E bine să ştii …

E bine să ştii …

Vorba aia, când n-ai idei de articol, trollezi pe bloguri şi tot găseşti ceva. Azi am dat cu nasul de un articol scris de Sebi şi, pentru că bănuiam cât de lung îmi va fi comentariul, am cugetat să scriu un articol întreg pe tema asta.

Problema cea mare este că în şcolile noastre copiii sunt bombardaţi cu tot felul de informaţii, ce teoretic nu le vor fi utile. Pentru mine 5 ani de Peda de pildă sunt aiurea în tramvai, dacă stăm să ne gândim că acum trăiesc din web design şi nu am predat nicio oră măcar după terminarea liceului. Ce am studiat acolo? Mai uşor cred că ar fi să punem invers întrebarea: ce n-am studiat acolo …

De la filosofie, logică, economie, trecând prin chimie, latină, fizică, biologie şi câte metodici se pot studia (metodica predării limbii române, a matematicii, educaţie fizică etc.). Nu uităm pedagogie, didactică, psihologie, psihologia copilului. Am zis despre istorie, geografie, lucru manual, muzică, instrument şi desen?

Aveam 24 de materii pe trimestru. Materiile de specialitate, metodicile care până la urmă frecau aceleaşi prostii, doar că erau materii diferite, plus o groază de chestii de “cultură generală”. La ce ne-au folosit 3 materii separate pentru matematică (algebră, geometrie şi analiză), când aveam de lucru doar pe aritmetică (eram viitori educatori-învăţători), asta nu-mi pot explica. Aveam vreo 4 ore de matematică pe săptămână şi teză la nişte chestii numai bune dacă doreai să mergi la real. Pai noi ieşeam să predăm ţâncilor, dar învăţam aceeaşi materie ca şi cei de la real.

Chimie şi fizică? Pe lângă că le-am urât cu spume nici nu le-am înţeles. Biologie? Hai că anatomie e bine să ştii, că totuşi e penibil să nu ştii unde e inima sau ce înseamnă ovulaţie. Chiar şi ca mascul. Latină?

Am băgat la cap tot felul de chestii în liceu. Multe s-au şters, au mai rămas însă destule. Am învăţat FOARTE serios engleza şi mi-a fost mai uşor la facultate să mă dezvolt şi mai mult. Am făcut şi 2 ani de franceză (eram în urmă, pentru că în copilărie făcusem rusă la şcoală). Nu am mai făcut nimic în sensul acesta de aproape 15 ani, de când am terminat liceul, dar încă sunt în stare să înţeleg un text scris. Nu pot vorbi, citesc decent, dar înţeleg foarte bine ce citesc. Pentru o oră pe săptămână, nu e chiar rău.

Când vine vorba de fizică sau chimie, sunt aproape zero. Abia înţeleg cum se calculează viteza. Şi de la chimie ştiu ce e H2O şi CO2. Şi poate încă una-două chestii. Nu am exerciţiu în materiile în cauză, nu le-am învăţat cum trebuie, nu le-am prins logica pe vremea aia. Am tocit ca animalul să trec trimestrul şi cam atât. Culmea este că acum mă uit ca proasta la omul meu, când îmi explică faze de optică. Avem ambii mania pozatului, diferenţa este însă că el înţelege ce şi cum funcţionează, iar eu stau ca vaca şi mă uit la el. Şi fac poze pe automat, că nu sunt în stare să determin un timp de expunere.

Nu ştiu de câte ori s-a chinuit să-mi explice cum funcţionează totul. Pentru că există o logică. Am citit documentaţie, mi-a explicat ca la proşti şi tot mi-e imposibil să bag la cap nişte chestii minimale de optică. Pentru că nu sunt obişnuită cu informaţia în cauză, nu mi-am format gândirea pentru ea. Dacă studiam cum trebuie fizica (optica mai ales, că am avut cel puţin un trimestru de optică la liceu), acum aş înţelege chestiile despre care vorbeşte omul meu. Chiar dacă aş fi uitat optica din liceu, aş avea măcar puterea să înţeleg cum funcţionează principiile în cauză. Odată ce le-ai înţeles şi învăţat, altfel poţi relua materia.

Ca situaţie totalmente diferită: am uitat aproape toată geometria pe care o ştiam odată. Dar ştiam o geometrie de stătea mâţul în coadă. “Vedeam” în spaţiu, găseam orice dimensiune pornind de la un singur număr şi trecând prin zeci de teoreme, dacă era necesar. Am studiat foarte serios geometria (mi-a şi plăcut enorm) şi am făcut probleme de peste tot (manual, culegeri, examene etc.). Ce mai ştiu acum? Aproape nimic. A trecut mai mult de un deceniu de când nu am mai avut niciun contact cu materia. Aş fi în stare să bag la cap ce am uitat şi să pot face din nou problemele alea super grele? Absolut. Am gândirea dezvoltată pentru asta, chiar dacă nu mai ştiu formula pentru nuş’ ce unghi, ştiu că există şi cum s-o caut. Mi-ar lua probabil câteva săptămâni de studiu, dar e clar că aş putea băga din nou la cap ce trebuie.

La fel cu biologia. Anatomia mai exact. Am fost absolut fascinată de ea şi am studiat ca animalul, deşi aveam doar 1 oră pe săptămână şi nu era materie importantă. Ştiu oasele din clasa a VIII-a, de când am făcut prima tură de anatomie. Înţeleg uşor tot felul de informaţii de specialitate şi anul trecut, când am fost la Bodies, chiar nu m-am uitat ca proasta. Şi mi se pare vital ca om să ştii cum funcţionează corpul tău.

Cu istoria şi geografia nu am fost niciodată prietenă. Se tocea la ele şi aveam nişte profesori fără prea mult “saţ”. Aşa că am trecut ca gâsca prin materie. Să recunosc sincer că sunt uşor în ceaţă când vine vorba despre Carol I de pildă? Şi că tot ce cunosc despre al doilea Război Mondial e mai mult din documentarele de pe Discovery? Că, dacă ar trebui să caut chiar o destinaţie turistică exotică pe hartă e aproape clar că o voi căuta amboulea?

Văd diferenţele la “soare”. Pasionat de numismatică de când era un ţânc, a băgat la cap istorie şi geografie cât pentru nouă vieţi. Şi e inginer, deci nu îl încălzeşte că ştie să caute Malta pe hartă, mai ales că nici nu am fost pe acolo. Sau că ştie ce s-a întâmplat în anul x în ţara y. Culmea că nu-l ajută nici în carieră, că are de discutat cu tot felul de moldoveni, care au ştiut doar că trebuie s-o ia spre vest cu trenul şi cam atât.

Dar ÎNŢELEGE altfel problemele unei ţări. Chiar şi când e vorba de România. Cunoaşte bine istoria ei şi a altor state, înţelege politica altfel decât un prost ca mine. Nu mai discutăm cum se orientează în spaţiu. Şi dacă l-ai lăsa legat la ochi în mijlocul pustiului, ar fi în stare să vină acasă. A circulat mult la viaţa lui, dar şi are la orice oră destule informaţii pe care să se bazeze.

Ne place să-i batjocorim pe imperialiştii ăia de americani, că sunt varză şi proşti grămadă. Că au zero cultură generală. Ei bine, am vorbit cu zeci de americani şi ştiau unde e România. Am discutat cu bogătani din Upper West Side, ce mă îndrumau spre diverse atracţii din zonă, cu vânzători sau ghizi de muzeu. Şi le spuneam de multe ori că sunt din Europa, nu de ruşine, ci doar pentru că mi-era scârbă să explic cum este poziţionată România şi care-s vecinii noştri. Ştiau unde este. Imediat ce începeam să spun cu cine ne învecinăm, îmi zâmbeau şi replicau “but I know where Romania is”. Şi nu se lăudau doar. Stau să mă gândesc câţi români ştiu dacă New York este pe Coasta de Est sau de Vest. Şi nu este o ţară mică de undeva din Europa, e unul dintre cele mai mari oraşe din lume.

Râdem de unii adolescenţi americani, că sunt proşti şi “loseri”, dar uităm că universităţile lor domină topurile, în timp ce noi nu cred că intrăm mai sus de top 500. Uităm ce se construieşte acolo (era mişto să vezi cum a rămas omul meu cu gura căscată, văzând ce înseamnă acolo inginerie. Şi culmea-i că nu a construit cocioabe nici el). Nici nu visăm la ce nivel este medicina acolo sau ce trebuie să ştie un avocat.

Nu ne putem compara cu plebea. Nici la noi nici la alţii. Nu mi se pare normal să gândeşti ca om “lasă că nici redneck-ul din Texas nu ştie cu ce se mănâncă acceleraţia gravitaţională. OK, nu ştie că e văcar din tată-n fiu şi că oricum nu are ce şi cu cine să discute. Aşa cum rubedeniile mele de la ţară cred că Tolstoi joacă în naţionala Bulgariei. Nu ăştia sunt idealul meu de oameni. Şi nu poţi ajunge la 30 de ani să nu ştii cine a fost Van Gogh. Sau să cauţi Cuba în Africa, că doar şi ăia-s tuciurii, nu?

Să vorbim despre analfabetismul galopant cu care ne confruntăm? Cu faptul că generaţia referatelor furate de pe internet nu e în stare să se exprime? Că majoritatea scriu ca nişte inculţi ce sunt? Nu trebuie decât să arunci un ochi pe vreun site ce permite comentarii şi să vezi incultura în toată splendoarea ei. Sau lipsa unui limbaj normal, că decent nu poate fi. Ăştia sunt probabil geniile de acum, care se plâng că au prea mult de învăţat, în condiţiile în care ajung la 18 ani să se laude că n-au citit nicio carte. Se vede, copii, staţi liniştiţi, că se vede. Iar limba română e o chestie inutilă, nu-i aşa? Generaţia asta de analfabeţi dovedeşte cât e de inutil să citeşti cărţi, să studiezi critică şi să scrii comentarii/referate pe bune, nu se le dai print de pe internet.

După ani de băgat la scăfârlie diverse chestii, e clar că nu toate ne vor folosi. Că vom uita o groază de informaţie, imediat ce vom înceta să mai fim nevoiţi să operăm cu ea. Nişte chestii o dată învăţate sunt mai uşor de înţeles. Iar creierului îi va folosi la orice oră efortul respectiv.

Orice share ajuta. Multumesc.
Share on Facebook
Facebook
Pin on Pinterest
Pinterest
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

19 Comments

  1. Glass and Iron

    Orice informatie care iti mai “sapa” o circumvolutiune este binevenita. Orice informatie care te ajuta sa intelegi “cum vine de se leaga”, fapt care te va ajuta mai tarziu sa faci singur conexiuni in tot felul de situatii, este binevenita. Orice informatie este un exercitiu – asa cum ne antrenam muschii corpului trebuia sa ne antrenam si “muschii creierului”.
    Nu mi-au placut vreodata poeziile … dar am invatat cateva pe de rost – efortul m-a invatat sa imi dfezvolt un mod de a retine informatie – am uitat poeziile dar am pastrat “reflexul” de a retine informatie, repede si pentru mai mult timp.

    Oricum, nu trebuie sa te opresti din “exercitii” pentru creier fiindca te pandeste alzheimy …

    Exista totusi ceva care poate fi “reprosat” scolii, intr-o anumita masura : te tine “cantonat” in ceea ce poate nu te avantajeaza, “mancandu-ti” timpul pe care altfel l-ai fi folosit mai cu folos in altceva (tot invatatura dar altceva).

    Sa vedem cum va arata invatamentul dupa ce noua lege va fi aplicata 🙂

  2. Important este ca, in momentul in care trebuie sa inveti sa practici altceva decat ceea ce ai facut pana la un moment dat, n-o iei chiar de la zero. Avand ceva notiuni in minte, desi aparent uitate, vei relua acele lucruri mult mai usor si mai rapid decat daca ai fi fost total “zero” in domeniul respectiv.

  3. mihai

    vai , ai cele mai lungi post-uri din tot readerul meu. pot sa-ti propun se la scri pe episoade sau in rate? sau sa dai pe reader numai rezumate… :))
    numa’ zic apropo de rezmate pe net.
    cat despre scoala eu am fost adeptul cat de greu si cat de mult ca macar mai ramai cu ceva.

  4. Parte din problema e ideea gresita pana la urma ca in scoala inveti “ce-ti trebuie”. O fi fost valabil atunci cand ceea ce urma sa-ti trebuiasca era suficient de clar si putin incat sa n-ai probleme la o adica (99% vor fi muncitori in fabrici si uzine -clar ce le trebuie). Dar in fapt esentialul in scoala (si in educatie pana la urma daca e facuta cum trebuie) e procesul de invatare si mai putin materialul cu care se face. Cam tot asa cum pana la urma conteaza ca faci miscare, indiferent daca o faci cu bicicleta ultimul racnet sau pur si simplu alergand dupa vaci pe coclauri.

  5. Miscellaneous

    Lasă că mie-mi plac articolele lungi. 😛
    Bănuiesc că știi că s-a desființat clasa de Pedagogie de la Peda, iar la filologie în niciun caz nu se mai face atâta matematică / fizică / chimie. Așa că ”bobocii” de azi nu mai învață nici jumătate cât studiai tu în vremea liceului … Deh.
    Mie mi-au plăcut toate materiile în general, deși le-am urât ( paradoxal ) în același timp, la vremea respectivă. Și contează și profesorul, după părerea mea. Am adorat fizica în gimnaziu, am fost pe la un concurs pe ici, pe colo, mai câte o mențiune, mai un premiul 3. Când am ajuns la liceu, am dat de dracu. Profa mea era și nu era. Dar cu ea au fost alte chestii și până într-a 12-a ne-am înțeles.
    Chimia într-adevăr am disprețuit-o teribil, deși într-a 9-a în primul semestru mi-a plăcut, am avut o tanti faină care ne-a predat, deși era severă. Apoi s-a dus în concediu de maternitate, din semestrul 2 ne-a venit o babă retrasă la pensie …groaznic. Și eu și dădusem teză la chimie în semestrul I, pentru că eram oarecum atrasă, și atunci dă-i cu chimia și în semestrul 2. De matematică și informatică nu mai zic … Am urât c++ 3 ani de liceu, 7 ore pe săptămână, dar în a 12-a m-am îndrăgostit de html și chiar css. Mă rog, nu că ar fi durat mai mult ”iubirea” noastră, că nu mă pricep extraordinar de bine nici astăzi. Dar cât să editez ce vreau în wordpress merge, și e ok. Biologia a fost în regulă, n-am ce să comentez. M-a pasionat într-o vreme genetica, dar am renunțat. Să se ocupe alții. 😛
    Istoria nu mi-a măcinat creierii în mod deosebit ( îmi capta atenția, totuși ), dar geografia am mâncat-o pe pâine. Eu chiar sunt în stare să-ți și desenez harta lumii și să-ți zic câteva zeci de capitale, munți, formațiuni geologice și alte cele. Limbile străine mi-au plăcut dintotdeauna, deci nu se pune problema. Limba română la fel, literatura a fost și este pasiunea mea de când am învățat să citesc. Iar scrisul a devenit, invariabil, o parte foarte importantă din mine.
    Acum … crezi că mai știu cum arată trinitotoluenul în forma lui aia de romb ? Nu. Crezi că mai știu să rezolv o problemă de fizică, de mecanică ? Deloc. Dar când le-am învățat, deși nu mi-au rămas dragi, mi-am exersat continuu creierul. Așa că mi-am format și emisfera stângă, și emisfera dreaptă.
    Acum sunt la științe economice, deci cu matematică mă mai împac câțiva ani și probabil pentru tot restul vieții mele. Dar deja aici nu mă mai interesează toate prostiile făcute-n liceu, ci doar unele specifice și altele noi, ”profilate”. Iar pe profesoara mea de mate de-acum din facultate o idolatrizez, m-a făcut să-mi reiau relația platonică de iubire cu matematica. Așa că sunt de-acord și cu Glass and Iron, da, înveți să-ți dezvolți anumite capacități dacă te strofoci îndeajuns de mult, dacă ai un profesor care îți predă materia cum trebuie și îți place … și da, dacă îți place și descoperi că ești bun la asta !!!
    Pe de altă parte, însă, este adevărat și că uneori se bagă cu forța prea mult, e păcat că nu ai șansa, ca în alte țări, America, nu ? că tot o dai exemplu .. să-ți alegi TU singur materiile care-ți plac și care crezi că te-ar îndruma … Sistemul nostru de învățământ e foarte deficitar, dar sincer îți spun că deși l-am crezut o vreme inutil, pot să spun că n-a fost chiar degeaba.
    Na că băgai și eu un comentariu lung … :))

  6. Pingback: A zis cineva ”școală” ? « Welcome to the Machine

  7. Geometria iti poate salva viata. Iti poti face o idee cum “cad” unele lucruri din viata de zi cu zi..inainte ca ele sa “cada”. Calculele se fac in capsorul nostru cu o rapiditate ce te lasa masca. Bine..iti trebuie si reflexe rapide si sa nu fii un molau. Cui nu i s-a intamplat sa scape ceva din mana si sa reactioneze astfel incat sa nu se proca pagube sau rani?
    Cu siguranta si celelalte materii ne-au ajutat si au contribuit la formarea noastra. La unii s-a pus mai mult, la altii mai putin..fiecare cum a prins. Ca sunt o gramada de notiuni in plus… asta asa e, programele scolare au fost varza mai mereu.. cam cu fiecare ministru.
    Am mancat franceza pe paine din clasele primare, intensiv, olimpiade, etc… turuiam. Ei bine..acum nu mai pot turui, dar daca ma uit la un film frantuzesc, pricep cam 80%.

  8. Când mă uit acum în manualele de liceu și văd că la Biologie învață creaționismul, la Istorie o au pe Esca în manual, la Română nu fac nici măcar noțiuni de bază despre gramatică și vocabularul pe care-l învață e vai de el, nici nu mă mai mir că ăștia mici se laudă că n-au citit o carte. Frate-meu, care-i într-a 10-a, învață singur acasă din manualele pe care le-am avut eu și soră-mea. Că s-a prins că n-are nicio șansă să învețe ceva util din ce are el.

    Și-atunci să ne mai mirăm? Ce să le rămână în cap dacă de mici și-l umplu cu tâmpenii?

  9. aA

    inca mai cred ca multitudinea de cunostinte acumulate in scoala, m-au facut un om complet, chiar daca pe unele le folosesc doar sa socializez uneori sau ma ajuta sa inteleg mai bine o poanta. e posibil ca si creierul asta al nostru sa se dezvolte in mai multe directii, luand informatii macar generale, din mai multe domenii. parca nici simplificarea asta totala nu-mi da impresia ca a creat generatii deosebite. ma uit ingrozita ca mintile astea libere nu sunt ocupate cu informatii preponderent dintr-un domeniu, ci sunt goale!

  10. Diana Coman are dreptate. Valoros este antrenamentul creierului, formarea de cat mai multe conexiuni nervoase in scoarta cerebrala in timpul invatarii, indiferent ce inveti (si in timp uiti).
    In ceea ce priveste comentariile si referatele, asa e cum spui, copiii se multumesc sa le copieze. De asta am ales sa ma rezum numai la povestirea pe scurt a unor lecturi, pentru ca doresc sa le trezesc curiozitatea, sa ii fac sa caute cartea respectiva si sa o citeasca. Am si reusit cu cativa si sunt foarte bucuroasa de asta ! Dar pentru multi e greu. Bibliotecile s-au cam desfiintat una dupa alta, iar in librarii multe carti au pretul per bucata mai mare decat abonamenul la Internet pe o luna… Cred ca pentru acestia munca mea e de mare folos.

  11. E clar ca la noi scoala iti impuie capul cu multe chestii de care nu ai nevoie si te gfac sa inveti ca papagalul tot felul de prostii, fara sa ai o metoda si fara sa te indrume spre o specializare. Astea fiind spuse, sunt si nu sunt de acord cu ce ai zis. Cunosc invatatoare fara cultura generala, de mi-ar fi frica sa le las pe mana copii, dar grav de tot. Propria mea invatatoare rupea la aceste capitole, desi era foarte in varsta. Nu trebuie sa stii integrale ca sa predai la copii inmultirea dar nici sa fii bata, cum stiu unele persoane. Mama e o simpla vanzatoare dar stie mai multa geografie decat o fosta colega a ei care era studenta. Si asta mi se pare f trist… Ca om trebuie sa stii pe ce lume traiesti, poate cultura generala a scolilor noastre nu e cea mai buna, dar nu e nici atat de rea.

  12. E bine să ai cunoștințe de bază din toate domeniile, e vorba de cultură generală, la urma urmei.

    Din păcate la noi copiii sunt stimulați încă de mici să învețe bine, să aibă note mari ( că pare-se o vor duce mai bine ) și cad în plasa în care învață la toate ( ceea ce nu înseamnă că și rămân cu ceva) și apoi nu își dau seama ce le place cu adevărat și ce vor să facă în viață.

    Se înscriu la o facultate care îi pregătește pentru o meserie din care cică se câștigă bine. Apoi își dau seama că nu au nicio treabă cu facultatea pe care au ales-o, ( uneori nici cu liceul), iar apoi își consumă zilele cu un job care nu le face plăcere. True story 🙂

    E bine să știi, dar în special e bine să știi ce îți place. 🙂
    Generația nouă a căzut în extrema cealaltă: nu știe deloc.

  13. În schimb, pe cât sunt de analfabeţi pe atât de buni îi vedem la Counter Strike sau vedem copii de 6 ani care ştiu să intre pe internet foarte bine în comparaţie cu părinţii lor, etc. Oricum vă zic eu, totul pleacă de la educaţia primită acasă.

  14. Cristian

    Mă bag aiurea și eu în seamă. Am citit și articolul care a lansat postul ăsta și nu vreau decât să adaug un lucru. Dincolo de faptul că niște lucruri băgate la cap rămân băgate la cap, nu știu câți dintre elevii de liceu din România ar ști la 14 ani ce anume vor să învețe, ce le place și ce nu le place. Nu mă înțelege greșit, condamn și eu sistemul ăsta cu tot ce e în mine, dar sincer, nu cred că dacă peste noapte am avea opțiunea de a învăța în liceu ce ne place elevii ar ști ce vor să facă în viață. După părerea mea liceul se rezumă la opțiuni, fă de toate, tot timpul să vezi ce îți place cu adevărat, dar toate lucrurile astea pe care le încerci fă-le bine și fă-le ca și cum ar conta cu adevărat.

  15. Nici nu e de mirare ca nu-ti mai vine sa mergi la scoala. Sunt atatea materii care ar trebui scoase la pensie !

    La ce-ti mai trebuie chimie,fizica sau matematica daca tu mergi la un liceu de filologie. Ce sens au acolo ? Tu esti pasionat de litere, romana, poezie … si faci materii de care vroiai sa scapi.

    La fel la mate-info. Ce nevoie ai sa stii ce gandea Eminescu cand a scris o poezie cand tu esti mai mult decat praf pe partea asta.
    Stiu pe cineva care face Desen la mate-info . Ce treaba are desenul cu mate-info ?

    Sistemul nostru de invatamant e praf ! Dupa rezultatele de la BAC de anul trecut, nu ne asteapta un viitor prea frumos.

    • Dani, daca faci mate -info, poate te gandesti la o slujba de web designer, sia colo are a face desenul. Cat petnru mate la filologie, macar asa un pic, sa stii diferenta dintre concav/convex si sa poti intelege niste grafice simple. Ca om te confrunti cu tot felul de situatii neasteptate, e bine sa ai un minim de cultura generala.

      • Ar fi perfect ce zici tu, dar respectiva prietena face la desen doar teorie. Partea cu desenatul nu o vad. La asta ma refeream.

        La filologie chiar nu cred ca o sa-i ajute vreodata matematica aia, chiar si M2 sau M3 pe care o fac.

  16. Games

    ai foarte mare dreptate Dojo , dar din pacate nicaieri nu se face faculta sau scoala serioasa,defapt ei zic ca e serioasa si etc,dar inveti doar tampenii care nu sunt practice sau utile..eu sunt la UPT ,banuiesc ca stii ce inseamna ca esti din TM , si profesorii incerc ei sa fie seriosi si severi etc,dar nu invatam nimic practic,doar tampenii ce nu cred ca vreodata ne vor ajuta..deci e aiurea:),trebuie sa ma gandesc la ceva mai bun de facut pe langa faculta asta care este egala cu zero..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.