Dictatura prostiei

1
863
views

Am terminat liceul acum cativa ani buni, chiar inainte ca minunatul Minister in cauza sa inceapa sa tranteasca tot sistemul de pamant, sa il contorsioneze si sa il reformeze .. cica asta este sloganul. Am avut marea bafta de a scapa de tot felul de experimente, care culmea au inceput la 1-2 ani dupa ce am terminat eu cu sistemul preuniversitar.

Unele lucruri insa nu se schimba.

Imi amintesc cu mare placere de liceu (a fost poate cea mai buna perioada scolara din viata mea), de profesorii pe care si astazi ii respect si de colegele mele (am fost la Peda, deci no male coleagues ­čÖé ) . Imi amintesc ca am fost o pustoaica studioasa, nu premianta clasei, dar oricum, acolo in frunte. Si nu pentru ca as fi tocit nu stiu cat (poate eram premianta asa), doar ca mai si invatam, citeam ca turbata tot ce prindeam in mana si beneficiam se pare de un pic de IQ peste limita. Nu mult, ca strica …

Ceea ce m-a stresat in vremea aia si ma enerveaza ca si femeie in toata firea este faptul ca mediocritatea se doreste a fi norma. Pe vremea scolii (ca si acum), era mare meritul cand te laudai ca habar nu ai de lectie. Si daca te laudai ca nu ai invatat nimic (ca altfel nu erai “cool”) si mai dadea Al de Sus de luai 9 sau 10, toata haita de corijenti din clasa iti arunca priviri de “sanatate si viata buna” pentru ca, vezi Doamne, ziceai ca esti clei si ai luat nota mare.

So what? Care este problema? Chiar trebuie sa te ingropi in prostie pentru a face pe plac procentajului mare de intarziati pe care ii intalnesti in viata? De ce sa nu poti spune clar: “Da, ma, am invatat toata noaptea. Stiu atat de bine lectia asta, ca ii pot explica profesorului ce si cum. Si da, bai frate, merg la 10, nu la 5.”

Daca esti inca in scoala, drag cititor, nu te speria .. reactia asta o vei mai intalni. Fa bine insa si vezi-ti de treaba. Invata si lasa sentimentele de rusine pentru ca esti bun.

Din pacate situatia nu se schimba in momentul in care iesi din sistemul de invatamant si intri cum s-ar zice in “paine”. Si ca adult ai parte de aceeasi ochi dati peste cap in momentul in care discursul tau este peste norma manelistilor. Muzica buna pe care o asculti ii va face pe unii sa se uite la tine de sus (culmea), filmele de calitate despre care discuti ii va face pe altii sa iti rada in nas si sa explice ei ce tare a fost Matrix sau Rush Hour.

Si din nou iti inghiti “rusinea” si iti dai seama ca nu prea ai ce sa cauti printre ei. Mediocrii in cauza nu realizeaza ca de fapt schimbarea in bine la ei trebuie sa se faca. Nu stiu ca, desi este “cool” sa te lauzi ca nu ai invatat lectia in liceu, sa te plimbi cu masina cu manelele urland de la 300 de metri sau sa te scalzi in comentarii stupide, in timp valoarea adevarata incepe sa se discearna si altfel. Este destul de usor sa iti gasesti job-ul ideal, prieteni noi si cunostinte pe acelasi nivel cu tine. Cea mai mare greseala este sa te afunzi in mediocritatea aceasta si sa o accepti ca si ceva necesar. Exista ceva mai bun .. si acel ceva se poate gasi.

Desi traim o dictatura a prostiei cam la toate nivelurile, calitatea in gandire si informatie nu a disparut. Chiar daca te simti un dizident in toata aceasta “politica”, fii linistit … nu esti singur.

1 COMMENT

  1. Nu e vorba de “mediocritatea se doreste a fi norma”. E vorba de diferenta dintre “born to do it” si “wannabe”. Da, spuneam ca nu am invatat deloc. Stii de ce? Pentru ca mi-am dorit intotdeauna sa fiu perceputa ca fata care le are in sange si nu ca proasta care a memorat fara sa inteleaga. In scoala generala nu eram capabila sa imi dau seama. Dar incepand din liceu a inceput sa devina evidenta diferenta intre cei facuti pentru ceva anume si cei care doar trageau tare. Cei care invatau toata noaptea la materia X erau fix cei care de-abia scoteau 5 la materia respectiva. Pe mine m-a terminat chestia asta. N-am rezistat 100% nici primului an de liceu. La sfarsitul clasei a noua am dat pentru prima data o foaie goala la o lucrare. Mai bine sa ma creada lenesa decat batuta in cap. Intr-a XII-a deja era rutina faza cu dat foaia goala. Incepand dintr-a X-a deja ma foloseam cu nerusinare de olimpiadele la materiile care imi placeau ca sa chiulesc de la materiile care nu-mi placeau. Da, am lucrat in draci in liceu la mate sau la fizica. Dar nu-mi aduc aminte sa fi fost vreodata vorba de lectia la care eram. Temele le faceam destul de pe fuga si doar daca imi placea partea aia de materie, aveam in schimb pretentia sa “rad” culegeri de probleme si sa trec prin cursurile lui tati din facultate (a facut greseala sa mi le puna la dispozitie cand eram intr-a zecea). Dar doar prin partile care imi placeau. La mate au fost trigonometria, geometria in spatiu, analiza matematica (partea in care se ajungea la interpretari grafice, pentru ca asa am urat partea introductiva… nici macar n-am inteles-o pana in facultate); algebra intr-o masura mai mica. La fizica a fost in principal mecanica. Si din nou foloseam lucratul la materiile care-mi placeau ca scuza sa trag chiulul. De la un anumit punct ma pregateam mereu pentru un refuz cand ma duceam iar la tati sa-mi scrie iar un bilet pentru diriginte sa-mi motiveze absentele ca-s obosita ca am lucrat la mate.

    Respect oamenii care muncesc, dar nu-i invidiez. Ii invidiez pe cei care sunt in stare sa faca ceva natural, fara sa depuna un efort pentru asta. E groaznic sa tragi ca vaca si sa nu reusesti sa obtii niste rezultate macar pe jumatate ca ale altora care nici macar nu incearca sa le obtina. E senzatia aia de “I’ll never be”

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.