Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
I don’t feel like Christmas
E partea aia din an. Magazinele extra-pline, inbox-ul plin de “sărbători” în mail, cu moşi, brazi şi Hristos a înviat. Stai că am greşit sărbătoarea. Înţelegeţi voi. Firme cu care în viaţa mea nu am avut de lucru, trimit “gânduri pioase”, până şi UPC-ul îmi aminteşte printr-un mesaj pe mobil (încă nu înţeleg de ce, că nu am avut niciodată restanţe) că s-a dat drumul la factură şi că o ajunge când o ajunge (bun, asta nu mai zic ei, înţelegem noi). Ah, şi să nu uităm .. şi să am Sărbători Fericite. Mda.
Crăciun ştiu că am sărbătorit cu tot patriotismul pe când eram o “ţâncă”. Am prins vremea cu porcotale doar iarna şi atunci făceam plinul. Şi la cioco. Lucra naşă-mea la răposata Kandia (aia din Timişoara, nu mă-ntere aia mutată la “capitalişti”) şi vedea botul meu Ambasador şi delicateţuri din astea. Şi Afrikana care pe vremea aia nu mi se părea de rahat. Banane n-am gustat decât după ce m-am “majorat”, dar băgam portocale ca în malaxor. Şi cioco. Am zis. Tre’ repetat pentru că şi relaţia mea cu alimentul în cauză datează de nişte decenii.
Primeam jucării, făceau ai mei pom. Faza cu moşu’ n-a prins la mine niciodată, am fo’ “deşteaptă” mereu. Dar oricum aşteptam cu interes seara cu pricina pentru că ştiam că şi-au rupt iar ai mei de la gură să îmi cumpere de toate.
Am crescut şi Crăciunul a încetat să mai fie fastuos. În primii ani concluzionam că îs oricum dălălău de fată mare şi n-are rost.Am înţeles apoi că oricum nu ne mai permiteam. Banii de brad sau cadouri se puneau la bătaie pentru o pereche de “adidaşi” de care trăgeam până se rupeau. Mai era de cumpărat câte o haină de iarnă, rechizite etc. Am mai prins ciocolată şi câte un cadou mai mic.
După ce am intrat la muncă am avut din nou un “puseu” de Crăciun. Am prins nişte ani de făcut emisiuni chiar în zilele alea şi puneam în “heavy-rotation” piese de “sezon”. Elton John, Eagles, Chris Rea. Am venit într-un Ajun, după 4 ore de emisie şi dat piesele alea una la trei “normale”, atât de obosită şi “consumată”, încât am declarat că mi-a ieşit pe ochi. Am petrecut restul de zile în linişte şi am simţit din nou că dragostea noastră s-a stins.
Numărăm alte ierni şi sărbători şi uită-ne în “era noastră”. Iar ne pregătim de nebunie. Acum câteva zile a nins ca în basme. Am ieşit cu câinii la plimbare şi am înjurat în gând zăpada. După care am realizat că sunt o proastă de fapt. Că pe mine NU MĂ AFECTEAZĂ. Nu mai merg la job, nu rămân în trafic, atunci de ce sunt “ciufută”?
Potăile erau încântate de zăpadă, parcul arăta ca în vederi, copiii din curte urlau şi se bulgăreau. Nu poţi să nu zâmbeşti când îi vezi. Aveam deja 3 oameni de zăpadă “ridicaţi” de mânuţele lor. Unul are lângă el şi o mogâldeaţă pe post de câine, pentru că familia în cauză mai hrăneşte câinele ţiganilor de vis-a-vis. Am zâmbit clar amuzată de cum ştiu copiii ăştia să transpună în creaţia lor şi un asemenea amănunt. Mi-am amintit de copilăria mea şi de halul în care veneam de la joacă şi m-am întristat văzând că maturitatea asta mi-a rupt atât “relaţiile” cu zăpada. Acum vedeam frigul şi dezavantajele. Am răspuns la salutul zgomotos al micilor vecini şi am acceptat în gând să fie totuşi zăpadă, măcar de dragul lor.
Am făcut cumpărăturile astăzi şi am trecut pe la vecinul meu să îi lase “moşul” ceva. Mi-a luat iar note mari şi învaţă bine. Cum să nu mori de dragul lui. Am stat vreo 3 ore la ei, timp în care mi-a înşirat jucăriile cele noi, mi-a arătat ce pistoale mai are, m-a împuşcat şi re-împuşcat, a râs zgomotos, aşa cum numai un copil ştie. Mâine fac bunicii lui bradul şi abia aşteaptă să dea o mână de ajutor. Am plecat de la el pe când ăi bătrâni îi tot spuneau să nu mai lingă crema pentru prăjitură, că le-ar fi de folos şi lor pentru reţetă.
Mai am de lucru pe nişte proiecte. Mi-am relaxat cât mai mult programul de muncă, dar nu vor fi zile chiar fără nicio ocupaţie. E bine, că oricum stau pe net. Nu voi munci 14 ore pe zi, dar se poate face loc pentru o editare de pagină sau un header nou. Mă aşteptă zile de relaxare cu “soarele” şi oameni pe care îi ador. Şi totuşi nu am fior sărbătoresc. Nu sunt nefericită. Culmea. Am avut nişte luni mai grele, dar acum MI-E BINE. Am de lucru, câştig binişor, am program de voie, am reuşit să trec peste hopul cel mare şi sunt optimistă.
De ce nu aştept însă cu drag această sărbătoare pe care am iubit-o atâţia ani? Nu îmi lipseşte nimic, îmi permit cam orice mi se “arată”, totul este pe “plus” şi totuşi nu îmi spune nimic. Or fi ăştia 10 ani în care sărbătorile au fost doar o altă zi de muncă? Am rămas chiar fără sensibilitate? Oi fi defectă?
Văd că e la modă să ne tot urăm acum. Lumea pleacă prin vacanţe sau dă iama la shopping. Dacă nu apucaţi să mai treceţi pe aici, să vă bucuraţi de zilele astea ca nişte copii de 6 ani. Să aveţi cadouri multe şi în jurul mesei să vă zâmbească oameni dragi. Şi, vorba aia, cu sau fără voia noastră, să avem cu toţii un Crăciun fericit!
Sărbători fericite Ramona! 🙂
Sarbatori fericite si tie si daca-mi permiti un sfat… incearca sa te relaxezi si tu putin macar acum, e unul din avantajele meseriei de freelancer… nu te poate obliga nimeni sa muncesti de Craciun. 😛
“Craciun fericit!”, “La multi ani!” si “Multa sanatate si putere de munca!” (Doar atat iti doresc de aici, din indepartata Laponie.)
Craciun fericit, Ramona, si sa-ti aduca mosul tot ce iti doresti. Copiii se bucura de craciun in mod natural, dar adultii au nevoie de un copil langa ei ca sa regaseasca bucuria asta. Si eu simt asta din ce in ce mai mult, cu fiecare an care trece. Dar, cine stie, poate la anu…;)
Sarbatori fericite!
Cred ca ne-am “facut plinul” in unele privinte, de aceea nu mai simtim aceeasi placere acum de Sarbatori.
Ramo, iti urez oricum sa ai sarbatori fericite si linistite. La fel si la mama Ana si cei doi Mircea si cei doi patrupezi:)
Intr-un fel nu prea simt nici eu spiritul craciunului cum a foat altadata, mi-e dor si unpicut de casa, dar ma gandesc ca oricum trece repede perioada si revine totul la normal 😀
In ciuda celor scrise 😀 Sarbatori Fericite Ramona, tie si tuturor celor dragi ochilor tai.
Nici eu n-am intrat in atmosfera de Craciun. Si vorba ta … nu-mi lipseste aproape nimic. Nici macar de lipsa jobului sau a banilor nu ma mai pot plange pentru ca acum exista 🙂
Cred ca o sa regasim atmosfera Craciunului cand o sa avem copii. Prin ochii lor. Eu asa cred. 🙂
Odihna, relaxare si bunataturi sa ai!
Craciun fericit! :-*
Merry Christmas !
Craciun Fericit cu tot ce iti doresti !!
Râdeam şi eu săptămâna trecută cum căţeluşa mea îşi băga botul în zăpadă prin parcul Soarelui… în rest Crăciunul nu mai înseamnă nimic.
Sunt acum undeva în Maramureş, aşteptăm colindători de la biserică, care vin în fiecare an să te colinde…pentru bani. Bani pe care îi dai şi se anunţă ziua următoare la slujbă.
Faţă de acum 5-10 ani…s-au schimbat multe. Poate şi eu am crescut şi m-am plictisit.
totuşi, să fiu în ton:
Sărbători fericite!
Eu nu am simtit spiritul sarbatorilor. Aproape mai toata saptamana am facut de zor curatenie prin casa. Insa in seara asta ne-am adunat mai multi, am pus colinde si am stat la taclale. Si cu ajutorul unui pahar de vin si povestiri amuzante am reusit sa ma simt bine… dar advevaratul spirit l-am simtit cand am iesit din bloc si mi-am primit un bulgare de la niste copii de gradinita :))
iti poti construi Craciunul intr-un an intreg… https://www.youtube.com/watch?v=fXz7CeOcRMM
I don’t feel like Christmas either. O sa lucrez azi. Si o sa-mi faca mult mai mult bine decat un Craciun asa cum spune lumea ca trebuie sa fie (de fapt ala chiar stiu ca-mi face mult rau, asa ca…).
Un Craciun fericit Dojo, alaturi de cei dragi!
Stai linistita Dojo, ca atunci cand vei avea copii, vrand-nevrand iti va reveni dragostea de sarbatori. Vei astepta la fel ca ei sa vina Mosul si vei muri de dragul lor cand ii vei vedea deschizand cadouri.
Sarbatori frumoase!
Poate pentru ca ai avut probleme care ti-au schimbat ritmul tau obisnuit, te-ai straduit sa ai de lucru , cred ca nu-i usor sa iti cauti singura clienti , sa-ti reorganizezi viata . Toate astea si-au lasat amprenta pe sentimentele si emotiile tale. Importanta zilei de Craciun o stim din Biblie , dar spiritul de Craciun depinde de starea in care ne aflam … Iti doresc un Craciun linistit !
Craciun fericit Dojolina. 🙂
La mine Craciunul inseamna zile libere, trebaluit prin bucatarie pregatind bucate delicioase pentru mine si Laurentiu si primit prieteni in vizita. Si zau ca e frumos asa. Anul asta n-am avut brad, nu din motive financiare ci pentru ca nu avem unde-l pune 🙂 Dar a venit Mosul pe la amandoi, ne-am rasfatat cu vin rosu de casa si am lenevit. Pacat ca a fost furtuna in Oradea tocmai in seara de Craciun.
Sarbatori relaxante in continuare 😀
Mi-a placut intotdeauna scriitura ta desi (din lene probabil ) comentez foarte rar la tine pe blog . Totusi ….de data asta m-a intristat cumva faptul ca ….you don’t feel like Christmas ….si constat ca nu esti singura. si unii vizitatori d-ai tai simt la fel .Pacat !!!
Cred ca eu voi fi un copil mare for ever 🙂 Sarbatorile de iarna intotdeauna imi aduc o bucurie enorma . chiar si atunci cand am diverse probleme , sunt departe de casa si de cei dragi etc .
Anyway , Sarbatori Fericite si te asteptam sa ne incanti la fel de tare si anul viitor .
Numai bine !!!
Buna dojo. Super blogul…de fapt Craciun Fericit in primul rand…
Comentariul meu nu are legatura cu articolul tau. Eu sunt de fapt in cautare disperata de cursuri de web design in Timisoara. cursuri serioasa. Ti-am vazut site-ul si portofoliul si imi place munca ta. Si sunt curioasa unde si cum ai invatat sa faci toate astea? desigur daca doresti sa imparti cu mine informatiile si daca doresti sa ma sfatuiesti.
Multumesc anticipat.
Sarbatori Fericite!
Mie îmi place să-mi placă sărbătoarea Crăciunului. De aceea, îţi doresc să te bucuri.
P.S. Am trecut şi eu prin aproape tot ceea ce ai descris, probabil suntem de-un leat şi am avut,
o vreme, joburi similare 😉
Multumesc pentru urari. Sarbatori fericite TUTUROR 🙂