Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
15 septembrie departe de scoala
Azi e de fapt prima data cred ca prind 15 septembrie la ora asta. Pe cand eram la scoala faceam deja nani, pentru ca faza cu trezitu dimineata functiona doar daca aveam suficient somn la activ. Asa ca ora 11 era limita maxima, ca la copiii cuminti.
15 septembrie.
Se termina libertatea vacantei si te trezesti absolut socat de ora. S-a terminat cu somnul pana tarziu, la 7 esti in picioare si peste cateva minute iesi ca furtuna pe usa, mai sa iti rupi gatul pe scari, trecand peste sfatul ca dupa tramvai si dupa baieti nu se fuge (la ora asta chiar nu te intereseaza sexul opus, dar afurisitul ala de tramvai nu trebuie sa iti scape).
Ai pus pe tine haine frumoase (poate esti mai ingrijita astazi pentru ca e “prima zi”) si dupa uzante tragi dupa tine si un buchet monstruos de flori pentru “doamna”, injurand in gand “magarii” care se imping in tramvai si iti pun in pericol frumusetea botanica din mana.
Ajungi la scoala si iti faci capul periscop. Arborezi un zambet de “curtoazie” cand nu te omori de dragul celor intalniti si ti se umplu ochii de lumina cand iti vezi colegii preferati. Si incepe nebunia .. toata lumea pupa pe toata lumea, toata lumea vorbeste, de preferat simultan.
Dupa toata distractia organizata de scoala (speech, flori, urari de note mari etc.), pui mana pe geanta pestrita in care ai adus asa “profilactic” un caiet “universal” si un pix si te alaturi turmei care intra in scoala.
Intotdeauna sunt si profesori care tin prima ora. Ca asa au planificat ei si iti numara in fata nasului toate subiectele pregatite si iti explica a mia oara ca nu este altfel posibil sa acopere materia. Cel putin asa era pe la noi, cu manualele alea groase si pline de informatie.
Scrii ce ti se dicteaza si asculti visator. Nu iti vine sa crezi ca s-a terminat vacanta. Esti in locul tau in banca, te loveste mirosul de pardoseala inca usor umeda (ca nu poate veni femeia de serviciu mai devreme .. sau poate chiar sunt prea putine), creta scartaie pe tabla si simti un fior pe spinare. Buretele lasa deja urme umede pe tabla si astepti sa se usuce pentru a vedea “valurile” de creta. Nu prea te concentrezi la ora, ca doar inca nu ai intrat in “sistemul de munca”. Astepti sa se termine ora sa poti finaliza povestea cu muntele si cum era sa cazi pe poteca sau cum ai vazut un tip ‘misto’ pe plaja.
Povestile difera, senzatiile difera, dar pana la urma a inceput scoala. Stii asta si te bucuri sau te intristezi..
Astazi portile scolilor se vor redeschide pentru alte genti pestrite si povesti cu tipi pe plaja. E un nou inceput. Sansa ta de a face mai bine, de a lua note mai mari, de a scrie mai frumos. Poate vei citi mai bine, poate il impresionezi pe “profu” de mate. Poate vei termina cu un premiu .. poate ..
Pentru multi ca mine ziua aceasta este doar o zi normala de lucru. Vom planifica urmatoarele plati, vom aduna facturile cele noi, vom astepta sa vina salariul, ne vom certa cu seful sau doar vom astepta sa se termine ziua, sa mergem acasa. Ne vom intalni cu voi pe strada, vom injura aglomeratia si o vom pune in carca voastra .. “a inceput scoala, uite dom’le cate masini” de parca fiecare copil de 5 ani are carnet si masina .. va vom vedea cu uniforme sau fara, cu cate un ghiozdan monstruos pe spate sau doar mainile in buzunar si cu toate planurile voastre de mai bine intiparite intr-un zambet adormit.
Multi dintre voi urati ziua asta pentru ca va ucide libertatea lunilor de vara, pentru ca va forteaza sa va treziti devreme, sa vedeti in sfarsit frunzele galbene de pe jos. Vor veni ploi, teze, eseuri si frigul iernii. Stiu, deja visati la vacanta de iarna ..
BAFTA sa aveti in anul asta si toate dorintele voastre de mai bine sa se implineasca. Inainte de a va stramba cu scarba la auzul cuvantului ‘scoala’ ganditi-va ca peste cativa ani veti vedea TOTUL in alta lumina. Oricat de bine v-ar fi atunci, va veti aminti cu drag de prima zi de scoala si veti simti din nou fiorul acela de scolar. Veti fi tristi insa pentru ca timpul nu se poate da inapoi si fiecare inceput de scoala cu promisiunile lui s-a pierdut demult.
Las’, vacanta de iarna nu e atat de departe 😉
Foarte bun articolul chiar m-a cuprins o unda de nostalgie, poate chiar tristeţe, c-as mai vrea sa fiu şcolar 🙂
eu n-as mai vrea sa fiu la scoala 😀 uram prima zi de trezit de dimineata si amorteala de dupa vacanta.. Prima tema pentru acasa si primul test, uff..
Imi placea insa revederea cu colegii 🙂 de multe ori asta imi dadea putere sa ma ridic din pat 😀
Pareri impartite. Scoala e misto. Acolo e viata. Vacanta e cea mai tare. Vacanta e plictisitoare. Iar o sa inceapa aia de la mate sa te frece de nu te vezi. Imi e dor de diriga. Etc. Concluzia e una singura – iti era dor de pauze. Atunci se discuta subiectele la teza, atunci se fumeaza pe ascuns, atunci te vezi cu prietena/ul, atunci te certi cu colegul, atunci e misto. Scoala e misto chiar daca e intrerupta de ore.
Uram faptul ca trebuia sa ma trezesc dimineata, dar aveam si un avantaj, acela ca terminam orele pe la 1-2 si aveam mai mult timp pt “joaca” 🙂
Parintii mei, imi spuneau ca sa ma pregatesc cu o saptamana inainte de scoala (cu culcatul seara, respectiv cu trezitul dimineata). Si in saptamana cu scoala, nu era chiar asa greu 😛
Oare eu sunt singurul care se bucura ca a scapat de scoala?
Mie chiar imi place scoala. Mai ales din ce am experimentat momentan din viata de licean (e primul an la mine) mi se pare foarte dragut. Am dat teste din prima zi, ne-a fost predat in aceeasi prima zi dar trecem si peste asta. Ma bucur ca a inceput si ca am intrat la liceul la care am vrut.
Bafta tuturor la scoala sau, in cazul in care ati terminat-o, la ceea ce v-ati propus pe viitor
Uff, mai copii mai. Chiar credeti ca la voi s-au inventat toate? Profesoare cu PMS, colegi cretini, spaga si programe zarghite? Aveam niste panarame de colege (culmea Peda era pe atunci unul dintre cele mai bune licee) care se rujau in ore si dadeau ochii peste cap cand erau intrebate ceva.
Aveam engleza o singura data pe saptamana (limba a doua) si astea aveau mereu chef de chiul. Si nu le mergea, pentru ca eu aveam prezenta 100%. Profa’ era super ok (printr-o placuta intamplare am devenit apoi prietene .. e amica lui iubi de 15 ani cel putin si a declarat ca am fost cea mai buna eleva a ei .. pauza pentru aplauze) si eu eram disperata sa invat cat mai mult ca doream sa dau la Litere si oricum 1 ora pe saptamana era prea putin.
Nu ai idee de cate ori si-ar fi dorit unele demoazele sa ma pocneasca, dar, pentru ca eram si atunci un baietoi, stiau ca le bat de le ia mama naibii.
Nu cred ca stii cum este sa fii o fata saraca si total “necool” intr-un liceu de fitoase cu masina si titlu de fiica lu’ tata.
Am avut si profesori cu care nu prea am avut relatii super OK. Unii au gresit fata de noi, pentru unii nu am avut niciun respect, desi nu am aratat niciodata asta.
Dar nu aveam atatea “apasari” si dureri, poate si pentru ca nu aveam timp sa respiram. Liceul pentru mine a insemnat sa citesc pana turbez, sa scriu alt comentariu kilometric la romana, consultand cel putin 3 critici importanti, dar nu copiind, ca ma dadea diriga cu capul de banca. Mai aveam si mate (of course) si alte materii. Si, colac peste pupazoi, stateam 2-3 ore in plus la scoala pentru cor si instrument (chitara) sau eram la practica. Si practica pedagogica insemna si materiale didactice (ca atunci li se “scula” doamnelor educatoare si invatatoare sa fie lectie ca lumea, ca doar faceau proastele alea mici totul).
Am avut zile in care am venit la scoala fara sa fi dormit noaptea in cauza. Era de doua ori sa cad de somn la o ora tinuta de cate o colega, atat eram de zombie. Am scris peste 30 de pagini la Baltagul (atunci se facea in a 10-a cred) si am pierdut toata noaptea. A doua zi la romana nici nu vedeam tabla de adormita.
Mereu eram in urma cu invatatul la ceva. Aveam 24 de materii pe trimestru si manualele alea groase serioase, nu chestiile de acum. La istorie “profa” avea pretentia sa stim si numarul de pantofi al lui Hitler si cand s-a barbierit ultima data. Si dadeam teza din asta, la fel ca din logica, filosofie, romana, pedagogie, matematica si psihologie.
Fiecare profesor avea pretentia sa consideram materia sa cea mai importanta si erau 24 de materii cele mai importante. Si notele contau enorm. Daca aveai media generala sub 9 erai “codasa clasei”.
Revenind deci. Shit happens. Dar, oricat de mari sunt traumele voastre in liceu, stai sa vezi in facultate cu ce te vei distra si apoi la job. Liceul e party fata de restul. De smecheriile pe care le vezi sub nasul tau in facultate, profesori nepregatiti care iti “..ut” directia pentru ca asa vor ei, reguli care se schimba etc. Si de cele mai multe ori totul se lasa cu o noua taxa, un nou pret la manuale, o noua “miscare”.
Si inca nu ai avut un patron atat de tampit incat sa te miri ca poate macar functiona ca o persoana “normala”. Crede-ma cand iti spun ca peste ani si ani te vei uita cu drag la liceu.
ce te faci Dojo, când în locul celor descrise de tine, ai parte de următoarele:
o întâlnire înainte de 15 septembrie, cu o profesoară care are grijă să te facă mai rău ca la uÅŸa cortului, pentru simplu motiv că tu ai venit la ÅŸcoală la cererea altui profesor, să-i dai o mână de ajutor. cum te-ai simÅ£i dacă ai ajuta pe cineva din bunăvoinţă proprie, iar altcineva ar veni ÅŸi ar da la o parte orele în care tu puteai să dormi, dar totuÅŸi.. Å£i-ai miÅŸcat fundu’ pe la diverse evenimente organizate de ÅŸcoală unde era nevoie “de prostu’ ăla care se pricepe la calculatoare”?
un 15 septembrie cu temperaturi de 10 grade, o ploaie torenţială, urmată de una mocănească şi 3 ore în care stai acolo, în faţa porţii, fără să ţi se spună să pleci sau să stai. sau ce urmează.
o primire caldă care a constat într-un “veniÅ£i mâine la 9.30”. fără alte detalii. iar a doua zi, să existe 3 orare diferite. iar din toate ălea, la clasă să vină profa de care vorbeam mai sus.
un an care urmează alături de dobitoci mult prea ocupaţi de cum le şade noua freză emo, noii teneşi converse cumpăraţi la super-ultra-mega preţ din nu ştiu ce magazin cu cel puţin 300 ron, când ei nu fac mai mult de 10 şi alte astfel de specimene?
eh, spun eu că atunci nu mai faci ceea ce ai făcut tu mai demult. nu faci decât să te mulÅ£umeÅŸti cu faptul că mai ai puÅ£in ÅŸi scapi definitiv de chinul ăsta. un chin necesar, care te maturizează, dar totuÅŸi… un chin.
[…] 15 septembrie departe de ÅŸcoală […]