Muzica iubită: Barclay James Harvest

“Rain, sea, surf, sand, clouds and sky” … mi se tot învârte versul acesta prin cap de vreo 3 zile. Ca niste magdalene în subconștient, mă lovește uneori „mirosul” unor piese pe care le ascultam demult. Mă prinde câte un fragment te miri în ce ipostază și-mi pun apoi osul la contribuție să completez cu mai multe versuri, eventual să găsesc și titlul piesei, că apoi e ușor să dau un search pe youtube și să-mi bucur sufletul. În unele cazuri fragmenul în cauză e suficient pentru un site bun de „lyrics”, altădată îmi cânt singură versurile până mă prind din ce piesă sunt.

La fel s-a întâmplat și cu Mockingbird a trupei Barclay James Harvest.

Trupa este asociată genului rock progresiv, dar, înainte de a vă speria de o asemenea denumire pompoasă, încercați doar să ascultați piesele. Sunt frumoase, cu versuri interesante și orchestrații suficient de plăcute încât chiar și un ascultător mai axat pe muzică „ușoară” să le poată savura.

Imediat ce am dat o căutare după numele trupei în YouTube, am realizat că sunt mai multe piese pe care le ascultam în trecut din discografia trupei, piese pe care nu le-am mai savurat de ani buni. Astăzi vi le recomand pe blog, probabil unele vă sunt cunoscute, dacă nu, sper să vă „corup” să încercați să le ascultați.

Hymn, o altă piesă de care mă leagă amintiri frumoase. Pentru că multe dintre piesele acestea erau în playlist-ul emisiunilor mele de radio (și eu îmi făceam și „mixajul”), vă puteți imgina că am o relație specială cu ele. Pe lângă că-mi aduc în memorie niște ani senzaționali și poate unul dintre cele mai frumoase joburi pe care le poți avea, am tot felul de amintiri „tehnice”. Sunt momente când îmi amintesc cum arăta CD-ul pe care era piesa, ce probleme de mixaj ridica etc.

Pe la începuturile muncii la Analog, aveam voie să dăm doar muzică de pe CD-uri, deci „mixam” piesă după piesă. Hymn era una dintre alea cu „cântec”, pentru că începea foarte încet și mergea în crescendo până la final. Dacă o lăsai după cum era înregistrată, nu se auzea pe post aproape jumătate de piesă. Așa că o puneam „tare”, apoi tot stăteam cu degetele pe mixer să o mai potolim, altfel, spre final, era atât de tare încât niciun „compresor” nu-i mai salva pe ascultătorii noștri de distorsiuni. Problema s-a rezolvat, când am trecut la mp3-uri (după niște ani buni), dar pe la începuturi, știu că eram mereu cu urechile pe Hymn, să nu-mi facă bucurii.

Cu toate aceste mici probleme „tehnice”, piesa este absolut superbă (dacă-mi permiteți să fiu subiectivă până în măduva oaselor).

Încă o piesă de audiat este Child of the Universe, la fel de actuală și astăzi, după destule decenii de când s-a lansat. Ultima piesă pe ziua de astăzi este Suicide, compusă de John Lees pentru a descrie cum se simte probabil un om înainte să se sinucidă.

Povestea: se trezește dimineața, ea l-a părăsit. Pleacă de acasă pe străzi fără nume, spre un club numit „The Loser”, urcă pe acoperiș, gata să sară. Se aude o voce de jos „Don’t jump, please for God’s sake let me move my car!”, un vers dureros de real, ce descrie perfect cât de mult le pasă în general oamenilor de tragediile altora. Șoferul respectiv este preocupat de mașina lui (care ar fi zdrobită de sinucigaș), nu de problemele care-l pot face pe un om să își ia viața.

Ultimele 2 versuri mi se par absolut superbe pentru a ilustra căderea. Scurtă și ucigătoare.

Felt the quick push, felt the air rush
Felt the sidewalk, fell in line

O piesă macabră de-a dreptul, dar frumos orchestrată, pe care ar fi păcat să nu o ascultați cu atenție.

Barclay James Harvest nu și-au oprit discografia la aceste 4 piese, dar ar fi păcat să vă iau bucuria de a descoperi (sau redescoperi) piese pe care le iubiți. Dacă mai sunt, le puteți recomanda aici, să le savurăm și noi.