Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Romanii orisiunde cresc
München – iarna lui 2005
Era prima mea ieşire în Germania. “Soarele” lucra de ceva timp la construirea socialismului (mai exact nişte ‘bloace’ şmechere în buricul târgului) şi, dacă tot era prin zonă, s-a gândit să-mi facă o surpriză de Crăciun, aşa că m-a luat acolo câteva zile. Trecem peste călătoria de 24 de ore în loc de 17, din cauza incompetenţei Atlassib, şi ajungem în Bavaria.
Oraşul este SENZAŢIONAL, am avut pentru prima dată ocazia să văd ce înseamnă ordine şi curăţenie, clădiri excepţional întreţinute, civilizaţie.
Una dintre atracţiile turistice a fost Hard Rock Cafe. Auzisem despre asta, nu ştiam cu ce se mănâncă. Aşa că într-o friguroasă zi de final de decembrie am ajuns şi acolo. După ce am pus mânuţa scurt pe 2 tricouri, am luat loc la masă pentru a degusta ceva. Chelneriţa a venit prompt şi ne-a întrebat ce am dori să testăm. Începem să discutăm între noi, ca orice români patrioţi, în limba noastră ca o comoară, la care fata ne spune că este româncă. Am povestit puţin şi ne-am amuzat apoi că “ete dom’le pe unde dai de români”.
München – anu’ viitor (cred)
Iubirea se jură că nu ştie ce s-a întâmplat cu un Walmart, “că era aici”. Nu ştiu acum sigur dacă V-Markt l-a înlocuit sau a fost vice-versa. Oricum magazin nou pe locul ăl vechi. E dimineaţă tare, abia am ajuns în oraş după un drum din Timişoara pe noapte, că aşa îi place omului meu să circule. Adevărat că e mai puţin aglomerat.
Ne plimbăm printre rafturi şi tot trocerim între noi, după care întâlnim o doamnă de vreo 50-60 de ani. Ne aude vorbind. Da, este româncă şi lucra la magazinul respectiv. Ne-a întrebat una-alta despre ţară şi a ţinut morţiş să ne treacă marfa cu cardul ei de angajat, că are ceva reducere. Ne-am tot fâstâcit noi, că nu prea ne doream să o încurcăm, dar a insistat. I-am mulţumit frumos şi ne-a bucurat întâlnirea.
Akron Ohio – acu’ vreo două săptămâni
Cum pe zbor direct NY-Atlanta nu prea aveam şanse de a prinde locuri, am ales să facem escală în Akron. După ce am stat cu inima cât un micron de teamă că rămânem pe acolo, prindem totuşi ultimele 2 locuri pe avionul spre Atlanta. Tânărul de la boarding se uită la noi şi ne întreabă “where are you from?”. Auzind despre ţara noastră cea minunată, replică “şi eu”. De fapt nu este el din România, fiind născut şi crescut peste ocean, dar părinţii sunt din Făgăraş şi au ţinut morţiş (ca prietenii noştri de aici) să-şi înveţe copiii româneşte.
New York – acum 2 zile
După minunata plimbare prin Manhattan şi vizionarea expoziţiei Bodies, am coborât din Q54 să vin “acasă”. Cum discuţia telefonică avută cu operatorii uneia dintre cele mai importante bănci americane a dat cu virgulă, era clar că tre’ să ajung şi la ghişeu. Am aşteptat să se elibereze un consultant şi m-am dus cuminte la masa lui, cu paşaportul în mână.
“Ah, sunteţi din România. Şi eu” – m-a lămurit tânărul respectiv, care mi-a operat modificările necesare în cont şi mi-a promis că în 7 zile max. primesc un card nou. oricum, dacă mai sunt probleme, ştiu pe cine să bâzâi.
Voi pe unde şi cum aţi dat de români pe alte coclauri?
Pai sa vedem, am fost pana acum doar in Ungaria si in Germania.
In Ungaria eram la Cora si cautam nu stiu ce si am auzit romani vorbind, ne-am salutat oarecum entuziasmati, dar nu am vorbit. Era doar senzatia ca-s romani. 😀
In Germania am fost la rudele mele romane de-acolo si am cunoscut prietenii lor romani, foarte amabili si draguti, dar romani asa, straini nu am vazut, poate n-am socializat destul. Chiar am scris despre cum a fost in Germania anul trecut – si mie mi-a placut curatenia. :>
La unguri e plin de romani, atat cei care locuiesc acolo, cat si “turistii de shopping”. Si noi mai mergem prin Szeged la cate o tura de cumparaturi. Pana si unii vanzatori iti raspund in romaneste 😉
Din tare nu am iesit, decat la unguri, aici aproape si gasesti cu gramada acolo. Dar am dat online de romanii care sunt pe dincolo. Si azi m-am intalnit cu un fost prieten de acum 9 ani care a venit din Portugalia, e roman.
Italia (normal), Anglia (normal), Germania (normal), Austria, Grecia si cam atat…asta fiind si travelmap-ul meu 🙂
In Viena (era plin, oriunde vedeam oameni vorbind si gesticuland stiam ca is romani), in Munchen am dat peste o tanti draguta care ne-a vazut incurcati, incercand sa intelegem ceva dintr-un meniu, si ne-a pus sa notam si un scurt ghid cu mancaruri d’ale lor, sa ne descurcam pe viitor. In Praga erau de asemenea destui, insa nu am interactionat cu ei 🙂
In Spania la un mec de marginea drumului era o vanzatoare pe ecusonul careia scria Sorina. Am intrebat-o (in romaneste) daca e romanca si ne-a confirmat. Oricum Spania e plina de romani.
In Germania eram intr-o delegatie si intrasem intr-un restaurant. La o masa langa mine erau vreo 6 romani care puneau la cale o plecare in SUA. Mi-a fost un pic frica ca nu pareau tocmai gentlemani. Dar asta e, buni, rai, sunt toti ai nostri.
In Brno. Dar sunt aici cu sutele, ar fi ciudat daca nu ai da peste romani.
Am un prieten in Brno. Locuieste acolo de cativa ani.
Eu nu am ieşit, aşa că nu am văzut ţipenie de român în strinătate.
Însă vreau să apreciez scoaterea în faţă şi a celor cinstiţi, a celor care nu fac de râs ţara, de obicei îi vedem doar pe cei care dau în cap, fură. Că de, ăia crează sezaţionalul, aduc trafic sau fac audienţe record.
Suedia…
Am fost noi la un mic fotbal cu niste prieteni ai cunoscutului unde eram in vizita. respectivul s-a accidentat si s-a dus la urgente. si ne-a indicat..mergeti cu x autobuz…stit pana unde? noi..daaa stim!
era 19 deci noapte! ne urcam in autobuz..si mergem..si mergem..si vorbeam intre noi romaneste. si ramasesem noi..si inca o persoana in autobuz. statea in spatele lui si zicea..cand coboara coboram si noi… si ajunge autobuzul la capat( am mers foarte mult) si dupa ce coboram se intoarce la noi si ne zice: “unde vreti sa ajungeti”..in romaneste…am ramas gura casca evident, neintalnin romani in zona pana atunci, si tot el ne-a explicat ca sunt doar 2 familii de romani in oras..etc.
Toamna lui 1999, eram niste cursuri la Bologna, Italia. Dimineata la cursuri si dupa amiaza bantuiam prin imprejurimi. Joi am terminat pe la pranz si ne-am hotarat brusc gasca noastra de 4 sa dam o fuguta la … Milano. Musai sa vedem si noi Domul si porumbeii. Ne-am urcat noi la tren, ne-am plimbat de ni se umflara picioarele si pe la 11.00 noaptea eram inapoi. La marele fix pentru ultimul autobuz, nu prea aratam ok daca ne-ar fi vazut carabinierii. In schimb ne-a auzit un concetatean, cam colorat el si cam imbracat pimpy. De unde suntem, ce facem pe acolo, cat mai stam…am fost fericiti cand ne-a venit statia de coborare.
Romanii orisiunde cresc « Dojo Blog…
Intalniri cu romani pe unde nu te-ai astepta….
Eram in Mexic cu sotia veniti din Canada unde locuim. Bineinteles ca vorbeam intre noi romaneste si ne-a auzit o domnisioara turista: Sinteti romani? Prea tirziu sa zicem nu, oricum domnisoara parea civilizata 🙂 Da sigur. Discutam una,a alta. Inevitabil o intrebam:
Noi: de unde veniti?
Ea: din Spania.
Noi: sint multi romani in Spania?
Ea: da o gramada, e plin de hoti.
🙂
q.e.d.
Cum de aveti voi sansa de a intalni romani normali si eu doar “ciudati ” ??? 🙁
Eu am avut numai experiente nefaste cu romani intalniti peste hotare, atat de nefaste incat acum daca aud pe cineva vb romaneste imi vine sa fug cu 7 picioare ….
No, inca mai sper …..STIU ca sunt si romani educati , cu o viata decenta , onorabila ….din pacate insa tocmai acestia sunt cei care fug de “statutul” de romani si pretind a fi englezi, suedezi , germani…..whatever .
He he..am colindat Europa in lung si in lat si nu a fost tara, tarisoara sau statulet sa nu intalnesc romani. Peste tot..Monte Carlo, Luxembourg, Elvetia, astea mai aproape de noi ca Ungaria sau Austria nu va mai povestesc. suntem peste tot 🙂