Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Hai cu creditu’!
Că tot se ţin dezbateri serioase la arhi, hai să mai discutăm despre credite şi din perspectivă personală. Pentru ce ne-am luat sau lua credit, dacă am face asta etc.
Înainte de tradiţionalul deja vot de duminică, să-mi expun şi eu experienţa şi părerea. Am luat până acum personal 2 credite. Acum 6 ani am cumpărat un laptop de la Metro, cu credit pe 3 ani. Pe vremea aia nu am avut mia de euro să-l iau cu banii jos, compul desktop scârţâia tot mai mult, plus că începeam să am nevoie de ceva cât de cât OK pentru web design. Aveam şi eu 2-3 clienţi şi mă împiedicam deja de problemele tehnice ale agregatului. Plus că ador laptop-urile şi mi-a plăcut ideea de a avea aşa ceva.
Jucăria respectivă a ţinut până prin martie anul ăsta, acum l-a preluat tată-miu. Dă deja rateuri, dar 5 ani cel puţin a funcţionat absolut OK. Şi-a plătit preţul, dobânda de credit, lucrările prin apartament, constituirea firmei, avansul la maşină şi încă 2 ani de rate. Deci nu a fost chiar un credit prost luat. Mi-a ajutat mobilitatea şi faptul că pe vremea aia era “cap de serie”. L-am schimbat anul ăsta cu “tractorul”, cu care e mai mare bucuria să lucrezi. Din fericire acum nu mai am nevoie de credite pentru 1000 de euro, deci am făcut ceva bine.
Al doilea şi ULTIMUL credit este pentru maşină. Luată acum doi ani jumate, pe când prietenul tăxiceanu ardea puternic buzunarele cu prima înmatriculare. Cu toată împotrivirea “soarelui”, om anti-credit până în cea mai îndepărtată celulă din corp, am semnat contracul de leasing pe 4 ani. Am dat 3000 de euro avansul şi prima înmatriculare m-a costat doar 140 de euro. Nu e exagerat de comod să scoţi 300 de euro timp de 48 de luni (leasing plus Casco), dar aş minţi dacă aş spune că am regrete. Dojomobilul este clar cea mai frumoasă maşină din lume, este a mea (din moment ce-s la zi cu ratele, consider că o deţin) şi de 2 ani şi jumătate chiar mi-a făcut viaţa mai frumoasă.
De ce spun că este ultimul credit? Pentru că nu cred că mai am nevoie de ceva atât de “mare”. Moştenesc apartamentul alor mei, deci nu am treabă cu vreun credit ipotecar, maşina are sub 20.000 de km şi e bine întreţinută de eu, deci mă va ţine mult şi bine, pentru restul de mizilicuri nu merită să intru la obligaţii. Nu am LCD în casă, avem un televizor “normal” în sufragerie, că eu am comp pentru vizionare, am un prăpădit de mobil cu “taci” de m-a costat 200 de lei acum 2 ani, pentru care abonamentul lunar este de 15 lei. Singurele daravele mai “cul” sunt cele 2 laptopuri (“tractorul” şi “ăla micu” – Dell Inspiron Mini), aparatul foto şi un camcorder prins la reduceri la B&H. În total am dat cam 1200 de dolari, deh preţuri americane.
Nu facem paradă de Sărbători, deci nici nu vor fi cheltuieli uriaşe. Nu am făcut credit când stăteam chiar nasol cu banii, acum ar trebui să fim idioţi să facem asta. Plus că e momentul să învăţăm cu toţii un sport nou şi frumos: economisirea.
[poll id=”11″]
Precizare: de data aceasta se pot vota până la 5 variante. Avem şi varianta “nu merită să faci pentru nimic”. Dacă o alegeţi, normal, nu mai alegeţi alta de sus. Haideţi la vot 🙂
Eu am votat mai multe chestii dar in principiu sunt de acord cu creditele doar daca te ajuta sa castigi mai multi bani sau ca sa educi. Acuma credit pentru spiru nu cred ca ew cazul sa faci, dar un master la universitate de renume din strainatate merita oricand. In rest casa si masina , pentru ca trebuie sa ai un pat si-o masa iar in lipsa de transport in comun , fara masina e f greu ca sa te descurci.
[…] This post was mentioned on Twitter by Cetin Ametcea ✔, Marius Sescu. Marius Sescu said: Hai cu creditu’! https://ff.im/-sVx14 […]
luasem si eu un credit sa`mi iau masina..nu erau multi bani da tot era ceva..
vazand cam cati bani trebea sa dau inapoi am zis sa strang un pic cureaua si dupa 11 luni i`am dat pe toti inapoi
dupa cele 11 luni am dat inapoi suma+inca 25%, ceea ce mi se pare enorm
sfatul meu, nu imprumutati bani din banca pentru tot felul de prosttii, care isi vor pierde din valoare in secunda 2..investeste cu cap
Am inceput cu un mic credit de nevoi personale, pentru a-mi lua o masina second-hand. Avea o dobanda enorma, asa ca m-a usturat la buzunar de nu m-am vazut. In veci nu mai iau asemenea credit.
Am continuat cu un leasing la o masinuta noua, bine ales, o dobanda infima (fata de alte banci). Dupa 4 ani, la finalizarea leasingului, masina valoreaza mai putin de jumatate si nu-mi mai e de folos, avand doi copii si o multime de bagaje mereu, dupa mine…
Acum sunt sclava unui credit ipotecar, pe care nu cred ca voi trai sa apuc sa-l platesc. Speranta de viata e mai mica. Alta sansa n-as fi avut sa pot asigura un acoperis copiilor mei, iar o chirie m-ar fi costat mai mult ca si rata bancara.
Sunt situatii cand, daca parintii nu te pot ajuta cu nimic, n-ai o matusa Tamara si nici un job atat de bine platit incat sa-ti permita economii substantiale, un credit te ajuta sa te folosesti acum de ceva ce ai putea cumpara cash abia peste ani si ani.
It’s a win-win situation: eu castig confortul de a detine acel obiect, banca isi castiga dobanda… Nu ma deranjeaza, atata vreme cat e o dobanda decanta.
Pentru casă. Primul şi – sper eu – ultimul meu credit.
Sincer, nu pot sa zic ca nu merita sa faci credit… sunt unele lucruri pe care nu ti le permiti cum ar fi casa, trebuie sa pui bani deoparte mult timp. Mai sunt unele lucruri care necesita bani pe moment si anume studiile. Cand vrei sa incepi o afacere iarasi e nevoie de bani.
Eu sper totusi sa nu apelez la credit, desi nu cred ca exista om care sa nu fi facut.
Salut,
Daca va uitati la economia nord americana, mai infloritoare chiar acu din groapa de …. in care este decit economia Romana veti intelege de ce creditul e esential. Totul se ia pe credit, deci exsta o concurenta la dat credite ceea ce e bine pentru consumator. Dobinda pentru casa mea e cam 2.5%. Totul se cumpara pe carti de credit care iti dau puncte. Intr-un an am adunat destul pentru un bilet de avion Montreal-Tokyo. Creditul e esential in capitalism. Bancile dau credite la firme care investesc si se dezvolta. Plus ca salariile trebuie sa creasca daca lumea pune umaru cum trebuie. Salariul meu sa triplat in 10 ani. Asa ca daca la inceput trebuia sa muncesc 1 ora sa platesc 10 dolari de credit acu muncesc numa 20 de minute. Deci un imprumut de 10000 acu 10 ani e numa 3333 acu cind trebuie sal platesc. Ok cu dobinda 6000 max. (nu sint economist, but u get the idea 🙂 Cunosc romani emigrati care nu ating creditu. Si traiesc in State ca in Romania…hmmmm…does not compute for me…
ehei, creeditul l-am facut pt tv (un mic LCD de 19, nu este mare dar diferenta intre un tv normal si ala era de 1 mil) si pt laptop. in rest, pentru casa si pt copil as face credit. pt casa se intelege de ce, iar pt copil, orice parinte (normal) face tot posibilul sa ii fie bine copilului. bine, pana ajung eu sa fac credit pentru buburuza (un an si tri luni) poate castig la loto 🙂
Eu sunt anti credite de orice fel de cand am vazut ce se intampla in ultimul timp prin lume! Dar acum 5-6 ani nu gandeam asa. Pe vremea aia eu si iubi ne doream casa noastra si tot ne gandeam cum s-o obtinem… Am umblat prin banci dar problema era ca deh, eram famiglie de patroni si “liber profesionisti” si drept urmare nici o banca nu a considerat ca suntem potriviti pentru un credit imobiliar. Acum nu-mi vine sa cred ce imens noroc am avut atunci, ca ne-au refuzat bancile. Am strans cureaua la maxim, am adunat niste bani si am luat un apartament micut si darapanat. L-am renovat incet incet, cu resurse minime si dormind pe o saltea gonflabila pentru ca bani de altceva nu mai aveam… Acum arata de vis, e intr-adevar casa noastra, e 100% al nostru si noi ne inchinam cu ambele maini ca nu ne-am bagat la vreo minune de credit pe 30 de ani pentru un apartament de figuri care acum ar fi valorat la jumatate.
Creditul (imobiliar cel putin) e esential atunci cand tu stii ca toata viata nu vei face altceva decat job de la 9 la 5 si familie/prieteni/copii restul timpului. Dar daca vrei sa calatoresti, vrei o afacere etc. e important sa nu te legi singur de picioare…
Moldo, pai nu mai esti in Mallorca? Sau ati inchiriat apartamentul?
Ha…eu am uitat de dobanzile monstru din Ro., pentru a aici cumpar ‘in rate’ numai daca au oferta pentru cel putin 24 de luni “same as cash”. Adica daca platesti in 24/48 de luni (in functie de oferta) nu se pune dobanda.
Iar dobanda mea la casa e 5.65% iar la masina e 3.9% si fara penalizari daca platesti mai mult in fiecare luna, sau daca achiti valoarea inainte de termen. Asta ca o mica comparatie.
ooops 5,65% si 3,9% cu virgula, nu cu punct
Acu cica suntem in vacanta! Asta e amuzant, oamenii normali merg in mallorca pentru vacanta, noi doar muncim acolo :)) ca doar vacanta tot in romania ne-o facem
Apartamentul nu l-am inchiriat, ca valoarea chiriilor e mica in piatra neamt si mai multa ar fi fost uzura apartamentului decat ce am fi incasat din chirie…dar na, asta e dezavantajul unui orasel de “provincie” 🙂
Și eu am votat pentru mai multe variante, și anume:
Pentru a începe o afacere, Pentru studiile copilului sau facultate pentru mine, Pentru maşină. Dacă doreşti una noua şi nu ţi-o permiţi și Pentru un concediu reușit.
Menționez că acolo la ”pentru a începe o afacere” trebuie să ai cap să faci afacerea aia, nu te trezești tu peste noapte că vrei să fii patron și gata, iau credit, că n-am eu bani. Asta pentru că ajungi de multe ori în incapacitate de plată și banca îți ia casa, mașina etc.
Nu-mi permit acum să iau credit, că n-am cu ce să-l susțin, nu lucrez deocamdată și n-o să o pun pe mama la plată, are ea destule la banca ei. Numai că peste doi ani chiar vreau să merg în Noua Zeelandă într-un eXchange și dacă n-o să am suficienți bani, completez cu un credit și plătesc înapoi cu banii de la job. Uneori, pentru o dorință foarte puternică sau pentru ceva ce visezi cu adevărat, merită.
M-am multumit doar sa aleg ultima varianta.
Pana la urma fiecare e liber sa faca ce vrea. Poti strange cureaua sau poti plati dublu.
Cred ca scrisesem si la arhi : pana la urma, discutia se reduce la ce vei face cu banii aia. Optiunea 1 : Iti iei ceva necesar, care pana la urma iti poate aduce profit (fie ca e vorba de bani, fie ca e vorba de o economie de timp si nervi), ceva pe care l-ai putea lua si cu banii jos dar ai nevoie la un anume moment dat de el. Optiunea 2 : Iti iei ceva mai putin util pe care nu ti l-ai putea permite niciodata in alte conditii…caz in care, expect to pay 2-3 times the price.
Pentru oricare ai opta, in cazul in care faci un credit, trebuie sa stii ca imprumutul il vei restitui dublu. Se pare ca multi nu inteleg acest “mic” aspect.
Nu-i inteleg pe cei care fac un credit de nevoi personale pentru o masina de 10.000 euro, platesc inapoi 20.000, iar la final masina lor nu valoreaza mai mult de 5000 euro. Mare afacere au mai facut…
Da, frumos sport, o sa-l incerc si eu peste 30 de ani, cand termin cu ratele la apartament.
„Am strans cureaua la maxim, am adunat niste bani si am luat un apartament micut si darapanat.” – asta poate doar în Maximia! Din păcate, creditele au făcut mai mult rău decât bine. La fel ca şi bula imobiliară care a umplut România de milionari în euro fără contract de vânzare. Am zis că a făcut rău, nu că sunt băncile de vină. De vină e ăla care se culcă mestecând un coltuc de pâine şi se trezeşte dimineaţa zmeu pe banii altora. Băncile au pariat că vor câştiga mai mult decât vor pierde, oamenii îşi plătesc ratele cuminţi. Toată lumea e fericită.
Parintii mei nu au avut nicodata rate la banci. Si-au luat apartament apoi casa apoi aia,cealalta. Se poate sau cel putin se putea si fara banci,cu banca mai multa paguba iti faci.
am votat si eu, de ieri, pt casa, studii si afacere.
dar as avea un comentariu: am credit doar pt casa. pt mobilat/utilat am avut cash, de la ai mei. daca n-as fi avut probabil as fi facut un credit.
nu-s de acord cu creditele de amorul artei: un frigider mai nou/mare/fitos, desi ala vechi merge la perfectie, un iphone nus’ de care sau mai stiu eu ce dracii. (am un telefon de 300 lei, luat asta vara, dupa ce ala vechi devenise aproape inutilizabil; un pic mai smecher ca sa pot asculta muzica. 45 de minute in metrou te cam plictisesti; nici nu mai pot citi, ca schimb de 2 ori magistralele) daca n-as fi avut banii astia as fi carat mobila veche, atat de dormitor, cat si bucatarie (adusa de acasa, in apartamentul inchiriat nemobilat din care m-am mutat, mobila de 25-30 de ani), as fi cumparat o canapeluta ieftinuta si as fi tinut cartile in cutii si, avand in vedere cum s-a intamplat, as fi reparat frigiderul in loc sa cumpar unul nou sau as fi luat cel mai mic si mai ieftin frigider (desi reparatia m-ar fi costat aproape cat frigiderul nou). cand am cumparat apartamentul mobila de bucatarie si electrocasnicele au ramas. am inlocuit doar frigiderul. n-am avut chef si nici n-o sa am cel putin cativa ani sa cumpar unele noi, doar asa, ca sa fie noi. astea-s bune, relativ noi (cativa ani, nu-s de pe vremea bunicii), functionale, de ce as face un credit (la momentul asta, daca mai vreau ceva, tebuie credit) doar asa, ca vreau eu chestii noi.
dar daca n-ar fi fost deloc atunci da, as mai fi facut un credit. nu prea poti sa traiesti fara frigider si aragaz, iar fara masina de spalat eu sunt moarta. am probleme mult prea grave cu spatele ca sa spal la mana toate cele.
din ce s-a pus mai sus, parerea ea seamana cel mai mult cu a lui krossfire.
cat despre rata la casa…. rata e chiar putin mai mica decat chiria pt o locuinta similara (ap. 2 camere), in aceeasi zona si doar cu putin mai mare decat chira pt o garsoniera intr-un cartier in care sa nu-mi fie frica sa ma intorc noapte acasa (pt bucuresteni, am locuit in rahova 3 ani si in berceni 5 si nu mi-a fost frica sa ma intorc noaptea singura acasa pt ca niciodata nu mi s-a intamplat nimic rau). sa dau, pe cea mai rezonabila chirie 3/4 din cat e rata si sa risc sa fiu data afara din casa oricand (ca sa nu mai zic ca-s o tipa singura si traim in romania, stiti voi la ce ma refer….), am ales sa mai pun un pic si sa stiu ca e casa mea si cat timp imi platesc rata, banca nu ma deranjeaza nici macar cu un telefon. de locuit undeva tot ar trebui sa locuiesc, doar n-o sa stau sub pod. si sa nu-mi ziceti de impartit cu prietenii, ca asa am locuit ultimii 10 ani (s-a spart gasca, casatorii, dorinte de copii, etc).
fiecare are socotelile lui.
Cei care au votat “Pentru casa” fac o mare greseala.
In primul rand li s-a inoculat ideea ca o casa se cumpara doar cu credit si asta este cea mai mare pacaleala.
O casa se cumpara cu bani stransi prin munca, nu cu banii luati comod de la banca.
Preturile caselor au luat-o razna pentru ca oamenii nu au stat putin sa gandeasca.
Daca gandeau atunci nu erau acum robi.
Creditele sunt doar pentru cei care fac afaceri si au un plan care le va aduce profit.
Ceilalti oameni, muncitori, trebuie sa adune ban cu ban si sa cumpere cash.
De fapt muncitorii nu au avut bun simt si nu si-au cunoscut lungul nasului atunci cand s-au repezit la credite.
Un om de afaceri are o strategie, isi asuma niste riscuri pe cand un om de rand depinde de angajator si de situatia economica.
Afaceristii acceseaza credite pe termen scurt, niciodata nu se incurca pe zeci de ani.