Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
De ce se intalnesc bloggerii din Timisoara, versiunea mea
Ati ghicit. Sunt proaspat venita de la Irish Pub de langa Tribunal, usor ragusita de atata povestit si afumata de la prea multe tigari aprinse. Oricum faza asta o rezolvam noi data viitoare (ne-am propus sa iesim la aer curat, ca poate si vremea ne-o va permite). Era pe blogul lui DeCe o intrebare lansata de un cititor, ceva de genul “dar ce va tot intalniti voi?” si m-am gandit ca e o idee buna sa prezint motivele mele:
1. Iubi doarme, ma plictiseam
Jumatatea era preocupat cu somnul de frumusete, asa ca ora 16 si ceva (hai jumate) era destul de “boring” pentru mine. Am incercat sa joc Heroes IV, sa mai citesc neste bloguri si pana la urma mi-a venit ideea ca totusi as putea merge la “miting”, ca doar e aproape de unde eram. Chiar daca aadryanaa mi-a facut bucata si s-a hotarat in ultima clipa sa nu mai vina (ceea ce m-a facut si pe mine sa spun ca maimuta “ok, las’ ca nici eu nu merg”), dupa jumatate de ora de la inceperea “oficiala” a intalnirii, l-am sunat pe De Ce si mi-am miscat fundul.
2. E o idee buna sa fugi de munca
Pentru amaratii cu small web business duminica este zi de lucru. Asa ca intre 2 divuri ce nu se aliniaza si niste bold la fonturi, aceasta intalnire a fost o gura de aer proaspat (in ciuda fumului anterior mentionat). 3 ore de povesti relaxante cu oameni care gandesc similar si pauza de cugetat la css-urile de fiecare zi.
3. Nu te simti un ciudat
Nu stiu cum sunt altii, dar eu deja ma simt “freaky”. Oamenii “normali” nu au treaba cu RSS-ul, cu SEO sau feedburner, nu stiu diferenta intre blogspot.com si wordpress.com si chiar nu ii intereseaza. Si uite ca ciudata cu blog se simte de multe ori marginalizata la comentarii de genul “naiba va intelege pe voi astia cu bloguri”. Noi astia cu bloguri suntem clar niste ciudati pe langa ei, asa ca intalnirile in cauza sunt numai bune pentru a ne da seama ca desi suntem ciudatenii, macar nu suntem singurii pe lume cu problemele astea.
4. Povesti si noi prieteni
O masa lunga, bere, fresh orange juice, ciocolata calda, tigari, povesti. Oameni de varste similare cu pasiuni similare si experienta de viata asa cum se pricepe fiecare. Si multe povesti, pentru ca ne plac cuvintele. De fiecare data intalnesc oameni interesanti si ii regasesc pe cei care imi sunt deja dragi.
Si acum .. asteptam urmatoarea intalnire 😉
Later edit: OVI ARE POZE 🙂
Chiar sunt bune intalnirile de genul acesta, ajungi sa vezi oameni din spatele blogurilor si ajungi(poate) sa iti faci prieteni cu aceleasi preocupari 🙂
Bai, stii ca mie mi-ar placea s-ajung si eu la unul din “mitingurile” astea… La mine in Galati nu este asa ceva, as fi foarte curios sa vad ce mai zic anumiti bloggeri de pe-aici, si da, prieteni noi… Si chiar ma intrebam de ce m-ai vizitat iar:p
Acu’ stim ca esti bolnav, asa ca te iertam 🙂
Mi-ar placea sa vii pe la un meeting, e chiar placut. Flecareala intre niste oameni cu aceleasi ‘apasari’, numai buna pentru relaxat “breinul” 😉
Văd că sunt la modă întâlnirile între bloggeri . După părerea mea este un lucru bun . Înainte de revoluţia tehnologica blogare , era cam greu să cunoşti atâţi oameni pasionaţi . Acum totul a devenit mai uşor şi tot o sa devină . Să sperăm ca ceea ce urmează o sa fie drăguţ . Măcar de s-ar uni nişte oameni cu cap şi ar face ceva frumos în ţara asta . De furăciuni , prosteală şi alte minunăţii ne-am săturat cu toţii .
oameni cu aceleasi preocupari sunt intotdeuna in grupuri.
ma cam oftic ca nu sunt din bucuresti sau alte orase mai mari unde se fac astfel de spirale…cred ca in vacanta o sa imi fac bagajele si o sa vin si eu la manifestari de genul.
apropo: de ce nu pot sa comentez cu adresa blogului meu .blogspot.com.
ii dau sa publice comentariul si nu il afiseaza pe blog…
soro, io am văzut cum s-a dus dracului un întreg portal din cauza întâlnirilor între membri. desigur, e altă dinamică socială acolo, blogurile sunt mult mai personale decât un forum, ceea ce permite mai puÅ£in iluzii legate de persoana din spatele nickname-ului, dar …
ah well, iar vorbesc din afară. perhaps I should join sometime, and then act knowledgeable 😛
cred ca e cea mai buna cale de a socializa cu oamenii 🙂
[…] amaratii cu small web business duminica este zi de lucru. Asa ca intre 2 divuri ce nu se aliniaza si niste bold la fonturi, […]
[…] Dojo – O tipă deÅŸteaptă ÅŸi super amuzantă, mare iubitoare de animale la fel ca […]
Uau! Doar 4 motive…? 🙄 Hmm… Uite că eu am găsit mai multe motive pentru a argumenta faptul că întâlnirile astea între bloggeri (ca ÅŸi cele între forumiÅŸti, de altfel) constituie o aberaÅ£ie.
1. Oamenii citesc bloguri pentru informaÅ£ii ÅŸi divertisment (în principal), la fel cum citesc ziare/reviste/cărÅ£i ÅŸ.a.. Vi s-ar părea firesc să se realizeze întâlniri între cititorii ÅŸi redactorii publicaÅ£iilor locale? Oare ar fi optime întâlniri între sute de redactori de la diverse ziare doar pentru a schimba păreri cu privire la articolele scrise ÅŸi a cunoaÅŸte chipurile din spatele numelor? Nu prea cred…
2. Dacă aÅ£i fi deÅ£inătorul unui blog internaÅ£ional, aÅ£i participa la întâlniri cu alÅ£i blogări din toate colÅ£urile lumii pentru a vă cunoaÅŸte? Pfff… Aiurea! Sunt convins că nu aÅ£i fi atât de nerăbdători să daÅ£i banii pe bilete de avion pentru a sta la un suc cu icsulescu din blogroll… 🙄
3. ÃŽn alte ţări, în oraÅŸele mari (oraÅŸe-metropolă), astfel de întâlniri sunt aproape imposibil de realizat ÅŸi, dacă ar fi să ne luăm după ce se scrie pe blogurile de renume internaÅ£ional, nici nu se mai pune măcar problema unor astfel de întâlniri, recurgându-se – dacă e necesar un schimb de idei între blogrolliÅŸti – la conferinÅ£e pe messenger.
4. Cine are nevoie de cunoÅŸtinÅ£e pe care le vezi extrem de rar ÅŸi cu care ai contact exclusiv prin intermediul internetului? Dacă vrei să socializezi, firesc mi se pare să încerci a îţi face prieteni cu care poÅ£i să te vezi constant, cu care să ai o legătură extra-virtuală (colegi, prieteni de familie, rude îndepărtate etc.). Dacă icsulescu decide să renunÅ£e la blog, s-a încheiat „amiciÅ£ia“… 😈
5. TE SIMÅ¢I ciudat. Cel puÅ£in eu m-aÅŸ simÅ£i… extrem de ciudat la o întâlnire cu o gloată de persoane necunoscute sau în mod vag cunoscute cu care să trebuiască să socializez. Nu ÅŸtiu alÅ£ii cum sunt, dar anonimitatea pe care o conferă internetul este una dintre principalele sale calităţi. Argumentul #3 al lui dojo mi se pare de neînÅ£eles. Cum adică? Dacă te duci la întâlniri, nu mai ÅŸtii web design? Nu mai eÅŸti „freaky“? Părerea mea este că aceste întâlniri contribuie la gradul de ciudăţenie. E ca ÅŸi cum ai recunoaÅŸte că nu te mulÅ£umeÅŸte să fii un ciudat anonim cu o viaţă socială mimând normalitatea, ci vrei să fii ciudat în mod public. Să te alături altor „freaks“, să înfiinÅ£ezi grupuri de „freaks“ …
q.e.d. 👿 😈
Apai ce rost ar mai avea bloggingul, daca bloggerii nu se cunosc personal intre ei si stau ascunsi dupa un monitor?
[…] Mai multe despre intalnire au scris si Tomata, Ovi Sarb, Dan, Forensic Girl, Dojo. […]
Bloggingul in primul rand inseamna blogging . Anume fiecare scrie ce are chef pentru ca are chef .
@Dany : tu vrei sa-mi spui mie ca scrii pentru a te face cunoscut si a reusi sa te cunosti personal cu ceilalti mari bloggeri , nu ? Sau asa dai de inteles .
Mi se pare normal sa se faca intalniri de genu , dar asta nu inseamna ca lumea scrie doar pentru a se evidentia si iesi de sub monitor . Poti iesi de sub monitor si fara sa ai blog pana la urma urmei ..
Blogul este unjurnal online, incercam si noi sa ne dam publicisti, ne bucuram ca reusim sa scirem, sa transmitem, sa socializam online prin intermediul rubricii de comentarii.
Acu daca se ajunge la intalniri…ma rog, unii au ceva timp disponibil, sunt singui, e varstala care socializarea este primordiala, si de ce nu o intalnire cu bloggerii?
In mod normal, chestia asta cu intalniri doar pe criteriul ca avem toti bloguri sini le citim…nu stiu ce sa zic, sa nu-mi scape vreo prostie…
PS Deci e ok si asa, si fara intalniri, fiecare dupa cum simte! D-acord?
Avem toţi păreri diferite vis-a-vis de întâlnirile între bloggeri şi e şi normal să fie aşa.
Blogging-ul,ca de altfel orice parte din webmastering şi informatică este o slujbă ca oricare alta şi cum eu nu pot să-mi înţeleg profesoara de istorie cum de poate să ţină minte atâtea bazaconii probabil că nici alţii nu mă-nţeleg pe mine cum de ar putea mie să-mi placă să mă afund în nişte coduri html & css doar de dragul de a-mi rezulta cât mai bine o pagină virtuală.Încet,încet webmastering-ul s-a extins(cel mai mult prin intermediul comunităţilor 2.0 gen forums,blogs)şi cred că în vremea când voi avea mai mult decât pe jumătate din vârsta lui dojo o să devină un job ca oricare altul iar într-un job e clar că lumea comunică(măcar la nivel local).Deocamdată,doar se simte nevoia şi mi se pare firesc din moment ce bloggerul ia un feedback de la cititor prin intermediul comentariilor(că un redactor,după cum a dat exemplu Prospero,n-are de cum să-l ia,poate doar dacă se leagă de Oana Zăvoranu)
Tot imi propun sa ajung doar ca … fie uit, fie lenevesc. insa poate next time :))
[…] Dojo – O tipă deÅŸteaptă ÅŸi super amuzantă, mare iubitoare de animale la fel ca […]
Draga Dojo, chiar ma bucur ca te-am vazut la intalnire si am apucat sa mai vorbesc cu cineva de vremurile cand nu ne dureau toate cele si dadeam cu pumnii si picioarele in toate partile!