Sarmanii tineri saraci

Există un miraj al “banilor pe net”, întreţinut şi de faptul că sunt destui care chiar îi câştigă. Să spunem deci că este un miraj cu mari şanse de realizare, dacă ştii ce faci şi ai suficientă încăpăţânare. Este normal ca mulţi tineri să viseze la zeci şi, de ce nu, chiar sute de euro câştigaţi lunar prin diverse programe de avdertising.

Avem Adsense (pentru cei mai “tradiţionalişti”), avem Text Link Ads, Link Worth, Buy Sell Ads care plătesc destul de bine, odată ce ai un trafic decent. Şi ăsta nu înseamnă neapărat zeci de mii de vizite pe zi. Există în acelaşi timp advertiserii direcţi (pe care îi poţi atrage tu însuţi) şi alte agenţii chiar şi din ţară, care facilitează relaţia cu clientul direct. Oportunităţi de a monetiza un site “destupat” sunt destule şi, chiar dacă criza a mai temperat bugetele, nu a secat de tot izvorul.

Cum mulţi “brokeri” de publicitate online acceptă exclusiv situri pe domeniu şi cu hosting-ul lor, ajungem la marea problemă “dar dincolo era mai ieftin”. E mai bine să ai hosting gratis, pe sfântul ştie ce coclauri, decât să dai 2-3 USD/lună pe un plan OK pentru început, pe un server recunoscut şi cu cPanel, pentru o gestionare mai uşoară. Chiar acum câteva săptămâni aveam un băiat pe Învăţăm.Net ce se plângea că nu poate recupera baza de date de la hostul gratis. Reuşise să dezvolte o micuţă comunitate (câteva sute de oameni şi nişte mii de mesaje postate) şi dorea să treacă la chestii “serioase”, doar că gazda gratis nu permitea mutarea bazei de date (culmea nici contra-cost).

Ca stan păţitul (că m-am distrat de 2 ori cu pierderea întregii comunităţi şi pornit de la zero), i-am replicat că sunt mari şanse de a fi forţat să rămână acolo şi să investească timp şi efort într-un forum fără viitor sau să o ia frumuşel de la zero, de data asta aşa cum trebuie. Foarte probabil va repeta experienţa mea de “restart”, oricum mai bine decât să munceşti în continuare pe un proiect fără viitor.

Nu despre asta doresc să discutăm însă. Este foarte clar că un site pe un domeniu cu un hosting OK are mari şanse de a putea fi bine dezvoltat, cu uptime bun şi posibilitatea de a lucra la optimizare şi trafic. Plus că majoritatea advertiserilor serioşi nu discută cu situri pe blogspot sau subdomenii hostate gratis.

Aşa că sfatul către orice viitor mogul pe internet este “pune mâna pe un domeniu (chiar şi unul ieftin) şi un pachet minimal de găzduire”. Şi vine răspunsul halucinant “dar nu am bani de aşa ceva / nu îmi dau mama şi tata banii ăştia”.

Hai să vedem despre ce sume discutăm:

– domeniu (3-4 USD un .info, 11-13 USD un .com, .net., .org etc.). Dacă aveţi 230 de lei pentru un .ro (atât a plătit acum 3 zile o prietenă), bravo. Dacă nu, chiar şi un .info îşi face treaba (avem exemplu chiar dojoblog-ul). Ştiu că preţurile în România sunt mari, că fiecare a descoperit că are TVA de pus şi măcar un comision de 20-30%, dar nu aveţi de cumpărat doar de la ei. Există destui care înregistrează direct şi pun 1 dolar poate în plus ca şi comision.

– hosting – de preferat cu cPanel. Costurile lunare pot fi de 3-4 USD (un plan micuţ şi numai bun pentru un startup). Chiar şi de 1 dolar.

Discutăm deci per total de aprox. 40-50 USD/an sau minim 16 USD (un .info cu un plan de 1 dolar pe lună). Undeva la 4 USD lunar investiţi pe “afacerea voastră”, ca medie. Poate şi mai puţin, dacă mergeţi pe ceva la “minim”, cât să se poată iniţia proiectul, urmând să se adauge resurse odată cu creşterea traficului.

Deci problema de “sărăcie” se referă la 10-12 lei pe lună (poate mai puţin) necesari tânărului “antreprenor” pentru a pune pe picioare un proiect decent, în care va investi muncă şi inspiraţie, în speranţa unei monetizări nu prea îndepărtate. Şi acum să vedem care e problema asta cu părinţii şi sumele exorbitante la care nu au tinerii acces:

Ce ar spune un părinte?

Unul NORMAL la creier ar dori să ştie clar ce presupune proiectul respectiv. Aş fi absolut “ciugulită” ca mamă să ştiu că puradelul are idei din astea în minte, dar este clar că aş sta ca uliul cu ochiu pe “politica editorială” a sitului. Adicătele nu aş dori să ştiu că progenitura se ţine de pornoşaguri sau warez. Dacă are însă o idee de un site de conţinut interesant, nu neglijează şcoala şi doreşte să muncească şi într-un asemenea domeniu, nu pot decât să îi urez succes. Am cunoscut destui “copii” de 13-16 ani care au început să câştige un dolar aşa, unii acum studiază programare la facultate, alţii deja au câte un business personal pe sectorul ăsta. Bun, nu îs neapărat români, dar tot brânza aia este. Şi au avut şansele astea pentru că au avut părinţi destul de destupaţi la minte încât să le fie alături cu o semnătură pe un cont şi supravegherea necesară, plus sfaturile necesare.

De unde scoţi tu, puşti de liceu, 10-12 lei pe lună pentru situl visurilor tale, şansa ta de a deveni următorul Zuckerberg? (spun puşti de liceu, pentru că majoritatea cam de vârsta asta sunt)

Aici începe “dansul” şi de aici mi se termină firu logic şi încep dracii. O mare parte din puştimea de liceu FUMEAZĂ. Dacă dai 3 dolari pe un pachet de “cuie”, mă scuzi dacă nu leşin de emoţie că nu ai bani de site. Cât mai costă un meniu la McDonalds? Sau o şaormă. O bericică rece, numai bună pentru o zi toridă? Cei 2 litri de Cola de consumat zilnic?

Dacă mama şi tata refuză să investească în viitorul tău online, renunţă la unele mici plăceri ale vieţii şi investeşte TU în tine. Cu 2-3 zile de “abstinenţă” pe lună, ai ocazia de a pune pe picioare un proiect în care crezi şi care poate chiar îţi va aduce un venit sau măcar o experienţă interesantă.

Prin liceu eu ţineam “de bani” pentru Integrame. Era o apariţie lunară de la Maxim (ăstea erau mai decente şi fără atâtea greşeli). Mai aveam Rebus Flacăra bilunar parcă şi era almanahul de integrame din 3 în 3 luni. Care “investiţii” sunau nasol de tot pentru o puştoaică fără buget de cheltuieli, în afară de câţiva lei pentru un corn şi un suc eventual. Normal, făceam “economie” câteva zile şi îmi făceam damblaua cu revistele respective.

Nu poţi închide ochii atunci când arunci bani pe ţigări şi distracţii, pentru a te plânge că nu ai nişte lei pentru un proiect la care visezi.

Sunt de acord că nu toate proiectele vor reuşi. Că nu toţi părinţii sunt destul de deschişi la asemenea idei. Că nu toţi puştii au capacitatea de a reuşi într-un asemenea domeniu. Că sunt destule familii care trăiesc de pe o lună pe alta.

Dar sunt destui tineri care nu au nicio problemă să lase 25 de lei pentru o pizza şi un suc sau să arunce 200 de lei pe lună pe ţigări, dar care se vor plânge că nu sunt dom’le bani pentru o asemenea investiţie.

Voi ce mai investiţi în proiectele voastre? Cum aţi reacţiona dacă “urmaşul” ar cere bani pentru a-şi dezvolta un site?