American Museum of Natural History

De câte ori aruncam un ochi pe lista de “NY attractions”, dădeam şi de American Museum of Natural History. Şi, dacă tot îs “telectuală”, m-am luat acum vreo duzină de zile să-l văd şi pe ăsta. Am luat un metrou pâna în colţul de Sud al Central Park, alegând apoi să fac piciorul frumos încă nuş’ câte “blocks” până la atracţie. Trecem peste faptul că e staţie SUB muzeu chiar, dar am spre scuză căldura sinistră (de care mi-e cam dor acum, că tot plouă) ce se simte absolut minunat, dacă eşti sub pământ. Aşa că am tropoţit lejer spre AMNH.

Că tot am trecut pe lângă ctitoria lui Trump, am luat-o puţin în poză. Ăsta e Trump International Hotel and Tower (parcă aşa se cheamă), că mai are 2 colecţii de etaje prin “sat”.

Am mai aruncat şi o privire indiscretă în Park, că tot era în dreapta mea. Aş fi mai făcut o plimbare pe acolo, dar prevedeam că îmi vor cădea pingelele după vizitarea muzeului, plus că era oricum cald de să crăpi. Ca de obice însă, “pajiştile” sunt tunse frumos şi stropite cu apă.

N-am fost în mare sentiment fotografic, aşa că, spre deosebire de alte dăţi, când apăs “butonul” ca disperata, de data asta am pozat câteva clădiri drăguţe şi un loc umbros, lângă Central Park.

Ceea ce nu simţiţi voi este o puternică aromă de pipi de câine. Dacă restul … “resturilor” se adună în pungă, rezultatul lichid al excreţiei patrupede rămâne pentru poster(ior)itate. Şi, la 40 de grade celsius (sau pe aproape), bănuiţi rezultatul.

Şi am ajuns la ze muziăm, străjuit de mihai viteazu călare pe breazu tata Roosy.

Înăuntru puhoi de turişti, majoritatea vorbitori de “americană”, deci se infirmă ipoteza că-s chiar idioţi. Plasaţi frumos la COADĂ, calmi, înaintând pas cu pas. Am plătit 16 washingtoni pentru intrare şi aflu că (tot în cel mai pur stil american), dacă vreau să văd “spoziţiile” mai şmechere tre’ să plătesc  în plus. Mda, ăştia cam aşa fac. Plăteşti o chestie şi, după ce te feliciţi că ai primit “admission”, ţi se susură la ureche că, ale mai tari chestii costă în plus. Yankei.

Cum chestiile în plus presupun să te “register”, am zis, merci de biletul de intrare şi la re pentru restul. Mai stă dracu’ cu ochii pe ceas să nu piardă intrarea. M-am lipit deci de Live Lizards, ceva space shit şi chestii din astea organizatorice.

Orătania asta era în primul “hol”, unde se vindeau biletele. E o secţiune specială pentru răposaţii în cauză, am mai multe poze şi cu ele.  Am trecut apoi la vizionat animale împăiate, mişto prezentate însă.

Ăsta ar fi dinţosul din reclamele Colgate (parcă), mestecând o ramură. Am trecut apoi printr-o sală mare cu exponate referitoare la foştii “chiriaşi” ai continentului, ai căror puţini descendenti stau prin rezervaţii, după care am ajuns într-o sală mare, numai bună să adăpostească a mai mare canoe din lume

Care canoe, raportată la bipezii din sală, arată cam aşa:

Zic, sala s-a făcut pe măsura ei. Pe margine alte “stalactite” în vitrine:

Încercând în disperare să găsesc totuşi o cale în cele 4 nivele, cu harta soarelui răsare în mână (nuş’ ce cartograf au, dar ar trebui împuşcat), am luat deşteapta decizie de a umbla de proastă şi de a nimeri ca orbul Brăila expoziţiile.

Am ajuns deci la expoziţia răposaţilor. Multe informaţii şi “resturi”, numai bune de studiat.

Iar apoi secţiunea pentru “lumea dispărută”, unde am prins “tirexul” în 2 timpi şi mai multe mişcări (că era în sala a treia de dinozauri).

Şi, pentru edificare, o poză cu doi amatori de hamburgeri şi “picioruşul” finuţ al fiarei. Thank God they’re extinct!

Sătulă de atâtea oase, am trecut iar la marile realizări ale taxidermiei moderne – alţi răposaţi, în varianta paie şi piele. Sau blană, dacă vă place mai mult. Sectorul de “African Mammals”, unde puţea discret a ceva şi nu ştiu ce.

Cuget că de la purtătorii de fildeş era putoarea, dar nu bag mâna în foc. Oricum, cald, de parcă mai trăiau orătăniile şi aveau nevoie de micro-climat. Cum majoritatea exponatelor apar în varianta “vie” la Bronx Zoo (văzute deci de 2 ori deja), am făcut şi eu cale spre ieşire. Apoi, ca un om inteligent, în loc să caut staţia de sub muzeu, m-am dus tot pe cele 2 mergătoare înapoi spre zona de Sud a Central Park.

Am aruncat încă un ochi prin parc, aşa de pe margine şi am revenit acasă. Eram deja plecată de 5 ore. Când au trecut, sfântul ştie.

Aşa că, dacă vă “întâmplaţi” prin Marele Măr, recomand şi Muzeul de Istorie Naturală că e simpatic. Puteţi vedea mai multe expoziţii, dacă plătiţi suplimentar, dacă nu, oricum sunt destule chestii la care să căscaţi gura. Dacă aveţi şi urmaşii cu voi, aduceţi-i că le va plăcea. Este “cafe” la fiecare etaj, un gift shop gift ..uit de tot felul de agregate, bani să aveţi la voi, că e de cumpărat.

Toate pozele sunt pe bestworldimages.com.