Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Ziua morţilor tâlhăriţi
Azi e 1 noiembrie, ziua în care, cu mic cu mare, ne luăm de mână pentru a face o vizită celor ce nu mai sunt printre noi. Unii s-au dus de 2-3 zile pe la cimitir pentru a face ultimele pregătiri pentru sărbătoare. Au plantat flori, au curaţat cavoul, au legat coroane frumoase. Chestii organizatorice, pentru ca astăzi să putem merge la mormintele respective să aprindem o candelă şi să admirăm rezultatele muncii depuse.
Şi să facem inventarul, pentru că trăim în ţara în care trăim. Ieri de pe la 10 şi ceva am făcut muncă de organizare pe mormânt. Am plantat nişte “grămezi” frumoase de flori, cumpărate pe nuanţa florilor din coroană, apoi am pus 2 buchete în borcan, din nou alese la nuanţă, că doar tata Gheorghe are designer. Am lăsat ieri vreo 50 şi ceva de lei pe toată distracţia, dar măcar am “amenajat” mormântul încât să arate bine şi să fie gata pentru vizite.
Astăzi, mergând să aprindem o candelă, am descoperit fără prea multă surprindere, că ne-au furat coroniţa de pe cruce. De ce spun fără surprindere? Pentru că acum 2 ani ne-au “de-plantat” florile de pe mormânt şi acum câteva luni vecinii de deasupra dovedeau că, indiferent de culoare, sunt nişte ţigani. Plus că ieri, la 4-5 morminte distanţă de al nostru, un cuplu de început de vârsta a treia, descoperau cu “încântare” că li s-au săltat florile. Aşa că azi am venit pregătită sufleteşte …
Nu au fost alte daune, doar coroniţa respectivă, chiar frumoasă, care acum este fie pe vreun mormânt de prin cimitir (nu am văzut-o pe la vecinii din zonă), fie a fost revândută. La toate intrările din cimitir e plin de tot felul de indivizi, mai coloraţi sau nu. Este probabil şi vina noastră, că le cumpărăm marfa. Mă gândesc. Poate că, dacă bişniţarii ăştia nu ar mai avea clienţi, s-ar lăsa de “sport”. Poate că, dacă ne-am face cumpărăturile doar din magazine serioase, i-am descuraja. Poate că, dacă nu ne-am mai bucura de “ocazii”, ciorditorii de diverse, de la flori la biciclete sau “electricale”, ar rămâne fără o sursă de câştig. Poate că, dacă ne-am educa urmaşii CĂ NU E OK să rupi flori, oricât de mult îţi plac, am avea şi noi flori frumoase pe stradă cu am văzut “dincolo”.
În NYC te paşte o amendă de câteva sute de dolari şi dacă ai rupt o floare dintr-un tei. Poate de asta fiecare om îşi face micuţul spaţiu verde din faţa casei ca pe un mic paradis. Fiecare cum se pricepe. Cu un pitic de grădină, nişte flori, poate o fântâniţă. Kitsch sau nu, spaţiul verde este folosit la maxim, gazonul tăiat şi micuţa grădină plină de flori. Este şi adevărat că, deşi m-am plimbat pe străzi, nu am găsit niciunde bişniţari cu 2 buchete de flori. Există florărie sau sector special pentru asta în Home Depot sau magazine similare. Pe stradă există tarabe cu genţi “Gucci” şi “Prada” pentru proastele care au impresia că o asemenea geantă costă doar 15 dolari, dar nu poţi găsi flori de la tot felul de nespălaţi.
Încă nu îmi pot imagina ce fel de oameni pot să facă asta. Nu sunt religioasă, deci fazele cu doamne-doamne care se supără că furi de pe morminte mă lasă extra-rece. Dar nici în cel mai nasol coşmar sau sub influeţa a 20 de feluri de droguri nu m-aş putea atinge de mormântul altuia. Se pare că nu toţi gândesc aşa.
De cum am vazut titlul am fost sigura ca despre asta e vorba… 🙁 Jeguri umane…
Cand a murit bunica (in martie), ultimele flori pe care i le-am dus au fost ghiocei si galbenele, buchetele mici, pe care i le-am pus in sicriu. Coroana si florile de la inmormantare au fost zambile mari, albastre, printre florile ei preferate (ii mai placeau lacramioarele, liliacul, crizantemele si bujorii). Evident ca zambilele alea, in cam 2 ore cat a tinut totul, plus inca vreo 2 inainte la mine acasa erau imposibil de “revalorificat” de catre unii… indivizi.
Ramona (daca imi permiti sa iti spun asa), nu poate … cu siguranta ca daca noi nu am mai cumpara ei nu ar mai vinde … ma rog, nu ei, ci urmasii lor …
Si nu inteleg de ce ti se pare ceva iesit din comun sa se fure din cimitir? … adica… mi se pare mai iesit din comun ca mi’o spart casa … adica … ma intelegi? … un furt e tot un furt, indiferent de locul (sacru sau nu … ca pana la urma pentru mine e mai sacru apartamentu’, decat locu’ de veci) unde a fost facut.
Dan, io-s de acord cu tine. Dar cica suntem tara de crestini si pupatori de moaste. Asa ca teoretic e mare respectul pentru morti. teoretic.
Se fură de pe vremea faraonilor așa că…
EXACT! suntem o natie de lins oase, si tarat pe dealuri spre morminte… da astea sunt facute numa’ daca te vede vecinu’ … (ma rog mai nou, e obligatoriu sa apari la stirtile de la oar 17) … prin urmare, nu prea are importanta faptu’ ca tu profanezi mormantu’ … atata timp cat nu esti prins.
Io’ unu am terminat cu oamenii “crestini” …
Eu am avut un frate (a decedat la cateva zile dupa nastere)…Stii ce au facut hotii? I-au furat crucea…:-j…asa ca nimic nu ma mai mira.
Suntem o tara de pupatori de moaste si credinciosi la suprafata, dar invidia ne roade. Mergem la morminte doar cand e 1 nov, Duminica Tomii sau Joia Mare, dar in rest…uitam…c-asa suntem noi…
Asta se pare ca a devenit o practicadestul de uzuala , mai ales de 1 Noiembtie, de multe ori chiar angajayi cimitirului iau de pe morminte coronitele si le revand unor clienti mai cu dare de mana.
Eu nu ma mai mir de nimic.
La mine în sat lumea se certa zilele astea care ar trebui să arunce gunoiul lăsat în urmă tot de lume.
Mama a mers, a făcut curat, a plantat flori sau ce a făcut ea pe la morminte, și a venit frumos cu doi saci de gunoi după ea, ca în fiecare an. Și tot a fost luată la rost, cică, pentru că ar fi văzută că lasă gunoiul în cimitir îl ia acasă.
Și săraca mamă abia se mai târâie, iar nătărăi aveau chef de ceartă cu un om corect. Dar de, dacă faci un lucru bun, tot nu-i ceva în regulă.
Chiar e freaky sa furi de la un mort. El te vede si pune o pila sa ajungi la cazan.
nu pot sa mai aduc comentarii foarte multe fata de precedentii. din pacate furtul din cimitire sau din apartamente este cea mai mica problema pe care cei mai colorati (sau poate printre ei mai erau si romani get beget, de ce sa nu fim sinceri) ne strica imaginea prin toata lumea. pentru ca toti sunt “romani”. cat despre cimitire, cele mai frumoase pe care le-am vazut sunt in Polonia, unde zi de zi sunt flori proaspete, in fiecare noapte cel putin o candela aprinsa si cand treci pe langa un cimitir deschizi geamul sa iti parfumezi masina :P. binenteles, din ce mi s-a spus de “bastinasi” fiecare cimitir are paza 24/24 si pe timp de zi vin ingrijitori in cursul saptamanii iar in week-end vin “proprietarii cei vii” 🙂 sa fie siguri ca totul e ok. cam asta inseamna pentru ei cimitir.
Mda, si pe la Bucuresti se intampla asta, ca peste tot. Vanzatorii de flori de la poarta cimitirului revand de cateva ori aceleasi coronite/buchete. De ce crezi ca au multi copii vanzatorii aia, ca sunt „agenti de teren” 🙂 Dar stii ce e mai trist, ca „modelul” e luat chiar de la biserica. De exemplu intr-o anumita biserica pe care o stiu (dar nu cred ca e singulara) sunt niste colacei speciali care se vand de nenumarate ori, chiar si cand devin tari ca piatra. Pentru ca fac parte dintr-un anume ritual, trebuie oferiti popii cu o lumanare si cu nu stiu ce bilet, pomelnic. Credinciosul il cumpara de la lumanari, il ofera preotului, asta il primeste si-l da inapoi vanzatorului de la lumanari care-l vinde altora si tot asa. Profit maxim, cheltuieli neinsemnate.