Monarhia: întrebări fără răspuns …

34
153
views

Zilele trecute am avut un articol legat de ziua de 10 mai. Un sondaj de pe Realitatea spunea că 80% dintre români ar fi de acord cu monarhia. Imi rezerv dreptul să nu cred. Propaganda comunistă a fost extrem de eficientă, de la boierul vampir, la chiaburul sătul până la vagoanele cu aur şi tablouri cu care a plecat regele din ţară. Nea Gheorghe de la ţară n-a uitat. Şi nea Gheorghe e majoritar.

Monarhia până la 23 august 44 a însemnat liberul arbitru din viaţă politică românească, factorul de echilibru. Regele Ferdinand şi Regina Maria au adus, prin campanii de PR extrem de inteligente cum nu mai vezi în ziua de azi, un plus de imagine Regatului României. Carol al II-lea a stabilizat cultura şi industria, sunt celebre partidele de poker cu Malaxa, dar Malaxa era industriaşul care visa un combinat siderurgic la Brăila nu la Galaţi şi, peste tot în lumea asta, cele mai bune afaceri se fac cu statul.

monarhie

În 1938 leul era monedă convertibilă, ţara mergea spre industrializare iar marile moşii aduceau beneficii.

Anul fatidic pentru noi a fost 1940, când am pierdut Basarabia în iunie, iar la sfărşitul lui august şi începutul lui septembrie Ardealul de nord şi Cadrilaterul. „Astfel, Mihai a domnit a doua oară doar „prin grația lui Dumnezeu”, ca rege absolut, de drept divin, nu și constituțional. Legal, însă, Mihai nu putea exercita prea multă autoritate, în afara prerogativelor de a fi șeful suprem al armatei și de a desemna un prim-ministru cu puteri depline, numit „Conducător”.”

Poporul roman îl iubea pe Mihai I şi-l stima pe Mareşalul Antonescu. In septembrie 1940 regele avea 18 ani, urmând ca în octombrie să implinească 19, la 23 august 1944 avea 22 de ani. Era tânar, ce-i drept dar vorbim de un om educat să conducă un regat. Acum, ce nu înţeleg:

  • De ce a fost predat mareşalul Antonescu ruşilor? Sunt voci care susţin că două treimi din armată îi era loială, iar prezenţa lui pe teritoriul ţării, chiar şi arestat, ar fi dus la frământări în rândurile armatei.
  • Primele arestări au fost în rândurile înalţilor ofiţeri români şi au început din octombrie 1944.
  • În decembrie 1944 generalul Rădescu venea la conducerea guvernului României, un antibolşevic convins. Poziţiile sale tranşante împotriva celor Fără Neam şi Dumnezeu n-au găsit sprijin.
  • Depotările etnicilor germani au început în ianuarie 1945. Casa Regală nu a avut nici o poziţie.
  • Lege 187/1945 pentru infaptuirea reformei agrare , care a însemnat distrugerea marilor moşii fără a se aduce atingere domeniilor Coroanei Regale.
  • Lege 312/1945 pentru urmarirea si sanctionarea celor vinovati de dezastrul tarii sau de crime de razboi. Ceea ce nu însemna decât că, orice ofiţer ce a participat la Războiul Sfânt din est putea fi judecat. Ca să nu mai vorbim de cei care au fost răniţi şi demobilizaţi în aceste camapanii din Rusia şi ale căror drepturi au fost recunoscute abia după 1989. In baza acestei legi s-a decapitat armata română, legea a fost aplicată cu mare râvnă de ruşii, completată conform intereselor lor în 1947.

Dovada iubirii pe care acest popor a purtat-o Majetstăţii sale se poate vedea în actul de la 25 octombrie 1944, când armata română a amânat anunţul eliberării Transilvaniei până la aceea dată ca un omagiu adus Regelui şi la 8 noiembrie 1945 când mii de tineri erau gata să moară, unii au şi murit, în apărarea Regelui de hidra roşie. Toate cele de mai sus, m-am oprit la anul 1945, s-au petrecut cu ştiinţa şi acceptul Majestăţii Sale? Legile au fost semnate şi promulgate de Majestatea Sa şi au căzut greu în sufletele celor de atunci.

34 COMMENTS

  1. Regele a fost constrans sa semneze multe decrete. 45 de ani de comunism, au sters orice implicare a romanului spre monarhie.

  2. de ce a fost constrâns? greva regală care urmat de ce n-a fost făcută din ianuarie, din martie, din aprilie? semnătura regelui există pe cele două legi de mai sus. în folclor se spune că Antonescu şi-ar fi asumat răspunderea, faţă de nemţi, pentru evreii lui iar dovada supremă este că evreii din Ardealul ocupat se zbăteau să ajungă în regat, de ce ar fi venit dacă era rău? dar cetăţenii de etnie germană ce vină au avut de s-au trezit ridicaţi în puterea nopţii ca să fie trimişi în Siberia? se cereau oameni între 20 şi 40 de ani, femei şi bărbaţi, adică buni de muncă. oamenii de atunci erau în stare să moară pentru monarhie şi, mai ales, pentru Regele Mihai.

  3. comunismul a fost cea mai neagra umilinta adusa poporului Roman care a sters din memoria multor oameni ideea de regat puternic,cu greu am iesit la lumina si asta datorita ingaduintei Lui Dumnezeu.

  4. “n 1938 leul era monedă convertibilă, ţara mergea spre industrializare iar marile moşii aduceau beneficii.

    Anul fatidic pentru noi a fost 1940, când am pierdut Basarabia în iunie, iar la sfărşitul lui august şi începutul lui septembrie Ardealul de nord şi Cadrilaterul.”

    În ambele cazuri, pe tron nu şedea Mihai I, ci Carol al II-lea. Care era un tip ambiţios, creativ şi vizionar, dar un politician incredibil de prost (motiv pentru care ar fi trebuit să se abţină de la a conduce direct prin “dictatura regală”).

    Gloria regimului monarhic de la noi e opera lui Carol I, neamţul care a fost cel mai bun administrator român. (Tot aşa cum creatorul învăţâmântului românesc modern era grecul Spiru Haret, cel mai bun comandant militar a fost jumătate-grecul Mihai Viteazul, iar cel mai fioros naţionalist român-ortodox era polonezul Corneliu Zelea Codreanu 😀 )

    ~Nautilus

  5. nautilus, ocoleşti întrebările şi nu dai nici un răspuns. m-am săturat de explicaţii “a fost constrâns” sau “n-a ştiut”. oare? după cum vezi nu mă refer la ordinul Victoria acordat în iulie 45 de ruşi, diplomatic şi politic nu aveai cum să refuzi o înaltă distincţie acordată de unul dintre aliaţi.

    • “A fost constrâns” de realitatea politică: doar cu negocierile lui Antonescu, fără trădarea de la 23 august şi fără luptele din 1944-1945, poate că ar fi fost obţinută pacea cu sovieticii, dar nu şi Transilvania de Nord. Moscova a spus-o cât a putut de deschis: ori faceţi ce spunem noi, ori ciuciu Transilvania.

      Convenţia de armistiţiu de la 12 sept. 1944 prevedea ca obligaţii ale părţii române:

      – participarea la luptele împotriva Germaniei cu 12 divizii;
      – plata de despăgubiri de război către URSS.

      Retrocedarea oficială a Transilvaniei de Nord nu a avut loc decât în 1947, când era prea târziu pentru a mai face ceva.

      Restul e moft, şi cu Basarabia, şi cu Cadrilaterul, şi cu ocupaţia militară sovietică, şi cu atrocităţile (co)mu(n)iştilor din anii 1944-1960. Memorialiştii anului 1940 au recunoscut că de Basarabia îi durea în vârful unui organ mai puţin sensibil. Singura motivaţie a oricărui politician român, de la 1859 până în prezent, indiferent de partidul şi clasa socială din care făcea parte, singurul lucru care a făcut ca lumea să îndure şi catastrofa din 1917-1918, şi participarea la războiul anti-sovietic, şi bombardamentele din 1944, şi ocupaţia ruşilor, a fost şi este Transilvania. Ceea ce se probează foarte uşor pe cale experimentală, e de ajuns să faci nişte sugestii că “vin ungurii”.

  6. atunci nu mai bine muream în picioare, luptând pe frontul din Moldova? ungurii au luptat împotriva ruşilor pentru fiecare palmă de pământ şi au fost trataţi cu mai multă consideraţie şi respect, chiar în cadrul blocului comunist, decât noi, care, la 23 august, le-am pus ţara la picioare. tu spui convenţia din 12 septembrie, ce s-a întâmplat însă între 23 august şi 12 septembrie? legat de teza cu ungurii eu n-o cred, de câte ori ne-am supărat pe ungurii le-am tras-o, să vină ei singuri peste noi e puţin probabil.

    • Singurul lucru mai bun pe care îl puteam face era să fi consolidat ţara între 1933, sfârşitul Marii Crize, şi 1940, ca să fi avut o armată, fie şi puţin numeroasă şi slab echipată, dar capabilă să reziste (ca a finlandezilor, care aveau drept armament numai ce aruncaseră alţii). Atunci nu s-ar mai fi pus problema de a muri, ci de a-l face pe adversar să moară.

      Aşa cum 1980-1989 a fost un deceniu pierdut, 1933-1940 (aşa zisa “epocă de aur care a culminat în 1938”) au fost 7 ani pierduţi, tăierea crengii de sub picioare. Aşa cum în 1990 în Piaţa Universităţii s-au bătut minerii cu studenţii, în 1933 în clădirea Universităţii se băteau studenţii cu evreii, la Griviţa se băteau jandarmii cu muncitorii etc

      Şi, ceea ce e mai grav, această alunecare spre groapă s-a făcut fără niciun motiv. Dacă l-ai putea reînvia pe un politician de atunci şi întreba “de ce (morţii, răniţii, paştele şi dumnezeii tăi…) ai lăsat armata, marina, industria petrolului, calea ferată, politica externă şi celelalte să moară cu încetul, ce îţi închipuiai că vei câştiga”, ăla o să facă o mutră stupidă şi o să răspundă ca Marin Preda, că timpul n-a mai avut răbdare cu el.

      • cum poti sa compari romania cu finlanda? pai aia juma de an sunt blocati de iarna, deci e mult mai usor de aparat.

  7. Eu cred că ideea articolului (și cel precedent, de altfel) pleacă de la o premiză populistă și, după părera mea greșită: monarhia aducea echilibru, țara mergea, românii iubea.

    În primul rând ar trebui să ne uităm la trecut, la trecutul real și să ne amintim morala: ”cine ignoră trecutul e menit să-l retrăiască”. Se știe că în decursul timpului istoria a fost scrisă de învingători. Culmea, noi avem istoria noastră, scrisă de învinși, dar plină de glorie, vitejie și mândrie. Asta e varianta oficială, asta e scrisă în cărți, asta se învață în școli.

    Oricine are puțină minte realizează că România a fost o țară care a depins tot timpul, parțial sau total, de interesul cuiva. Mai mult, niciodată n-am fost în stare să ne alegem și să ne respetăm conducătorii. Cei ce au reușit să facă puțină ordine au fost străini sau cu origini străine. Simpla idee cum că am fi intrat în război cu un scop, apoi am întors armele, mie îmi ridică multe semne de întrebare. Nu poți fi și învingător și învins.

    În concluzie, ce spui tu, Liliana, că nu înțelegi, e de fapt dovada că monarhia era, de multe ori, de formă.

  8. nu era de formă. eu cred în monarhie ca liberul arbitru într-o societate, un factor de echilibru, o balanţă a partidelor politice. dovada constă în faptul că ţările cu monarhie sunt înaintea tuturor. dar … am nelămuririle mele dincolo de cărţile de istorie, pentru că înainte să înghiţi mesteci.

    • Există țări cu monarhie, dar asta nu înseamnă că se potrivește și la noi. Și nu, nu sunt neapărat înaintea tuturor. De multe ori să fii înaintea unei țări nu înseamnă că la tine e totul roz.

      După un conducător hulit, aduci un monarh? Asta pentru că prostia crede că unul fură mai puțin? Faptul că toată lumea susține că întreaga clasă politică trebuie să dispară, care clasă, teoretic, e aleasă în mod democratic, e o problemă a poporului, nu a politicienilor.

    • @liliana Tarile cu monarhie inaintea tuturor?In ce clasamente,pe ce criterii?Putere economica,influenta politica,militar?Marea Britanie e in top 10,Japonia de asemenea(mai putin militar).Cam atat.
      In teorie monarhia e factor de echilibru.In practica,daca il apuca pe un monarh dorinta de autoritate a la Carol al II-lea,ce faci,il demiti prin referendum sau astepti urmatoarele alegeri?A,astepti sa treca la cele vesnice…
      @nautilus perfect subliniata inconstienta din perioada 1933-1940.Mi-e teama ca se cam repeta.

      • Eu n-aş spune despre Japonia că din punct de vedere militar nu e în top, chiar dacă oficial “Japonia nu e înarmată” sau oficial “Forţele Japoneze de Autoapărare nu sunt o armată”.

        Din punct de vedere al investiţiilor în apărare, numărului şi calităţii armamentului sunt Nr. 5 mondial, înaintea Franţei şi a Indiei.

      • ca nivel de trai de exemplu, ca sistem de educaţie, ce au ţările scandinave? după revoluţia franceză, după ciuma comunistă zic că monarhiile care mai sunt şi-au făcut lecţiile.

      • am să postez acum un fragment din jurnalul regelui Carol al II-lea de la 4 dec. 1947:“O zi ingrozitoare, ce zi sfasietoare: de la 5 d.a. bietul si credinciosul Ribeiro telefoneaza ca Reuters a comunicat ca Mihaita (n.n. regele Mihai – asa era numit de tatal sau) a abdicat azi la 3. Vestea a cazut ca o maciuca pe capul nostru, am ramas, literalmente, traznit. Reprezentantul lui Reuters a si venit aci aducandu-mi telegramele, cari dau oaresicari detalii. La 3 a iscalit abdicarea si a dat o Proclamatie catre popor, iar unele vesti zic ca la 4 va parasi Bucurestiul. A si fost proclamata Republica Democratica populara, alias Sovietica. M-a apucat o furie auzind aceasta stire; cine dracu l-a pus pe Mihaita sa se intoarca (n.n. la Bucuresti – fusese plecat in Anglia si apoi Elvetia), ca, dupa o saptamana, sa plece in conditiile cele mai urate si dand catre popor o proclamatie rusinoasa. Nu numai ca abdica pentru el si urmasii sai, dar spune, in proclamatie, ca lasa poporului grija de a-si alege felul cum doreste sa fie guvernata, considerand ca monarhia este un obstacol serios in calea dezvoltarii democratice a Tarii. Ma sufoca ideea ca fiul meu, ca suveran, sa poata sa-si puie iscalitura sub un document astfel redactat. Toti luptam pentru a arata lumei ca forma democratica nu numai ca este compatibila cu Monarhia dar ca si asta este, de fapt, mai garantata sub un severan, decat sub un presedinte, care-i, totdeauna, un om de partid – si iata ca acuma, Mihaita declara, sub iscalitura, contrariul si in acelasi timp, autentifica actul de nastere al republicii, forma de stat care nu poate permite Romaniei de a trai. Deci s-a incapatanat de a urma sfatul lui Churchill si altii, cand Bevin, si nu mai vorbesc de romani, l-au facut sa inteleaga ca mai bine ar ramane, in circumstantele actuale, in strainatate. Se adevereste vorba lui Beppo, ca nu face parale sa se intoarca pentru 3-4 zile. Daca ar fi tinut seama de cele ce le-am scris lui Sita (n.n. – Regina mama Elena, mama regelui Mihai si fosta sotie a lui Carol al II-lea), daca n-as fi fost considerat de ei ca o cantitate neglijabila, totul s-ar fi putut petrece cu demnitate, nu s-ar fi dus, prosteste, in gura lupului si, fara nici o scadere, ar fi ramas port-drapelul unei Romanii libere, rezistente. Dar asa, mai ales cu acea nemaipomenita proclamatie, posibilitatile lui morale sunt mult scazute, chiar daca abdicarea si proclamatia i-au fost smulse sub amenintare. S-a pus in sitiuatia cea mai oribila posibila. […] Astfel, printr-o actiune lipsita de judecata, printr-o pripeala donchisoteasca, s-a prabusit, urat de tot, munca a trei regi si a atator oameni care, chiar daca au avut defecte, s-au straduit sa slujeasca Tara, dupa credinta lor. Cu cel putin 100 de ani am fost dati, azi, inapoi, cu pretul a cator suferinti si umilinte, este zdrobitor de a te gandi la asa ceva. Am ramas inmarmurit, reactionez, din nou, foarte incet.” cam lungă, am vrut să tai dar îi răpeam înţelesul.

  9. SĂ NU UIŢI DARIE. Dam când te citesc imi aduc aminte de asta. exact ca în propaganda comunistă, boierul sătul, cartofor, beţiv şi afemeiat ce stătea la Paris versus ţăranul bolnav, flămând şi sărac.nu era chiar aşa, boierul avea interesul ca ţăranilor de pe moşia lui să le meargă bine pentru că avea nevoie de forţă de muncă, când s-a dat pământul înapoi nimeni nu s-a gândit că acele mici gospodării ţărăneşti trăiau pe lângă moşia boierului, boier ce investea în utilaje şi altele şi pe care le împărţea, în urma unei invoieli şi cu ţăranii. ca şi industriaşul, industriaş ce a construit case pentru muncitorii lui, case pe care acum le privim cu jind. acum eu cred că un monarh poate chema la ordine un prim-ministru pe când un preşedinte e, de cele mai multe ori, subectiv, ştie că atunci când se termină mandatul are nevoie de sprijinul partidului care l-a propulsat, aici văd eu diferenţa.

  10. nautilus, Finalnda a pierdut Karelia. generalul lor, mannerheim aprecia soldatul român, îl cunoscuse în primul război mondial într-o vreme când chiar eram vai de armata noastră.

    • E foarte interesant şi faptul că unul din cei mai competenţi comandanţi (dacă nu chiar cel mai competent comandant al războiului), Mareşalul Erich von Manstein, a spus despre ostaşul român de rând că (în ciuda şcolarizării de 2 parale, a instruirii militare făcute în pripă şi a dotării cu puţine echipamente moderne) era printre cei mai buni soldaţi dintre toate popoarele aliate Germaniei, foarte aproape de finlandezi.

      Dar tot el a mai spus şi despre majoritatea ofiţerilor români (şi mai ales cei proveniţi din clasa boierilor) că erau cam pe la nivelul lui Stan şi Bran 😀

      Cu un Bâzu Cantacuzino nu se face primăvară.

      • Pt von Manstein soldatul bun era cel care se descurca, soldatul german avea asigurare dentara si pila de unghii in dotare la inceputul razboiului, crescut la oras sau macar in conditii decente, asa ca se caca pe el cand a dat frigul si el era inca in uniforma de vara(ca de iarna nu aveau pregatite)

        Rusii nu au reusit sa stopeze inaintarea germana pana nu a dat iarna si nu au venit intaririle din siberia, soldati crescuti mai aproape de natura care stiau cum sa supravietuiasca in frig de ex. sau cum sa procure hrana din natura.

        Neamtul daca ii pica talpa de la cizma era ca si tancul fara senile 🙂 pe cand soldatul roman is confectiona alta pereche de opinci din ce gasea, in razboi prea civilizat e dezavantaj.

        Ofiteri:
        1. romania pe vremea aia era foarte francofona, iar scoala de ofiteri/tactica franceza de pe vremuri si-a demonstrat “valoarea” 😀 fata de cea germana cand au pierdut la mare arta (adevarat ca tactica/scoala germana era absolut noua si revolutionara)
        2. ofiterii romani aveau zero experienta de razboi fata de germani care au inceput din razboiul spaniol sa-si antreneze ofiterii
        3. vezi si azi atitudinea romanilor, cum rasar cum adopta pozitia de “cine sunt eu” ceea ce era la fel si pe vremuri probabil, iar sa fii ofiter in armata era ceva respectabil

  11. hai să nu spunem că ofiţerii români erau chiar aşa de incompetenţi că nu-i adevărat, atât timp cât pentru soldaţi unii ofiţeri erau “ai lor” în sensul bun, “generalul nostru”, “maiorul nostru” nu chiar toţi erau aşa de răi. pe front nu prea îndrăzneau să aplice pedepse corporale (se practica bătaia la fundul gol)pentru că nu puteai ghici de unde vine glonţul. astea sunt răutăţi,ofiţer nu putea ajunge chiar oricine şi nici oricine nu se putea mărita cu un ofiţer.

  12. scuze, am postat un comentariu ca răspuns ptr. Peredhil. am rămas setată pe răspunsuri. scuze din nou. ne auzim (sau ne citim) mai târziu sau mâine dimineaţă.

  13. Ca sa ai raspunsuri cat de cat inteligibile la intrebarile tale trebuie sa concepi realitatile acelor vremuri:
    – cand germania a inceput razboiul a batut la toti de le-a sunat apa in cap, atat Cehoslovacia cat si Polonia au disparut efectiv in saptamani asa ca era o idee tare buna sa pupi nazistul in cur ca altfel urmai tu, mai ales oltenia cu exploatarile petroliere si granarul europei erau prazi ravnite – asa ca regele si politicienii au facut ce a trebuit facut, decat ocupatie totala mai bine niste teritorii pierdute

    – armata romana a participat activ la invadarea rusiei

    – germanii au luat-o pe cocoasa regeste de la rusi, armata romana(si restul armatelor aliate) era folosit pe post de carne de tun de nemti asa ca nu mai avea nici o sansa reala de a “lupta pt tara” gen sa opreasca rusii la prut

    – politicienii romani au intors frumusel cojocul cand a devenit clar ca germania pierde si rusii bat deja la granita cu tancul – in idea sa salvam ce se mai poate

    – romania a devenit un fel de aliat de neincredere al rusilor(sincer cine are incredere in unul care se intoarce cum bate vantul?)

    Raspunsurile la intrebari:
    “De ce a fost predat mareşalul Antonescu ruşilor?” – semn de bunavointa pt ca el era marele aliat/sustinator al ideii de a merge langa germania in razboi (plus tezele lui cu gust de nazism) si exact pt ca 2/3 din armata ii sustinea, ceva incomod cand ai intors armele impotriva fostului aliat germania

    Cand a devenit clar ca armata romana chiar se implica in razboi pe partea rusilor a venit timpul pt curatene in randul ofiterilor

    “Depotările etnicilor germani” – rusii asta au facut pe tot teritoriul europei ocupate, Mihai I care era si neamt putea sa comenteze ceva ca aliat de cacat al rusilor ? vorba aia ciocul mic si joc de glezne pe ritm de cazaciovsca

    Toate celelalte legi erau impuse de rusii comunisti, ca pregatire pt inglobarea Romaniei in URSS, asa ca Mihai I a semnat legile cantand, decat ca Romania sa ia urma Lithuaniei,Latviei, Estoniei si Moldaviei care au ajuns teritorii rusesti

    • Întrebările “cine s-a implicat” şi “cine nu s-a implicat” şi “dacă s-a implicat, de partea cui era” sunt cu dus şi întors, vorba oltenească, fiindcă perspectiva fiecăruia dintre cei care vorbesc diferă.

      Spre exemplu, perspectiva modernă este oarecum strâmbă, din mai multe motive: am trecut prin (co)mu(n)ism; în (co)mu(n)ism am fost bombardaţi cu propaganda pro sovietică; reacţia noastră a fost să căutăm ca pe aur orice informaţie din partea cealaltă, din “lumea liberă”; după 1991, deschiderea arhivelor şi publicarea atrocităţilor sovieticilor au făcut astfel încât discursul public în Vest şi în Est s-a învârtit aproape 20 de ani în jurul faptului că “Hitler a ucis 6 milioane şi (co)mu(n)iştii 60 de milioane”; modernul şi vesticul sunt oameni ai tehnologiei, ai serviciilor publice funcţionale, ai telefonului mobil, computerului şi automobilului, astfel încât e firesc să îi admire pe cei care aveau cele mai bune tancuri, staţii radio, avioane, submarine, uniforme, televiziune publică în 1938, VW Broscuţă şi pe Bismarck.

      Din această perspectivă, să îi trădezi pe germani în favoarea “(co)mu(n)iştilor beţivi, murdari şi împuţiţi” era o catastrofă, iar gestul unuia ca Generalul Mihail Lascăr, purtător al Crucii de Cavaler cu Frunze de Stejar, care a trecut de partea acelor “(co)mu(n)işti beţivi, murdari şi împuţiţi” e o blasfemie de neimaginat.

      Numai că partea cealaltă în discuţie are altă perspectivă şi îşi bate joc de cei care “ţin cu nemţii fiindcă aveau cele mai bune jucării” 😛

  14. kalm, să îţi amintesc de generalul Avramescu al cărui ginere a trecut la nemţi după 23 august şi care se presupune că asta voia să facă în februarie 45? au existat ofiţeri care au făcut pasul ăsta, chiar un general, chiar şi simplii soldaţi. acum, hai să facem un exerciţiu de imaginaţie, dacă ai fi fost ofiţer, cu campanie pe frontul de est ce-ai fi făcut? poate că ai fi ascultat ordinele în continuare, că doar erai în armată, dar te-ai fi simţit trădat şi minţit. acum ce să spun tot creditul pentru casa regală care n-are cum să greşească, nu? ca exerciţiu de imaginaţie: oricum totul era pierdut, mai bine muream luptând decât aliat terfelit, ce s-a întâmplat după şi la 23 august mi se pare o încercare disperată de salvare a casei regale, o utopie.

    • Uite ca iti raspunzi singurica la primele 2 intebari ale tale 🙂 si despre motivul de ce a fost facut epurare in randul ofiterilor.

      Special nu am zis ca regele/casa regala a facut si a dres, mai ales ca regimul era monarhie constitutionala, un fel de romania actuala numai ca in loc de un presedinte care reprezinta tara(si in mare doar reprezinta!) parlamentul are puterea reala majoritara.

      Uite ce “bine” au patit germania si ungaria pt ca au incercat sa “moara luptand” 🙁 compara hartile lor de dinainte de razboi si dupa… exista cauze pierdute cand e mai bine sa iesi din hora si sa declari ca ai gresit incercand sa minimizezi pierderile.

      Tot ca exercitiu de imaginatie : omul de rand de pe atunci nu stia altceva decat monarhie, iar “regele” a facut cate ceva bun pt tara, numai vezi arhitectura garilor din busteni/sinaia/campina etc, asa ca in conceptul lor regele/casa regala=romania, si in capul politicienilor de pe vremuri monarhia era singura modalitate de a conduce ca altceva nu puteau inchipui(asta nu sa schimbat si azi sunt la fel de batuti in cap si intepeniti din pacate)

      Asa ca salvand Romania sa nu devina parte al URSS salvau si casa regala si viceversa.

    • Mda, “la fel” si nu prea, Romania a pierdut 10-15% din Romania mare pe cand daca te uiti la germania aproape 50% si asta fara sa luam in considerare germania de est cand practic nemtii au fost taiati in doua.

      Castigatoul ia tot, cam asta era regula si cum romania sa furisat pe partea invingatorilor a pierdut mai putin, exact ce sustineam mai sus ca a fost miscarea desteapta din partea politicienilor de atunci, incluzand si regele 🙂

      Polonia de ex. care a fost de la inceput pe partea aliatilor a pierdut 50% din teritorii in favoarea rusilor si a fost “despagubit” cu o bucata tapana din germania, franta la fel sa ales cu westfalia si bazinul ruhr(mi-e lene sa verific dar cam asa tin minte denumirile, oricum 3 foste principate/judete/cantoane mari si unele din cele mai dezvoltate ale germaniei… un fel de ardeal 😀 )

  15. kalm, Germania şi-a revenit, aproape, dacă azi nu mai vine cu armata peste tine există dominaţia economică. personal am o mare admiraţie pentru nemţi iar ţările care au fost pro-germane, cum e Cehia, Slovakia (din una două) inspirate de-acolo sunt departe. chiar mă uitam astă iarnă la echipa de ski jumping a slovacilor şi mă gândeam oare toţi slovacii fac sport?

      • Ba contează, pentru ca ei nu au fost sovietizați complet, după ce a căzut zidul berlinului partea din vest a făcut tot posibilul să ajute partea din est( în comparație cu celelalte țări sovietizate complet), dar și mai mult contează ce istorie au avut până la sovietizare…că altfel nu mai era valabilă vorba “neamţul tot neamţ rămâne”.

  16. Nu putem sti prea curand cu exactitate tot ceea ce s-a petrecut in acele momente. Poate ca regele a fost constrans sa intreprinda acele actiuni, fie pentru ca a fost aproape (real! si la propriu) cu pistolul la tampla, fie ca oricum nu avea sanse sa evite acele fapte/acte, fie si doar sa taraganeze lucrurile, ajungand oricum la ceea ce a facut deja si de fapt, fie ca nu avea alternative mai bune, ci dimpotriva.

  17. Si vor ramane fara raspuns, pentru o buna perioada de timp. Asa este istoria …
    In opinia mea, dupa ce am citit mai multe carti legate de aceasta perioada, consider ca a fost o victima a istoriei. Un adolescent manipulat, care nu a avut ocazia sa fie pregatit cum trebuie pentru a face fata rolului sau istoric. Probabil Antonescu putea obtine o pace mai buna, o sa aflam asta dupa ce vor mai trece 30-40 de ani.
    Ce pot spune ca ma deranjeaza este ca si-a luat talapasita, si-a trait frumos viata si apoi a venit dupa 1990 sa-si recapete posesiunile din tara. A trait 40 de ani o viata buna cu banii luati cu el din tara. In acest tip, 40 de ani, nu a fost liderul unei miscari de rezistenta, nu a inspirat, nu si-a dedicat viata pentru a lupta impotriva comunismului. Pur si simplu a folosit banii pentru a trai bine si atat. Iar dupa 90 a facut pace cu PSD ul ca sa isi recupereze posesiunile. Ce fel de lider este aceasta ? Pentru ce sa fie stimat ? Daca avea 18 ani si era depasit de acele momente istorice, ei bine, pentru ce a facut toata viata activa nu mai are scuze.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here