Productivitate: cum să lucrezi în două ore, cât alții în nouă

Anul trecut a fost dificil pentru mine, ca mamă de copil ce mergea deja și web designer care lucrează de acasă.

Mi-a fost greu să înțeleg că s-au terminat anii ăia, când lucram și 14 ore pe zi (culmea, fără să mă deranjeze).

În vremurile „bune” aveam timp de clienți, de o herghelie de situri personale, de studiat cărți și de pierdut ceva timp cu serialele mele preferate.

Cât a fost Nadia mică (deci până la finalul lui 2014, când a pornit pe propriile picioare), am mai apucat să fac una-alta, că mai binevoia să doarmă totuși, ca tot bebelușul.

După ce a împlinit un an, a început distracția.

Primele luni au fost mai „tăcute”, probabil și clenții mei se refăceau după orgiile financiare de la finalul anului anterior.  Undeva prin aprilie însă au început să se alinieze stelele și să vină clienții.

Imediat ce m-am reactivat pe LinkedIn, m-am trezit cu un fost client de pe Elance, care dorea să lucrăm împreună. Pac, 3 situri cu el.

Am plecat la cumnata mea în Spania cu laptopul mic (că nu aveam teoretic prea multe de făcut) și mi-am blestemat zilele cu trocariciul în cauză, că aveam chestii de design care se făceau în 20 de minute, în loc de 2, la cât de greu mergea.

Vara a fost și mai dificilă, petreceam aproape toată ziua în curte cu fata (că doar nu țin copilul în casă) și munceam mai mult noaptea.

Așa fac și acum.

După o zi de muncit după un puradel plin de energie, e crunt să te pui la calculator (undeva la 9 seara, poate 10, depinde de cât de greu a adormit și câte vase mai sunt de spălat) și să faci muncă serioasă. Pentru oameni care doresc chestii făcute ca lumea, că de aia plătesc.

M-am stresat. Am tras de deadline-uri, m-am extenuat.

În lunile de vară și toamnă am reușit să dau jos 5 kile, mai că mă sperie gândul că voi fi bolnavă de ceva.

Apoi am înțelesc că greșesc.

Niciodată nu voi mai lucra ca înainte de copil

Îmi iubesc munca (de asta mi-am făcut bișniț de web design), îmi iubesc mai mult copilul.

Și am decis, când s-a născut, că ea este no.1 pentru mine.

Acum e drept că ne place și să mâncăm, deci nu se poate să-l călărim doar pe taică-su, să muncească el până pică în bot. Și mai avem una-alta de făcut prin „ogradă”, plus un copil de crescut.

Mi-a luat ceva timp să înțeleg că 10-14 ore de muncă pe felia mea sunt trecut. Acum am 10 ore de joacă și ce mai pot lucra între.

Dacă timpul e limitat, să-l folosim cum trebuie

Am renunțat la multe proiecte personale. Sunt unele pe care m-a durut sufletul să le închid, sunt unele pentru care și acum mai primesc câte un email plin de regret de la foștii membri.

Știu că e neplăcut să te trezești că forumul preferat s-a închis, dar din păcate nu mai aveam resurse de timp și de bani.

În 14 ani de online am investit zeci de mii de ore de muncă și mii de dolari în siturile mele. Normal, am și câștigat, dar unele s-au transformat în ultima perioadă doar în surse de stres și sugative de bani. Am vândut sau pur și simplu am închis.

Ce aduce bani, asta dezvoltăm

Dacă tot țin jurnal de cheltuieli/venituri (mai ales pe ce fac online), am binevoit să și studiez informațiile. Și am fost surprinsă dându-mi seama că un site mic de finanțe personale, face de câteva ori mai mulți bani decât alte proiecte cu trafic mult mai mare și vechime serioasă.

După cum bănuiți, decizia de a închide fostele „flagships” a devenit o idee mai simplă: nu mai produc (și nu am timp să le mai mențin/revitalizez), adio.

Mi-am eliberat imediat ceva timp (că tot nu aveam prea mult) să mă pot ocupa de clienții mei.

Folosesc tehnica Pomodoro

Am mai scris despre ea. Deci nu e prima dată că dau cu nasul de ideea de a lucra pe mici „sprinturi”, dar m-am găsit intelectuală după o perioadă și am ignorat-o. Că doar n-o să stau să număr minutele, de parcă nu am altceva de făcut.

Ei bine, revenirea la timer și muncit pe reprize de 25 de minute, mi-a salvat creierii și probabil afacerea.

De ce am realizat (din nou) că mi se potrivește?

Timpul meu e fragmentat. Minunat, deci 25 de minute acum, 25 de minute mai încolo chiar au sens.

E mai greu să am pretenția să stea soțul cu fii-sa 2 ore, că nu stă mămoasa prea mult departe de pantalonii mei. Și nici soacra nu poate să se joace cu ea ore întregi, că nu mai e la prima tinerețe și, din nou, eu sunt preferata copilei.

Dar să strecor un 25 de minute din când în când chiar se poate.

Dacă apuc să lucrez 1-2 serii, când doarme la prânz, poate 2-3 noaptea, deja e mai bine.

Nu mă aștept la minuni, pentru că nu am timp de ele.

Ziceam că au trecut vremurile cu 10 ore de muncă pe zi.

Mi-am stabilit să fac 4 pomodoro pe zi (deci mai puțin de 2 ore). În medie, pe ianuarie, am reușit 5.

Acum am tot 4 stabilite și fac tot posibilul să mă țin de ele.

Așa arată ianuarie 2016.

Ce e cu roșu .. zilele când am făcut 2-3 sau nicio serie de muncă (fii-mea a fost bolnavă sau eu prea torpilată de oboseală). Albele sunt zilele cu planul făcut (deci 4 serii). Ce e cu verde deschis … 5, 6, 7, 8, 9 pomodoro (deci 3 zile când am făcut 9 ture de muncă). Ăla cu galben este recordul: 10 serii. (Ignorați faptul că e scris în engleză, pe chestiile de planuri și prostii de-ale mele, prefer limba asta)

În fiecare zi mi-am scris proiectul la care am lucrat și numărul de pomodoro făcute. Apoi suma. Acum nu se mai vede nimic, am șters detaliile, e doar fundalul.

Faptul că mi-am găsit un fel de echilibru de muncă, m-a ajutat enorm, mai ales la partea de regăsit energia și cheful de muncă.

În momentul în care simți că tot pedalezi în gol, că merge greu munca și mereu simți că ai pierdut amboulea încă o zi, motivația are puternic de suferit.

Acum pur și simplu știu la ce să mă aștept și fac eforturi să-mi ating planul zilnic.

Culorile mă motivează

Am zile când nu am chef de muncă. OK, sunt destul de multe, mai ales după 10 seara, când aș dormi din picioare, dar trag de mine să fac una-alta pe net. Dar numărul de pomodoro, plus culorile pe care le am deja în tabel mă motivează.

Dacă am avut 2-3 zile de „roșu”, am știut că trebuie să trag mai tare în următoarea perioadă, să recuperez.

Și în ziua aia, cu 10 ture de muncă, m-am culcat după 1 noaptea, fericită că am spart un record.

Munca pe bucăți mici e mai ușoară

E dificil să te motivezi, când știi cât ai de muncă. La un proiect de web design e ceva de lucru, la un articol documentat ai ceva de studiat/scris.

Dar, când pornești timerul pentru 25 de minute, nu faci o temă responsivă de wordpress, ci faci cât poți din tema aia în alea 25 de minute. Și încă 25 de minute etc.

Am făcut progrese enorme așa, pentru că muncesc EFECTIV, nu mă joc. Odată ce am pornit ceasul, încep să dau din taste și din mouse, apoi notez în tabel și pornesc iar la muncă.

Încă unul și mă culc

Este 12 fără 10. Astăzi am terminat 5 pomodoro, deci îs productivă foc.

Dar poate mai strecor unul .. și voi avea 6. Un verde o idee mai închis, încă un pas spre a-mi face planul lunar.

Știi exact cât face ora ta de lucru

Pentru un freelancer, prețul orar este sfânt. Chiar dacă nu dai prețuri pe oră (eu personal evit asta), când îi spui clientului că-l costă x lei / euro / dolari un proiect, tu știi (măcar aproximativ) cât ți-ar lua și cât vrei să iei pe ora de muncă.

La final de lună mi-am adunat toate pomodoro-urile. Pentru că e vorba de 25 de minute, am înmulțit 25 cu numărul lor, apoi am împărțit la 60.

Mi-au rezultat orele totale de muncă.

MUNCĂ, nu joacă.

Apoi am văzut ce am muncit pentru clienți, ce am muncit pentru mine. Cât mi-a ieșit ora plătită de clienți, cât mi-a ieșit ora pe care o „finațez” din siturile personale. Cât mi-a ieșit prețul orar în general.

Soțul zice că-s nebună să pierd vremea cu teburile astea, dar, dacă nu pot crește timpul de lucru (momentan nu se poate), trebuie să-mi cresc prețul orar, pentru a câștiga decent.

La siturile personale mi-a dat cam cu virgulă (vreo 6 dolari pe ora de muncă), pentru că am tras la cursul de freelancing pe care-l voi lansa luna viitoare.

Și acum să vă povestesc mai mult, pentru că nu trece săptămână să nu primesc măcar câteva întrebări despre asta de la cititori.

Deci …

Pe 1 martie lansez un curs de freelancing pe earn.pftoday.com. Va avea de toate, de la chestii introductive, la planning, client management, productivitate, cam tot ce consider că e important pentru cineva care acum începe munca aceasta. Vor fi multe informații detaliate, templates, strategii etc.

Cursul este dedicat începătorilor, dar și cei cu niscaiva experiență vor găsi ceva tips & tricks pe care nu le știau, probabil.

Înscrierile se vor face din 1 martie (este pe sistem membership, deci nu contează locația, odată înregistrat, ai acces pe viață la materialele respective).

Prima săptămână se vor da 25 de cupoane prin care se va accesa cursul pentru 50 de dolari, abonații de pe pftoday vor fi primii ce vor primi ID-ul cuponului în cauză, să se servească, dacă doresc. Deci, dacă v-ar interesa, dați fuga să fiți pe listă.

Acum că am terminat și cu auto-promovarea, hai să-mi povestiți cum faceți voi să fiți productivi. Mai folosește cineva pe aici tehnica asta cu roșiile? Vi se pare utilă?