Numa’ bombardament sa n-avem …

Numa’ bombardament sa n-avem …

Pornesc de la nelămurirea unui comentator la articolul meu cu Dresda. Oraş care nu a ieşit prea “bine” din Război. Şi totuşi, exact zona aceea distrusă peste 90% în Război, este acum reconstruită, frumoasă şi curată, aşa cum sunt oraşele germane. Este chiar zona pe care noi doi am vizitat-o în cele 2 ore pe care le-am petrecut acolo. Dacă nu ai ştii ce istorie ascunde oraşul, ţi-ar fi imposibil să crezi că odată acolo erau ruine.

Mult mai aproape de noi, la Dubrovnik, ne-a fost greu să vedem urmele războiului şi am rămas mască după revenirea în ţară, când am văzut pe un site imagini cu bombardamentul asupra cetaţii. Am văzut urmele războiului în fosta Yugoslavie, am văzut stadioane transformate în cimitire, în Sarajevo, am văzut ruine cam peste tot, dar am călătorit pe drumuri bune, am văzut cum fiecare ţară face eforturi să îşi revină, unele mai repede şi mai bine decât altele.

M-am tot gândit anii ăştia că, dacă aveam noi vreo nenorocire din asta, în care să pierdem atâtea construcţii, nu ne ajungeau 100 de ani să le refacem. Şi asta o spun optimist. Timişoara cel puţin e dezastru din punctul ăsta de vedere. Încă nu avem terminată şoseaua de centură. Nu e autostradă cu 9 benzi pe sens, e o amărâtă de şosea ce ar trebui să degreveze traficul din oraş. S-a mai lucrat ceva din ea, dar vom mai aştepta probabil 20 de ani până va fi terminată. Sau, la cum sunt de bine făcute drumurile, când se va termina de înconjurat oraşul, vechea stradă va fi demult făcută praf.

Se refac faţade de clădiri, din păcate însă atât de lent, încât nu cred că voi prinde eu oraşul înnoit nici la 80 de ani. Despre drumuri nu are rost să discutăm, se pare că doar la noi în ţară sunt ploi acide sau cine ştie ce minuni atmosferice, de nu ţine asfaltul nici 6 luni fără să crape, că nu pot înţelege cum la alţii drumurile sunt ca în palmă iar ale noastre se strică la prima ploaie.

Lene şi corupţie, probabil astea sunt cele 2 mari probleme pe care le avem. Înţeleg că licitaţiile nu vor fi câştigate de nişte lache aşa cum suntem noi, ci doar de firme “preferate” de cine trebuie. Înţeleg că se umfă preţurile de ne-ar costa mai puţin o construcţie din aur masiv, că doar fiecare trebuie să halească ceva. Dar, nici în condiţiile astea nu se fac lucrări repede şi bine. Nici când un km de stradă costă mai ceva decât în Las Vegas, nu avem drumuri mai bune decât Albania. Sau hai să nu fiu naşpa, drumurile noastre sunt mai bune decât alea din Albania. Deci avem şi noi o ţară în urma noastră.

E bine deci că nu ne-au fost rase la pamânt oraşe, aşa cum au păţit alţii. Unora le-au luat ani buni să-şi refacă oraşul, dar ţi-e greu să observi urmele războiului, atât de bine au lucrat. Noroc cu manualele de istorie şi pozele de pe vremuri, că ţi-e imposibil să crezi că pe străzile curate şi pline de clădiri monumentale, în secolul trecut erau ruine şi mult moloz.

Noi avem nişte clădiri pe care ne e greu să le vopsim şi drumuri pe care nu suntem în stare să le facem cu adevărat practicabile. Şi deja e prea mult.

9 Comments

  1. Daca vreun oras romanesc ar fi fost in situatia Dubrovnikului, isi mai revenea peste 100 de ani. Ce sa-i faci, daca suferim de sindromul “las’ ca merge si asa”!

  2. Suferim de-o comoditate greu de lecuit. Asta-i tot si nimic mai mult!

  3. mihai

    Apoi nu erau prosti cei ce spuneam ca in 20 de ani romanii nu sint in stare sa vopseasca blocurile construite de Ceausescu in 20 de ani.

  4. stiti ca si ploiestiul si bucurestiul au fost pocnite serios in perioada aia nu?

    comparati mere cu computere si nu intelegeti dece nu sunt masini

  5. bine zici. Am fi cum sunt africanii in ziua de azi. Nici n-as vrea sa ma gandesc.

  6. Gerhald

    Dar nu cred ca toate urmele bombardamentelor trebuie sterse. In Belgrad, chiar in centru, langa Ministerul de Externe* (cred) exista doua cladiri care au fost “rupte” in doua de bombardamente. Ele au fost lasate asa si turistii chiar trec pe acolo pentru a vedea o mica parte din razboi.

  7. Glass and Iron

    “Razboi” este un pic cam mult spus, dar …
    De ce ar fi nevoie de un razboi ? Ce, singuri si pe vreme de pace nu putem sa le lasam (sau sa le facem) sa arate (cam) ca la razboi ? Ha ! Ba da ! Sa vedeti cum arata in cartier drumul, dupa ce au trecut “specialistii in drumuri si poduri” (sau cum s-o fi chemand specialiatatea asta) – urme de senile, gropi, copaci retezati sau smulsi din radacina, borduri smulse, noroi, urme de camioane pe spatiile verzi, garduri indoite, gunoaie lasade de “combatanti” … cum ziceam, “razboi” este cam mult spus dar sigur arata ca dupa trecerea unei armate.
    Si ca in orice razboi, au existat si profitori : niste tipi au betonat niste spatiu verde ca sa isi faca parcare …

    Acu’ a venit vremea “reconstructiei” de dupa “macel” – se schimba bordurile ;), se replanteaza, se “plombeaza”. Da’ tot ca dracu’ arata.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.