Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Si totusi vor fi concediati OAMENI!
2009 pare deja destul de sumbru, veştile nu sunt deloc bune, mulţi au fost deja anunţaţi că de la anu e indicat să caute de muncă altundeva, în timp ce alţii stau ca pe ace, pentru că ştiu ce urmează. Sărbătorile ce vin poate că vor fi triste pentru mulţi români, ajunşi faţă în faţă cu recesiunea, lăsăm reacţiunea la o parte, deşi sărbătorim 19 ani de la una mare de tot.
Interesantă şi halucinantă, dacă îmi permiteţi să supralicitez un pic, este atitudinea unor conaţionali, bucuroşi de necazul altuia, doar pentru că ei, odată, au avut probleme CU UNUL sau DOI reprezentanţi ai “breslei” respective. Aud şi citesc comentarii de genul “dă-i dracului de bancheri, că au supt sângele poporului, să îi concedieze pe boii de la Dacia, că şi aşa fac o maşină de rahat, iar ăia din media şi aşa freacă menta şi nu îşi merită salariile”.
Ho!
Vorbim aici despre OAMENI. Care pot fi idioţi uneori, când au o zi proastă, dar asta nu înseamnă că toţi sunt la fel sau că ar fi normal să ne bucurăm de faptul că poate nu vor avea bani de rechizite pentru copii. Sunt mulţi cei care au probleme cu băncile, mai ales că tot aceştia şi-au băgat gâtul în laţ pentru o maşină, casă or LCD. Nu îmi amintesc să fi venit BRD-ul peste mine, în casă, să mă tragă din pat, să fac leasing. Ştiu că eu mi-am dorit maşina preferată şi că am decis că nu am nervi să aştept 4 ani până adun 13.000 de euro şi că îmi convine varianta de leasing pe 4 ani.
Cei de la bancă au fost ca de obicei (am eu noroc probabil) serviabili şi de bun simţ, aşa cum sunt cel puţin o dată pe săptămână, când am de scos bani dintr-un cont, plătit cu ordin de plată, scos extras de cont etc., tot ce are de făcut un om cu 3 conturi personale şi unul de firmă. Sunt cunoscută ca un cal breaz în filială şi am fost de multe ori servită mult mai bine decât mă aşteptam.
Normal, am dat la viaţa mea şi de indivizi pe care simţeam nevoia să îi dau cu capul de masă în timp ce incantau “sunt o vacă”, dar acestea au fost cazuri foarte rare şi nu pot pune la grămadă o întreagă comunitate, pentru 2 idioţi.
Maşina “naţională”, din punctul meu de vedere, poate să nu mai existe. Nu aş primi-o nici gratis, probabil aş vinde-o şi aş bea banii .. da, este opinia mea, sunt snoabă, naşpa etc. Cu toate acestea nu mă bucură faptul că se dau afară muncitorii de acolo pe capete, pentru că nu ei sunt de vină că maşina este urâtă sau inferioară calitativ faţă de “apăsările” mele.
La fel şi în media sau orice alt sector ce va fi afectat. Este vorba de nişte oameni care au în fiecare lună de plătit ceva. Hai că poate nu toţi au rate (dacă tot suntem la faza de a batjocori pe cei cu aceste obligaţii), dar întreţinerea trebuie plătită, omul ar mai şi mânca şi poate copilul ar schimba ghetele găurite cu o pereche nouă, că decent ar fi să nu ajungă să îi iasă degetele de la picioare prin găuri.
Este clar că unii români au luat nişte decizii profesionale bune, iar alţii nu au avut poate curajul sau şansa de a avea un job “cald” şi bine plătit. La fel de clar este că majoritatea românilor nu au în cont atâtea mii de euro, încât să nu se streseze că rămân şomeri şi că nu au ce să pună pe masă. Lăsăm la o parte miştourile legate de apetitul pentru cheltuieli, al românilor, vorbim despre o perioadă foarte grea pentru unii, iar singura noastră reacţie este să facem glume pe seama “fraierilor”, care încă tremură la gândul că rămân şi fără ăia 300 de euro salariu.
Zilele acestea un om drag mie a fost concediat. Un tip “înfipt”, care nu va muri de foame, pentru că, aşa cum facem unii, are un job (acum nu îl mai are) şi o firmă micuţă cu familia sa. Deci nu va intra la cură de slăbire pe motiv de concediere, dar totuşi despărţirea de colegi este grea. El este un caz fericit. Va munci mai mult pe firmă şi poate în 2-3 luni va recupera banii pe care i-a pierdut prin “nevenirea” salariului. Poate îi va lua mai puţin .. cine ştie.
Perioada asta îmi aduce şi mie gânduri negre. Nici eu nu ştiu cât voi mai avea un job şi, chiar dacă voi face probabil ceva similar (trec de tot pe firmă şi muncesc mai mult), mă sperie gândul. Pentru un om cu venituri “reziduale” bune şi un salariu mult mai mic decât ele, această posibilitate este “traumatizantă”, cum este oare pentru unul care se baza pe amărâtul ăla de salariu şi are şi 2 copii de crescut, spre deosebire de mine, care îmi cumpăr mini-notebook de Sărbători şi în rest visez la cai verzi pe pereţi?
Am întâlnit iarăşi comentarii despre calitatea muncii unora dintre cei concediaţi. Ceva de genul “merită, că oricum nu sunt buni de nimic”. Şi iar zâmbesc. Pentru că poţi număra pe degete angajaţii (din orice domeniu), care chiar muncesc aşa cum trebuie, care au iniţiativă şi îşi rup spatele cu jobul. Nu discutăm despre primele 3 săptămâni de muncă, perioada în care toţi “rup uşa” cu iniţiative, numai să facă o impresie bună, vorbim despre cei care au deja un job “stabil” şi care încep să ştie de cât efort este nevoie în fiecare zi şi cum să muncească efectiv mai puţin şi să bea cafea sau să trocerească în pauzele de ţigară tot mai lungi şi mai dese. Hai dragilor, că ştim cu toţii cum stă treaba cu munca.
Nu am veleităţi biblice, dar sincer acum … câţi pot chiar ridica piatra ştiind că ei înşişi sunt un model de hărnicie şi seriozitate? Atunci, când ştim cu toţii cât de “păcătoşi” suntem, cum putem să râdem de nişte oameni ca noi, care cad prime victime ale unor luni urâte de tot?
Ce e cu reacţia asta până la urmă. Ştiu că suferim de caprovecinită cronică, ştiu că avem puţin respect faţă de multe aspecte, care ar trebui privite altfel, dar să te bucuri de necazul altuia este de-a dreptul .. românesc.
Un om dat afară suferă. Este tristeţea provocată de faptul că îţi pierzi legătura cu “comunitatea” de la muncă, doar nu lucrăm cu toţii de unii singuri în creierii munţilor, senzaţia că eşti “nedorit”, frustrare şi, colac peste pupăzoi, problemele financiare ce derivă din asta. Scandal în familie, copii care suferă şi ei de pe urma situaţiei, stres în a căuta alt loc de muncă (stres pentru că este totuşi un moment în care nu se mai găsesc joburi noi pe tot gardul), efort de adaptare etc.
Dar nouă ne este mai comod să râdem a proasta, să ne transpunem nişte frustrări cauzate de nişte oameni în toată “tagma” lor, şi să ne lăudăm că pe noi recesiunea nu ne va atinge. Priviţi-vă colegii de la birou şi gândiţi-vă că mâine unul dintre ei îşi va lua adio de la voi. Vă bucură gândul? Dar dacă tu, cititorule, eşti cel care tocmai a aflat vestea? Cât de larg este acum zâmbetul tău? Te-ai gândit tu, şef de birou sau patron la momentul în care îţi vei anunţa subordonaţii că nu mai au loc în organigramă?
Toată lumea lălăie că sunt Sărbători şi poate dorim să fim mai buni. Hai să încercăm să fim ÎNŢELEGĂTORI măcar şi REALIŞTI. Să vedem lucrurile aşa cum trebuie şi să renunţăm la o atitudine care nu ne face deloc cinste. Oricât de realizaţi ar fi unii, ceea ce se întâmplă acum şi la noi este o DRAMĂ şi nu văd motive de râs. Poate mi-am pierdut eu simţul umorului.
Nu Dojo, nu vor fi concediati oameni. Vor fi concediate uneltele lucratoare care produc pentru a consuma. Asa suntem noi toti in viziunea marilor planuri ale UE. Se sacrifica oameni pentru o clauza stabilita de ei. Daca aceasta criza e un plan general de a scoate, de exemplu, combustibilul poluant din rulare? Daca se vrea moartea marilor nume auto si ridicarea celor futuriste? Pentru ei nu exista nimic in spatele oamenilor care le aduc profituri imense. Ei le sunt unelte…
Nu ti-ai pierdut simtul umorului, il ai, dar nu e cazul sa il folosim aici. Ai dreptate, adevarul e ca oamenii aia sufera indiferent de cat de scarbe au fost cand inca mai aveau serviciu(pentru ca da, sunt extrem de multe). Cred ca e ingrozitor sa te gandesti ca azi e Craciunul, maine Revelionul, iar de poimaine incepi sa-ti cauti job.
Devine tot mai actual 🙁
Parca criza asta aduce in prim plan lumea imaginata de Orwell in 1984. Nu gasesti?
Adevarul crud este ca suntem toti niste victime ale sistemului si aici ma refer la noi oamenii de rand si nu la cei care fac regulile. Suntem victime indiferent daca vom fi concediati sau nu, doar ca cei concediati sunt niste victime care au avut si ghinion pe deasupra.
NEOX nu doresc sa traiesc ziua in care sa imi pierd slujba si sa fiu in pericol de a nu mai avea bani de intretinere. Am avut o adolescenta marcata de saracie, STIU ce inseamna sa nu iti permiti una-alta si nu e nimic de gluma in asta 🙁
c .. bun venit. Pai scrie in liniste. Si spune-ne despre articol si aruncam un ochi pe acolo. Nici eu nu am “expunerea” necesara, sunt inca un copil mic cu doar vreo 300 de vizite pe zi, dar simteam nevoia sa scriu asta. Si eu am experiente nasoale cu unii care isi fac prost “giobul”, dar nu am dorit nimanui sa isi piarda locul de munca. Nici macar celor care nu m-au servit corespunzator.
Ma chinui de câteva zile să scriu ceva asemănător dar, neavând “expunerea” necesară, n-am avut nici tragere de inimă. Mă bucur că se mai gândeşte cineva şi la OAMENI, nu numai la experienţele personale cu diverse instituţii.
Thumbs up!
Unii isi pierd jobul,studentii care termina facult nu au unde sa se angajeze pentru ca nimeni nu fac angajari..Cam aiurea treaba..
Hm, Lumea e perfecta asa cum este. De aceea ma uit la ceea ce se intampla si inteleg ca nu se putea altfel.
Orice sistem ai lua, individ, sau firma mica, sau popor… toate sunt asa cum trebuie sa fie.
Nu multi pot sa vada acest lucru, si mult mai putini sunt cei care accepta ca asa trebuie sa fie.
Stii ce e Trist cu adevarat ? Si ce ma face sa simt Mila ?
Nu, nu faptul ca unul sau altul raman fara slujba, ci faptul ca stiu ca puteau sa traiasca Altfel si nu au vrut.
Oamenii NU vor sa invete nimic niciodata. Asa ca Viata le da lectii din cand in cand, doar doar….
Comentand un pic ce ai spus spre final, Trist daca Zambetul oamenilor depinde de o slujba. Indiferent ce slujba ar fi aceea.
PS> Eu nu rad de nimeni. Cred ca nu e nimic de ras.
Desigur că era nevoie să menţionezi: “tot ce are de făcut un om cu 3 conturi personale şi unul de firmă”. Aici m-am oprit.
Au, Paştele mă-sii, ie din cauza de la bani.
controldubluve.
Tot ma întrebam de ce aceste sarbatori sunt altfel, în sensul rau al cuvântului. Vedem orasul pregatit fain, azi chiar a fost si putin soare, în magazine sunt de toate… dar fetele oamenilor sunt altfel.
Intâmplator ma uitam azi pe strada, nu am vazut oameni fericiti, toti încruntati sau cu privirile-n pamânt. Atât ne-au sictirit toti cu aceasta criza incât la gândul la ce va sa vina nu-ti mai vine sa treci in 2009.
O solutie ar fi sa sarim… direct in 2010… sau mai bine direct in 2011.
Mai, si eu m-am socat cand am vazut cu cat patos se bucura unii de necazul altor oameni. Nu prea ne meritam cliseul ala de reclama de tara cu “romanii sunt primitori” si “romanii sunt buni”. Poate pe vremea lui fane cel mare. Acum, in vremurile moderne, in nici un caz.
Dar oricat de nasoala ar fi situatia, exista si un aspect pozitiv: Criza asta nu s-a pornit asa, de bine ce ne era. E clar ca au fost niste conditii care au favorizat-o, iar despre asta s-a discutat si sa rasdiscutat.
Ideea mea e urmatoarea: din orice conflict se naste progres. Cum altfel ai vrea sa avansezi daca intai nu ti-o iei in bot de sa vezi stele verzi? Poate vom invata pana la urma ceva, si nu vom mai repeta acele conditii care au dus la declansarea blocajului?
@ Darael, normal ca zambetul omului tine si de jobul lui. Pai ai mai putea zambi daca iti vine intretinerea si alte cheltuieli mai mult decat salariul? Nu traim intr-o lume roz.
LOL alleks! Fie-re-a drecului de patroni, cum se imbuiba ei si fura panea de la gura oamenilor muncitori! (buuuurp)
Dojo, nu pot sa nu iti dau dreptate. Ti-ai exprimat foarte clar punctul de vedere si trebuie sa iti dau dreptate. Totusi, oarecum ajungi in cealalta extrema. Intr-adevar in spatele fiecarei concedieri e o mica drama. E trist ca cineva sa ramana fara un loc de munca. Totusi, nu trebuie sa le plangem de mila tuturor celor care raman fara un loc de munca. Daca ar fi sa dam dovada de realism majoritatea raman fara loc de munca pentru ca li se rupe de ceea ce fac. Nu ii intereseaza ca ei sunt angajati intr-o anume firma pentru a presta ceva. Majoritatea sunt prea indiferenti cand vine vorba de munca, in schimb sunt mai ceva ca fiarele salbatice cand vine vorba de bani. Romanul e inainte de toate un lenes. Stiu, istoria ne invata altceva, dar romanul actual e din cale afara de puturos. Acum am o pozitie buna, dar pana sa ajung aici am lucrat si eu cu oamenii de rand – am fost electrician, am fost electronist, am lucrat intr-o fabrica mai bine de doi ani… nu m-am nascut in biroul propriu din care ma ocup doar de organizare. Stiu cum se lucreaza si stiu cum sunt oameni, si anume din cale afara de lenesi.
E trist cand un om ramane fara un loc de munca, dar pentru cati din cei care raman fara un loc de munca locul ala in care mergeau in fiecare zi era un loc de MUNCA si nu un loc de tras chiulu’ si de ferit de ochii sefului?
E trist ca oamenii raman fara loc de munca, dar cum majoritatea (adica mai mult de jumatate) sunt niste iresponsabili nu e cazul sa-i bagam pe toti cei concediati in aceeasi oala si sa le plangem de mila. Mai mult, celor care sunt capabili nu trebuie sa le plangem niciodata de mila. Pentru ei concedierea e un mic inconvenient. In general un om care isi stapaneste meseria (indiferent care o fi aia) si caruia nu-i este frica sa puna mana gaseste o modalitate prin care sa faca bani. Comozii in schimb vor ajunge sa moara de foame.
Sper ca nu e cazul, dar mentionez totusi ca nu ma refer si la exceptii. Sunt intr-adevar cazuri in care specializarea unui om nu mai e cautata si astea sunt intr-adevar triste, dar raportat la majoritatea oamenilor aceste cazuri sunt izolate.
E trist cand sunt concediati oameni, dar tris e intr-adevar cand sunt concediati oameni buni. Sunt sigur ca Dojo s-a referit la exact aceasta categorie. Nu ma bucur pentru necazul omului dar nici nu pot sa le plang de mila la aceia care chiar nu isi fac treaba. Ca in Romania majoritatea sunt “miserupisti” si fara chef de munca e arhicunoscut.
Atat Dojo cat si Agkelos au spus exact ce trebuia spus despre acest subiect.
Intrebarea e, ia cineva atitudine, se intereseaza cineva in mod concret de aceasta problema?
Ce s-ar intampla daca s-ar schimba in primul rand mentalitatea muncitorului roman, ce s-ar intampla daca patronatele ar avea o inclinatie ceva mai mare spre asigurarea unor conditii corecte de munca, ce s-ar intampla daca domnii care ne conduc nu s-ar gandi numai la problemele lor macro…
Parerea mea e ca va curge multa apa pe Dunare pana majoritatea covarsitoare a romanilor va constientiza aceasta problema. Trist, din toate punctele de vedere.
@alleks: taticule, ia incearca tu sa gestionezi fluxul de numerar din 2 conturi in banca, salariile la angajati(ca sunt 2 sau ca sunt 150), sa respecti rahaturile de legi romanesti, sa te asiguri ca nu intri in incidenta de plata (btw, stii ce e aia?!?), sa incerci sa iti faci treaba fara sa faci evaziune fiscala din necunostinta de cauza, etc.. Mi-as dori ca fiecare persoana care face astfel de comentarii sa se puna in locul patronului. Iarasi trist.
@yvo: stundentii termina facultati si nu au unde sa se angajeze, zici tu. Eu zic sa termine facultatile respective cu ceva cunostinte acumulate, macar asa, de bun simt. Cum sa angajez un inginer care nu stie nici macar cum se calculeaza circumferinta cercului?!? Am zis.
Darael fericirea sta intr-un job, ca altfel mori de foame. Cand nu ai bani sa cumperi carne sau sa iti schimbi papucii pentru ca ies degetele prin el, simti chestia asta nasol de tot. Un job bun inseamna un salariu cat de cat decent si sansa de a lua de pilda o masina de spalat, fara sa intri in rate pe 20 de ani. Si iti garantez ca nici aia cu un serviciu serios, pentru care muncesc din zi pana in noapte, nu se lafaie, asa cum le este teama romanilor proletari … reusesc sa plateasca o intretinere si ceva mancare, poate sa vada un colt de lume 10 zile in timp de vara. Marile vile nu se fac asa, stati linistiti.
yvo .. pai de asta este nasol, ca pustii iesiti din faculta vor avea si mai multe greutati in a gasi un job, ca si asa nu sunt cainii cu colaci in coada pentru ei, iar cei cu serviciu se pregatesc de “liber”.
manon un fast forward ar fi de-a dreptul interesant. Uite ca nu putem insa 🙁
alleks care e problema cu mentionarea in cauza? Am un cont de lei pentru salariul de la “uzina”, ca se da pe card. Am un cont in USD facut pentru a putea gestiona banii prin Paypal. Cand minunatul card s-a dovedit ca nu merje (inca nu erau nus’ ce chestii de securitate pune bine la BRD), am fost obligata sa fac si unul de euro cu alt card separat, ca nu mai puteam plati gazduirea la resellerii americani si imi blocau siturile. Ar trebui sa imi fie rusine ca am conturile in cauza sau ca fac bani?
Moldoveanca din criza asta vor iesi cu capul sus cei care sunt in stare sa ‘produca’, vor aparea inovatii si tot tacamul. Este clar ca unii se vor descurca oricum, dar la fel de clar este ca, desi bun pana la urma, progresul asta va aparea intr-o atmosfera destul de “trista”.
Agkelos stiu oameni concediati DESI SUNT FOARTE BUNI si au produs suficient. Criza asta nu inseamna numai “epurare” la locul de munca, orice patron cu creier ar trebui sa studieze prestatia angajatilor si sa le trimita salutari viitorilor someri ce nu presteaza bine.
Acum 3 ani si ceva s-a inchis un post de radio la care am lucrat de la inceputuri. Nu poti spune ca nu am lucrat bine sau ca toti am fost niste incompetenti. Am fost insa dati afara la gramada, pentru ca minunatul Kitsch FM sa aiba transmisie in TM.
Zilele astea un alt om pentru care am un respect urias si care si-a facut mereu treaba exemplar, a “zburat” de la locul de munca pentru ca patronii au decis ca platesc prea multe salarii in perioada de criza, asa ca ia mai da-i dracului de angajati. Inteleg si punctul de vedere al patronului, pentru ca in cativa ani voi fi si eu angajator, dar “trauma” celui concediat nu este mai mica.
Ma distreaza ca toata lumea comenteaza despre “angajati incompetenti”, dar pana la criza nimeni nu si-a pus problema asta. cei care sunteti angajatori .. aveti nevoie de o criza pentru a face ordine in “septel”? Nu e normal sa mentineti un nivel de performanta? Intreb si eu, ca tot omul inca necunoscator 🙂
Problema deci in lunile astea este ca vor primi sutul in fund oameni care merita asta si au nevoie de un “wakeup call”, asa cum bine ati mentionat si voi in comentarii .. asta este o chestie pozitiva, pentru ca, daca ai ceva cap, orice sut in fund e clar un pas inainte. Dispar insa si locurile de munca ale unora care chiar isi faceau treba si oricum am lua-o despartirea de grupul de colegi nu este placuta.
Eu am trecut prin asta acum 3 ani si nu ramaneam pe drumuri, pentru ca aveam de jumate de an un job de web designer si salariul era de vreo 2 ori mai mare decat la radio. Eram numai “colaborator” in ultima perioada, asa ca intr-un fel a insemnat ca lucrez numai 8 ore pe zi si nu 12, cat aveam cu ambele servicii.
Am colegi insa cu familie care nu stiau sa faca situri ca mine (ca nu toti sunt facuti pentru asta). Au urmat luni urate pentru ei, unul de pilda are copil de 11 ani si era destul de nasol sa vii acasa fara salariu. Normal ca s-a descurcat, dar tot a fost foarte greu.
Pe mine m-a “lovit” asta numai in sentiment sa zic asa si vreo luna intreaga am trecut prin niste nopti foarte negre si triste, exact pentru sindromul asta “post partum” sa ii zic de un job pe care l-am iubit si pentru care am sacrificat foarte multe.
Cei care au avut “placerea” de a li se impacheta bagajele de la locul de munca, au si niste amintiri nasoale. Chiar daca financiar nu ma afecta asta atat de mult, am recuperat banii in cateva luni si am inceput sa castig chiar mai bine, pe plan psihic lucrurile au fost destul de “negre” si asta nici nu o mai poti controla. Si cei care ma stiu, cunosc ca nu sunt fire depresiva.
E clar ca se vor mai schimba niste mentalitati … unii vor deveni mai buni, altii se vor ingropa in incompetenta, dar ii va costa. Din punct de vedere “formator” criza are niste aspecte pozitive pentru ca va “cali” niste caractere.
Asta insa nu o face deloc “placuta” si nici de dorit, iar sa te bucuri de necazul altuia este din nou deplasat … fiecare face ‘self improvement’ pe barba lui, nu vad de ce sa ma bucur eu ca are posibilitatea de a-so cali caracterul stand la coada la fortele de munca, in timp ce copilul are parte de un Craciun “pe rate” sau deloc.
chiu ai zis bine fazele astea cu patronii. Toata lumea are impresia ca toti sunt niste cretini si totusi munca pe firma nu este joaca. Eu nici nu am complicatiile pe care le ai tu, fiind inca singurul bou in jug, dar pana si pe mine ma termina toate nebuniile cu banca, Finante, contabila etc. Cand mai ai si de dat salarii, este chiar si mai tragic.
La faza cu studentii absolventi e la fel durere .. sunt multi care confunda diploma cu un “free pass” in lumea muncii si se mira ca nu sunt angajati, dupa ce dau tot felul de “gherle” la interviu, de genul circumferintei cercului de care zici tu. Stiu multi “copii” din astia care au impresia ca hartia aia ii face “vandabili” din prima, chiar daca multi au castigat-o copiind in draci si muncind exact sau mai putin decat trebuie. Sunt putini cei care trag de nebuni si invata si singuri, incat sa aiba intradevar tot ce le trebuie pentru un job. Astia de obicei sunt angajati imediat ce isi exprima interesul si intra in categoria celor care “pot si fac”. Restul se plang de situatie.
dojo, n-ai priceput ideea. lasă.
“Labels disable” cam asa zicea un nenea in ‘A treia planeta de la Soare’. Clar sitcom, dar ideea e buna …
Crisia ca de obicei echilibrata 🙂
Va aduceti aminte de pistolul de lipit etichete de care ziceam mai demult intr-un comentariu?
“Patronii e hoti si smenari”, “Concediatii e toti niste trantori si niste incompetenti”. Atotcunoscatorul pune cu placere etichete si emite judecati, culcat pe o ureche, linistit ca “mie nu mi se va intampla asta niciodata, pentru ca eu sunt mai breaz, sunt TATA LOR, ca mine nu e altul”. Trebuie sa recunoastem un lucru: nimeni nu este de neinlocuit la locul sau de munca. Lumea nu se opreste in loc, traznita in moalele capului de supravaloarea ta orbitoare. Depinde numai de tine sa te pui in valoare si sa-ti asiguri salteaua deasupra careia executi salturi mortale sau dansuri pe sarma.
Ohhh, daca s-ar vorbi mai putin si s-ar face mai multe! E criza, oameni buni, sa mai facem economie si la vorbe…
dojo: sunt convins ca stii oameni buni care au fost concediati. Eu, din fericire, inca nu am cunoscut oameni buni care sa fie concediati. Incet incet se instaleaza criza economica si in Romania si e normal ca lucrurile sa o ia razna. Oricum, ceea ce am spus se referea la o chestie generala. Ma refeream in general la angajatul roman, nu la anume cazuri care nu exclud ca ar exista. Stiu ca nu e pe placul multora ca etichetez oamenii (si nu ma refer la Crisia), dar etichetarea trebuie facuta pentru ca doar abstractizand poti trece cu brio peste situatiile in care sunt implicate foarte multe variabile si prea putine constante. Criza economica e una din acele situatii. Trebuie sa abstractizam, sa eliminam tot ce nu are relevanta ca sa ne putem concentra pe chestiile importante.
chiu: nu imi place, dar trebuie sa iti dau dreptate ca va curge multa apa pe Dunare pana cand adevarata problema va fi constientizata. Problema e ca romanul in momentul de fata e doar un consumator si se complace in situatia in care e. Ca sa se faca schimbari reale in viata romanilor si in modul in care e condusa Romania trebuie ca omul de rand sa preia puterea si responsabilitatea pentru economia tarii. Atata timp cat omul de rand va continua sa cumpere doar produse straine, ca sunt mai misto, si sa se orienteze tot mai mult pe import decat pe marirea productiei interne nu vor fi modificari majore. Daca omul de rand (si nu numai el) nu se hotaraste sa puna mai multa valoare pe produsele romanesti va continua sa arunce iresponsabil bani in afara tarii si implcit sa bage economia romaniei in rahat. Bineinteles, intr-un final acelasi om va fi nemultumit ca ii merge prost fara sa-si puna problema ca nu sunt bani pentru invataman si sanatate pentru ca EL arunca banii in afara. Acelasi om va fi nemultumit de conditiile in care lucreaza fara sa-i pese ca firma pentru care lucreaza nu are bani, nu pentru ca nu ar vrea sa ofere conditii de lucru mai bune – si asta pentru ca materia prima e adusa din import, de unde sunt mai scumpe, pentru ca productia interna a romaniei e in paragina datorita iresponsabilitatii cetateanului care in loc sa o incurajeze ii taie radacinile intr-un mod iresponsabil. Ca sa dezbatem mai pe larg subiectul as depasi grosolan ideea articolului asa ca ma opresc aici.
Bunastarea si fericirea unui om “normal” nu consta in sanatate, bani, bunuri sau familie ci in cu totul altceva. Fericirea si bunastarea sunt ca apa, una H alta O , una fara de alta nu pot sa formeze apa. Insa bunastarea nu inseamna bogatie, avutie si implinire ci bunastarea este data de raportul dintre ceea ce au ceilalti si ceea ce ai tu. Cu cat ceilalti au mai putin raportul este mai bun adica si bunastarea ta este mai mare.
Daca vecinul tau are doua elicoptere si tu ai 10 masini in curte, tu te consideri mai sarac decat vecinul, de ce ? Pentru ca nu ai ce are si el … deci, esti mai “oropsit” mai posomorat si mai putin fericit ca nu esti la fel de bogat ca si el. Cu toate ca ai tot ce vrei, mananci tot ce vrei, imbraci orice, etc… Mai bine ai prefera sa ai numai 5 masini in loc de 10 dar vecinul sa nu aiba niciun elicopter. Chiar daca ai fi mai sarac tu, esti mai fericit ca vecinul tau este si mai sarac decat tine !!!
La fel sta treaba si cu fericirea: cu cat oamenii din jurul tau sunt mai necajiti cu atat tu esti mai bucuros, te consideri mai norocos ca nu ai acelasi probleme, te bucuri de necazul altora.
Asta este societatea, nu cred ca se poate indrepta ceva in ea.
Sa speram ca tot raul inspre bine, daca vor fi concedieri, ‘si au rostul lor, fara ele nu cred ca se poate. Iar cei care spera ca 2009 va fi mai bun, ar face bine sa se roage mai mult (de shefu sa nu’i dea afara)!
Si uite cum o luam de la capat, maine sintem in 1994 si incepem sa ne “capitalizam” again…vorba lu Parazitu aia cu sloganu – Fu..u..Romania