AdBlock si romanisme

M-am inflamat ieri pe tema asta, pe baza unui comentariu, şi aş dori să discutăm ceva mai mult pe tema asta. Comentariul sună ceva de genul “poţi să promovezi ce vrei, eu am adblock”, atitudine pe care eu o consider PUR ROMÂNEASCĂ şi până la urmă dăunătoare, dar voi explica.

Înainte de orice aş dori să prezint puţin din nou activitatea mea online. Nu să mă laud, să explic însă ce am făcut în ultimii 9 ani şi de pe ce poziţie vorbesc. Am deschis primul site în martie 2002. De atunci fac web design, forum management şi doar recent blogging (ultimii 3 ani). Am experienţă în administrare de forum, aveam 18 într-o perioadă. Sunt membru “senior” în cele mai mari forumuri de web development din lume, am fost moderator pe câteva, pe când timpul îmi permitea. Vorbesc şi “mănânc” web design 10 ore în medie pe zi. ÎN FIECARE ZI.

Problema asta a publicităţii pe situri şi a aşa numitei “ad blindness” (ignorarea bannerelor pentru că te-ai obişnuit să le vezi, deci ochiul “sare” peste ele) a fost o chestie ce s-a discutat şi pe la “casele mari” (SitePoint, TheAdminZone etc.) Atitudinea este clar diferită faţă de a noastră, a românilor, care considerăm că suntem furaţi sau agresaţi, dacă cineva pune un banner pe site.

Discuţia pe acolo mergea pe sistemul: oare eu cum pot să ajut situl respectiv? Mda, ştiu, noi românii nu gândim asta, ni se pare normal să găsim în fiecare zi articole şi ştiri nori, nu ne interesează ce eforturi sau costuri presupune asta. Prin ţările cu apă caldă, chiar şi în ceea ce priveşte atitudinea pe internet, oamenii în cauză îşi pun problema şi cum ar putea ajuta.

Sunt unii care spunea că, atunci când o reclamă li se pare interesantă pe un site, în loc să scrie într-o pagină nouă adresa (un webmaster cunoaşte o reclamă adsense şi ştie să-i găsească adresa, chiar dacă nu apare scrisă), merge pe bannerul de pe site, pentru ca astfel webmasterul să câştige cenţii respectivi. Asta NU înseamnă să dai click a proasta pe bannere, pentru că îţi baţi joc de clienţii Adwords, care plătesc apoi o cârcă de bani pe clickuri aiurea, dar, dacă doreşti să vizitezi situl căruia i se face reclamă, mergi prin bannerul de pe site. Da, ştii să eviţi asta, dar clickul respectiv ajută administratorul să câştige ceva.

Există pe internaţional forumuri cu membership premium. Adică oamenii plătesc 5 dolari pe lună pentru a fi acolo. Nu, nu primesc nimic nemaipomenit în schimb, pentru că un avatar mai mare sau un titlu deosebit chiar nu sunt chestii fară de care să nu poată trăi. Dar ei ştiu că prin aceasta AJUTĂ situl. Că 5 dolari nu e gaură în bugetul lor, dar, dacă sunt măcar câţiva cu cont premium, administratorul acoperă costul hostingului, dacă sunt ceva mai mulţi poate plăti ceva publicitate şi creşte comunitate sau, doamne fereşte, poate câştigă un ban în plus pentru că a petrecut MII DE ORE muncind pe site.

Câte situri româneşti cu conturi premium cunoaşteţi? Câţi români cunoaşteţi care ar cumpăra prin link-ul afiliat al unui blogger, ştiind că astfel îl ajută pe respectivul să câştige un ban?

Timpul costă

Ştiu că nu suntem o ţară de antreprenori. Că nu avem cultura antreprenoriatului, că nu ştim să ne gestionăm banii cum trebuie, că nu cunoaştem valoarea muncii. Că nu ştim ce preţ orar avem şi cum să-l obţinem.

Ora efectivă de web design costă undeva la 20 de dolari. DojoBlog “fură” cel puţin 30 de ore pe lună. Nu produce 600 de dolari, deci momentan este o pierdere de timp. Am deţinut în toţi anii aceştia destule situri pe care acum le închid sau le vând. Pentru că nu poţi munci 10 ore pe zi şi câştiga mai nimic. Aşa că, după o anumită perioadă, iei pixul şi o foaie de hârtie, vezi ce are sau nu potenţial, ce-ţi mănâncă timpul aiurea, şi începi să tai.

Normal, de fiecare dată când am închis vreun site, s-au găsit vitejii de după război “vai, dar ce păcat, că era aşa un site bun”. Dar unde eraţi când era sus? Unde eraţi când făceam 90% din muncă şi primeam doar comentarii că aia nu e aşa şi aialaltă nu place? În continuare pe orice comunitate sunt cel mai activ membru, unul dintre FOARTE PUŢINII care scriu articole, deşi majoritatea au situri de articole şi le promovează în semnătură. Normal că, atunci când e vorba de postat ceva pentru comunitatea în cauză, ori se scrie ceva de mai mare jena, ori se fură ceva de pe net, articol ce dispare imediat ce mă prind. Dar toată lumea are pretenţii şi este nemulţumită, orice ai face.

Număr pe degete din MII de oameni din comunităţile mele pe cei câţiva care au ajutat şi merită mulţumiri pentru implicarea lor. În rest, făcut pe răniţii după ce ai decis că pe gratis chiar nu mai merită să munceşti.

Am prins şi eu destule situri în anii aceştia care au “murit” pentru că nu produceau nimic. Nu poţi face performanţă pe burta goală. Sau cel puţin nu pentru totdeauna. Când ai un site pe care munceşti 1 oră la săptămână (vorbesc aici despre bloggerii care scriu când au timp şi chef, fără nicio pretenţie de monetizare) este una. Când stai ore întregi să lucrezi pe un site, să ai zilnic câteva articole bune etc., dacă nu câştigi ceva, dormi pe preş în faţa uşii. Nu cred că există vreo nevastă de a-lister din România care ar accepta ca bărbatul să ardă gazul pe blog 3-4 ore pe zi pe gratis. Pentru că, atât timp cât nu câştigi nimic, asta înseamnă ars gazul de pomană. Laudele cititorilor nu ţin de cald şi nici de foame.

În momentul în care pui la bătaie experienţă şi timp, este normal să cauţi un mod de a câştiga ceva de pe munca asta. Repet, discutăm despre dezvoltarea activă a unui site, nu scris o dată la săptămână. Munca pe un site este continuă şi costă timp şi bani. Un design te costă, dacă nu ai experienţa să-l faci. E clar că-mi ia mai puţin de 10 ore să fac tema de blog de pildă, dar fac web design din 2002. Deci ne bazăm pe acuş un deceniu de muncă. Plăteşti server şi domeniu, cheltuieşti timp căutând subiecte, promovându-te, scriind, făcând modificări etc.

Dar nu mă interesează că X site se închide

Normal că nu te interesează. Că există situl Y. Dacă situl tău preferat nu mai este, sunt încă 1000 pe nişa respectivă. Mare brânză. Dar, dacă nici ele nu vor mai câştiga cât să se susţină, vor începe să dispară. Mai aud din când în când câte unul care plânge că se tot închid ziare. Şi vai doamne ce mişto era nuş’ ce cotidian, care a falimentat. Dacă era să-l întrebi pe respectivul în urmă cu 2 ani măcar cât iubeşte ziarul, ţi-ar fi spus “dă-l dracu, eu oricum citesc ştirile online”. Foarte bine, dar atunci, dacă nu ai făcut nimic să ajuţi ziarul să rămână pe picioare, nu te plânge că nu mai este.

Nimeni nu munceşte pe gratis. Nimeni nu ţine un site ce mănâncă timp şi bani doar pentru ca Gigel din Poplaca să aibă ştiri proaspete la cafeaua de dimineaţă sau vreun editorial mişto despre care să vorbească la şedinţa de la combinat. Performanţa, de orice natură este ea, trebuie să aducă şi un venit. Chiar dacă nu este un salariu întreg, munca respectivă trebuie cumva remunerată. Dacă nu, în 2-3 ani webmasterul va închide harabaua şi va alege probabil să lucreze la McDonalds, că măcar acolo ia un salariu.

În 2002, când am scos eu ochii la lume pe internet, număram pe degete siturile serioase de informaţie pe nişele mele preferate. Acum sunt mii. Au rămas din cele vechi, sunt unele noi. Lumea CÂŞTIGĂ de pe net, munceşte pentru a ţine un proiect sus, aduce permanent informaţie. Faptul că se poate câştiga pe net aduce noi jucători. Unii proşti, alţii buni. Dar dezvoltarea aceasta nebună a informaţiei online din ultimii ani s-a făcut în principal pentru că MERITĂ.

Eu nu folosesc AdBlock

Vizitez zilnic măcar 100 de situri. De pe toate meleagurile şi pe diverse subiecte. Fac asta activ de aproape 9 ani, pentru că e “boala” mea. În 9 ani de umblat pe “neţi”, nu am simţit nevoia să blochez publicitatea sau s-o ascund. Da, dacă este un popup, nu voi mai vizita situl. Oricât de mult cred în dreptul fiecăruia de a câştiga un ban, un popup sau o reclamă care cântă sunt deja prea intruzive pentru gusturile mele. Nu am pus niciodată pe situri ceva care să cânte sau să acopere pagina, deci mi se pare exagerat.

În rest însă nu am nicio treabă cu publicitatea omului. Nu am simţit nevoia să blochez reclamele, nu-mi pică ochelarii de pe nas că x-ulescu are 3 bannere sau 2 linkuri afiliate. Mă bucur că le are şi sper să câştige ceva din ele, pentru că asta înseamnă că şi mâine voi găsi proiectul respectiv acolo.

În momentul în care nu se vor mai face bani de pe internet, nu vor mai exista situri. Aşa cum spuneam odată, un site bun nu se ţine cu mulţumiri primite pe email, deşi au clar un rol motivant. Prin atitudini româneşti, de genul celei care m-a făcut să scriu acest articol, nu facem altceva decât să ne băgăm picioarele în munca unor oameni. Când acei oameni vor realiza că muncesc aiurea, se vor opri. Atunci vom putea scuipa liniştiţi seminţe în faţa blocului, pentru că, nu-i aşa, nu e normal ca alţii să câştige un ban. Dacă eu nu pot face bani pe net, nimeni să nu facă!

86 Comments

  1. Roxana Cobuz

    Buna! Am si eu o intrebare, intrucat nu ma pricep f mult la calculatoare. As vrea sa stiu unde gasesc lista cu aplicatiile blocate de AdBlock? Am windows XP si mozilla 4.1.

    • Buna!

      Daca nu ai primit inca raspuns uite cum faci:
      *in “UNELTE” daca este in lb. romana (TOOLS-engleza)-> a sasea linie ar trebui sa fie “ADBLOCK PLUS” (poate fi deschis si cu ctrl+shift+f).
      *acolo ai filtrele. ce este bifat este blocat.

  2. alina

    Din păcate în România “educația” pentru online este slabă. Sper să nu sune prea pompos felul cum am început, nu asta era intenția. Vroiam doar să spun că sunt de acord cu tine. Dar din pacate AdBlock nu este singura situație în care (aproape) nimeni nu se gândește că cineva a muncit pentru ca acea informație sau serviciu să existe.

    Exemple de nepăsare sunt și offline, la apps de exemplu. Dintre toți cunoscuții mei posesori de iPhone, sunt singura care nu mi-am facut jailbreak (și nici nu am de gând). Plătesc app-urile pe care le folosesc, pentru că plătesc munca unui developer care și-a bătut capul ceva timp pentru ca mie să-mi fie viața mai ușoară.

    Cred că ține de un minim de bun simț, de a te pune și in locul celuilalt, să vezi daca ție ți-ar conveni să muncești pe degeaba.

  3. cneius

    Buna ziua.
    Articolul da o nota exagerata asa zisei probleme.
    Lucrurile stau in felul urmator:
    -desi pare imposibil, exista oameni care nu depind atit de mult de internet sau care petrec foarte putin timp in fata calculatorului si vor sa vada ceea ce vor sa vada fara nici un fel de interferente(printre acestia ma numar si eu)
    -cineva isi bate capul si munceste via internet-e ok dar asta nu inseamna ca eu trebuie sa ma gindesc la toata munca depusa si sa incerc sa o recompensez in vreun fel. Persoana respectiva munceste si isi asuma riscul de a avea munca nerecunoscuta sau neapreciata, asta e. Poti munci 12-16 de ore din 24. Se intimpla si la alte locuri de munca nu doar online. Eu nu sint obligat sa “vad” zeci de reclame care imi invadeaza “micuta stire” pe care incerc sa o citesc! Este dreptul meu de a bloca aceste reclame, nu este vreun “romanism”.
    Agentul care vinde “diverse” sunind pe la usi are o munca dificila…dar este pur si simplu decizia mea daca deschid usa sau nu.Este dreptul cititorului de a putea alege, daca doreste, o pagina “linistita”. Nu ma simt “furat” daca exista un banner pe site dar este dreptul meu sa-l blochez daca am aceasta optiune. Nu sint romanisme sau “moartea caprei vecinului”. Pur si simplu nu ma intereseaza si nu vreau sa le vad.Simplu.

  4. Cat de vechi articol si cat de actual !
    Recent s-au reluat discutiile despre adblock si cat deranjeaza reclamele.
    Personal consider ca site-urile care au reclame ce imi invadeaza ecranul fac publicitate agresiva si nu le mai vizitez.
    In schimb bannere si alte widget-uri nu ma deranjeaza, fiecare poate afisa cate doreste, pana la urma toti cautam informatie si alea nu deranjeaza. Si da, suferim inca de sindromul capra vecinului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.