Physical Address

304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124

Tiganca

După bucuria că i s-a întors nepoata din Obamaland, dojo a bătrână a decis că este momentul să o repună în drepturi şi obligaţii. Şi, cum în cele 6 luni nu s-a delectat cu plimbarea prin piaţă, a trezit “soarele” familiei la 8 jumate, pentru o raită la Grigoraş (analizele de se fac lunar) şi apoi piaţă. La clinică nimic schimbat. Aceeaşi amabilitate şi grijă faţă de client pacient şi un preţ ce reflectă asta, 50 de lei. Cum ultimele experienţe la spitalul “pe bune” s-au lăsat cu 10 înţepături şi nişte “vânătăi” de credeai că s-a dedat a bătrână la heroină, de aproape 2 ani am trecut la “privat” şi scoatem 40 (acum 50 de lei) lunar pe tema asta. Nu ne plângem, ferească ăl de sus.

Am trecut şi spre locul de tortură, la cât sunt de mare iubitoare de piaţă. Pe lângă ţigănimea de acolo, mizeria şi mirosurile, ultima dată doar faptul că geanta era mai lungă şi ciudată pe interior m-a scăpat de o “uşurare” sensibilă (mai ales că aveam banii de rată la mine, că nu aveam încă BCR internet banking). Înţelegeţi deci că nu sunt pasionată de vizite acolo, dar, dacă şeful familiei simţea aşa un dor mare, m-am foarte conformat.

Cumpărăturile au fost rapide şi, culmea, agreabile, doamnele de la castraveţi şi gogoşari fiind drăguţe să împartă cele 10, respectiv 5 kile, în câte 2, pentru a echilibra plasele. Am luat şi o varză murată de la o bătrână ce ne-a urat sănătate şi ne-a zis la revedere de vreo 3 ori. Plăcut surprinsă de amabilitatea doamnelor respective, am lăsat-o pe “comandantă” să mai tragă o raită şi m-am înţepenit spre ieşire, să nu mă plimb cu 16 kile de chestii de nebună.

În dreapta mea 2 dame în trening roşu. Mănâncă. Cu gura deschisă. Lângă ele o fetiţă de 7 ani aprox., dulcică foc. Se uită la mine, zâmbesc. Cuget cât de scârboase sunt cele 2 ţigănci ce molfăie la 2 metri de mine. Sunt curate şi nu deranjează (în afară de pleoscăitul în cauză). Stau şi ele ferite să nu încurce circulaţia. Un bărbat scund şi mustăcios li se adresează în limba lor şi realizez că sunt împreună. Este la masa de lângă mine să ia roşii. Cu 4 lei kilul, de reţinut amănuntul. Foarte politicos şi curat. Are banii în mână, pregătit să plătească marfa.

Vânzătoarea “albă” se uită cu scârbă la el şi tot mormăie că “e marfă la 4 lei. Nu se alege nimic. Eu dau ce vine”. Îi aruncă aproape plasa în mână şi cuget că are atitudinea asta că o fi sătulă de ţigani, deşi cei 4 nu au absolut nicio atitudine care să deranjeze. Bărbatul salută, culmea, şi pleacă.

Apare o bătrână ce alege 2 roşii din cele 4-5 câte va lua la final.

Se dezlănţuie iadul.

Precupeaţa sare de fund în sus, de parcă s-a aşezat pe lavă incandescentă: “Nu alegeţi nimic. Eu aleg marfa. Vreţi să alegeţi, duceţi-vă la 5 sau la 7 lei”.

Bătrâna e siderată de şocul tonului şi al vorbelor. Ezită. Sper sincer că îi va pune roşiile pe tarabă şi va face stânga împrejur. Mă gândesc instant la cât de amabili sunt vânzătorii de unde venim noi şi mai ales îmi imaginez cum îi băga D. a noastră din NY roşiile pe fund în sus, până făcea bulion.

Din păcate bătrâna nu are gânduri din astea vitejeşti. Ia umilită plasa în mână, în timp ce isterica urlă “daţi-mi banii”, de parcă ar avea chef să fugă fără să plătească marfa. Nu e deci rasistă, e doar tâmpită. În toate aceste minute, continuă să urle aproape placa aia cu marfa de 4 lei pe care nu ai voie să o alegi.

Culmea este că roşiile ei sunt 99% la sută excelente, deci nici cu alesul nu ar rămâne cu buza umflată. Din păcate cumpărătorii nu sunt educaţi să nu accepte un asemenea abuz. La câţiva metri mai încolo, în regulamentul pieţei, scrie că ai dreptul să alegi marfa, dar oamenii nu îşi cunosc dreptul şi nici nu înţeleg că, dacă nu îţi convine ceva, NU TE OBLIGĂ NIMENI SĂ PLĂTEŞTI.

Dacă bătrâna sau ţiganul i-ar fi lăsat roşiile pe masă, poate ar fi zis că sunt nebuni. Dacă în fiecare zi însă 10, 20, 100 de cumpărători ar refuza să fie abuzaţi pe banii lor şi ar rămâne inteligenta cu marfa în braţe, poate ar înţelege că doar un preţ mai mic nu înseamnă nimic, atât timp cât îţi tratezi clienţii ca pe nişte cerşetori ordinari.

Am regăsit-o pe dojo a bătrână şi ne-am cărat plasele şi fundurile la Kaufland. Unde am găsit castraveţi la acelaşi preţ ca în piaţă. Oricum, ţinând cont că vânzătoarea de acolo a fost o doamnă, nu am regretat că i-am adăugat ceva bani în portofel, femeia s-a purtat absolut “occidental”. Am făcut ultimele cumpărături şi am plătit la casă. Aceeaşi amabilitate cu care am început să mă obişnuiesc la ei, cu rest exact şi bună ziua.

Daca ți se pare interesant, un share ajută mereu. Mulțumesc.
dojo
dojo

Fost om de radio, transformata in karatista si apoi web designer. Am o firmă de online marketing si mi-am redeschis un webmaster forum.

Articles: 1761

Pe aceași temă

26 Comments

  1. Ei uite, vezi! Şi tocmai oamenii ăştia îţi explică cât de greu este traiul în România şi cum nu se mai poate aşa.
    Prea multe Românii într-una singură, deja este înghesuială şi nu se mai poate respira de la aerul ăsta greu.

  2. Mda, eu is nebuna. Ca am facut-o pe aia cu lasat balta toate cumparaturile daca nu mi-a convenit atitudinea cui vindea. Is nebuna, pentru ca altii nu fac asta. Ca nu ii coafeaza sa stea o zi sau doua nemancati ca n-au gasit vanzatori amabili din prima si n-au timp si chef sa caute prin alte parti.

  3. Am să-i dau articolul ăsta don’şoarei prietene, poate-poate o pricepe că nu-s nebun dacă fac scandal pentru 5 bani lipsă la rest (sau când ăia câţiva bani se transformă-n caramele, bomboane, gume). 🙂

  4. Mi se pare normal. E vina consumatorilor pana la urma… Consumatorii educa piata in a-si face reclama/vanzarea cat mai placuta intocmai pentru a castiga clienti… dar daca clientii sunt prosti si lasa capul in jos la orice comportament sau la orice pret si cumpara, atunci si vanzatorii isi intretin comportamentul mizerabil si preturile mari. E simplu: cauza si efect. Piata dintodeauna va reactiona la feedback-ul clientilor.

    • Sa stii ca iti dau dreptate. Daca tot mai multi i-ar pune la punct si ar ramane cu marfa sa li se strice, poate ar baga ceva la cap. Din pacate insa suntem obisnuiti sa plecam capul. Io sunt un asemenea exemplu de prost, care nu e in stare sa faca mutre cand ar trebui. Poate ma educ si eu in acest sens 😀

  5. Ooo, draga Dojo, cum stii tu sa pui degetul exact pe rana…Nu-mi fac reclama, dar te rog frumos , cand poti, citeste articolul meu de azi, nu sunt capabila sa mai povestesc inca o data. Oare ce putem face sa schimbam ceva ?

  7. Hm! Eu m-am întors de la câte-o tarabă ori de câte ori am auzit placa asta cu “nu alegeţi”. Dar bine că ştiu de regulament că pe viitor le-o vâr pe-asta:D

    • Scria prin piete pe cate o tabla din aia de anunturi ca tre’ sa te lase sa alegi marfa. Uita-te cu atentie. Daca nu, stanga imprejur, ca nu te obliga nimeni sa mananci rahatul lor.

  11. Chiar daca romanii nostri isi stiu drepturile cred ca sunt prea obositi de ceea ce se intampla ca sa mai reactioneze. Mai ales cei in varsta. totusi cred ca vanzatoarea aia aiurita era oarecum o exceptie. Cel mputin aici in Brasov nu am vazut asemenea tratamente.

  13. Dojo, daca te intereseaza, vezi si urmarea la articolul de ieri.In plus am fost informata de firma in cauza, o firma din Brasov (deocamdata atat !) ca, daca renunt la contract, dupa ce nu am primit absolut nimic de la ei si relatia noastra a durat 3(trei zile), din 80 de euro voi primi inapoi vreo 12 !
    Astea sunt afacerile din Romania !!!

  14. la Kaufland. Unde am găsit castraveţi la acelaşi preţ ca în piaţă

    Numai că la Kaufland plătești și TVA (și alte taxe & impozite), pe când la piață…

  15. Şi eu am luat castraveţi de la Kaufland cu 1,79, iar la piaţă erau 2 lei. În plus, la piaţă erau mai măricei şi nici nu aveai din ce să alegi. Din păcate lucrurile nu stau la fel şi la roşii, vreo 6,99 lei, cu gust de cauciuc, la supermarket şi 5 lei la piaţă, în condiţiile în care acum câteva luni, înainte de inundaţii, costau 3 lei la piaţă, de zici că toată lumea aduce acum roşiile care au supravieţuit de la Brăila.

  18. Am patit la fel prima data, cand am fost in Berlin sa cumpar rosii de la piata. Era patru euroi kilu de rosii. Scump, scump, dar unele rosii aratam chiar bine. Asa ca am luat o plasa si am inceput sa aleg rosia asta, rosia cealalta…

    “HAAAALT” a urlat nemtoaica si mi-a spus sa las plasa jos si sa nu ma mai ating de rosile ei pretioase. N-am mai avut ocazia sa-i intorc eu spatele, ca deja in daduse ea sutul spre a iesi afara.

    Si nemtii niste jegosi…

  19. cum spune Doro, nici in Germania nu ai voie sa alegi.
    ce nu spune (sau nu stia) Doro: chestia e ca nu ai voie sa atingi marfa cu mana !
    ii spul la vanzatoare (care are manusi de plastic de unica folosinta) exact care rosie (sau ce vrei tu) si aia ti le pune in punga.

    nu e rautate, e o chestie de igiena.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.