Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Avem facturi, hai sa ne vaicarim …
Tocmai am plătit forfetarul şi am urat, cu mare avânt pionieresc, ca banii în cauză să le fie utili celor care ne-au băgat şi rahatul ăsta pe gât pentru şpagă la medici sau altele similare. Am “lista” deja de facturi pentru luna viitoare, mi-am pus la punct cât de cât bugetul personal pentru august, pentru a vedea cum vor urma la plată şi ce bani rămân după aia.
Cu calm din ăla contabilicesc, deşi nu am deloc înclinaţii spre calcule de genul ăsta.
Şi mi-au venit în minte zecile de văicăreli pe care le aud în fiecare zi, de la diverşi, despre cât de nasol este că mereu trebuie să plăteşti facturi, cum pe poşta “normală” majoritatea plicurilor conţin obligaţii de plată pentru destinatar, pentru diverse produse-servicii.
Şi cum ne dăm cu fundul de pământ, că e multe facturi şi e grele viaţa.
De ce avem atâtea facturi? Pentru că avem consum de curent, stăm undeva şi sunt cheltuielile aferente, avem net, maşină, telefon mobil (sau 4, în fiecare reţea, că am înţeles că asta e mai nou moda). Toate beneficiile vieţii ăsteaia de oameni civilizaţi vin cu un preţ, iar preţul apare scris frumos, pe o factură.
Aş putea trăi fără curent? Sigur nu. Dar fără apă? Sper să nu ajung ziua. Fără net sunt “oloagă” pentru că aproape tot ce fac este legat de el. Maşina este de 1 an în “familie” şi, deşi doare la buzunar plinul sau revizia, m-a scăpat de alte cheltuieli şi mi-a uşurat enorm viaţa şi chiar concediile până la urmă, oferindu-mi şi o mare libertate de mişcare.
Atunci de ce să mă isterizez şi să vorbesc toată ziua despre câte facturi am? Sunt destule. Unele tot mai piperate, altele decente. Mă concentrez asupra gestionării veniturilor, încât să se acopere frumos toate. Pentru că am învăţat de la ai mei că, întâi plăteşti ce e de plătit, şi după aia .. mai discutăm.
Dacă merge totul bine, după ce am pus totul la rând şi avem mâncarea pe masă, mai rămân nişte leuţi pentru cont. Că e bine să pui şi deoparte, chiar şi doar 5-10%. Aşa zic specialiştii în finanţe personale. Chiar dacă nu ne iese faza în fiecare lună, uneori mai “smulgem” câte un ban şi pentru contul minune.
Putem scădea cheltuielile? Putem găsi noi surse de venituri? Cum gestionăm cel mai bine banii, mai ales acu’, în criză? Dacă am sta să cugetăm mai serios la acestea, poate vom avea mai puţin timp să ne văicărim fără rost şi mai mult timp pentru a găsi soluţii.
Nu cred să existe vreun serviciu la care să doresc să renunţ, pentru a scăpa de factura corespunzătoare. Atunci la ce bun să mă văicăresc, dacă nu aş renunţa la nimic?
O…eu nu ma plang de facturile pentru produsele/serviciile pe care le folosesc si de care am nevoie. Eu ma plang de facturile platite statului. Teoretic, ca sa faci parte din societate, ar trebui sa platesti o suma de bani, sub forma de diferite impozite. Teoretic aceasta suma de bani ar trebui sa se intoarca la tine, sub forma de diverse beneficii, cum ar fi pensiile, ingrijirea medicala, accesul egal la toate facilitatile oferite de stat. Practic eu nu inteleg de ce platesc asigurarea de sanatate si pensia, nu inteleg forfetarul, nu inteleg impozitul pe profit, nu inteleg tva-ul. Unde se duc si cu ce ma ajuta pe mine ca le platesc?
@Moldoveanca: Uneori nu le înţeleg şi eu, dar rostul lor e că, dacă, Duamne fereşte, te îmbolnăveşti ai acces la consultaţii mai mult sau mai puţin gratuite. Ştiu cum sună “mai mult sau mai puţin”, dar e o realitate care şi mie îmi scapă.
În momentul în care am rămas liber-profesionistă, a.k.a. PFA traducător, mama a început să se streseze, din motive evidente de a nu mai fi asigurată, chiar dacă îmi plătesc asigurări de sănătate de una singură.
Ce nu înţeleg eu e de ce trebuie să plătesc un impozit în avans pe o sumă oarecare declarată, ca mai apoi să aştept dumnezeu ştie cât ca suma aia să-mi fie returnată. Nu era mai simplu să plătesc după?
La cat de bine trebuie acum sa ne gestionam veniturile vom ajunge o tara de contabili.
Adevarul este ca dormi mai linistit cand ti-ai facut calculele si stii ca ti-au mai ramas si cativa banuti. 🙂
Apropo de plata “facturilor”, recte a impozitelor si contributiilor:
– Ca orice salariat platit din bugetul statului, platesc, printre altele, si asigurarea medicala. Care, de ce sa nu recunoastem, este o suma deloc neglijabila, platita luna de luna. Anul trecut, in februarie, am facut setul de analize gratuite din programul finantat de stat. Toate bune si frumoase… cu o singura exceptie: o anemie ce parea destul de severa (hemoglobina avea o valoare putin peste 8, cand valorile normale pentru o femeie ar fi trebuit sa fie intre 12 si 16). Era intr-un fel explicabil, pierdeam destul de mult fier prin niste hemoragii destul de abundente uneori (sunt sigura ca aveam si lipsa altor elemente, cum ar fi fost calciul sau magneziul), de mancat… era jale uneori in sensul ca tineam post sadea in toate zilele desemnate pentru asta; si, de ce sa nu recunosc, ma mai clatinam uneori in timpul mersului. Ca atare, cu un sut in fund si o trimitere in mana, am plecat sa-mi repet analiza cu pricina, pentru a vedea daca totusi nu era o gluma proasta, la laboratorul spitalului pentru care cu onor lucram. Era ultima saptamana a lunii cand am ajuns la laborator. Acolo, cu un zambet pe buze, am fost intrebata: “Sunteti diabetica sau aveti TBC?”. Binenteles ca nu eram, asa ca intrebarea logica a fost: “De ce?”. Raspunsul, la fel de logic, a fost: “Pentru ca ni s-au terminat fondurile si numai pentru aceste categorii de bolnavi mai facem analize. Asa ca ori platiti analiza, ori veniti peste o saptamana, la inceputul lunii viitoare, cu aceeasi trimitere.” Suma nu era mare (nu depasea 20-30 ron), dar in principiu am refuzat plata, ca doar, ce Dumnezeu, eram asigurata a sistemului sanitar. Asa ca problema s-a rezolvat, in final, dar dupa o saptamana.
– Tot ca practicanta a meseriei de medic, sunt inscrisa in Colegiul Medicilor, asociatie profesionala care are, teoretic, indatorirea de a ne facilita pregatirea profesionala, de a ne apara drepturile si a ne acorda autorizatia de libera practica. In schimb, latim o taxa, care pornise, in urma cu zece ani pentru mine, de la 15 ron (in moneda actuala), apoi 20 ron, iar acum 30 ron lunar. O suma, iarasi, deloc neglijabila. Dar… caci este un DAR mare, pentru aproape orice curs, simpozion, congres sau conferinta la care trebuie sa merg pentru a se vedea ca am bunavointa de a ma pune ritmic la curent cu toate noutatile, trebuie sa scot bani din propriu-mi buzunar. Si nu putini, ci cu sutele de ron sau chiar cu sutele de euro pentru fiecare astfel de manifestare, chit ca contribui la fondul onor colegiului prin contributii. Basca ca Colegiul (scuzati cacofonia…) are drept de editura, deci ar putea sa scoata carti si publicatii suficiente pentru a ma instrui si (in)forma.
In atare conditii, mi se pare adesea ca sunt taxata de doua ori pentru acelasi lucru, pentru a realiza ceva pentru mine repede si bine.
“Pay yourself first”, nu facturile 😛
cum poti vedea atat de clar lucrurile? sunt lucruri concrete care eu nici nu le acordam atentie. adica nu stiu, mi se pare normal sa iti achiti facturile pentru doza de civilizatie pe care o primesti la schimb. ca serviciile lasa de dorit? ca netul iti pica tocmai cand ti-e lumea mai draga?ca nu ai semnal si ca iti e ascultat telefonul? amanunte, nu merita discutate.
platesti asigurarea medicala sau ce reprezinta taxa aia doar ca sa ai voie sa dai spaga la doctor cand, Doamne fereste, iti vine randul.
E Romania si a-ti votat sa fie asa. si eu am votat sa fie asa nemergand la vot. asa se intampla cand lasam batranii si oamenii de la sate sa decida pentru noi. ei au crezut in promisiunile efemere ale celor tari in papagal. au trimis pe Vadim Becali si EBA in europarlament si au un cuvant puternic de spus. noi? cei care ne vrem civilizati? stam pe net si asteptam sa vina cineva sa schimbe ceva in tara asta.
cei de pana in 90 asteptau sa vina americanii. am observat ca ei nu merg decat daca zona respectiva e bogata in petrol. acum pe cine mai asteptam?
era si un cantec: Romania, trezeste-te!
Scrisesei un articol despre ftw pe care rss/ul il arata dar l-ai sters sau habar nu am de ce nu apare pe blog. Sunt curios, de ce?