Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Sâmbată, a doua zi petrecută de eu ca tanti la 30 de ani a fost şi una cu programare de păpat în familie (asta însemnând şi prietena Mihaela cu care mă vad destul de rar mai nou (ocupată şi ea). Pentru că eu deţin superba Corsica şi ea încă niciun “animal” de genul ăsta, m-am oferit să fac şi pe taximetristul.
După ce am luat-o de la muncă şi am plasat-o strategic în holul apartamentului sub atacuri coroborate din partea familiei şi a celor 2 câini ce coabitează pe acolo, am trecut la ospăţ şi apoi ne-am luat zborul la nu’ş ce Ezoteric Fest ce avea loc la Casa Tineretului.
Am ajuns acolo .. bâlci. Un miros înnecăcios de tot felul de beţişoare parfumate şi lumânărele de ceara, tarabe pline de pietre “binefăcătoare”, produse din seminţe etc. Preţuri de să cazi în bot. A ţinut Mihu morţiş să îmi facă cinste cu nişte salam de biscuiţi. O bucată cât pumnul meu (mic adică este el) costa 8 lei. OPT LEI în condiţiile în care cu banii ăia iau o tavă intreagă.
Înainte de şocul consumatorului (asta era la plecare) trebuia să înduram un speech al acupuncturistei ei (am găsit repede şi nume pentru jobul ăsta) despre terapia prin flori Bach (Edward Bach pentru curioşi, puneţi mâna pe gugăl şi vedeţi ce e pe acolo).
Poveşti frate … simţeam aşa că mi se atrofiază neuronu’ de discuţii despre învelişurile sufletului şi cum esenţele astea de flori din care pui 1 picătură în cana cu apă curată te vindecă frate şi de frică şi de cancer.
Sincer acum. Sunt genul de om care înghite idei de acupunctură si unele faze de genul ăsta, dar când mă iei cu poveşti din astea mi se revoltă axonii. Doamna în cauză vorbea liniştită, mai citea dintr-o carte tot felul de chestii poetice, sincer … mă plictiseam. Eram din nou ca la tot felul de events de genul ăsta la care îţi vine să dormi în miez de zi.
Şi dacă tot m-am obosit să stau 45 de minute şi să nu adorm, uite şi nişte sfaturi pentru ăia de vor tine asemenea cuvântări:
Povestea în cauză a devenit chiar mai interesantă când s-a terminat şi ne-am retras câţiva pe hol pentru ca a mea prietenă să “semneze condica” … dorea să o salute pe “doctoriţa” ei cu ace si flori terapeutice şi culmea este că în minutele alea a zis chestii mult mai interesante. Vorbea liber şi convins, chiar a fost interesant.
A doua zi avea să ţină o cuvântare despre cum să găseşti fericirea si, de teamă că mi se vor da peste cap ochii de tot, am preferat să sar evenimentul.
Am ieşit de la event în aceeaşi atmosferă de bâlci “ezoteric”, cu tot felul de scaune de masaj, flori, pietre tămăduitoare şi oameni în căutarea fericirii şi a răspunsurilor pentru marile probleme ale vieţii …
depinde cine vorbeşte.
am un prof care stă jos tot cursul, dar zbiară, prin natura vocii lui. şi are un simţ al umorului de nu-i vine nimănui să adoarmă., asta şi dacă ar putea: dar nu putem, pentru că suntem pe jos, rofl de râs.
în rest, evenimentele astea merită un mare Fast Forward. pentru că, vorba ta, prea se iau oamenii în serios cu ocazia lor.
De regula ideile mari raman cu un singur stapan. Ascultatoriilor nu le sade bine sa gandeasca, sunt prea preocupati de domnisoara in bleu sau pur si simplu sunt idioti si atunci le trebuie un lector idiot!