Zumba

28
5147
views

În urmă cu câteva zile, pe când bărbaţii ne erau în Pennsylvania cu aia mică, eu şi D. (pe lângă mersul zilnic la şoping) am făcut şi chestii “muiereşti”, adică ne-am dat mari organizatoare de program festiv pentru “gâga”. Cum vine toamna, începe “şcoala” şi mai trebuie cheltuit ceva din surplusul de energie, D. s-a dus să înscrie odrasla din nou la balet.

Cum baletul e la doar “2 blocks” distanţă şi se predă de la Pilates la TKD, trecând prin balet şi aerobic, am căutat ceva de “lucru” şi pentru D.

Şi am dat de Zumba.

Tanti de la recepţie, femeie zâmbitoare şi amabilă, aşa cum îi stă bine unui yankeu în faţa clientului, ne-a spus doar că “people are having fun”. Na, ne-am dat dreac. Cică au fun, dacă e să fac iar mişto de a noastră D. şi de expresia lor. Nu a fost individa în cauză în stare să arunce şi alte detalii, aşa că ne-am mulţumit cu informaţia respectivă şi că putem “testa” o clasă moca. Mişto fază.

Până nu s-au întors iubirile personale, ne-am aruncat şi la Sports Authority, că tot este peste drum, şi ne-am achiziţionat “sports bra”, iar io nişte umblători pentru sală. Deşi pot face şi desculţă, la 5 ani de pauză din dojo mi s-au cam dus “pieile” suplimentare de pe tălpi şi n-aş face beşicuţe în Obamaland. Mai ales că intenţionez să mai calc Manhattan-ul şi de preferat să nu merg în cârje.

Azi a venit D. în trombă de la aeroport şi m-a luat pe sus “hai că mergem”. Na, bună treabă, am tras şi o scurtă fugă până la sală, că tot e la vreo 300 de metri de casă. Numai bine, începea. M-am schimbat repede în umblătorii de sală şi a început balamucul.

Vizionasem anterior nişte clipuri pe “iutub”, că doar îs fată descurcăreaţă, deci ştiam la ce să mă aştept. D. are graţia unei femei normale, aşa că dansurile respective şi datul din gluteus maximus nu au fost o problemă. Şi, deşi se plângea că leşină, a dus tot antrenamentul pe picioare.

Io m-am distrat destul, recunosc, pentru că avea şi altceva decât “şachire”. Am regăsit elemente de aerobic şi chiar puţin de TaeBo, deşi nu asta se doreşte. Tehnic luând antrenamentul la purecat, a fost complet şi complex. S-a făcut o încălzire pe “segmente”, s-au alternat exerciţiile, muzica, deşi nu e ce ascult io în privat, excelent aleasă.

Sala plină de dame, de toate culorile, mărimile şi vârstele. Prietenoase şi zâmbitoare, am intrat deja în vorbă cu una de vreo 50 şi bine de ani, ce se ţinea băţ în tot timpul antrenamentului. O încuraja pe D. că va fi mai uşor, odată ce se reobişnuieşte cu efortul.

Io am arătat ca un robot pe acolo, că n-am nici graţie nici coordonare pentru chestiile astea. Faptul că anii de sport i-am petrecut într-o disciplină rigidă, cu lovituri scurte şi puternice, nu ajută deloc. Băi, deci nu pot da din fund ca Shakira, mama ei de treabă. Şi, dacă stau cu picioarele flexate, îs ca pe cal, în loc să scot dosul la vedere. Apoi pe la noi, dacă îl scoteai, încasai două peste cocoaşă sau te dezechilibra adversarul, aşa că mi-am cam pocit tehnica să zic aşa.

Chiar şi cu mişcările mele de roboţel, m-am distrat la culme şi am transpirat o cisternă de apă. Deci mai mergem, mai ales că şi D. e încântată. Normal, urmează o febră musculară de pomină, dar suntem foste sportive, om supravieţui.

Las cu limbă de moarte, când plec, să se ţină de antrenamente, pentru că are nevoie şi de ceva “me time”, iar asta e o activitate absolut plăcută. Intenţionez şi eu să mă reapuc de sport. Eventual să mă întorc în dojo, că mi-e dor de “armata” de acolo. Motivele medicale ce m-am scos de acolo acum 5 ani nu mai sunt valabile (am dus antrenamentul de azi pe picioare, chiar şi cu o condiţie fizică de curcă beată), plus că nu mai am emisiune când începe antrenamentul, aşa cum s-a întâmplat la vechiul job. Am maşină, 2 “kimonouri”, deci, la rupt de picioare!

PS: voi ce ce sporturi şi mişcări vă mai lăudaţi. La noi este Zumba?

28 COMMENTS

  1. De Zumba n-am auzit. În principiu nu-mi permit să merg la sală sau să fac chestii pe bani, alerg doar dimineața-n parc sau dansez ca nebuna acasă pe tot felul de melodii … dansante. :)) Iar când sunt la școală, sunt mare jucătoare de volei. Și cam atât.

    • E miscare sanatoasa toata. Daca iti place sa alergi, e perfect. Io nu duc mai mult de 300 de metri si ma plictisesc crunt. Nu mai vorbim ca nu mai respir dupa aia 300 de metri 😀

  2. Eu am acasa 3 programe de Zumba(le-am “primit” de cateva zile). E fun, chiar si de unul singur (deocamdata) si scoate untul din mine! Nu stiu daca e de vina caldura de afara sau programul in sine, dar dupa 20 de minute sunt uda leoarca.
    N-as putea zice ca ma supara 😀

    • Si noi am transpirat cam in “termenul” ala. La sala e misto ca e mai multa lume, dar, daca ai loc acasa si placere, de ce nu? Mai ales ca misti multi, transpiri si faci fundul frumos 😀

  3. Zumba e in UK, am incercat cand eram acolo, a fost super si la sfarsit plecam cu energie.

    Acasa nu e, se incearca la diverse programe de aerobica dar cel putin in orasul meu lipseste. Ce avem aici si imi pare pe moment interesant sunt KangooJumps, sper sa ma exprim ok.Sunt niste soiuri de pantofi pe arcuri cu care sari in diverse moduri. Se pare ca is foarte siguri si sanatosi.

    Dar recunosc, Zumba a ramas in sufletelul meu si abia astept sa apara si aici.

    Posibil in Bucuresti sa fie..:)

    • KangooJumps n-am incercat, dar ma gandesc ca is misto de tot. Am facut aerobic si TaeBo, cand am facut pauza de la karate si probabil ma voi duce (in ordinea preferintelor) la karate / tae bo / aerobic. M-as gandi sa fac si niste kick-boxing, ca e mult efort …

  4. Toata miscarea pe care am facut-o la viata mea a fost pe cont propriu. Cand eram micuta de tot (vreo 3-4 ani) o colega de-a mamei avea o fetita pe care o daduse la gimnastica ritmica. Am vrut si eu, ai mei au ras de mine – “asta se face mare, nu mai incape ea prin cerc!” Mai tarziu, pe varul meu l-au dat la tenis parintii, iar am vrut si eu. Ai mei au strambat iar din nas, e scump si n-avem bani si si asa nu esti tu mare sportiva. Aveam colegi & colege in generala si mai tarziu in liceu care practicau diferite sporturi. Si na, imi era si mie pofta. Si mi s-a servit argumentul cum ca sportul e pentru prosti, tu nu esti proasta, tu sa faci bine sa inveti. Well, pity, turns out I’m starting to wonder whether I’m not actually retarded.

    Asa ca… tot ce am mai facut eu miscare a fost pe cont propriu si pe ascuns. Ai mei au aflat doar cand s-au intamplat chestii, de genul spart capul cazand de pe bara de batut covoare (in cel mai stupid mod posibil… ca am vrut sa ma dau mare), rupt bratul unei canapele in timp ce-mi faceam acrobatiile (si asta n-au aflat decat dupa ce am avut musafiri care au dormit pe canapeaua respectiva… pentru ca imediat dupa incident eu am pus mana pe uneltele lu’ tati si am pus bratul la loc… din pacate nu m-am priceput suficient de bine…), luxat glezna dreapta la baschet in timpul orei de religie (bine, ultima parte, cum ca eu chiulisem de la religie n-au mai aflat-o… lor le-am spus ca s-a modificat orarul si ca s-a mutat sportul in ziua aia), os deplasat de la locul lui (mana stanga, tot la baschet, tot in timpul unei ore de la care chiuleam, romana de data asta).

    Nu stiu, m-au crescut cumva cu ideea ca a face sport e ceva rusinos. Asa ca multa vreme m-am ascuns. Si uneori am facut chestii chiar periculoase (de genul catarat pe stanci la pietrele lui Solomon fara echipament pentru ca logic ca eu, copil prost, habar n-aveam ce echipament mi-ar trebui, unde as putea gasi asa ceva si probabil nici bani, mers singura pe munte prin padure) si daca as fi patit ceva… n-ar fi putut sa ma ajute nimeni pentru ca nu spusesem nimanui ce am in creier sa fac. Uneori chiar mi-a fost frica, foarte frica – baaa, as putea sa patesc ceva!!! Dar mi-a fost mereu mai frica de faptul ca o sa rada de mine decat de faptul ca as putea sa mor dintr-o cadere de pe stanci sau dintr-o intalnire cu nenea ursu’ prin padure.

    Am descoperit sala (gratis, prin bunavointa unui coleg 😀 ) acum ceva vreme. A fost pentru prima data in viata cand m-am atins de aparate de sala si la unele sunt niste senzatii super!!! 😯 A trebuit sa traga omul de mine sa plecam, 😆 asa eram de incantata.

    Acum o saptamana si putin am fost la Cluj la Iron Maiden si mi s-a facut rusine cu mine cand i-am vazut pe oamenii aia pe scena. Baaa, brontozaurel lenes, oameni care au de cel putin doua ori varsta ta, mai in varsta decat tata, cu cel putin un copchil mai mare ca tine! Sare Bruce pe scena la 52 de ani de zici ca nu-i adevarat (poza). Eu nu am putut si nici nu cred ca o sa pot vreodata sa sar asa sus. Asta in conditiile in care am considerat mereu ca saritul ar fi una din chestiile la care ma descurc cel mai bine. La un moment dat era Steve in fata mea si topaia de parca avea arcuri in talpi. Si avea tricoul ud tot. Am zis atunci ca ma las de sala, imi pun DVD-urile si ma apuc sa le imit topaielile (stiu, is dusa 😆 ). Am facut-o si pe asta. Doar ca sunt de tot rasul. Drace, cum rezista oamenii o ora si jumatate? Eu dupa 20 de minute is rupta!!!

    • Conditia fizica se construieste in timp 🙂

      Io ma mir ca n-am dat duhul aseara, ca nu am facut sport de atatia ani. Se pare ca mai am in memoria muschilor durerile antrenamentelor, de am rezistat. Dar, dupa 3-4 antrenamente, se intra misto de tot in ritm si, daca te tii, faci 4 ore de antrenament dur si vii usor ca o pasare acasa.

      Acum, ca tot esti mare, poti sa iti gasesti si singura solutii. Recomand cu mare caldura aerobicul, chiar daca e de “gagici”. Ca asa am zis si io, marea karatista, ca e un antrenament de dame. Si au scos alea untul din mine, ca am venit ca teleghidata.

      Pentru cei cu afinitati de arte martiale, Tae Bo e iar o idee misto. Are mai multe tehnici de “lovire”, chiar daca is doar de forma. Si iar, daca ai un instructor bun, te lasa lata pe podea.

      La tras fiare am fost o luna, intr-o vara. Ma cam plictiseste sa numar pana la 10, asa ca nu as merge acolo de voie. POate doar cu partener sau cu un personal trainer, ca altfel ma sui pe pereti de plictis. Oricum nu veau sa fac “masa”, asa ca antrenamentele din dojo si eventual un tae-bo is numai bune sa refac patratelele de pe burta.

      In ceea ce priveste prostia din sport, asta e prostia celor care spun asta, no offense to your parents. Al meu om a facut innot de performanta de cand era kinder pana la faculta. Nu mai face sport de vreo 20 de ani si, chiar daca a mai pus putin pe burtica, arata excelent. Are postura, are muschi, are conditie fizica si o imunitate de zici ca nu e om.

      Si eu m-am “puternicit” in perioada sportului. Am pus niste “fibra”, am prins ceva putere. Eram tot o sclembara de 50 de kile, dar aveam conditie fizica si chiar un corp frumos. plus ca endorfinele alea erau bune la “psihic”, am invatat sa ma concentrez bine pe ce e de facut, sa compartimentez, sa imi urmaresc telurile etc. Chestii ce se dezvolta in 5 ani in care iti depasesti limitele in fiecare zi. Plus o atitudine din aia de genul “mda, pare imposibil de realizat. Hai sa vedem cum rezolvam”.

      Intentionez ca, atunci cand va exista dojo junior, sa fie dus(a) la sport de cand se poate. Sa stie sa innoate de mic(a), sa alerge, sa joace tenis, sa faca si arte martiale, daca asta doreste (stiu unde sa gasesc cei mai buni instructori, deci nu va fi problema). sa faca ce doreste, dar sa miste fundul.:D

      • Cele mai interesante dintre toate mentionate pe aici prin comentarii mi se par KangooJumps si salsa. Imi place la nebunie sa topai si imi place sa dansez (mai corect spus ar fi sa ma misc haotic pe muzica) pe “toace”

        La mine trebuie sa fie distractiv. Din pacate, eu sacrificat mereu eficienta in favoarea distractiei. Spun din pacate pentru ca e frustrant sa nu vad rezultate, ba chiar din contra, sa se aprinda beculete de alarma in ceea ce priveste forma mea fizica.

        Ce am facut la sala au fost in principal exercitii pentru picioare care au fost super-distractive pentru mine pentru ca mi-au placut la nebunie senzatiile pe care le simteam in talpi si in solduri. Si nu prea mult un singur tip de exercitiu. Sunt genul care se plictiseste repede si vrea sa le incerce pe toate. Pentru brate… nu. Doar la un singur aparat si oricum nu pot trage pana la capat. Mda… de-aia. Fac ce merge. Ce nu merge las la o parte.

      • PS – Ce-am facut eu zilele astea cu pusul scaunului in mijlocul camerei si sarit peste el din alergare asa cum sare Bruce e chiar super distractiv. Si saritul de pe birou, saritul incercand sa nimeresc puncte fixe la aterizare 🙂 Cangur trebuia sa ma nasc… 😆

  5. Eu sunt o persoana cu forme rotunjoare de cand ma stiu. Ai mei, ca sa ma mentina in limite normale ale greutatii, m-au incurajat toata copilaria sa fac sport, daca vreau… Da’ n-am prea vrut, ca-mi placea mai mult sa stau intinsa in pat si sa citesc! 🙂

    Totusi, de-a lungul anilor, am atins marea cu degetul – cum se spune, de mai multe ori…

    In clasa I am fost la clasa speciala de inot si, dupa ce mi-am invins frica ingrozitoare de apa (de aia m-au si dat ai mei la clasa de innot), a fost chiar fun si am continuat sa merg la bazin toata viata, cand mi s-a ivit ocazia… In clasele V-VIII am fost la clasa speciala de handbal, adica la toate orele de sport jucam doar handbal, in locul clasicelor exercitii. Mi-a placut enorm. Am cochetat si cu atletismul la clubul de cartier, dar mi-am dat seama ca alergatul continuu nu e punctul meu forte si nu pot face rezistenta nicicum. In vacantele de vara din scoala generala am mers la calarie, pe hipodromul Agronomiei, pe atunci aveau cai (minim sase :P)si se tineau cursuri pentru elevi, a fost super fain!

    In liceu am mers 1 an la antrenamente de parasutism, dar cand a venit vorba sa sarim efectiv, am renuntat. Nu mi-am putut invinge teama… frica de ianltime si cazut in gol e si acum una din marile mele fobii (bungee-jumping n-as putea face nici cu pretul vietii). In schimb sora-mea, la 7 ani dupa mine, a repetat istoria si si-a luat brevetul de parasutista, la 18 ani. 🙂

    In ultimii ani am incercat sala de nenumarate ori, dar lenea m-a facut mereu sa renunt, dupa doua-trei luni… In schimb am descoperit salsa pentru adulti amatori si a fost excelent!!! Distractie, miscare fara mare efort, muzica… Recomand tuturor, exista in Tm cel putin doua cluburi de salsa!

    Urasc, in schimb, alergatul si aerobicul. 🙂

    • Carla, io zic sa salsa e orice dar nu “miscare fara mare efort”. 😀

      Probabil ti-e mai usor acum, dupa ce ai niste experienta. Pe mine m-ar pune pe butuci cred 🙂

      • Dimpotrivă! Dacă nu iei treaba prea în serios și mergi acolo să te simți bine și să te relaxezi, nu să faci performață, e chiar ușor!… Și faci chestia asta pe tocuri, ca să fim bine înțelese! 😀

  6. eu nu faceam deloc sport pana in ianuarie, anul asta. am fost si eu crescuta de ai mei intr-un spirit de uber-protectie si nu prea m-au impins sa fac sport. si de ce sa nu recunosc, si eu fugeam de miscare ca dracu de tamaie.

    bine ca m-am desteptat eu si m-am prins ca nu e ok sa am 24 de ani si sa scartai din toate incheieturile, sa ma doara spatele si sa am piele atarnanda pe brate. m-am dus la aerobic si pot spune ca e cel mai bun lucru pe care l-am facut pentru mine. am tras de mine enorm sa ma tin de cele 3 sedinte pe saptamana, pt ca nu aveam nicio urma de disciplina.

    nu stiu cum de am reusit sa nu ma las, mai ales ca aveam si o gramaaada de tentatii: “hai la bere, da-l incolo de aerobic!”, “hai in weekend la padure, da-o incolo de miscare”. asta nu inseamna ca am devenit pustnica, inseamna doar ca azi, cand ma suna un prieten sa facem ceva, ma intreaba, prudent: “azi e ziua de aerobic?”:D

    am fost si la spinning cateva luni, dar am renuntat cand mi-am luat bicicleta adevarata. acolo am slabit cel mai mult, e super exercitiu pt cei care vor sa slabeasca.

    sala la care merg ofera ore si de tae bo si pilates. am avut si o ora de zumba, dar n-am ajuns eu atunci.

    • Silvia, bine ai venit pe blog. De acum inainte comentariile iti intra direct 😉

      Si pe mine tot incercau sa ma “corupa”, dar aveam cateva zile pe saptamana de antre si nu renuntam pentru orice.

      • thank you!
        apropo de asta cu tentaiile, mi-am dat seama ca m-am mai disciplinat si eu nitel, de cand cu sala. e mare lucru.

  7. nu nu am mers dar la sala la care merg eu au si asa ceva .Suna destul de tentant asa ca de luna viitoare poate ma bag si al zumba.Scuza-ma am scris Bucuresti din obisnuinta,Timisoara vroiam.
    Imi place enorm de mult sa innot,am mers cam trei luni,dar cum pretul abonamentului la bazin e destul de piperat am ramas la sala.

  8. Mie imi plac sporturile, am incercat multe, iar acum practic kick-boxing de peste 7 luni si imi place la nebunie.

  9. Salut…
    Am intrat pe blogul tau de pe google… cautam ceva despre Zumba Timisoara. Deci intrebarea mea este unde mai exact e locul acela la care ai fost… vreau sa merg si eu. Am vazut ca esti timisoreanca.
    O zi faina faina

    • Salut, Bianca si bine ai venit pe blog. Am fost la Zumba in New York, in timpul sederii noastre de anul trecut de acolo. Nu am cautat in Timisoara, deci din pacate nu te pot ajuta. Vezi daca nu e vreo clasa la Banu Sport sau la Sala Olimpia eventual. Ma gandesc ca vor aparea si la noi 🙂

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.