Parenting: Somnul bebelușului și al copilului mic

4
8
views

Pentru că Nădiuța are doar un an și jumătate, nu mă pot arunca la sfaturi despre somnul copiilor mai mari, dar încerc astăzi să „listez” câteva idei din ce am încercat noi, plus ce am mai citit și aflat de la alți părinți.

Ideea mi-a venit de la Vali, astăzi încerc să vă pun și vouă la dispoziție acest subiect și să încercăm să găsim câteva idei bune pentru ca micuții noștri să doarmă mai bine.

Un copil obosit este un copil care adoarme mai greu

Am apucat să citesc undeva prin toamnă despre faptul că un bebeluș nu ar trebui să petreacă mai mult de două ore treaz. Nadia avea deja 8-9 luni și atunci am realizat că probabil o parte din „talentele” de la culcare sunt din cauză că treceau uneori și 3-4 ore între somnuri.

Având un copil energic cam în fiecare moment al zilei, mi se părea normal să nu o culc dacă părea în plină activitate. Și, imediat ce trecea timpul acela optim până la următoarea culcare, începeau și crizele de plâns.

Nu pot spune că a fost un copil problemă la somn (sau în general), dar am avut și unele dificultăți cu somnul ei.

Imediat ce am aplicat treaba asta fata a avut mai puține momente tensionate și noi ceva mai multă liniște în casă.

Un program de somn este necesar. Fă-l după copil, nu după tine.

De atunci am trecut și la un program destul de clar de somn, care însă a funcționat o perioadă.

Nevoia de somn la 2 luni e una, la 8 alta și la 18 cam altă mâncare de pește.

Am fost neplăcut surprinsă prin primăvară să realizez că programul ei de somn care funcționa de minune iarna, s-a cam dus pe copcă. Și că, la 10-11, când făcea primul „nani” pe zi, e în plin avânt ludic, iar la 3 PM nici gând să aibă chef de somn.

S-a reglat ca prin minune în Spania, când am fost în vizită la cumnații mei. Se trezea pe la 8-9, plecam în parc, apoi la 12 dormea. Dacă nu eram acasă încă, adormea în cărucior. Pe la 2 se trezea și asta era până seara la 8-9, depinde de ce planuri de plimbare mai aveam.

Înapoi acasă programul s-a menținut aproximativ, în general adoarme la 12 la prânz, trezirea și culcarea se mai modifică, depinde de căldură, joacă etc.

Oricum, faptul că există un anumit program ajută, de cele mai multe ori adoarme ziua în câteva minute, fără prea multe discuții. Chestie care în urmă cu niște luni era cam ca la loterie, mai dădeai și greș.

Temperatura contează!

Nadia este FOARTE călduroasă. Am realizat faza asta pe la 4 luni, după niște urlete susținute pe mașină. Eram în drum spre Serbia și am deschis toate geamurile de la mașină în disperare de cauză, că urla deja spre asfixie. Culmea, imediat ce a dat cu nasul de aerul mai răcoros, s-a potolit. De fiecare dată, când începe să se „tureze”, deschidem un geam, o dezbrăcăm de ceva sau pornim aerul condiționat. În 99,9% din cazuri se potolește.

În altă ordine de idei, în caz că doriți să treceți la tratamente „arctice” asupra copilului propriu, sunt copii friguroși. Prietena ei bună se învinețește de frig, dacă e ținută în haine similare, așa că luați „pulsul” de la copil, nu după mine, fii-mea sau alții.

Dacă e un copil călduros, nu puneți pături pe el doar că așa zice mama-mare, dar nici nu-l dezbrăcați la piele, dacă e friguros.

Luați-vă după copil și vedeți ce reacții are.

În general temperatura în camera de dormit nu trebuie să fie prea mare (răcoarea ajută la somn), dar copilul trebuie să fie confortabil, oricare ar fi temperatura. Noi am ținut 22 de grade constant iarna (poate 20-21 pe timp de noapte, depinde de cum am setat termostatul). Alții fac 25 de grade.

Fiecare după cum îi este mai bine, dar atenție oricum la temperatură. Poate să facă diferența între un somn agitat și un nani de calitate.

Pune copilul să doarmă unde îi este ma bine

În primele 4 luni am mers pe ideea că fiecare trebuie să aibă propriul pat, așa că am făcut co-sleeping cu fata (ea în pătuț, eu în patul meu, aceeași cameră). A mers aprox. OK până mi-a fost clar că nu-i place aranjamentul.

Mi-era tot mai greu să o culc la 5-6 (când avea una dintre turele de mâncat pe noapte), totul culminând cu fii-mea trează până la 9, plină de agitație și nervi.

Următoarea dimineață, văzând că iar mă lasă cu 3 ore nedormite, am luat-o în pat cu mine.

Ne-a găsit taică-su îmbrățișate, dormind tun, deși era deja aproape 10.

De atunci a dormit cu mine în pat. Se odihnește bine, este liniștită, iar eu apuc să dorm ca oamenii. Clar, tot cu 2-3 treziri pe noapte, dar măcar somnul este liniștit, pentru că o simt lângă mine, iar fata nu se mai foiește atât.

Am ajuns deci să facem co-bedding, după cum îi spun americanii, dar pentru noi funcționează perfect.

Din nou vin cu ideea că trebuie să te iei după copil. Sunt unii care dorm minunat la ei în pat, alții care, ca Nadia, trebuie să simtă mama lângă ei. Este OK, nu mă aștept de la un bebeluș să urle „independența” în el. Dacă așa se odihnește, așa facem.

Pe timpul zilei mă întind lângă ea, adoarme, apoi îmi văd de ale mele. La fel și noaptea, că nu mă bag la pat la 8 seara, deși probabil nu mi-ar strica.

Doarme liniștită câteva ore, după care mă duc și eu la culcare.

E bine să simtă că nu este singur

Folosim cu mare succes un baby-monitor pe care-l pornesc imediat ce a adormit. Așa pot să văd cu doarme și, dacă e prea agitată, să merg să văd ce e cu ea, înainte să trezească tot blocul.

Aici sfaturile sunt împărțite, sunt specialiști care spun că e bine să nu mergem la primul scâncet, că doar se vor trezi copiii mai des.

Eu stau și văd pe monitor cum merge treaba și, dacă e chiar agitată, merg la ea. Se trezește mereu bine dispusă, fiind sigură că, deși nu sunt în secunda respectivă lângă ea, nu ia mult să intru în cameră.

Evită contactul vizual, când încerci să culci copilul

Asta e o treabă pe care am citit-o recent și pe care, culmea, am aplicat-o inconștient mult timp. De obicei, dacă mă întind în pat lângă copil, stau și eu cu ochii închiși (chiar dacă nu dorm). Nu-mi strică puțină economie de vedere. Aparent cam asta e și ideea, să nu te pierzi în ochii pruncului prea mult, pentru că îl stimulezi să stea treaz, nu să doarmă.

Nu pornești bormașina, când doarme copilul

La noi nu e chiar liniște totală – mai trece și trenul prin fața ferestrei. Plus că mai trăncănim și noi prin casă. E bine să existe un zgomot de fond, altfel copilul va dormi exclusiv în liniște totală (ceea ce nu prea se poate mai ales la bloc), dar nici nu te apuci să găurești pereții, când doarme urmașul.

Noi încercăm să păstrăm o liniște rezonabilă, mai ales că uneori doarme iepurește. La fel de adevărat este că poate uneori să cânte fanfara militară la urechile ei, dar în general încercăm să respectăm un pic de program de liniște.

Întunericul ajută

Și aici sunt discuții .. unii susțin că nu e prea bine să faci întuneric în camera copilului, că-i dai peste cap „senzorii” de noapte-zi. În cazul nostru am observat că, dacă nu e foarte lumină unde doarme, Nadia are somn mai lung și mai liniștit. Folosesc deci rulourile cu încredere, chiar dacă uneori doar la jumătate sau trei-sferturi.

La cum e poziționat patul, ori pinde luna plină în ochi, ori soarele, când răsare. După ce am început să îi protejez ochii de lumina respectivă, a avut un somn mai bun.

Cam astea ar fi ideile mele. Dacă aveți și alte sfaturi, le puteți scrie aici, să ajutăm mai mulți părinți să rezolve problema în cauză 🙂

4 COMMENTS

  1. Nu am aplicat eu prea multe „reguli” în educația copilului, dar una de care am ținut cu sfințenie a fost programul de somn. Aproape indiferent de circumstanțe, baia de seară era la ora 20, iar somnul de seară la ora 21. Am mai auzit variante că îl „țin cât mai mult seara” ca să doarmă mai mult ziua. Și deși eu sunt o nedormită și mi-ar fi prins bine somnul dimineața (având în vedere că noaptea și legănam și alăptam și traduceam…), nu mai țiu minte unde am citit de regula asta cu somnul și am aplicat-o cu sfințenie. Și acuma, când are deja 9 ani, în timpul săptămânii (când nu e vacanță) trebuie să fie în pat cel târziu la ora 21.
    O altă regulă superbă a fost: nu sări la primul mârâit din somn. De multe ori, Alexei se liniștea complet singur, deși îl lăsam câteva secunde dincolo de mârâit (să-i zicem un ușor plâns…).
    Eh, ce n-am putut aplica a fost să nu îl iau cu mine în pat. La început a fost all nice and cozy, fiind mereu într-o stare de nu știam dacă e zi sau noapte sau ce am de făcut, era simplu, alăptam în pat, adormeam etc. Azi așa, mâine așa … a rămas cu mine în pat până la clasa 0 când am decis că băieții mari NU mai dorm cu mamele. Ne-a fost în egală măsură greu să ne despărțim.

    PS: noi avem noroc că ni-s toți răi de căldură, deci acasă la noi 22 e maxim iarna, 21 noaptea. Vara… tot am zis că nu mă mai prinde o vară fără aer condiționat și tot am neglijat să-l cumpăr. Dar mă jur că în februarie 2016 îmi cumpăr 2 aparate (două!!!)

    • Asta e bine. Si eu am observat ca un program aprox. fix de somn incepe sa dea roade destul de repede. Copilul este deja ‘conditionat’ ca la ora x sa il apuce somnul. Nadia de pilda doarme acum, de pe la 12 era deja obosita. A adormit in 2 minute, in loc sa urle inca juma’ de ora ca nu are chef 😀

  2. va sparii daca va zic ca noi dormim iarna la 18 gr? la 24 gr fiica mea transpira…
    cat despre cum doarme, fiecare e unic. Rabdarea si adaptarea si toleranta sunt solutiile.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here