul de fata sunt datoare. Ironia e ca in afara de cheltuielile casei , nu am alte datorii. Rate n-am facut, am incercat sa ma tin deoparte de banci si simt ca lucrez pe nasturi cateodata. Sunt sub zero in momentul de fata si tot incerc sa pun ceva banuti deoparte . Daca as putea sa nu intru in ei cand am urgente ar fi minunat.

    • Atat timp cat nu ai rate si ai putut sa acoperi urgentele din micile economii, zic ca stai mai bine decat un procent urias de romani (si nu doar). Pe mine ma frustreaza enorm faptul ca, in general, imediat ce incepi sa economisesti ceva, te trezesti cu vreo bucurie care te forteaza sa intri in banii in cauza. Ma gandesc insa tot timpul ca, daca nu aveam banii in cauza, era si mai nasol 🙁

  12. În momentul acesta nu mai am niciun fel de economii. Dar au fost perioade când am avut şi după ce am plecat de la serviciu au prins foarte bine. Acum ne străduim să achităm ce datorii mai avem şi va dura. În paralel însă, mă gândesc că va trebui să refac şi un mic fond de rezervă. Mi-a plăcut mult un comentariu de la articolul cu economiile în 10 paşi, care spunea că achită facturile, pune ceva la fondul de rezervă şi apoi cheltuieşte doar 10 lei pe zi, că nu mai are mai mult. Foarte utile modalităţile descrise în articol. Pentru cei cu rate, un pas de economisire, ar mai fi refinanţarea. Personal, nu îl pot aplica, pentru că acum lucrez cu contract pe perioadă determinată.

    • Din ce am citit la tine pe blog, deja faci pasi uriasi in a te tine de un buget destul de strict. Deci nu iti este greu sa mai strangi cureua sau sa economisesti, pentru ca deja ai experienta in asta.

  13. mie mi-a placut maxim asta:

    Scopul principal al majoritatii romanilor care pleaca peste hotare, este acela de a cumpara o casa / apartament.

    AMIN

  14. Intrebarea ta scoate la iveala dureri mari. Am avut perioade bune in viata, atat de bune incat imi permiteam sa pun bani deoparte chiar si dupa ce imi faceam toate poftele. Acum nu reusesc nici macar sa ma descurc de la un salariu la altul. Bine ca am puterea de a visa cai verzi pe pereti, plecari la Compostela si vizite pe la gradinile botanice din tara. :)) A, plus un laptop. :))

  15. Sa zicem ca 6 luni rezistam, dar greu.Si asta daca nu s-ar intampla ceva foarte grav:decesul parintilor, o boala, etc.In rest, rabdare si determinare sa ai..si poate un pic de noroc si iti faci fondul de rezerva.

  16. Buna , Interesant chiar ma gandeam la criza asta care ne-a facut sa fim mai atenti cat cheltuim si pe ce si inca ceva important am inteles de la un prieten al meu care are afaceri in Germania : Neamtul face bani din economii – de meditat la expresia aceasta !

  17. In Romania e clar cum sta treaba : bani au doar oamenii care : 1. NU II MERITA, 2. NU STIU CE SA FACA CU EI. Cei care ii merita, au nevoie, stiu ce sa faca cu ei….nu ii au ! Simplu !

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.