Eu nu as putea lucra de acasa …

37
5231
views

Piaţa de freelancing de la noi începe să mişte, mai ales că destui foşti salariaţi s-au trezit că nu prea au de ales (self included). Şi, dacă pot lucra ceva (şi) de acasă, s-au pus pe treabă, că pofta vine, ştim prea bine, mâncând. Genul ăsta de “carieră” e probabil singurul pentru care NIMENI nu s-a pregătit. La 20 de ani de pildă, când începeam să muncesc la radio, nu visam că voi ajunge într-o zi să muncesc de una singură de acasă. Şi, dacă nu se ducea pe copcă şansa unui trai decent din radio, e foarte probabil că nici acum nu făceam un asemenea pas. Că nimeni nu spune la 16-18 ani: vreau să fiu freelancer. Sau cel puţin pe vremea mea ideea era să ai un job bun undeva, ideea de antreprenoriat era pentru ăia foarte foarte curajoşi.

De câte ori vorbesc despre activitatea mea din dormitor (culmea nu prostiile la care tinde orice om să gândească, auzind despre “biroul” meu), replica multora este “nu aş putea lucra de acasă”. Şi vin explicaţiile:

  • m-aş plictisi de unul singur
  • am nevoie de o echipă alături
  • nu mă pot organiza
  • nu ştiu să-mi gestionez timpul
  • nu mă lasă familia în pace

.. şi putem continua pe 3 pagini A4.

Am precizat deja că nu m-am pregătit niciodată pentru această situaţie şi am fost pur şi simplu “aruncată” în freelancing în vara lui 2009, când postul de radio la care am lucrat s-a închis iar şansele de a primi un job la un studio de web design din oraş erau nule, în condiţiile în care criza le închidea pe capete. Partea şi mai tristă este că toate motivele pentru care nu prea te poţi descurca muncind de acasă mi se aplicau de minune:

Sunt o ameţită – sunt genul de om care uită de la mână până la gură. Teoretic stau bine cu bibilica, dar, exact când contează, mă trezesc că am uitat să merg la o întâlnire sau a trecut un deadline pe lângă mine. Acum am agendă. Din aia normală cu foi, pe care notez deadlines, idei de topics, planuri pentru diverse situri din reţea etc. Atât timp cât notez ce trebuie acolo, nici nu mai uit.

Mi-e greu să am un plan de lucru – în general sunt atrasă de munca mea. Atât de atrasă, că stau acasă 16 ore pe calculator, dacă trebuie şi nici nu ştiu când a venit seara. În timpul ăsta muncesc pe siturile din reţea, pentru clienţi etc. Deci teoretic nu am nevoie de niciun bici să-mi dea poftă de muncă. La fel de adevărat este că, dacă în ziua aia nu mi se arată să muncesc, NU FAC NIMIC. Sunt ca un copil prost care urlă şi dă din picioare că nu vrea să deseneze. Partea pozitivă e că nu am crizele alea de isterie, partea proastă e că nici nu fac nimic special ziua respectivă.

Având însă planul de bătaie în agendă şi ştiind ce deadline am, îmi pot permite o zi-două de relaxare, atât timp cât nu se încalcă programarea pe care am făcut-o.

Familia a învăţat că muncesc, nu mă joc – în primele săptămâni de stat acasă, ai mei mă credeau deja în concediu. Fă asta, cumpără aia, du-te acolo. Până le-am explicat că între orele x şi y am de LUCRU şi că discutăm după aia. Nu cred că a luat o săptămână de acomodare. Acum se ştie că am de lucru şi planificăm tot felul de activităţi pentru după-masă, când teoretic am cam terminat cu munca în mină sau pentru vreo zi în care ştiu că nu am prea multe de făcut.

Dar cu socializarea cum facem? Sunt momente când îmi lipsesc şuetele de la job, statul la poveşti cu colegii şi şefii etc. Nu îmi lipsesc însă certurile, nu-mi lipsesc oamenii care au făcut tot posibilul să mă “sape”, nu-mi lipsesc chestiile urâte dintr-un colectiv, de care oricum ai parte. Mă întâlnesc cu unii colegi şi acum la câte o cafea, mai ales că am program destul de flexibil. Este foarte adevărat că în lunile astea de iarnă am ieşit minimal din casă, pentru că sincer nici nu mă atrage să umblu prin oraş. Plus că vor fi alte 6 luni petrecute peste ocean, iar munca va avea cu siguranţă de suferit.

Un asemenea program este însă mult mai bun pentru socializarea asta. Înainte puteam ieşi lejer din casă în weekend, iar dacă vremea era aiurea atunci, se cam ducea pe copcă distracţia mea. Au fost veri întregi când am ieşit la ştrand de 4 ori pe vară, pentru că în weekend se buşea vremea şi venea căldura luni. Să crăpi de nervi. Ca arzător de gaz pe acasă, munceşti când plouă şi, dacă mâine e vreme frumoasă şi eşti în “grafic”, laşi totul baltă şi te plimbi toată ziua.

Am scris în ultimii 2 ani de câteva ori despre munca mea de freelancer şi, deşi sunt conştientă cu nu toţi doresc să facă asta, mi-ar plăcea să cred că nu plecaţi la drum cu idei preconcepute. Nu a spus nimeni că este uşor, sunt momente în care te-ai lăsa de asta şi ai accepta un job călduţ la un salariu chiar mai mic, sunt perioade “moarte”, dai de tot felul de nebuni, trebuie să te organizezi ca lumea şi chiar să tragi de tine, dacă se încalecă nişte deadlines.

Absolut orice problemă are o soluţie. Există agende şi sisteme online de gestionare a timpului şi a proiectelor, există soft de budgeting, te poţi organiza cum simţi că funcţionezi mai bine, iar familia va băga la cap că nu joci WOW, deci ai nevoie de linişte. Totul are o rezolvare …

37 COMMENTS

  1. lucrez de peste 5 ani de acasa. singurul lucru care imi lipseste e socializarea, dar o rezolv cu iesiri zilnice, la ora pranzului, sa mananc cu niste prieteni.

    daca esti serios, poti lucra linistit de acasa: iti faci un program fix, stabilesti (si respecti)deadlineuri, te organizezi, etc. bun, si eu frec menta pe diverse situri, dar daca am deadline, muncesc pe rupte.

    dupa atatia ani de munca de acasa mi-e si frica sa ma angajez…

    partile faine ale muncii de acasa:

    poti face un power-sleep de 30-60min cand vrei.
    nu te deranjeaza nimeni cu radio kiss-fm
    nu sta un sef cretin care nu se pricepe pe capul tau
    poti sa faci pauza si sa iesi la orice ora din casa
    poti munci imbracat in ce haine vrei (mai ales vara…munca in chiloti e … racoritoare 😛 )
    nu pierzi 1-2h zilnic, din timpul tau propriu si personal, deplasandu-te pe frig, ploaie, zapada, viscol, la biroul din capatul celalalt al orasului

  2. Si pe mine ma deranjeaza acest lucru insa eu le fac in paralel adica am un job stabil si pe langa asta mai fac si cate un SEO sau lucrez la site-uri. Daca faci numai freelancing, fara socializare, fara o echipa, fara cineva cu care sa mai barfesti sau sa ceri un sfat, doar tu si calculatorul e urat rau de tot, si am trecut prin asta.

    Deci, doar de acasa, stat acasa nu as putea lucra nici eu cred sau daca as face-o nu as face-o intr-un mediu placut si as fi stresat.

  3. Cred că o bună parte din angajați nu trec pe freelancing dintr-un motiv extrem de simplu: ca angajat au „siguranța” unui salariu la sfârșitul lunii.

    De parcă patronul nu-i poate spune PA pe 30… 😀

  4. Pentru mine nu cred ca ar fi o problema , nu imi lipseste nimic din ceea ce am avut, si in plus de asta pot sa imi fac propriul meu program cum imi doresc.

    Ce sa iti lipseasca , barfele, statul dupa autobus sau tramvai ?

  5. Ce n-as da sa lucrez de-acasa! Sunt zile in care ma dispera la culme ca unii colegi au chef sa asculte la maximul boxelor muzica lautareasca, spre exemplu, sau si mai rau, altii care sunt intr-o nevoie disperata de sapun. Si nu, nu lucrez la o carciuma, ci la o multinationala, in vanzari… Lucruri care ma socheaza vsi pe mine…
    Sau in zilele acelea mocirloase, in care nu-ti vine nici sa scoti capul pe geam, daramite sa pleci la serviciu…

  6. Sint meserii pentru care poti lucra de acasa si sint pentru care nu poti.
    Apoi cazul tau e special: Nu esti in situati de a avea o ipoteca de platit sa-ti tremure fundul ca nu mai intra bani.

    Ceea ce faci tu este conjuctural. Sa nu crezi ca peste 10-15 ani vei mai face aceeasi bani in wordpress. Nu vreau sa fiu ironic sau rau dar am vazut destule la viata mea. Romania e inca ieftina ca mina de lucru insa cind salariul mediu va creste (ceea ce ne dormi cu toti) vei vedea ca altii fac aceeasi munca ca tine pentru jumate din cit ceri tu. Atunci pe la 40-45 de ani iti dai seama ca nu mai poti concura si trebuie sa iti schimbi domeniul de activitate.
    Nu uita: lucrind de acasa nu-ti construiesti o cariera.

    • Mihai, am un leasing mai mare decat rata multora la casa, asa ca stiu cum e sa-ti tremure fundul. Iar bani de pe net se vor face mereu, piata nu cade pentru ca asa vor unii. Si, daca stii sa faci teme wordpress, esti in stare sa faci mai multe, mai ales ca initial nu m-am specializat in asta. Iar eu nu doresc sa-mi construiesc o cariera. Eventual sa-mi pun pe picioare un business bun in cativa ani, nu sa mai lucrez pentru altii. Plus ca, daca am invatat singura web design, cuget ca sunt in stare la orice ora sa ma “respecializez” in altceva.

      • Nu am spus ca piata va cadea si nu reactiona ca un copil! Ce am spus este ca nivelul veniturilor din wordpress care acum par suficiente pentru Romania vor fi prea mici in 10-15 ani.
        Parca prin 97 un salar de $400 era mare in Romania. Acum nu mai e la fel de mare. Si sa nu crezi ca peste 10 ani va fi la fel de usor sa-ti schimbi directia si sa inveti ceva nou.

        P.S. Leasingul+ mincare e ceva ce-l poti plati fluierind chiar pe somaj.

      • In primul rand vreau sa-mi cer scuze ca am avut nesimtirea de a citi articolul asta abia acum, cand sunt in pragul licentei la constructii, desi eu nu vreau sa fac constructii in restul vietii mele.
        In al doilea rand vad ca se castiga bine din freelancing, deci as vrea niste ponturi… pentru mai incolo… gen, care-i primul pas pentru a ma inscrie in breasla voastra a super-smecherilor care stau acasa si nu-s stresati de superiori? Reformulez: care-s cele mai cautate skilluri, cele mai mici preturi de la care incep pentru un prim proiect etc, etc.

        M-am uitat pe un site de freelancing in urma cu ceva timp, dar am avut impresia ca bidderii aia is mult prea avansati ca sa pot eu, cu cunostinte 0, sa ma pun cu ei. Am dorinta si aptitudinea de a lucra de acasa si 20 de ore daca-i nevoie si ma pasioneaza, dar nu stiu de unde sa-ncep.

    • Si eu te contrazic, Mihai. Si eu sunt in web design, tot freelancer. In momentul de fata, din banii pe care ii fac “acasa” platesc un leasing la masina, platesc cheltuielile unei case, dau de mancare la 2 oameni adulti si mai gasesc resurse si sa mai imi cumpar o buleandra si sa mai beau cate o apa plata in oras. Tot din “salariul” asta am trait un an in Palma de Mallorca, chestie care nu e nici simpla nici ieftina – numai chiria era cat 2 ipoteci normale. Si in momentul de fata exista oameni care lucreaza muuuuuult mai ieftin decat mine sau decat Dojo, dar asta nu e o problema atunci cand banii pe care ii ceri sunt acoperiti de calitatea pe care o oferi.

      Ma macina de cateva saptamani o intrebare: ce inseamna bre cariera? Si mai important, ce motive as avea sa imi doresc asa ceva?

      • Ai trait doar un an acolo. Daca ai fi trait sa spunem 10 ani ar fi fost cu totul altceva. (Hint: poti trai un an cheltuind minim insa nu 10 ani).
        Raspunsurile referitoare la cariera le vei afla de la 30 de ani in sus.

      • Mihai, e ok sa-ti placa sa fii angajat, doar nu ma apuc eu acu sa-ti zic ce trebuie si ce nu trebuie sa-ti placa. Pur si simplu, pentru mine, viata de freelancer imi ofera tot ceea ce am nevoie: bani, libertate de miscare, posibilitatea de a ma autodepasi. Mie nu mi se potriveste viata de angajat, nu am fost niciodata si nici nu am de gand. Adevarul e ca mi se falfaie de minunata cariera spre care tinde toata lumea :))

        Are dreptate Ionut cu avantajul major, dar pentru mine al doilea avantaj important e ca la 50 de ani n-o sa poata nimeni sa-mi spuna ca nu ma angajeaza din cauza varstei – in cel mai rau caz, o sa le spun eu altora :))

    • Prefer să lucrez acasă, relaxat, fără colegi enervanți, cu posibilitatea să-mi pot alege clienții* și fără patroni pentru care „nimeni nu e de neînlocuit” (și se poartă cu angajații ca atare) decât să am o carieră ce îmi scoate peri albi până la 30-35 ani.

      * Avantajul major al unui freelancer este că poți refuza o lucrare. Ca angajat îți vine project managerul (dacă ai bafta să lucrezi într-o firmă ce are așa ceva!) și îți zice: „lucrezi la asta!”. Vrei, nu vrei, bagi ca negru’ pe plantație.

      Btw, știați că un programator este plătit cu ~12€/oră la un salariu de 2000€/lună iar ca freelancer poți atinge și sume de 60-80€/h? Nu, nu lucrezi 160h (cât are o lună de muncă) cu tariful ăsta, dar într-o săptămână ai șanse maxime să faci banii pe care un angajat (și cu carieră!) îi face într-o lună.

      A se nota totuși că peste 1500€/lună se dau doar la firme mari.

      Ia povestește-ne acum despre carieră. 😀

  7. Eu m-am obsinuit cu serviciul, mersul cu metroul si pe jos, zapada si zilele ploioase. Asa mai vezi lumea in care traiesti. Dar chestia asta nu merge la infinit… inca 4,5 ani si as vrea sa am propria mea afacere 🙂

  8. Am muncit “la patron” si am muncit “la mine” :), in fiecare parte, ani de zile asa ca stiu cam cum este in fiecare parte. Pe prima perioada “la patron” chiar lucram 8 ore si gata.

    Apoi a venit perioada de “freelancer” iar ceea ce m-a deranjat cel mai mult in acea perioada a fost faptul ca trebuia sa imi rup din timpul de butonat pentru a ma intalni cu clientii, pentru plimbatul pe la sedii, pentru acte (oroare !!) si ca de cate ori puneam apa pentru ceai la fiert uitam de ea. Parti pozitive ? @andi a spus-o : poti sa tragi un pui de somn oricand, poti sa ai orice tinuta.

    Acum este un fel de combinatie – sunt “la patron” dar pot foarte bine sa nu ma duc la birou si sa lucrez de acasa, timpul de lucru se prelungeste si in afara celor 8 ore si in WE (asa este cand ai un patron care te motiveaza).
    Mai stau la o tacla cu colegii dar daca am de treaba se poate spune despre mine ca “nu sunt acolo” – nu scot un cuvant, sunt inabordabil. Nu imi pare rau dupa timpul “pierdut” pe drum, imi mai odihnesc ochii sau, daca nu tin sa motai citesc ceva “ca sa nu raman in urma”.

    Ca freelancer nu am nevoie de echipa decat in masura in care celalalt alearga sa se intalneasca cu clientii si sta la coada pentru depunerea actelor :).

  9. Eu nu am trecut pe freelancing dintr-un motiv simplu: nu stapanesc limba engleza la nivel conversational. La varsta mea (peste 40 ani) imi este greu sa o invat. Firma la care lucrat m-a… out 🙂 . De voie de nevoie voi face freelancing… am si facut vreo 3 saptamani. Munca de acasa mi se pare OK. Nu trebuie sa inspiri aerul tusit de altii, raciti…
    Freelancing romanesc 🙂 daca aveti nevoie de vreun ajutor la vre-un proiesct…

  10. De voie-de nevoie cred ca te poti adapta oricarui stil de lucru. Ca freelancer, practic esti propriul tau stapan. Apoi, interesat fiind de rezultatele muncii tale, te dai peste cap sa le obtii… cu varf si indesat…

  11. eu lucrez de acasa de un an de zile. M-am lasat de cautatul unui job stabil pentru ca pierdeam mult timp pe sunat si umbalat de colo colo si nu te baga nimeni in seama. Asa ca stau acasa si lucrez de una singura. Prietenul meu m-a invatat ce si cum sa fac…

    • Da! Pierzi mult timp cu cautat-ul job-urilor.
      Dau un exemplu de timp pierdut de mine… nu ma pot abtine sa povestesc ce aiureli mi s-au intamplat.
      La un interviu la telefon… vreo 45min. Concluzia la care a ajuns tipa de la resurse umane: Sunteti prea serios (se vede din tonul glasului)… noi cautam tineri dinamici, zambitori.
      La un interviu intre 4 ochi, la sediul firmei care m-a chemat la ei: cautam tineri absolventi, ca sa…
      Ca sa ce? Ce??? un tanar absolvent si eu nu???
      Parca as fi dat interviu pentru un job de animator discoteca 🙂 , nu de programator Java.
      Si ne mai miram de ce programele sunt asa cum sunt… tineri dinamici, zambitori… nema’ profesionalism…

      • Un tânăr absolvent are pretenții financiare ceva mai mici (pentru că la noi încă se merge pe principiul „stau pe banii lu’ tăticu’ până la 23 ani când termin masterul și mă angajez după aia”)

      • Corect!
        Dar tontii aia nici nu m-au intrebat ce salar vreau. Nu am discutat deloc despre salar, ci doar despre ce proiecte am facut in anii precedenti…

      • Odată cu înaintarea în vârstă cresc și pretențiile financiare. Și doar pentru fițe. Dacă la 20 ani ai nevoie de bani pentru țigări și pentru bere în oraș cu prietenii, la 30 ai nevoie pentru rate, ipoteci și alte „prostii” d-astea.

        În plus, la 20 ani ești mai ușor de… modelat. Ai mai puțin tupeu, sunt șanse mai mici să îți ceri drepturi șamd.

        Sunt multe firme care preferă să angajeze cinci programatori slabi/mediocrii decât unul bun.

      • Este si reversul…
        Esti tanar, ai dorinte… casa, masina, restaurante, petreceri, etc.
        Esti mai in varsta: ai casa, nu vrei masina… s-a cam dus vremea petrecerilor… vrei o iesire la pensie comoda. Deci nu prea mari pretentii salariale. Depinde de ceea ce vrea omul in cauza… generalitatile nu sunt bune intotdeauna.

  12. De cand ma stiu nu am putut sa lucrez la patroni, desi am facut-o de multe ori, pentru tot felul de oameni. Insa nu m-am adaptat niciodata. Am avut rezultate bune, am urcat firma pana la cer si am lucrat intr-o echipa super, insa tot rau mi-a fost. Chiar daca lucrand de acasa castig mai putin, mie mi-e bine. Foarte bine. Libertatea este cea mai importanta, chiar daca lucrez cate 12-14 ore uneori. Ideile bune se nasc intr-un mediu propice, iar acesta este pentru mine… acasa.

  13. Foarte adevarat postul tau Dojo,dar te-ai gandit vreodata ca ar fi mai usor daca ai avea un loc de munca in domeniu,bine platit si sa lucrezi doar 8 ore pe zi si sa stai linistita? ce ai zice? nu ar fi mai bine? as dori sa ceri niste sfaturi daca doreste careva de aici sa ma ajute,cu ce ar fi mai bine sa incep sa invat mai ok, cu php,css,html ?care? si daca imi da-ti si un loc bun de unde as putea invata si stiti voi ca merita de acolo..va multumesc anticipat
    ps: Dojo tine-o tot asa in tot ceea ce faci;) , felicitari pt blog si toate.

  14. Am lucrat ca freelancer 2 ani pentru o firma si mi-a placut extraordinar de mult. Ma incadrez totusi in descrierea ta apropode organizare personala si mici neintelegeri cu familia la inceput, dar totul a inceput sa intre in normal in aproximativ o luna. Succes in activitatea ta!

    • Heh, din toți clienții români, în afară de unul toți intră în cel puțin una din categoriile:
      – Mâine îți virez banii (sau, și mai tare, „acum sunt la bancă, îți depun banii” – la ora 8 seara sau sâmbătă/duminică)
      – Mai fă-mi și asta, asta, asta, asta, [….] asta, asta și asta. Ah, dar nu am buget să plătesc pentru task-uri extra…
      – Așa de mult? Nu putem să mai umblăm la preț un pic?
      – De ce durează atât? Eu vreau lucrarea în patru ore!
      – Dacă vrei să lucrăm, ne vom întâlni în ședințe o dată pe săptămână. Am avut vreo doi d-ăștia. Unul prin Arad și altul prin Cluj vroiau să mă deplasez până la ei. În condițiile în care eu stau în Constanța și lucrez cu oameni din US care habar n-am cum arată. Nu, skype nu s-a inventat încă. Și nu, ședințele nu sunt toxice!

      Prin urmare, evit clienții români. E mai sănătos pentru fericirea mea interioară. 😀

      • ai dreptate cu mai multe chestii:

        ai nostri (multi, oricum) habar nu au sa scrie un email cu ceea ce vor. trebuie sa ma deplasez pana la sediul lor sa imi zica ca vrea articolele pe 2 coloane, nu pe o coloana. wtf?

        cu exceptia catorva, clientii RO sunt rau-platnici. aia de dincolo se roaga de mine sa le fac factura, ca ii tot aman din cauza lenii si a ororii de a face acte.

        nu zic ca dincolo nu or fi oameni neseriosi…dar din proprie experienta pot zice ca e o diferenta enorma intre un client strain si unul roman.

        oricum, am avut si clienti romani extraordinari. jos palaria.

  15. Eu ii consider pe cei ce traiesc exclusiv din banii de pe net niste promotori – ei sunt mereu cu un pas inaintea celorlalti si nu ma refer aici doar la monetizare, ci si la socializare.

    Cei care traiesc acum exclusiv din freelancing se vor adapta rapid si la particularitatile viitorului. Obiectul lor cel mai de pret – agenda 🙂

  16. Lucrez in Freelancing din 1996. Am inceput cu domenii variate de la IT,electronica si electrica pana la editari OCR, tehnoredactare si mai nou Inginerie mecatronica. Trebuie in primul rand sa fii foarte organizat, metodic, perfectionist, parolist si MULTA MULTA RABDARE!
    Un atuu ar fi capacitatea de a invata multe lucruri noi cat mai rapid, timpul nu asteapta pe nimeni si cateodata apar termene limita.
    Multa rabdare celor ce lucreaza sau vor sa se apuce de el, piata este abia la inceput la noi, iar concurenta neloiala cat cuprinde in domeniile comune!

  17. Superb zis, Tudor (STauPeNet). Da. După 18 ani de freelancing, pot spune că îmi plac provocările. Caut greul şi “mai greul”. Da, e neplăcut când dai cu c**** de pământ sau cu gura şi se cam rup “Trei dinţi din faţă”…
    Cine lucrează pe net, are alte perspective. Salariaţii însă, au un mic deficit: aparate radio cu o singură lungime de undă!
    Ca freelancer, ori faci lunar upgrade la blocul de filtraj benzi şi introduci un pachet nou de frecvenţe, ori… gone dead! Ca salariat, “asta-i treaba ălora de la…”

  18. Ca si freelancer in IT de 4 ani pot spune ca partea personala a vietii are nevoie de multe ori de imbolduri pentru a nu deveni o singuratate, dar daca te implici si in alte activitati/cursuri/excursii ai sanse sa inbunatatesti perspectiva. Iar un blog e intotdeauna binevenit.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.