La ce-ti trebuie scoala?

La ce-ti trebuie scoala?

Unul dintre motivele de fricţiune la noi în familie a fost mereu şcoala. Mai exact ce fac eu acolo şi ce rezultate am. Nu mă pot lăuda că am fost împinsă pe primele locuri, dar ai mei erau ca nişte cerberi, când era vorba de subiectul în cauză. Eram periodic luată la întrebări despre note, se mergea la şedinţe etc. După cum glumeau ai mei, jobul meu era să învăţ, al lor să-mi creeze condiţiile pentru asta.

Planul lor era ca prin învăţătură să am acces la joburi ceva mai “comode”, decât alţii. Şi adevărat este că nu mă pot plânge. Am lucrat la căldurică, pe program “atipic” (însemnând să iau salariu bun pe 4 ore de muncă pe zi), am avut colegi simpatici, am lucrat pe aparatură excelentă, am mai avut timp în ziua respectivă şi să ard gazul pe net, învăţând chestiile din care acum îmi câştig pâinea. Culmea este că nu am muncit în domeniul pentru care am făcut studiile, dar oricum mi-a fost utilă şcoala respectivă.

În timp cei ai mei erau cu ochii mereu pe mine, aveam destule rubedenii ce mă căinau şi încercau să-i convingă pe ai mei că nici atâta şcoală nu-i bună. Că x este muncitor acolo sau mecanic dincolo şi câştigă atât de mult, că y lucrează la sat şi are vilă etc. Iar când verişorii mei aduceau încă un “scaun” de la şcoală, părinţii erau destul de relaxaţi, că oricum nu vor face directori din ei. Iar copiii, neîmpinşi să facă ceva mai mult, nici nu s-au omorât.

Dacă pe vremurile adolescenţei mele lucrurile pe piaţa muncii erau destul de ciudate, încât un mecanic avea salariu mai mare decât un locotenent colonel, treaba s-a mai aşezat în ultimii ani şi muncitorii au salarii … de muncitori. Şi joburi pe măsură. Iar criza a făcut ravagii în multe zone.

Verii mei lucrează mult şi greu pe salarii proaste. Foarte proaste, mai ales când ai şi o rată pentru căsuţa din sat. Unul dintre ei lucrează ca şofer la o brutărie din zonă. Are de transportat marfa din 4 în 4 ore. Zi şi noapte. Eu aş muri după o săptămână de program din ăsta, el se pare că rezistă. Este mereu obosit, nu se poate odihni cum trebuie, nu întrevede nicio rezolvare pentru că patronul e mulţumit că pâinea se transportă şi nu are niciun interes să mai angajeze pe cineva.

Restul au avut noroc să lucreze la o fabrică din zonă sau la câte un patron bun. Lucrează în condiţii OK, pe cât poate fi munca la bandă. E cald măcar în fabrică şi autobuzul firmei îi ia din mijlocul satului. Primesc şi o gustare caldă la prânz. Nu sunt pasionaţi de munca lor, pentru că nu este o carieră de care să te bucuri. Şi mai au cel puţin 30 de ani de chin. Partea tristă este că unul cel puţin putea face mai multe, pentru că a fost mereu un tip deştept. În momentul în care nimeni nu te încurajează să studiezi ca şi adolescent, e greu de crezut că vei trage tu însuţi de tine.

Mă gândesc că nici copilul meu nu va avea trai prea uşor din partea mea, când va fi vorba de studiu. Sincer mă îngrozesc când văd cum evoluează toate domeniile şi ce creiere vor trebui copiii noştri să aibă pentru a înmagazina toate informaţiile respective. Mi-e deci clar că ăla micu nu va arde gazul de pomană, pentru că doresc să plece în viaţă cu un mic avantaj măcar.

Pentru un om cu şcoală, orice situaţie se rezolvă mai uşor. Chiar dacă-ţi pierzi jobul ăla bănos, ai alte şanse de reconversie decât unul care ştie doar să sape şanţuri sau să înşurubeze diverse piese la bandă. Chiar dacă eşti obligat să accepţi joburi proaste sau mult sub pregătirea ta, doar să nu stai cu mâna întinsă, imediat ce situaţia respectivă trece, poţi reintra în domeniul iniţial, la un salariu din nou bun. Un om fără şcoală însă va rămâne tot acolo unde este.

Din punctul meu de vedere orice părinte care spune lejer “la ce-ţi trebuie şcoală” merită un şut în dosul cu care gândeşte. Pentru că-i răpeşte copilului şansa de a face mai mult în viaţă. Mi se va spune că sunt familii sărace şi că acei copii nu au nicio şansă. Au fost destui copii săraci care au învăţat bine şi au ajuns ceva. Şi părinţi care au pus totul la bătaie pentru ca ăla micu să poată studia. Şi culmea este că mulţi copii lăsaţi în plata domnului în ceea ce priveşte studiile nu provin doar din familii sărace.

De câte ori stăm la discuţii, rudele mele se miră cât sunt de deşteaptă. Nu sunt. E adevărat că nu sunt nici proastă grămadă, dar sunt pur şi simplu un om care a făcut ceva şcoală. Am studiat o limbă străină, am avut antrenament la studiu, aşa că am putut învăţa singură ce trebuia să ştiu pentru a lucra într-un domeniu pe care îl iubesc, am avut şansa de a mai ieşi in lume puţin şi de a mai băga una-alta la cap. Sunt pur şi simplu un produs al învăţământului românesc, bun sau prost, cum o fi. Am mai citit o carte la viaţa mea, am mai văzut un film, în rest nimic senzaţional.

Vreau să cred că sunt foarte deşteaptă, dar nu sunt prea sus de medie. Sunt doar un om cu ceva şcoală …

Orice share ajuta. Multumesc.
Share on Facebook
Facebook
Pin on Pinterest
Pinterest
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

27 Comments

  1. Ai zis vorba cea mare: “am avut antrenament la studiu”. Asa e conteaza mult anternamentul asta si pentru asta trebuie sa invete copiii poezii pe de rost (nu si comentarii), de unde izvoraste Dunarea, teorema lui Pitagora si cate altele. Poate nu le vor folosi nicodata in viata toate astea, dar fac parte din antrenamentul pentru studiu. Daca ar intelege asta toti parintii si ar actiona in consecinta…

  2. Nu stiu daca ai citit articolul asta: http://online.wsj.com/article/SB10001424052748704111504576059713528698754.html despre Chinese Mothers. it’s priceless.

    Cat despre ai mei, m-au impins mereu de la spate, ca nu-i asa, copilul daca nu e impins nu face nimic. Asa ca m-am lasat impinsa. Nu erau niciodata multumiti. Dar niciodata. Am laut 10 la fizica, muncit, asudat, raspunsul lor: bine dar de ce nu e la matematica? Am laut cea mai mare nota la matematica din toata clasa. Cat e? 9. De ce nu e 10. Nu inveti destul, samd. S-a ajuns pana intr-acolo incat al meu tata s-a dus la diriga sa-i spuna ca de ce are copilul lui note asa mari (era profa de romana, lausem un 8 sau 9 in teza, nu era nota mare, ba chiar nu aveam media suficient de mare sa ma duc intr-o excursie gratuita)ca el nu vede copilul invatand vreodata si ca notele sunt mult prea mari pentru cat merita copilul lui. In conditiile in care toti ceilalti parinti se plangeau de profa de mate care dadea note prea mici si exercitii prea grele. Eu nu am tras prea tare pentru ca oricum nu aveam cum sa castig, parintii erau mereu nemultumiti. Asa ca nu e mereu bine sa impingi prea mult.

    Oricum, am ajuns ok, zic eu, salariu bun, chiar daca in alta tara, doua limbi straine la perfectie, stiu sa foloesc un calculator (chiar daca nu stiu sa pun linkuri in comentarii), am permis de conducere, pot sa zic ca ai mei au reusit in misiunea de parinti.

    Ale mele progenituri vor invata minim 3 limbi straine, fizica, matematica, chimie, geografie si istorie pe paine, apoi daca vor sa se faca ingineri sau filozofie, nu-mi pasa.

    • mihai

      Articolul acela e doar jumatatea plina paharului. cea goala: siucidul in rindul adolescentilor de origine asiatica este iongrijorator de mare, adulti crescuti de asemenea mame ajung sa aiba depresii puternice si asa mai departe.

      • Asta cu suicidul tine foarte mult de cultura. In Japonia de pilda, rata suicidului scade foarte mult la facultate, pentru ca trag f mult pana ajung acolo. Si mai sunt chestiile de rusine, loose face, etc, nu e vorba doar ca ii streseaza mamele sa invete. Si nici nu am zis ca ar fi bine asa, doar ca exista…

      • mihai

        Eu ma referam strict la copii asaitci de prima generatie din USA.
        Uite aici:
        http://www.chinadaily.com.cn/usa/2009-10/19/content_11005682.htm
        http://news.newamericamedia.org/news/view_article.html?article_id=c2b8f3a43bbe3e0445f23274028d24a7
        http://healthland.time.com/2009/08/19/suicidal-thoughts-among-asian-american-women/

        Si lista poate continua. Problema are mai multe aspecte:
        1) Copii sint obligati sa invete pianul si vioara dar nimic un alt instrument muzical! Trebuie sa cistige premii dar apoi sub nici o forma sa nu devina muzicieni!
        2) Copii trebuie sa invete mereu pentru a fi cei mai buni in clasa. Daca nu se intimpla intreaga familie il blameaza.
        3) Copii renunta la joaca si socializare pentru ca au de invatat.

        Rezultatul: 1)adulti care stiu sa cinte la pian perfect dar fara nici cea mai mica placere ci doar mecanic.
        2) Aduilti fara nici o capcitate de socializare sau creativitate. Ei nu au avut tip de socializare ca aveau de invatat, creativitatea s-a pierdut in timpul petrecut sa fie cel mai bun.
        3) Oameni care ajung sa faca o meserie care nu-i intereseaza pentru ca au facut pe placul mamei.

  3. Fara “carte” nu prea ai sanse sa reusesti pe plan profesional. Exista job-uri in care nu poti avansa daca nu ai studii superioare, oricat de bun ai fi. Asa e la noi. Si scoala asta e bine sa o faci la timpul ei, nu la batranete cand ai altele pe cap.

    • mihai

      Canada e tara unde un instalator poate sa faca aceeasi bani ca un meduc dentist. Diferenta e ca unul lucreaza in gura omului celalat in rahat.

  4. La copiii din ziua de azi mai există și factorul media. Care este unul destul de important și ignorat de mulți.

    Cum ai fi reacționat dacă la 15 ani ai fi văzut un manelist sau un cioban cum aruncă cu miile de euro? Sau un primar semianalfabet?

    • Ai dreptate cu influența media asupra copiilor. Dar, totuși, poate fi controlată și influența asta. Când aveam eu vreo 10 ani apăreau manelele la noi. În 3-4 ani erau foarte la modă. Pe mine nu m-au pasionat niciodată, nici chiar atunci când colegii mei de clasă erau mari fani de Guță și alte fenomene. Nu m-au pasionat pentru că acasă, tata mi-a făcut cât de cât o cultură muzicală. Am crescut cu Pink Floyd, Jethro Tull, Deep Purple, Bob Dylan și alții.

      Cred că informația pe care o primește copilul poate fi controlată. Prin educație, toate prostiile astea de prin media, pot rămâne doar niște prostii.

    • dojo

      Zici tu ceva ..

      Acu’ e drept ca si pe vremea mea aveam colege de liceu care umblau deja cu diversi “nespalati” pentru cadouri, plimbari cu masina (in conditiile in care majoritatea veneam cu tramvaiul la scoala). Era deja moda bisnitarilor care castigau la o iesire in Ungaria cat un profesor in 3 luni, se vedeau deja niste diferente.

      Dar stiam ca secretul pentru a avea o viata decenta era sa studiez si sa fac ceva pe barba mea. Odata ce-i bagi asta in cap copilului, e cam greu sa-l mai impresioneze Adi Minune. Mai ales cand in casa se asculta muzica decenta.

  5. Trebuie scoala , dar nu trebuie sa stresezi si sa exasperezi un copil pentru fiecare nota pe care o primeste. Am vazut destule cazuri de copii speriati sa mearga acasa pentru ca au luat o nota mica.

    • Niciodata nu am fost stresata de o nota mica. In toata viata mea de “scoler”, din clasele primare pana la finele studiilor universitare, nu m-a deranjat o nota mica. Totul era sa trec clasa, asa ca aveam note mergand de la “5-ul” dat de pomana pana la 10 luat cu brio. Invatam bine atunci cand imi placea un lucru, jongland cu notiunile, dar era destul de greu sa invat ceva ce nu-mi placea sau nu puteam intelege.

  6. Smile

    Scoala e mai mult pentru diploma daca copilului nu-i place sa invete. Trebuie sa alegi scoala si sa-ti placa ceva de acolo ca sa aiba importanta, altfel e doar timp pierdut aiurea

  7. soro

    1. “Chiar dacă-ţi pierzi jobul ăla bănos, ai alte şanse de reconversie decât unul care ştie doar să sape şanţuri sau să înşurubeze diverse piese la bandă.”: teoretic da, dar depinde ce se cauta in perioada in care ai tu nevoie de job. Poate este nevoie de sapatori de santuri si “insurubatori”, nu de intelectuali.

    2. “imediat ce situaţia respectivă trece, poţi reintra în domeniul iniţial, la un salariu din nou bun.”: daca “imediat” dureaza mai mult de 1 an (extra – daca mai ai si peste 40 ani), angajatorul va lua un tanar absolvent. Ii va da un salariu mai mic si il va instrui dupa propriile nevoi.

    Avem absolventi de master care sunt vanzatori la magazin si absolventi de 8-12 clase care au afaceri (legale) prospere.
    Intr-adevar scoala te inveta sa inveti si indiferent daca sapi santuri sau esti “top management”, trebuie doar sa vrei sa muncesti si nu vei muri de foame.

    Si un link unde se afla 2 discursiri foarte faine ale lui Sir Ken Robinson (cam pe aceeasi tema):
    http://creativemonkeyz.com/la-cafea/brain-food-sir-ken-robinson/

    • Zoe

      Ca avem absolventi cu liceu care sunt patroni de afaceri prospere, asta e foarte rar, in domenii in care nu s-a mai bagat nimeni, si unde au ramas foarte putini. Sau sunt tot smecherasii bisnitari, care au platit alti oameni sa le faca treaba.
      Problema este exact in modul asta de gandire, ‘las’ ca X-ulescu n-a mai invatat atata carte si uite ce Bemve tare are’. Becali o duce foarte bine desi e semianalfabet. Manelistii, la fel. Bill Gates a renuntat la facultate si uite ce miliardar faimos a devenit. De ce sa mergem la scoala, cand se poate si fara?’.
      Bai fratilor. Astea sunt cazuri unul la un milion, nu va mai amagiti copiii. Daca ai carte, ai parte. End of discussion. Esti prostovan, nu te duce capul, asta e altceva. Pui mana si inveti o meserie. Dar spuneti-le voi donsoarelor de la SeNeSePeA ca decat sa se faca piarizde (cum spune Dollo), mai bine le-ar sade lor ca vanzatoare, sau agricultoare, sau manechiuriste. Vaaaai. Cuuum? Dar am facut o facultate!
      Vina e a parintilor, fiindca sistemul de baza al valorilor elementare de’acolo pleaca. Vina e a sistemului de invatamant, fiindca nu plateste profesorii cat ar trebui. Vina e a sistemului de invatamant superior, unde intra cine vrea, iese tot cine poate, cu lucrari copiate, examene platite si diploma de-a gata doar s-o pui in rama.
      Mama (care a picat prima data la admiterea la medicina cu 9.25)mi-a spus ca tataie, taran cu 5 clase mari si late, avea o vorba, ‘Facultatea e pentru boi, ai de stiu sa traga la jug’..

  8. Daca ajungi undeva sus (ma refer la “scoala”, la invatatura, la calificari), e mult mai usor sa te cobori sub nivelul tau de la un moment dat, pentru ca mai apoi sa te ridici din nou, chiar mai sus ca inainte. Unul care, din start, este jos, cu greu (sau niciodata!) va reusi sa se ridice sau sa-si schimbe meseria pentru a o lua de la capat aflat fiind in conditii dificile.

  9. AlliCe

    La scoala mergi pentru baza viitoarelor cunostinte,cu notele treaba e complet aiurea.De cele mai multe ori un elev de la o scoala mai slaba ia notele mult mai usor iar un elev de la o scoala de prestigiu (unde chiar sa se faca scoala,nu ca la liceele de prestigiu de acum) obtine aceeasi nota mult mai greu.Important e cu ce ramai tu din scoala,si interesul pe care aceasta il trezeste pentru viitoarea ta cultura si cariera.Niste parinti normali la cap ar trebui sa starneasca interesul copilului si sa-l motiveze,insa fara violenta si fara compararea copilului cu ceilalti colegi ai sai.Intr-un final va uri si scoala,si parintii si se va alege praful de el.

  10. Mi-a placut scoala pana la liceu cand anturajul pe care il aveam m-a stricat. Parintii mei m-au impins la invatat pana la 15 ani cand mama a plecat din tara si eu am ramas cu tata. era greu.

  11. carameaua

    eh… in scoala am fost destul de bun, in top 5. si am de gand sa ii spun copilului meu ca e cea mai importanta parte din viata. nu trebuie sa renunte la joaca, dar scoala sa fie pe primul loc. intr-adevar, inveti multe prostii (nu se mai face scoala ca pe vremea noastra) dar tot trebuie.

  12. @zina: uite acest antrenament tinde sa fie eliminat din invatamantul nemtesc, de exemplu. Copila mea cea mica nu invata nici o poezie la gradinita. Cea mare, care a facut gradinita in RO, a spus poezii si cantecele de la 3 ani la tot felul de serbari. Aici nu se organizeaza NICIODATA serbare, iar copiii, nu au astfel de antrenament pana la scoala daca parintii nu se ocupa de ei.

  13. dojo: daca imi place ceva la sistemul nemtesc de incadrare pe piata muncii este ca el este bine integrat cu cel de invatamant, pe de o parte iar pe de alta, ca, chiar daca sunt diferente mari salariale intre un muncitor si un medic, muncitorul traieste si el destul de bine si are un program omenesc de munca. Pe de alta parte, sigur ca e bine sa ai scoala, dar nu cu orice pret: daca un copil nu este foarte dotat pentru asta, nu trebuie fortat pentru ca nu va face fata mai tarziu. Ce va face cu diploma apoi? Va fi tot muncitor … dar cu diploma de economist sau jurist (cum am intalnit atatia pe vremea cand eram in RO)

  14. Normal ca eu tre’ sa vin sa fiu ghita contra :)) Eu am o alta parere, eu cred ca numai oamenii inteligenti reusesc in viata, scoala nu are legatura cu problema. A fi inteligent e diferit de a avea cultura generala. Tu esti un om inteligent, nu da vina pe scoala, nu a facut decat sa adauge poate 1% din ceea ce esti azi. Cunosc o gramada de exemple de oameni care au fost o tragedie in scoala si totusi, din cauza ca sunt inteligenti, au ajuns departe. Incepand de la oameni faimosi pana la membri ai familiei mele.

    Cunosc un caz din familia mea in care un tip a ramas corigent in fiecare an de liceu, notele la purtare erau la limita pentru a trece clasa, bacul l-a dat in sesiunea din toamna, si azi este cel mai bun in domeniul lui, conduce o mica echipa de oameni, au scos pe piata un produs care salveaza vieti umane si calatoreste in fiecare an in alta tara.

    Eu sunt alt exemplu (mai mic, dar la fel de valabil). In scoala ma certam cu toti profesorii, in principal pentru ca ma ardea sa pun intrebari la care ei nu stiau sa raspunda (si nici n-aveau chef sa se documenteze pentru a 2-a zi). Intr-un caz tin minte ca i-am dus profesoarei de matematica un exercitiu pe care il gasisem intr-o revista si pe care nu stiam sa-l rezolv. Din cauza ca probabil s-a simtit umilita in fata clasei a decis sa ma umileasca si pe mine in fata clasei. Si ca adult nu e prea greu sa umilesti o fetita de 13-14 ani cati aveam eu atunci…

  15. hai sa impingem copiii sa invete. Ce atata joaca, socializare, sport. Nu nene “scoala”.

    nu mai merge asa. In primul rand trebuie sa educi tanarul sa stie sa socializeze. Pe urma sa gandeasca. Mare chestie ca are 5 la scoala

    • dojo

      Nu zice nimeni sa nu socializeze sau sa faca sport. Am invatat destul, m-am jucat in draci si am facut si miscare cat nu fac copiii astia in 10 ani. Sportul si socializarea nu exclud studiul.

  16. Cezar Bianu

    Da ai nevoie de scoala in o lume ca a noastra (Romania) – unde cei mai purtati ochelari sunt de …cal. Serios, scoala e necesara, formarea intr-un mediu versatil este impetuos necesara, dar obligarea copilului sa faca ce vrei tu este cea mai mai cretinitate de la roata incoa’, pe cuvant.

    Daca are talent la desen, vioara, blogging(?!), scris etc trebuie ajutat , vazut in el talentu, crezut in el, sprijint etc , cu alte cuvinte “parintisme” nu comunisme de genul : “maica tu avocat de faci, ca se castiga bine”…

  17. razvan

    sincer,abtineti-va…o intrebare “capcana” ma refer acum strict doar la liceu..cunostintele dobindite in liceu la ce ajuta in viata? va dau un exemplu cit se poate de concret..baiatul meu vrea sa se faca tinichigiu..dar..este la MATE-INFO.. LA CE IL AJUTA PE EL CUNOSTINTELE DIN LICEU? LICEUL ESTE O PROSTIE CARE ITI MANINCA 4 ANI DIN VIATA..6-7 ORE PE ZI…MERS CU MIJLOACE DE TRANSPORT CITE SI MAI CITE…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.