Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Jocul de-a vina: azi Bacalaureatul
Din nou mare fierbere prin media românească. După ce ne-am săturat de întors chestii politice pe toate părţile, ne “delectăm” cu alte veşti bune. Tineretul, mândria ţării, a realizat un nou record de promovabilitate la Bac, din păcate “în jos”. Şi ca de obicei, când ceva merge prost, începem să căutăm şi vinovaţii. Deşi este simplu să arunci mârtanul mort doar în curtea profesorilor, cuget că rahatul e mai adânc şi pe mai multe straturi. Deci cine ar trebui să primească laude pentru noile recorduri proaste din învăţământ?
Sistemul aşa cum este gândit de “ăi mai mari”
Nu poţi avea un sistem unitar şi uşor de urmărit de către familii şi profesori, dacă la fiecare câteva luni un deştept are vise ero(t)ice şi dă din nou peste cap sistemul, mai naşte vreo idee genială, scoate sau pune în plus examene. Copiii sunt absolut pierduţi între zecile de modificări, părinţii sunt deja la capătul răbdării. Generaţia de “sacrificiu” este dată peste cap de ani buni, că nici nu mai putem discuta despre o singură generaţie.
Prin ’98, când am terminat eu liceul, deja se modifica schimbarea de 2 ori pe an, de 11 ani deja mai marii noştri încă nu au hotărât să rămână la un sistem şi să îl perfecteze. Ca şi în alte sectoare, cei cu drept de decizie par a fi suficient de tâmpiţi încât să nu fie în stare să facă o chestie de maimuţe, să copieze măcar un sistem funcţional, dacă nu îi ţin neuronii să revoluţioneze învăţământul. Din păcate însă toţi se simt Columb şi vor să fie mai descoperitori, pe pielea unor copii şi părinţi ajunşi deja la capătul răbdării.
Profesorii şi directorii de şcoli
Momentan toată lumea discută despre salarii şi mizeriile din sistem. Şi mulţi uită că au ajuns la catedră pentru a forma oamenii de mâine. Salarii proaste sunt de ani de zile, nu s-a inventat mizeria asta acum. Dar, dacă profesorii au ales totuşi această cale, mi se pare normal să îşi facă datoria. Sunt şi eu un cadru didactic “ratat”, pentru că am decis în ceasul al XII-lea că nu doresc să intru în sistem nici ca învăţător, nici ca profesor de română-engleză.
Despre salariile proaste ştiu din 1998, când am decis că am mai multe şanse în media, decât în învăţământ. Bine ar fi ca şi restul celor pentru care un venit este mai important, să aibă curajul să facă acest pas. Este mai cinstit decât să te faci că munceşti şi să accepţi un salariu de mizerie.
Sunt de acord că salariile TREBUIE crescute. Nu poţi cere performanţă pe 200 de euro, dar în acelaşi timp nu este normal să îţi baţi joc de nişte copii amărâţi, doar pentru că eşti nemulţumit de remuneraţie. Directorii de şcoli închid ochii în faţa lipsei de performanţă, în loc să fie atenţi la tot ce mişcă în şcoala lor.
Nu mai deschid şi cutia cu balauri pe care scrie “şpăgi şi meditaţii”, că vom concluziona că unii profesori nu ar merita nici 1 leu salariu. Este adevărat că sunt destule specialităţi ce nu permit “şmecherii”, deci situaţia dascălilor aproape muritori de foame nu este doar fantezie.
Dar, din nou, nu poţi jertfi viitorul unor copii doar pentru că nu ai un salariu decent. Nu poţi să îţi baţi joc de munca ta, pentru că o femeie de serviciu la Enel ia salariul triplu.
Familia
Chiar dacă este pe locul 3 pe lista mea de “vinovaţi”, din punctul meu de vedere familia poartă CEA MAI MARE VINĂ.
Cât de idiot să fii ca părinte, să te “surprindă” că ai crescut un derbedeu analfabet? Să te dai cu fundul de pământ că odrasla ce frecă gazul de pomană în casa ta de vreo 18 ani este mai prost decât uica Gheorghe din Poplaca, în condiţiile în care uica Gheorghe ştie totuşi să scrie după alea 3 clase făcute în sat, după ce tată-su l-a făcut pachet şi trimis la oi.
Se ştie din clasa I că la final de ciclu şcolar se întâmplă ceva. Unii dau examene vocaţionale pentru a intra în clasa a V-a. Există în a VIII-a “ceva” – concurs de admitere la liceu (după cum era pe vremea mea), capacitate sau repartizare pe note sau orice altă bălărie inventată de imbecilii de la punctul 1.
Finalul de liceu se lasă iar cu Bac-ul (pe care îl tot modifică deştepţii, dar care există sub o formă sau alta) şi cu o admitere la facultate. Nu te poţi declara “surprins” de faptul că odrasla are examene, când ştii de când are 6-7 ani ce îl aşteaptă.
Ai mei stăteau ca ulii cu ochii pe mine încă de la 7 ani. Să scriu citeţ, să îmi fac temele, să citesc în plus etc. A fost un efort constant din partea întregii familii. Discuţii periodice cu profesorii, pentru a se cunoaşte situaţia mea şcolară, investiţii în cărţi, abonament la bibliotecă, discuţii despre ce am mai citit şi învăţat.
Nu am avut doar note de 10 şi nici nu am avut doar premiul întâi. Dar ai mei ştiau ce făceam la şcoală şi ce note am. Chiar dacă se ştie că notele se mai dau şi pe ochi frumoşi, nu poţi sta relaxat când copilul îţi vine cu 4 acasă. O fi având profesorul vreo problemă cu geniul tău, dar poate că şi deşteptul familiei are partea lui de vină.
Noi ne-am pregătit de fiecare stadiu al educaţiei mele din timp. Pentru liceu am studiat serios la matematică şi pentru asta s-au pus bani la bătaie, pentru a avea o pregătire constantă. Atunci nu se punea problema să iau 5, trebuia să iau o notă cât mai mare, pentru că la Peda se pica deja cu 8,5.
La română nu ne permiteam mediataţii, dar, cu nişte luni înainte de examen, am vizitat de 2 ori o doamnă profesor cunoscută ca “zbir”. Jobul ei a fost să îmi dea 2 examene “neoficiale” pe sistemul de admitere, pentru a-mi face o evaluare. Am aflat astfel că la gramatică stau bine, că trebuie să am mai multă atenţie cu verbul şi cu sintaxa frazei şi că în ceea ce priveşte literatura, mai am de studiat comentariile. Mi-au fost de maxim folos cele 2 “examene” pentru că am ştiut din timp cum mă prezint şi care îmi sunt “vulnerabilităţile”.
Pentru Bac am învăţat singură, dar a fost un efort de 5 ani, am început munca din clasa a IX-a şi tot liceul a fost încă un stadiu spre facultate.
Deşi eram deja cal de 18 ani, ai mei încă monitorizau situaţia mea şcolară şi discutam orice probleme. Pentru că aşa este normal. Chiar dacă puştiul tău are deja 16-17 ani, asta nu îl face dintr-o dată al naibii de responsabil. Şi “jobul” tău de părinte este să ştii ce îi poate pielea şi să îl ajuţi să treacă peste hopurile astea.
Din clasa întâi mi s-a “cântat” cât este de important să învăţ şi cum pot avea o viaţă mai uşoară cu o diplomă. Acesta a fost “jobul” meu şi am conştientizat mereu că o mare parte din responsabilitatea pentru viitorul meu stă chiar în mâna mea. Pentru că nici şcoala, nici părinţii nu îmi pot băga învăţătura cu polonicul în cap. Odată ce copilul îţi creşte în spiritul ăsta, e greu de crezut că vei avea “bucuria” de a afla că a picat Bac-ul.
Elevii
Nu aud pe nimeni să pună măcar o parte din vină pe umerii “genialilor” care pică Bac-ul ca fazanii.
Deci sistemul e putred, pe profesori îi doare la bască, părinţii muncesc non-stop, dar el, elevul, nu are absolut nicio vină că este un ratat. La 16 ani, când eşti implicat în tot felul de drame sentimentale, când fumezi şi pierzi nopţile prin baruri, eşti totuşi prea mic şi inocent să înţelegi că, dacă pici examenele, ai şansele de a ajunge un nimeni. Cu toate că peste tot urlii că eşti om în toată firea, când vine vorba de OBLIGAŢIILE tale de elev, eşti dintr-o dată o virgină neprihănită şi societatea are ceva cu tine.
Sunt elevi care au studiat la şcoli de 2 lei şi au ajuns ceva. Cel mai bun exemplu este un prieten ce a picat la Poliţie şi a ajuns la Lic. Energetic, care pe vremea respectivă era unul dintre cele mai “proaste” licee din oraş. A fost cel mai bun la învăţătură şi acum este medic. Din Energetic a intrat la Medicină. Cu toate problemele care i-au apărut în cale: liceu slab, profesori sictiriţi (a avut câţiva profesori buni, care l-au încurajat, dar şi destui care nu şi-au dat interesul), o famile care abia trăgea de 2 salarii mici cu 4 copii în casă. Nu cred că s-a gândit o dată măcar că de fapt totul îi este împotrivă. A studiat, a adunat bani pentru manualele pentru medicină, s-a mulţumit cu orice rupturi de cărţi ce-l putea ajuta, a avut un scop.
Şi între timp avea şi prietenă, mergea şi la câte un party, ştia să se distreze cu cei de vârsta lui. Nu este un caz singular, lumea este plină de oameni care au trecut peste absolut orice piedică, pentru a ajunge “cineva”.
Eşecul răsunător al noii generaţii este un cumul de lipsă de implicare şi de incompetenţă. Al unui sistem prost, pus la cale de incompetenţi, al unor cadre didactice disperate de sărăcie, al unor şcoli prost conduse, al unor părinţi care ignoră totalmente munca lor de educatori şi au pretenţia ca şcoala să scoată genii din copiii lor şi nu în ultimul rând al unor tineri ce au pretenţia să fie consideraţi adulţi, dar refuză să depună un minim efort pentru a reuşi.
Atât timp cât există tineri ce iau note bune şi intră fluierând la facultăţi, înseamnă că sistemul doar scoate la iveală diferenţele dintre rataţi şi cei care reuşesc. Că studiază la şcoli bune, că sunt ţinuţi în frâu de părinţi, că sunt conştienţi că ei trag ponoasele, dacă nu reuşesc, cert este că sunt totuşi destui tineri care nu s-au poticnit la acest mare pas.
Timpul nu este pierdut, există şi “la toamnă”. Atunci cei care au avut ghinion (că se mai întâmplă) sau cei care au picat pe pielea lor mai pot face o încercare. Cu experienţa unei baterii de examene la activ, pot ştii acum ce trebuie făcut. Şi că, oricât de “aiurea” este sistemul în sine, poţi reuşi cu muncă şi dedicaţie.
Felicitări celor care au luat Bac-ul şi multă baftă celor care vor încerca din nou la toamnă. Ridicaţi-vă din praf, scuturaţi-vă hainele şi luaţi-o de la capăt. Faceţi un efort acum pentru ca peste câteva săptămâni să vă sărbătoriţi reuşitele, fără să vă mai preocupe veşnica problemă “şi totuşi, cine e vinovat?”
Jocul de-a vina: azi Bacalaureatul « Dojo Blog…
Un articol ce incearca sa puna in lumina responsabilitatea mai multor factori, vinovati de rezultatele proaste din acest an la Bacalaureat….
Au luat bacul mult mai multi decat ar fi trebuit sa ia.
S-a copiat pe rupte aproape peste tot. Daca bacul era pe bune, la mine in liceu nu luau 10%… si au luat toti… chiar si ultimii prosti..
Vinovati sunt profesorii care nu ii lasa corigenti pe elevii chiulangii care nu invata absolut nimic [probabil si eu fac parte din aceasta categorie de elevi], parintii care nu se duc la liceu niciodata, elevii care pun scoala pe ultimul plan si … marele vinovat `sistemul`.
Eu nu am invatat nimic pentru bac… si totusi am luat cu note destul de mari.
Si daca invatam ce??? La facultate oricum intra orice idiot.. si o si termina… Deci.. de ce sa invat?!
Pentru ca inveti PENTRU TINE, nu pentru altii. Daca freci duda toata scoala, vei fi inca un dobitoc manevrabil, ce si-a luat dimploma usor si nu este in stare sa aiba un job decent sau sa reuseasca ceva. Din fericire nu e cazul tau, dar zic asa in general.
Niciunul nu am invatat pentru ai nostri. Am invatat in primul rand pentru noi. Ca niste note mai bune ne deschideau alte usi, ca, desi nu mai stim multe chestii din vremea aia, am invatat si chestii care ne-au “modelata” ca oameni in toata firea. Obisnuinta de a invata, de a studia o chestie cu cap etc. iti ajuta in viitor pentru a te putea apuca de orice ai dori.
Nu am facut nicio ora de internet la scoala, dar, faptul ca stiu cum sa invat si am construit niste chestii prin scoli, m-a ajutat sa invat singura tot ce tine de munca mea de web designer.
Am invatat cu sfintenie limba engleza si in momentul asta o vorbesc la nivel avansat, chestie care mi-a inlesnit ENORM orice conexiune cu “exteriorul”.
Munca de sute de ore pentru scris comentarii si studiat critica de specialitate a fost un excelent exercitiu pentru acum, cand cica is mare blogger. Ca nu sunt blogger full time, de acord. Dar in 8 ani de online am scris sute de articole despre web, arte martiale, ortodontie, muzica, filme etc. Pot scoate un articol relativ repede si am impresia ca scot chestii decente, chiar daca nu geniale.
Toate fazele astea s-au deprins in 13 ani de scoala pre-universitara si 4 de faculta.
Nu am invatat pentru altii, tot ce am bagat la tartacuta imi foloseste.
Asa si in cazul tau. OK, poti prinde un loc la o facultate, chiar si cu note tampite, ca asa e sistemul. Dar poate vrei totusi sa faci faculta’ pe bune. poate vrei sa studiezi in strainatate, acolo unde se face scoala. Nu ajungi insa in ipostaza asta, decat daca esti exceptional.
Orice chestie facuta BINE LA TIMPUL EI iti deschide niste usi in plus si iti ofera niste solutii. Ca elev, jobul tau este sa inveti.
PS: felicitari pentru luatul Bac-ului 😉
Ai dreptate în ceea ce spui, dar pentru majoritate elevilor de acum e destul de mare “efortul’. Poate că unii vor reuşi la contestaţii, alţii la toamnă, dar pentru marea majoritate nu există decât manele, bani nemunciţi şi HI5.
În locul tău puneam pe primul loc familia şi proasta educaţie primită în “cei 7 ani de acasă”.
Părerea mea.
“Chiar dacă este pe locul 3 pe lista mea de “vinovaţi”, din punctul meu de vedere familia poartă CEA MAI MARE VINĂ.” Am zis asta, dar le-am pus in ordine de la cele mai blamate la cele mai “iertate”. Ca nu vei auzi niciun elev sau parinte sa recunoasca partea lor MARE de vina, dar sigur vor baga la inaintare “sistemul”. 🙂
Fiecare are partea lui de vină. Elevul că nu este conștiincios. Profesorul pentru că are salariul mic și nu își dă interesul cum trebuie. Familia pentru că nu supraveghează de aproape copilul.
Cand un pusti spune senin: “Ma doare picioarele ca e multi oameni si tre’ sa stau la coada” referindu-se la timpul de asteptare pentru a se inscrie la liceu, ce pretentii sa ai de la el peste 4 ani? Noi (adica si tu si eu, ca nu ne despart prea multi ani) am invatat acordul subiectului cu predicatul in clasa a treia. Altii nu pot 🙁 Cum pot ajunge unii la liceu si sa nu aiba habar ce este diateza pasiva? Cum sa le explic if clauses cand habar nu au de modul conditional? Copii de liceu, care cica au dat un examen la limba romana. Nu am fost nici cel mai bun elev, nici cel mai prost. Dar daca nu invatam de drag, invatam de frica si de rusinea profesorilor. Daca memoria nu m-a lasat de tot 🙂 ai avut si tu pe blog un articol dedicat fostilor profesori.
In liceu aveam la mare un prof al dracu’ rau de tot, mai ales daca matematica nu e tocmai pasiunea vietii tale. Totusi, nu as zice ca am avut vreo nota data nedrept. Si am avut toata paleta, de la 2 in sus 🙂 Om in varsta, cam badaran de felul lui, dar excelent pedagog. Matematica lui am uitat-o demult, dar am retinut ideea principala: orice faci, fa cu pasiune, fa in asa fel incat sa nu iti poata reprosa nimeni ceva. E o lectie excelenta de profesionalism, pentru care ii multumesc. Acum, dupa vreo 11 ani de la absolvire (atunci il injuram de mama focului).
Acu’, rusine de unde, frica nici atat, da-i ‘naite cu tupeu, ca merge si asa. Carti necitite, referate luate de pe net (si doar e asa usor de verificat), plictiseala in timpul orelor. La liceu se presupune ca ai ceva minte, imi amintesc ca eu eram stresata rau de tot de ideea bac-ului. Poate si pentru ca ai mei imi turuiau mereu ca ajung maturator pe strada daca nu termin liceul. Probabil de asta nu imi place sa matur si prefer aspiratorul 🙂
Scandalul asta se intampla in fiecare an si cum un lucru rau nu vine niciodata singur asa nici criza nu a putut sa nu vina fara scandaluri.
Ma uitam la TV si se injurau elevii care au picat ca de ce nu recunosc in fata camerelor de luat vederi ca au dat bani la profesori si nu au fost trecuti. In fine, un scandal ce numai in Romania noastra gasesti.
urli, 1 x i
deci si io-s analfabeta 😀
Saru’mana 🙂
Faza e ca daca intru pe un blog si prima data vad greseli, dau click pe x-ul de sus, daca intru pe un blog si am mai citit chestii inteligente si vad greseli, las comentariu.
Na, acum scuze ca n-am scris si nimic ontopic, da’ eram putin cam varza, iar subiectu’ asta e unu’ care ma cam face sa iau foc si ajung mereu sa scriu kilometri. Ia sa vedem daca-mi reuseste sa scriu ceva mai scurt si la obiect. 🙂
Vina alor mari, a profilor, a directorilor. Fum in ochi! Sau pe dracu’! Dupa preferinta fiecaruia. Numarul cazurilor in care cineva chiar pica bacul strict din vina astora tinde la zero.
Vina pentru rezultatele proaste de la bacalaureat este 100% a celor care ar trebui sa fie interesati sa iasa cu un bagaj de cunostinte din scoala. Adica a elevilor. Pentru ca ii doare fix in dos de ramas cu niste cunostinte. E numai vina lor ca sunt foarte slab pregatiti.
Si e vina parintilor ca elevii sunt asa, ca i-au educat prost. Ca i-au invatat ca nu conteaza sa stii, sa cunosti, conteaza sa te descurci, sa-ti iasa combinatii sa te ridici material deasupra celorlalti. Ca i-au invatat sa fie frustrati, sa se simta persecutati, sa fie convinsi ca intreg universul conspira impotriva lor, “mici geniali” (hai sa fim seriosi, restul lumii are o enorma durere in dos de soarta lor, nimanui nu-i pasa de ei suficient de mult incat sa le doreasca raul). Dar na, parintii i-au invatat sa fie convinsi ca, atunci cand Cutarescu ia o nota mai mare ca ei, e sigur din cauza ca tac-su/ ma-sa lu’ Cutarescu invarte si drege. Asta se cheama cautat de vina in alta parte. Parintii i-au invatat ca, daca ei sunt varza la o materie au dreptul sa urle, sa faca scandal ca materia aia e inutila, ca nu are ce cauta in programa. Si asta se cheama tot cautat de vina in alta parte. Deci… ce avem? Parinti iresponsabili, care se cred perfecti, persecutati si care si-au invatat copii sa fie la fel.
Inainte sa urle ca profesorii, ca sistemul, ar face bine sa arunce o privire in ograda proprie. Si sa reflecte putin. Raul cel mai mare poate fi facut doar din interior. In momentul in care un elev chiar vrea sa invete, n-o sa se impiedice de sictirul unor profesori. Been there, done that, I know how it is. Daca sictirul altora iti ofileste pasiunea, e cazul sa te intrebi daca pasiunea aia a existat vreodata cu adevarat.
Added: Everybody’s passing the buck, nobody says the buck stops here…
[…] De părinţi nu mai zic nimic, că ăştia mi-au ieşit din gratii de mult timp. Cred cu tărie că părinţii reprezintă cea mai slabă autoritate din viaţa unui adolescent în 2010 şi poate din acest motiv preferăm să le servim motive pentru proşti în ziare, că realitatea […]
[…] Dojo şi găseşte câteva puncte slabe foarte bine ochite. Doar că .. I don’t know, să-i dăm […]
E absurd sa ceri unui proaspat absolvent sa ia bacalaureatul cu zece pe linie. Chiar daca esti extrem de bine pregatit, tot mai poti avea scapari: din graba, din viteza cu care trebuie sa gandesti si sa formulezi raspunsul, din cauza emotiilor, din simplul fapt ca nu poti fi perfect la toate materiile sau ca ai o zi mai proasta. Dar… la naiba!… o nota de trecere poti lua la orice examen.
E tardiv sa cautam cuiva partea lui de vina. Poate ca vina o purtam cu totii. In fond, de ce nu poate fi vinovata si intreaga noastra societate pentru ca nu stie sa-si aprecieze si sa-si foloseasca cum se cuvine propriile valori?
Elevii sunt la fel de buni (sau rai) ca acum cativa ani, numai ca nu mai exista sportul si probele orale care sa creasca media. (Eu si acum mor de ciuda ca am luat 9.50 la sport…) Si ‘pe vremea mea’ erau loaze care nu invatau si nu stiau sa scrie 3 vorbe (dar, culmea, cativa dintre chiulangiii clasei au devenit bursieri la facultate si foarte realizati acum…). Din fericire pentru mine, tot anturajul meu din liceu avea cam aceleasi idei ca mine si ne pasa destul de scoala incat sa trecem la toate materiile (in general cu note mari). Cine are meritul? Toata lumea. Ai mei care uneori chiar exagerau cu cerintele, profesorii care, majoritatea, chiar ne cereau sa invatam… si frica 😀 Si noi am dat spaga la bac (2002, for the record), si noi am primit subiectele la unele materii, dar cat de prost sa fii sa *contezi* pe asta? Cand invatam pentru bac, scopul meu a fost sa stiu macar de-un 8 la fiecare materie… si daca se putea mai mult, era bonus. Si nu a fost greu, pana la urma…
@Alina, chiar discutam cu cineva despre limba engleza acum cativa ani. In anul 3 de facultate am invatat, pentru a 3-a? 4-a? oara “if clauses”, si colegii mei (cu la fel de multi ani de engleza la activ) tot nu le intelegeau… Probabil ultimele cunostinte de engleza utile le-am aflat prin clasa a 9-a, iar de atunci totul a fost o repetitie infinita si infiorator de plictisitoare… spre disperarea profesorilor care nu reuseau sa imi dea note mici, pentru ca si vorbind toata ora, tot stiam sa raspund la intrebari.
*acum cateva zile, nu acum cativa ani 😀
Mai, n-as vrea sa incep si eu cu “pe vremea mea” dar…. pe vremea mea, altfel erau lucrurile 🙂
Eu am dat bacul in 2003, fix in anul in care s-au scos notele la oral – luam numai admis/respins – si nu a fost o tragedie, tot medie mare am avut (in jur de 9.50, 9.60) si nici macar nu am dat la sport ci la materia care imi trebuia mie pentru facultate! Si nu pot spune ca mi-am rupt spatele cu invatatul – totusi bacul e floare la ureche fata de examenele pe care le dai in prima sesiune la facultate! Am trecut de cateva ori prin toata materia, stiam ca se poate copia dar nu m-am bazat pe asta – mi se parea ca a copia cere mult mai multe resurse emotionale si psihice decat a-ti stabili 2-3 ore de invatat pe zi timp de cateva luni!
Dar in schimb, eu sa fiu profesor mi-ar fi si rusine sa deschid gura sa cer mai multi bani in conditiile in care munca mea produce rezultate ca cele de anul asta! Chestia cu profesorii care iau bani prea putini este un mit! Ganditi-va ca un profesor ia 2-300 de euro (minim) pentru jumatate de norma (in jur de 20 de ore pe saptamana)! Daca muncesti pe jumatate, esti platit pe jumatate, nu ai cum sa ai aceleasi pretentii cu unul care munceste 60 de ore pe saptamana! Da, cunosc, argumentul lor e ca “vai cat muncim noi in plus acasa” Daca vrei sa tii pasul cu industria ta, indiferent ce meserie ai, trebuie sa muncesti si acasa!
In general, orice job ai avea, esti platit pe cat meriti (pe cat produci), si nu cu cat ai tu nevoie pentru a-ti acoperi nevoile zilnice…
Hmm mai e o treaba pe care o pierdeti din vedere. Spre exemplu grupul scolar industrial x cu sectie de mate info. Desi cei admisi acolo in cls 9a au 5 pe linie la testele de admitere(care or fi ele). Credeti ca vrunu dintr-aia o sa apuce sa invete combinatorica, algebra liniara sau analiza matematica ceruta la proba obligatorie pt BAC?(da,da ..daca vrei poti and bla bla….hai totusi sa privim lucrurile asa cum sunt) . Bai tati, pe unii nu-i ajuta capu, mediul, incalzirea globala, lungimea penisului sau mai stiu eu ce. Sau, in fine, au o predispozitie foarte mica pentru a-si insusi cunostintele care le sunt cerute pt bac. Dar in schimb ar avea o mare sansa daca ar urma o scoala de meserii in care se studiaza CIVILIZAT. Probabil ar iesi niste faiantari foarte buni.
Ideea e ca procentul de promovabilitate mi se pare normal. Da tati, normal. Nu toata lumea tre sa aiba bacalaureat/studii superioare. Get used to it.
De ce cred ca procentul de promovabilitate este unul corect.
Intradevar s-a copiat si sunt de acord ca daca nu s-ar fi copiat procentul ar fi fost undeva la 40%, chiar mai putin.
Subiectele au fost facute la nesimtire. Au fost mult prea dficile in comparatie cu anii precedenti si cu variantele din 2008/2009.
– La romana am fost fraieriti cu caracterizarea. Vreau sa spun ca am avut comentariile de invatat luate atat de la profesoara cat si dintr-o carte. Nu exista caracterizarea lui Harap Alb, singura caracterizare era a Vitoriei Lipan. Sa zicem totusi ca am fost eu de vina. (invatasem comentariul la basm si astfel am improvizat luand 9.45)
La matematica, la M1, a fost extrem de greu. Am lucrat variantele 2008/2009 aproape integral si vreau sa zic ca a fost printre cele mai grele chestii care puteau pica la fiecare subiect. (9.20)
La fizica a fost la fel de dificil. Nu se pot compara subiectele din acest an cu variantele. In conditiile in care dau admitere la Constructii la mate/fizica si am invatat destul de mult, chiar si subiectele de mecanica mi s-au parut grele.
Deci, in cazul in care s-ar fi dat subiecte normale si nu s-ar fi copiat, promovabilitatea ar fi fost tot pe aici. O generatie ‘de sacrificiu’ care trebuie sa vina. Pana cand invatamantul nu se ridica, sa tot fie.
Orice parinte care striga sus si tare in strada ca nota mica a copilului lui e data pe nedrept ar trebui cind se intoarce acasa sa bea un pahar mare cu apa rece. Si sa vada daca reuseste sa se imbete. E usor sa dai vina pe altii…
Jocul de-a vina- azi Bacalaureatul — Dojo Blog…
Pe mine ma bucura ideea ca astia mai tineri sunt tot mai tampi. Ne va fi cu atat mai usor….
un articol bun, care puncteaza toate problemele.
parintii mei sunt cadre didactice (prof de gimanziu si educatoare) si m-apuca toate alea cand
aud peste tot “numa profesorii sunt de vina”. ok, nu toti sunt ca ai mei care-si dau duhu’ la
catedra, da’ daca vrei musai sa inveti gasesti o cale sa o faci. te duci la alt profesor. nu neaparat
la meditatii, ci la alta scoala, inveti singur, gasesti o cale.
a doua chestie: ma enerveaza de-mi creste tensiunea chestiunea sustinuta de “modoveanca”,
aia cu norma de 18-20 de ore a profesorilor. doamna-domnisoara, atat este norma unui cadru
didactic. o lege la fel cu cea care stabileste ca norma noastra, a astora care nu muncim in
invatamant, este de 40 de ore, si ce-i in plus se plateste suplimentar. cei care sustin ca si ei ar
trebui sa munceasca ca noi ceilalti, daca vor mai mult, habar n-au ce insemna sa fi profesor.
incercati voi sa tineti ore 4-5-6 zilnic cu minim (minimum-minimorum, poate pe la sate sa fie mai
putini) 20 elevi intr-o clasa. sa-i stapanesti pe toti, sa-i cunosti, sa incerci sa-i intelegi, sa incerci
sa rasucesti materia incat sa le bagi in cap tuturor macar un minim de informatii. aveti idee cum
e? cei mai multi dintre voi (aici nu ma bag, ca n-am copii) abia se descurca cu 1-2 copii (cei mai
curajosi cu 3-4). un profesor de la generala in sus relationeaza si trebui sa educe/invete minim
100 elevi saptamanal (3-4-5 clase a 20-25 elevi, faceti voi socoteala). o educatoare are minim
20 copii la grupa (mama are 27 in grupa). spuneti voi, v-ati descurca 40 de ore saptamanal cu
27 de copii de 3-4 (hai, 6-7 ani) in acelasi timp?
eu recunosc, nu m-as descurca. nu m-as descurca nici juma’ de ora. n-as putea face meseria
mamei mele. si consider ca nici nu poate fi platita. cand eram in facultate, intre 15 septembrie si
1 octombrie o mai vizitam pe mama la serviciu. cele 8-10 ore de munca prestate in prezent, nu
ma lasa atat de epuizata cat ma lasa 1 ora petrecuta intr-o clasa de copii de gradinita (si
stateam fix degeaba).
in pana mea, cei mai multi dintre voi ii platesc bonei copilului un salariu mai mare (sau cam tot
p-acolo) decat are o educatoare (hai sa zicem una mai tanara, cu doar 5-10 ani vechime)
pentru a sta cu 1-2 copii. nu 20-30.
cateva ore zilnic (cam tot atatea cat sta la gradinita).
cata scoala are o educatoare peste liceu?
Chiar are asta vreo importanță? Dacă da, câtă școală în plus are Gigi Becali? Dar Bill Gates sau Steve Jobs?
Pai vorbeai de cadre didactice, nu de exemple izolate. Becali si-a facut bani prin bisnita, gates a avut o idee geniala, iar saracul steve jobs a dormit pe podea, prin camerele prietenilor, dupa ce nu si-a mai putut permite sa plateasca taxa de scolarizare. Mult respect pentru ultimii doi, dar dupa cum ziceam, spui de cazuri izolate.
Profesorii intr-adevar sunt prost platiti si iti faci nervi si draci, ca in orice meserie. Totusi, avand in vedere in ce rahat a ajuns invatamantul din ziua de azi, nu numai cel gimnazial si liceal, ci si cel superior, inca suntem fericiti ca mai avem profesori iesiti din facultate pe vremea lui ceausescu.
Fa-ti o idee ce se va alege de scoala romaneasca atunci cand vor veni la catedra absolventi de spiru haret sau bioterra.
Totusi, mi se pare si putin absurd ca tu, cadru didactic, sa ai pretentii, in halul in care este invatamantul.
Propunerea mea ar fi ca profesorii sa fie platiti pe performanta.. ar fi cea mai buna cale. Si testarile sa fie mai frecvente, si mai dure. Nu inteleg de ce, de exemplu, un profesor cu vechime de 10 ani si care preda sictirit trebuie sa aiba un salariu mai mare decat cel care preda de 2 si-si duce elevii pe la olimpiade. Nu stiu daca vechime, sporuri, etc, ar trebui sa conteze mai mult decat performanta.
Si, legat de educatoare, avand in vedere ca NU au studii superioare, unele dintre ele au salarii maricele pentru calificarile lor, ce trec bine de 1000 ron.
nu stiu cata scoala mai face acum o educatoare, dar stiu sigur ca mama, are pe langa liceu si colegiul pedagogic de 3 ani. fix cat e acum facultatea.
ady stai mai nu te enerva ca ne creste tensiunea si e pacat de noi ca suntem tineri :)) Si ai mei parinti sunt profesori, mama inca e, tata a parasit sistemul ca s-a plictisit, asa ca nu imi dau cu parerea chiar ca surdo-mutul la opera… Si eu imi iubesc si imi admir parintii dar asta nu ma impiedica sa privesc lucrurile obiectiv: 20 de ore pe saptamana inseamna jumatate de norma, oricum ai da-o si ai intoarce-o! Daca sunt asa de obositi si terminati dupa 20 de ore pe saptamana nu ar mai putea face meditatii cu 5-6 copii in acelasi timp, corect?
Tu zici ca cei mai multi abia se descurca cu 1-2 copii. Mai, stii cum e? Eu lesin cand vad sange. Iti dai seama ce dezastru ar fi iesit daca as fi incercat sa ma fac chirurg? Asa e si cu profesorul – daca alegi meseria asta inseamna ca ai o chemare, o placere sa lucrezi cu copiii. Nu prea tine faza cu “vai copiii te obosesc mai mult”. Tot ce inseamna munca te oboseste – incearca sa stai cu ochii in calculator 12 ore pe zi sa vezi ca nici asta nu e chiar o plimbare in parc…
Si mai e si chestia cu meditatiile. Atata timp cat nu platesc impozite pe acele meditatii nu au dreptul sa se planga ca au salarii mici. E foarte usor sa tot vrei sa vrei sa vrei, dar cand e vorba de dat sa zici “n-am”
Incearca sa judeci dincolo de respectul pe care il porti parintilor tai si o sa vezi ca sunt niste aspecte de care nu se discuta niciodata, sunt ca un fel de tabu si eu nu inteleg de ce…
eu chiar ma stradui sa judec dincolo de repesctul pe care il port parintilor mei, pentru ca am trecut si eu prin scoala si am avut si alti profesori in arafa de parintii mei. si pentru ca in prezent sunt si eu angajat si incep sa inteleg unele chestii altfel. faptul ca unui om ii place o anumita meserie/profesie, o face cu drag si ar face-o si in conditii mai putin propice nu este o scuza sa fie platit mizerabil.
nu este normal ca un angajat bun, cu vechime (25-30 de ani), care a dat si a luat cu rezultate bune toate examenele pe care i le poate pune in cale o cariera, sa ia adunat cu sporuri, ore suplimentare si alte d-astea 500-600 euro. atat are un profesor cu 30 de ani vechime, cu toate gradele didactice, cu spor de vechime, dirigentie si ore suplimentare. in alte domenii, un absolvent, la prima angajare, in momentul asta-conditii de criza, cere cel ptuin atat, daca nu mai mult.
iar atitudinea “daca nu le convine sa plece in alta parte” va aduce sistemul de invatamant in aceeasi situatie in care este sistemul sanitar. 20 de ani s-au plans medicii ca nu-i normal ca un rezident si ce grade mai sunt in sistemul asta sa aiba o leafa de mizerie. li s-a spus “da nu va conviine plecati in alta parte” si acum au inceput sa plece. si pleaca, si pleaca. nu doar ce-i tineri. in orasele mici nu mai sunt spitale, sau daca mai sunt, aparatura si medicii ramasi….. mai bine te duci la tanti leana sa te traga/faca vraji. in sate nu mai sunt medici deloc si au inceput sa nu mai fie nici farmaciii. in orasele mari, chiar cele mai mari spitalele s-au golit de medici tineri si chiar si aia mai in varsta au inceput sa plece. si tot noi tipam ca n-are cine sa ne ingrijeasca, medicii nu ne raspund la intrebari ca trebuie sa vada urmatorul bolnav si asistentele n-au timp de noi.
va fi la fel. primii vor pleca profesorii de stiinte exacte. matematica, fizica, chimia au acelasi limbaj oriunde in lume. oricum tinerii care ar fi putut fi profesori au inceput sa plece. nu doar in strainatate, ci in afara sistemului: o fosta colega de liceu, a terminat matematica. a fost profa vreo 2-3 ani, acum face altceva, o alta cunostinta, dojo, care ne gazduieste. si cati or fi ca ei.
vor ramane in sistem batranii, care vor iesi la pensie in 2-5-10 ani si loazele. si apoi tot noi vom urla ca n-avem profesori.
cat despre meditatii pentru care nu se platesc impozite, daca ar avea salarii decente, multi n-ar mai da meditatii sau n-ar mai da atat de multe. in plus cine n-a muncit in viata lui la negru, cine n-a ales sa aiba un salariu mai mic in cartea de munca si in mana mai mult., cine n-a castigat macar un leu pentru care nu a platit impozit, acela sa arunce cu pietre.
aaaaaa, si meditatii peste cele 20 de ore norma. cati dintre noi nu lucram peste program pentru un ban in plus, cati nu avem o a doua slujba din acelasi motiv, desi suntem obositi si capiati de la primul job. zici de 12 ore zilnic. norma ta e de 8. restul de 4 sunt suplimentare, nu?
si stiu cum e cu 12 ore in fata calculatorului. asta fac zilnic, 5 zile pe saptamana. stiu ca nu-i o plimbare in parc. dar mi se pare o plimbare in parc pe langa ce face un profesor, si mai ales pe langa ce face o educatoare. eu ma mir cu mama mai vrea nepot de crescut. daca as fi facut meseria ei doar 1 an, n-as mai fi vrut copii, d-apoi dupa 30-35 de ani de meserie, sa mai vreau nepoti.
dojo, iarta-ma, te rog, pentru aceasta digresiune. dar nu m-am putut abtine.
Aproape in toata tara se da spaga, atentii in plic, nebunii, etc. Cred ca cea mai mare problema a fost cea cu subiectele. Pana acum, vreme de vreo 2-3 ani, se dadeau 100 de tipuri de variante din care una pica la examen. Bineinteles ca piosii elevi isi faceau carticele cu toate cele 100 de variante rezolvate, si la examen copiau paginuta respectiva cu varianta.
Cum in acest an, s-au trezit legiuitorii si si-au dat seama ca nu e bine cu variantele, pentru ca se copie in draci, majoritatea elevilor au luat-o in barba. Avand in vedere ce se gaseste prin facultati cat de cat serioase, sa nu vorbesc de spiru, titu maiorescu, si alte lesinaturi cu nume de facultate, la ce ne putem astepta de la niste elevi?
Ady, norma mea e de cat mi-o fac eu: am chef de 3 ore, castig cat pentru 3 ore; am nevoie de bani, pai stau si 3 zile la rand, ca asta e munca de freelancer.
Mie mi se pare destul de normal ca un profesor cu 25 de ani vechime sa nu ia mai mult de 500 de euro. Te-ai uitat la generatiile din ultimii 20 de ani sa vezi cum au iesit? Suntem platit la ce producem nu cu cat vrem, iar adevarul e ca in ultimii 20 de ani profesorii nu au produs nimic valoros (sau foarte putine)
Inafara de cele 20 de ore pe saptamana nu uita ca 3 luni pe an sunt de vacanta (da, sunt 3 luni in total: 2 luni vara si cu ce se mai aduna din timpul anului). Daca ajungi sa calculezi salariul lor pe ora, o sa ajungi sa descoperi ca il au mai mare decat un contabil (calcul real, facut de mine anul trecut, e pe undeva pe blogul meu, ti-as da link dar cred ca intru in spam)
Da, si eu am facut si scoala, si liceu si facultate. Am invatat la prostii si la materii de umplutura de mi-a crapat capul. Din pacate, eu nu pot spune ca scoala m-a facut om, cum spune Dojo. Poate am avut eu “noroc” de profesori mai “naspa”, dar din pacate eu nu pot sa ma gandesc nici macar la unul care sa fi avut o influenta majora si pozitiva asupra vietii mele. In schimb influente negative au fost destule, si mi-a luat ceva timp sa ma eliberez de ele.
ok. tu lucrezi cat ai nevoie.
ok, nu au performanta. bine. tu ai performanta pentru ca tine numai si numai de tine. dar cu cine sa faci azi performanta? cu care elevi. aia mentionati de dojo? de exemplu, tata cand are cate un elev d-asta care chiar munceste si isi da silinta, il mediteaza pentru olimpiade, concursuri, chestii trestii, gratis. nu poti sa faci la clasa la nivel de concursuri, clasa pe mentru nivel mediu spre sus (daca pe majoritatea ii duce capul). a avut intr-o perioada un elev caruia ii platea din buzunarul propriu nu doar cartile suplimentare, gazete, reviste ci si transportul, taxele de inscriere la concursuri, tot.
si apropo de performanta, aia care iau la 500-600 de euro, au inclusiv spor de performanta. adica nu le-au picat elevii pe capete bacul sau tezele nationale, sau ce pana mea se mai da acum pentru intrarea la liceu. asta e suma maxima.
oricum, din punctul meu de vedere situatia e undeva la mijloc.
sper totusi ca nu ma veti contrazice ca nu e doar vina profesorilor ca au picat astia bacul.
eu, de exemplu, daca as fi stat dupa cate m-a “invatat” profu’ meu de fizica din ultimii 3 ani de liceu, picam bacul. dar m-am straduit, am invatat, m-am chinuit, am luat si vreo 2 sedinte (n-au fost mai multe, ca ma chinuisem ceva singura 3 ani) cu profu cu care facusem fizica intr-a IX-a si am luat o nota onorabila.
Ady, stiu problema cu elevii slabi, dar stii care e chestia? E foarte simplu sa pariezi pe calul castigator. Visul oricarui profesor e copilul cuminte, devreme acasa, care invata mult si face eventual si meditatii cu el (profesorul). Asa da, ti-e mai mare dragul sa-l inveti. Dar stii care e problema? 1% din copii sunt asa. Iar cu 1% astia nici nu tre sa iti faci meseria, ca vin ei pregatiti de acasa. Pai no, si mie mi-ar placea sa iau site-ul facut de altul, sa-i mai pun eu 2 butoane si sa zic mama ce site am facut, ce buna sunt :)) Doar ca meseria mea e sa fac site-ul de la 0, iar meseria unui profesor este sa il pregateasca pe ala nepregatit, ca la scoala vii ca sa inveti ceva, nu vii ca esti tu prea destept si te plictisesti acasa.
Nu e 100% vina profesorilor, cu asta sunt de acord. Poate ca am citit eu prea multa literatura fantastica de genul “domnul trandafir” dar parerea mea e ca un profesor pregatit si cu vocatie putea sa le schimbe viata la 180 de grade…
P.S. Dojo, cred ca trebuie sa ne faci mie si lui adi un forum numai al nostru ca vad ca monopolizam discutia 🙂
No problem, discutati in liniste. Poti baga si linkul ala, te scot io din moderare si se publica 🙂
articoulul asta merge la bookmarks.Stii sa ambitionezi,mi s-a facut pielea de gaina cand l-am citit.E cel motivant articol,tine loc de capitole intregi de auto depasire.Multumesc
[…] Dojo şi găseşte câteva puncte slabe foarte bine ochite. Doar că .. I don’t know, să-i dăm […]