Ma angajez

Azi “expiră” contracul meu cu Guerrilla. Se termină 3 ani în “trust”. Oficialmente şi pe hârtie adică. Ani frumoşi pe care aş fi nebună să îi regret. Cunosc personal “personalităţile” de pe postul principal şi, cu mici excepţii, am descoperit că îs oameni super. Am avut şansa de a lucra sub o “umbrelă” interesantă, într-un post cu atitudine, cel puţin când m-am angajat eu la ei. Au mai lăsat-o moale poate, muzical vorbind am avut mereu rezervele mele, venită fiind de la un post de radio care a troznit muzică “serioasă” 24-7.

Se termină în total 10 ani de radio. Jobul visurilor mele, ce mi-am dorit să fac de la 15 ani. Am început la 20 şi iată că am schimbat chiar şi prefixul făcând ce mi-am dorit atât de mult. Munca în sine este demenţială. Panica din primii ani este şi ea la cote maxime. Spaima că vei spune (din nou) bălării, că împuleci zilele de calendar, că spui bună dimineaţa seara, că opreşti muzica de pe post, că laşi microfonul deschis şi cine ştie ce aberezi … da, le faci pe toate şi le faci şi după 20 de ani de muncă.

Lumea media este excepţională, dacă o “simţi”. Am avut nişte ani superbi, am învăţat muzică de la nişte oameni cu o cultură în domeniu de te pun în genunchi. Mi-am dezvoltat “cultura muzicală”, mi-am luat şuturile de rigoare (că doar le-am meritat), am “dat” muzică şi am trăit o viaţă frumoasă.

L-am cunoscut pe “soare” cu prilejul ăsta şi de 7 ani există iată o constantă în viaţa mea. Şi, dacă nu lucram la radio şi nu îmi scria pe antica adresă ramona at analog punct ro să ceară piese cu Doro şi Pretenders, cine ştie cât mai căutam până să îl găsesc pe EL, omul fără de care nu prea văd un viitor “ideal”.

Aş putea pierde ore întregi povestindu-vă despre oamenii pe care i-am cunoscut, despre discuţiile “savante” cu colegii de la radio, de orele de emisie, de “maratoane” de 8 ore sau recordul de 16 (cu un coleg, de un Valentine’s Day), de oameni care mi-au cizelat calităţile, albumele “tari” pe care le prezentam duminica, nervii şi promisiunea că “mă las naibii de rahaturile astea”, când mă ajungea oboseala.

Astăzi este o zi nouă şi pentru că, prima dată în 10 ani de muncă, întorc “armele” şi încep ceva nou. Pentru prima dată îmi schimb priorităţile. Las “media” pe locul 2 şi intru tare într-un domeniu pe care îl “simt” de 7 ani. Este ceva nou. Omul crescut cu ideea că “trebuie să ai un salariu”, îşi schimbă dintr-o dată strategia. Pentru că nu sunt alte soluţii.

Când am aflat că staţia locală se închide, am simţit iniţial că îmi fuge pământul de sub picioare. Aveam salariu bunişor. Pe ăla nu îl mai am. Aveam “siguranţa” că vine ziua de salariu şi e totul în ordine. Din ce câştigam pe net puteam să mai acopăr alte “găuri”. Mereu mi-am pus munca de web design pe locul 2, pentru că aşa am şi început. Ca “venit rezidual”. Chiar şi firma, “făcută” în 2007, a apărut din nevoia de a da o factură clientului şi de a lucra “curat”.

Problema când ai un salariu OK este că devii COMOD. În loc să trag puternic pe ce ştiu să fac şi de unde pot câştiga chiar mai bine, am preferat să stau la căldurică şi să fac doar câte un bănuţ în plus.

Acum nu mai merge. Am pierdut salariul, am pierdut toate “avantajele” pe care le ai în situaţia asta. Am rămas cu o firmă micuţă constituită legal, pe care nu am închis-o de teama forfetarului (deşteaptă fată) şi care de acum mă poate salva.

Şansele de a găsi de lucru în media timişoreană sunt mici. La fel şi salariile. Nu am scos de tot opţiunea aceasta din discuţie, pentru că radioul este drog puternic şi chiar îmi place să mă aud în microfon. Dar nu mai pot vedea această opţiune ca fiind cea mai bună, pentru că risc să ajung din nou în plin rahat şi fără prea multe soluţii de a ajunge la mal.

Aşa că .. mă angajez. Pe mine mă … cum spuneam la orele de gramatică, pe când încercam să deducem care e subiectul şi care complementul direct. De azi sunt angajatul meu. Web designer şi freelancer pe internaţional. În 2 săptămâni de muncă am recuperat un salariu şi încă jumate din ce îmi plătea radioul. Am preţ bun pe ora de muncă, am deadline-uri de respectat şi îmi fac eu programul. Cu 2 nopţi în urmă am stat până la 5 să discut cu un potenţial client una-alta. Am primit proiectul şi deja e mulţumit de designul iniţial.

Pot lucra de oriunde, atât timp cât am net şi unul dintre “leptoape” cu mine. Ies în fiecare zi în oraş, pot sta la poveşti cu prietenii, pot rezolva problemele uşor, pentru că nu am program fix. Sunt la zi cu plăţile, cu impozitele şi tot ce trebuie, îmi fac cu atenţie bugetul şi încerc să fiu mult mai responsabilă cu banii.

Buddha vedea efecte pozitive în criza asta şi îi dau dreptate. Faptul că s-a închis staţia locală a fost tragic pentru noi, cei angajaţi acolo. Fiecare încercăm să ne punem din nou pe picioare. Niciun pas înainte nu se face atât de repede şi de lung, ca unul ce vine după un şut nasol în poponeaţă.

Pentru mine a înseamnat o puternică trezire la realitate. Şi am înţeles că în cazul meu există o experienţă şi poate ceva talent într-un domeniu care, deşi este puternic afectat de criză, încă oferă destule soluţii. A sosit momentul să merg “pe urma banilor” şi să recapăt o siguranţă financiară. Începutul este criminal de greu. Am îndoieli încă, gânduri negre şi spaime. Dar deja simt efectele muncii mele susţinute şi viitorul începe să sune relativ decent. Clar, va fi o toamnă interesantă.

Plus că problema mea de sănătate nu se va rezolva cu bani puţini. Nu ştiu despre ce este vorba încă (stăm în aşteptare un pic, mai ales că vine şi concediul mult-aşteptat şi vreau să ne bucurăm de el la maxim). Răspunsurile vor veni şi ele, dar presimt că vor veni săptămâni grele şi costisitoare. În cel mai bun caz va fi o sperietură şi ceva disconfort. În cazul celălalt .. vom fi puternici, ce să zic …

Momentan însă mă bucur că mi-am regăsit un fel de echilibru. După nişte săptămâni de coşmar, în care am văzut că totul se prăbuşeşte sub mine. Acum ŞTIU ce am de făcut. Am pornit pe un drum destul de greu, dar depinde totul de mine. Dacă pic cu botul iar în rahat, nu mai pot da vina pe nimeni. Dar, vorba englezului, “failure is not an option”.

Aşa că .. mă angajez. Eu .. pe mine.

Să fie într-un ceas bun 😀

PS: dau de băut după ce termin formalităţile.

Orice share ajuta. Multumesc.
Share on Facebook
Facebook
Pin on Pinterest
Pinterest
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

33 Comments

  1. dojo

    Flori, am citit la tine. Ma intristeaza ca si tu treci prin faze din astea nasoale. Sunt convinsa ca vor veni si in cazul tau solutiile, dar momentul acum e nasol. Iti tin pumnii 😉

    PS: la baute tre’ sa iesim .. ca am program lejer mai nou ..

  2. zamolxis

    narcisism vs pragmatism.. orice alegi si cu orice ramai, succes(uri)! care este ele, cum s-ar zice tot la ora de gramatica 🙂

  3. Se pare ca se pune de o bauta zdravana. Cred ca tot raul e spre bine…
    La mai multi ani in noul serviciu….

  4. Felicitari pentru curaj! E bine ca ai gasit portita asta de scapare. Eu am ramas si fara serviciu si nici la wedesign nu ma pricep… 🙂
    Dar na… fiecare cu soarta lui! 😀

    P.S.: Cand te hotarasti sa dai de baut stii unde ma gasesti! 😛

  5. E bine totusi ca vrei sa-ti valorifici talentul… Si asta e mare lucru.

  6. Nu-i rau. Un pas pe care trebuia sa-l faci din 2005, dar tot un pas inainte ramane. Spor la treaba.

  7. Multa sanatate si cat mai multi ani la noul loc de munca! 🙂
    Tot loc de munca se cheama nu? Esti o norocoasa nu numai ca te pricepi la mai multe lucruri ci si pentru ca le faci pe toate cu pasiune.

  8. Buddha

    E trist că la noi chiar există treaba asta cu “mă angajez eu pe mine”, în anumite cazuri, cânt firma ta trebuie să aibă cel puţin un angajat. La fel şi cu închirierea unei camere din casa/sediu social… tot ţie 🙂

  9. Îţi doresc mult succes şi ştiu că vei reuşi să faci ce îţi propui, mai ales că ai şi experienţă.

  10. dojo

    Saru’mana de incurajari 🙂

    Ma bucur sa stiu ca sunt si altii care gandesc ca mine. Si sunt destui care au reusit in varianta asta si au trecut peste faze si mai grele. Vorba lui Mircea, trebuia clar sa fac pasul asta mai devreme ..

  11. Problema când ai un salariu OK este că devii COMOD. În loc să trag puternic pe ce ştiu să fac şi de unde pot câştiga chiar mai bine, am preferat să stau la căldurică şi să fac doar câte un bănuţ în plus.

    Acum nu mai merge. Am pierdut salariul, am pierdut toate “avantajele” pe care le ai în situaţia asta. Am rămas cu o firmă micuţă constituită legal, pe care nu am închis-o de teama forfetarului (deşteaptă fată) şi care de acum mă poate salva.

    Ti-ai imagina ca vreau sa fac pasul asta din propria-mi dorinta? Serviciul e the best in presa sportiva, timpul ramas e belea, salariul raportat la munca e perfect, jobul e exact ce-am visat … DAR totusi vreau altceva! E mult prea monoton si n-am satisfactii pe plan profesional, decat sporadic.

    Am rate, da, multe/mari (!), dar le voi rezolva prin vanzarea actualului apartament de 3 camere din prea mult ravnitul Bucuresti si mutarea in alta (pe langa alta) localitate. M-am saturat de atata marlanism, putoare, lehamite si mizerie. Ma mut la tara 😉 Iar cu net la indemana si facand ce-mi place sunt convins ca voi realiza mai mult decat imi raman acum dupa plata ratelor.

    Dojonela, din ce vad eu ca faci / scrii … nu poti decat sa progresezi, atat material cat si profesional! Succese!

  12. Chiar intrasem la idei ca nu mai aparea niciun articol proaspat.
    Ca sa ma repet: iti tin pumnii stransi, va fi mult mai bine asa, sunt convins.

  13. dojo

    Ciupercutza, saru’mana de sugestie. Nu stiu daca va fi sau nu operatie. Sper sa nu, pentru ca este o zona “delicata” si tin la integritatea ei. Din pacate insa nu se stie inca ce este acolo in plus. Dupa toate “cautarile” probabil ca, daca tot se ajunge acolo, va veni momentul undeva prin octombrie. Misto, ca e ziua mea atunci, ma-sa de treaba. Daca este ce sper sa nu fie, voi dori sa fac operatia alaltaieri. Este foarte probabil ca, daca se ajunge acolo, sa nu o fac in Romania.

  14. Bravo tie! Pentru ca ai trecut de momentul cel greu si ai decis sa transformi un sut intr-un pas inainte.
    Iti doresc mult succes si multa sanatate!

    Un sfat mititel de la o “patita”: daca ai de facut o operatie, fa-o toamna/iarna. E mai usor de suportat.
    Eu am facut-o in ianuarie, iar in martie eram deja la petrecerea roblogfest 🙂

  15. Ramona, dacă tot ai voce de radio şi ceva ani de experienţă în spate, de ce nu te-apuci de podcasting? sunt singur că ar fi ceva de succes, dat fiind faptul că tu obişnuieşti să scrii articole lungi? i vote for podcasting!

    şi multă baftă în continuare de una singură.

  16. Pai bafta in noua aventura. Si pe mine ma bate gandul sa incep ceva dar sunt inca prea fresh pentru a convinge in meseria mea 🙂

  17. Îţi urez clienţi suficienţi şi inteligenţi. Si multă sănătate.

  18. Cristian Orgonas

    peste ceva timp, vei descoperi ca inchiderea Radio Guerrilla
    a fost cel mai bun lucru care ti s-a intamplat din punct de vedere profesional 🙂

  19. Carlitos

    Multa bafta si din partea mea, sunt convinsa ca optimismul si determinarea cu care ai pornit pe drumul asta nou te vor duce mai departe de linia orizontului, acolo unde visezi sa ajungi!

    Ma bucur tare ca te-ai mobilizat. Tonusul psihic face cat o suta de medicamente.

  20. La cat te stiu de hotarata, cred ca in juma de an o sa mai dai de munca inca unuia! 😉

  21. Precum ziceai: să fie într-un ceas bun!

    Şi eu îs tot un fel de freelancer, numai că mă ocup cu tradusul. Nu mă sperii încă, pentru că sunt cumva încă la început. Am mai puţin de un an de când fac treaba asta profesionist şi în fiecare zi învăţ ceva nou. Doamne-ajută că începe să meargă din ce în ce mai bine.

  22. In fiecare rau exista si un bine. Indubitabil. Ma bucur ca tu ai reusit sa-l gasesti. iti doresc mult noroc pe noul drum si sper ca hopurile sa nu fie de netrecut. Si multa sanatate sa poti sa faci tot ce ti-ai propus. Si vacanta placuta, da’ pana pleci mai vorbim noi sa iti urez “drum bun”.

  23. Bine ca ai iesit din vrie!
    Acum ca ai directia, drumuri bune! O sa vezi, the hard work but also THE BEST is yet to come!

  24. Ai reclama gratis 6 luni pentru curaj pe blogul imondo si pe http://www.imondo.ro, pe pagina de linkuri. Incurajez initiativa privata. Astept bannerele.
    Bafta!

  25. dojo

    Andrei, saru’mana. Acu’ tre’ sa trec de lenea mea proverbiala si chiar sa pun de un banneras 😉

  26. deea

    Subscriu la ce a zis A.Faith. 🙂 Vrem podcast-uri!

  27. multa bafta Dojo,

    te vei descurca lejer, si-ti va placea (din nou) ce vei face, chiar daca nu-i tocmai comod, si de multe ori munca de web-designer implica multe nopti pierdute…

    imi pare sincer rau ca nu mai poti presta la radio, fiindca stiu ce-nseamna sa ai un hobby la care momentan trebuie sa renunti…

    bafta!

    PS ne cunoastem de mai mult timp, exclusiv din virtual, de pe invatam punct net! keep in touch!

  28. Ok. Să-mi zici dacă ai nevoie de un şofer la firmă. Să car biţii de colo colo, sau chiar pe doamna patroană. Normal că munca va fi voluntară până te pui (ne punem) pe picioare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.