Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
De ce ne grabim sa fim adulti?
Am fost mereu o copilaroasa .. sunt inca o “pustoaica”, chiar daca am aproape 30 de ani. Arat ca la 17 (asa zice lumea) si ma simt ca la 15. Imi plac atributiile de om matur, dar imi place si sa mai trag de ceva “copilarie” pe cat posibil.
Nu ma machiez, nu ma imbrac elegant, decat cand este nevoie. Imi plac in continuare hainele sport, chiar daca mai port cate un tricou stramt vara (ca doar am abdomen frumos si trebuie vazut) sau niste jeans mai “aderenti”. Imi plac hainele confortabile, imi place rucsacul meu in locul unor posete elegante. Am ramas un pic in urma fata de alte femei de varsta mea, dar ma simt mai bine ca o adolescenta, decat ca o femeie senzuala prin kilogramele de farduri si numarul de paiete de pe bluza prea inflorata.
Ma uit la adevaratele pustoaice si ma intristez. Am vecine de 12 ani care arata mai matur decat mine, care au deja tot felul de preocupari mature si uita sa mai fie copii. Se arunca in viata fara sa se gandeasca la faptul ca din pacate cu totii mergem pe acelasi drum si ca adolescenta si tineretea pana la urma nu prea tin mult. Si iata-le cum dau un sut acestei perioade si se grabesc sa fie femei fatale.
Cu obrajii care inca tradeaza pubertatea, acoperiti strasnic insa cu tot felul de fonduri de ten si “tencuieli”, cu genele frumoase care abia rezista sub gramele de mascara, cu buzele inrosite de rujul ieftin, cu agenda personala incarcata cu tot felul de iesiri la petreceri si baruri in care in mod normal nu ar avea ce sa caute.
Se grabesc in toate, la 16 ani multe au trecut deja prin multe paturi si probabil stiu mai multe decat stiu eu la varsta asta. Pentru ele adolescenta este doar un set de straie murdare si scarboase de care abia asteapta sa scape. Fac tot posibilul sa isi scurteze anii acestia de descoperiri si tinerete si sa intre in lumea celor maturi.
Imi amintesc cu drag de primul sarut. Aveam 17 ani si toata noaptea nu am putut dormi de atata emotie. Prima “data” a fost la 19 ani si inca sunt de parere ca m-am grabit. Pe vremea aceea majoritatea in clasa la varsta aia eram inca fete “cuminti”, acum, daca treci de 17 ani se considera ca si cine stie ce boala ascunsa, de nu se uita niciunul la tine 😀
Viata de “om mare” este departe de a fi incantatoare. Da, e drept ca nu ne mai intreaba parintii pe unde am fost si de ce nu am venit la 11 acasa, nu mai intereseaza pe nimeni daca ai ramas in noaptea aceea la el, nu te mai streseaza nimeni cu povete despre cum sa te protejezi (pe care destui tineri nu dau doi bani, rezultatul fiind bine cunoscut in maternitatile din Romania, de catre medici ce “nasc” copiii unor fetite la varsta papusilor).
Viata de adult insa nu este numai atat: inseamna responsabilitati, inseamna mai putina intelegere pentru greseli, inseamna nopti nedormite, obligatii familiale sau profesionale. Inseamna oboseala cronica de multe ori, bucurie cand prinzi o zi cu adevarat libera, planuri de economii pentru ziua de maine, spaima ca ziua de maine te va prinde somer sau intr-un spital insalubru, in timp ce familia ramane de izbeliste.
Mi-e dor de anii de liceu, de primele plimbari de mana cu un baiat, de povestile intre noi fetele “auzi ma, cum saruta asta?”, de imbujorarea cand la ora de romana se discuta despre iubire si pasiune. Da, noi mai si roseam, nu eram specialiste si nici nu ne doream asta.
De ce graba asta?
Traiti cat mai puteti acesti ani. Trageti de ei cat se poate. Nu va pierdeti inocenta de tot, viata de adult nu se compara cu anii acestia. Si uite ca am ajuns ca ai mei … le multumesc insa pentur vorbele astea. Am incercat sa ii ascult si sa ma ghidez dupa vorbele lor. La aproape 3 decenii de viata descopar inca din cand in cand copilul din mine. Si asta ma face fericita 😉
Foarte bine scris. Foarte bine gandit ! Bravo tie ! Sa ma vezi pe mine la aproape 37 de ani !
Mda…e aiurea să vezi puștoaice de 15-17 ani care arată ca femei de 30. Sincer, mi s-a întâmplat să văd așa ceva, am rămas trăsnită. Și înțeleg că atunci când suntem mici ne dorim să creștem, să fim pe picioarele noastre, independenți, dar parcă nici chiar așa. 😐
Frumos scris…copilaria o ai in suflet si vei ramane copil acolo, chiar daca trupul, invelisul sufletului, se maturizeaza.
Anda, cred ca e important si despre ce modele vorbim 😀
La 40 de ani si eu incerc sa descopar copilul din mine atat cat se poate. Desi acum se fac simtite din ce in ce mai mult greutatile vietii. Simti ca, incetul cu incetul, incepe sa ti se subrezeasca sanatatea, ca iti cam scartaie incheieturile, ca picioarele incep sa te cam lase daca le soliciti mai mult. Simti ca cei din generatiile mai vechi (parinti, ca sa nu mai spun de bunici, ba chiar si unii din colegii de generatie…) incep sa te paraseasca, parasind si lumea aceasta. Simti primejdia unei vieti din ce in ce mai nesigure, lupta pentru cucerirea/mentinerea locului de munca, lupta penru a castiga mai mult, nu atat pentru tine cat pentru familie.
Mi-e dor si mie de copilaria lipsita de griji. Simt ca nu se va mai intoarce in toata splendoarea ei. De aceea incerc sa pun in valoare copilul care a mai ramas in mine.
Asta ne e firea: cand eram copii ne doream sa crestem. Acum am da orice sa fim iar mici 🙂
“Auzi ma!” Foloseai tu vorba asta ca si timisoreanca? 🙂
nu toate pustoaicele din generatia invocata se comporta astfel… nu prea inteleg care e problema in faptul ca unele se imbraca si vor sa arate precum femei de 30 de ani. Eu am 18, si intotdeauna am vrut sa fiu cocheta (si cand am avut 5 ani)… si bineinteles ca asta e si dorinta mea actuala. Si nu cred ca pustoaicele sunt de vina pentru atitudinea din ziua de azi, fiindca adolescenta e (inevitabil) inca perioada in care se cauta modele… si pe unde sa cautam modele?! Printre Sfintii din lumea de Apoi? Sunt sigura ca si voi, cele care aveti mai multi ani decat mine, v`ati imbracat dupa imaginea unor persoane mai cunoscute.
Asta e… unele fete/femei isi exprima feminitatea mai devreme, altele mai tarziu… asta nu`mi place la articolul pe care tocmai l`am citit, crd k problema trebuia pusa doar pe partea sexuala…
Uneori maturizarea precoce nu se produce doar pe plan sexual.
îmi amintesc de o replică a lui Danion Vasile (da, călugărul ăla) : “copii, staţi cuminţi şi nu încercaţi să intraţi în lumea adulţilor. nu aveţi interfaţa să o înţelegeţi ..”
acu, ce să zic, mass-media şi spiritul de turmă trag tare de noi, cât se poate. suntem consumatori cu drepturi depline, iar femeilor li se mai şi gâdilă o coardă sensibilă când li se vorbeşte de frumuseţe. nu ştiu alţii, dar pentru mine eşti cea mai frumoasă când umbli dimineaţa, proaspăt trezită, desculţă prin iarba udă.
elaborarea şi construirea cu atenţie a unei imagini nu se exclud, e o adevărată plăcere să priveşti o femeie care îşi trăieşte maturitatea din plin, ştie ce, cum şi când să expună, cât să provoace şi să tenteze, fără să fie vulgară sau pudică. dar este o artă, în niciun caz pentru puştoaicele de 17 ani. care multe nu se simt băgate în seamă dacă nu pozează goale pe hi5.
se zice că există o vârstă când totul te împinge din adolescenţă în maturitate; părinţi, profesori, anturajul care se schimbă; tu parcă ai vrea să mai stai, să întârzii în tinereţe…
noica : “fericiţi cei care, în momentele astea, întâlnesc un mare Întârzietor”.
dixit.
Curios, eu sunt tocmai invers cum descrii tu. Nu regret anii copilariei si cu cat trec anii, cu atat ma simt mai bine, mai independent, cu toate responsabilitatile care le am 🙂
Sunt perfect de acord cu ceea ce scrii in acest post…dar numai generaliza…uite ca eu la 17 ani ai mei sunt virgina fara sa se intrebe lumea dak sufar de vreo “boala ascunsa”…iubesc in adevaratul sens al cuvantului aceasta perioada si nu cred ca vor exista in viata momente mai frumoase decat acestea traiete la aceasta varsta…poate sunt caz a parte dar inca sunt intrebata de parinti unde am fost si cu cine nu pentru ca ar avea conceptii invechite ci doar pentru ca li se pare normal cum de altfel si mie.
[…] Un articol scris de Dojo, care mi-a placut: https://dojoblog.info/2008/02/05/de-ce-ne-grabim-sa-fim-adulti/ […]
Frumos scris Dojo!
Eu la varsta mea , regret ca au trecut anii, copilaria…As vrea sa pot intoarce anii sa fiu din nou acea fetita cu codite, care juca stron…mai stit jocul? sa nu am griji, sa arunc cu ghiozdanelul peste gard la te miri cine cand veneam de la gradi…si multe altele!
Ar fi bine daca si fetitele si baietii din ziua de azi ar pretui copilaria cat mai mult, trece repede…si apoi o dorim!