Physical Address

304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124

Sponsor sau advertiser?

S-a deschis discuţia asta pe forumul de webmasteri şi mi-a dat idei de articol. Un puşti de acolo era interesat să găsească un sponsor pentru un proiect de-al său. De ce sponsor şi nu un advertiser? Păi nu ştiu. Poate pentru că un contract de publicitate vine după ce ai pus pe picioare un site, nu doar din promisiuni. Cuget io.

Care ar fi marele avantaj al acestei sponsorizări?

Probabil momentul în care primeşti banul, spre deosebire de un contract de publicitate. Dacă eu decid mâine să scot un nou site (ferească ăl de sus, că oricum m-am întins prea mult), merg la X şi-i spun “nenea, am o idee de site beton, dar am nevoie de niscaiva lovele”. Te bagi?

În acest caz, pun mâna pe bani destul de rapid şi dezvolt proiectul pe principiul “io cu sapa, ăla cu mapa”. Ceea ce în principiu nu ar fi chiar rău. În loc să aştepţi chiar ani până să scoţi un ban de pe proiect, ai accesat fondurile imediat.

Care ar fi marele dezavantaj?

Că nu mai eşti stăpân în casa ta. Dacă x-ulescu îşi face un proiect pe banii mei, puteţi fi convinşi că-mi voi băga nasul în treaba lui non-stop. Că doar pe banii mei lucrează. Se duce pe copcă libertatea editorială, se duce pe copcă orice opinie personală. Pentru că, direct proporţional cu banii investiţi, cresc şi impresiile de stăpân ale sponsorului. Mă gâdesc că există şi cazuri de indivizi care-şi văd de treabă, dar în general, când ai băgat bani într-o afecere, începe şi nasul să-ţi fie prezent în ea.

Pentru ce sume merită să intri la stăpân?

Dacă tot s-ar ajunge la o asemenea situaţie .. despre câţi bani discutăm? Mulţi dintre copiii mei de pe forum găsesc că plata unui domeniu .com şi hosting-ul de rigoare sunt costuri serioase. Una este când ai un salariu şi alta când primeşti 30 de lei alocaţie. Şi unii ar fi în stare să-şi bage capul în laţ exact pentru 50 de dolari, crezând că au rezolvat o problemă. Aici e marea prostie. Pentru 3 dolari pe lună vei avea un lache ce te va călări după cum va dori, pentru că ţi-a dat bani, nu? Chiar dacă suma e penibilă, chiar dacă teoretic te descurcai şi fără banii respectivi.

Zic deci că, dacă ar fi interesat cineva să atragă un sponsor, mai bine se “vinde” pe bani frumoşi. Banii respectivi să acopere costurile unui proiect bine înfipt şi MUNCA celui care-l dezvoltă.

De aş alege un contract de publicitate?

Pentru că nu mi-a plăcut niciodată să lucrez pentru alţii. Mai ales pe proiectele mele. Prefer să pornesc un proiect de la zero, să achit costul unui domeniu (culmea e că nu-s neapărat fan de .ro şi mi-am făcut treaba şi cu alte extensii), să îmi pun dosul la contribuţie pentru un design şi apoi conţinut plus promovare. E clar că un proiect în care investeşti în mare parte munca şi timp, iar banii sunt prea puţini, se va ridica destul de greuţ. Acu’ e adevărat că nu mă grăbesc niciunde.

Odată ce un proiect începe să mişte, poţi atrage advertiserii. Nu vorbim de “brokerii” de tip Adsense, Text-Link-Ads, LinkWorth, BuySellAds sau alte sisteme, că la ei este totul atât de automatizat, că nici nu vei da de clientul final decât dacă dai click pe bannerul ce apare pe situl tău. Vorbim despre clienţii direcţi, cei care îţi scriu pe email “tataie, place site, vreau reclamă”.

De ce imi plac?

Pentru că relaţia este alta decât în cazul unei sponsorizări. Clientul de publicitate cumpără de la mine un spaţiu. 15625 de pixeli de pildă (dacă e un banner 125×125) sau câţi pixeli or fi. Pe toate paginile, doar pe index, cum ne târguim. Pentru acestă “onoare”, plăteşte o anumită sumă o dată la 30 de zile. Dacă-i place, mai cumpără. Dacă nu, s-o găsi altul.

Avantajul meu ca “editor” este că nu-şi bagă nimeni nasul în ciorba mea. Advertiserul ŞTIE deja ce pot şi despre ce scriu. Pentru că mă urmăreşte probabil de câteva zile măcar. Îi dau datele de trafic, să poată vedea cum progresează situl. Singura lui cerinţă (culmea e că mulţi nici nu o formulează), este să nu las situl în paragină. E clar că, dacă am un client pe 1-2 ani, nu s-ar foarte bucura să inactivez situl în următoarea lună şi să-l las să moară.

În rest însă nimeni nu ridică pretenţii. Nu mi se cere să scriu şi despre subiectul x, nu mi se cere să nu mai critic Vodafone sau CEC, că sunt parteneri de afaceri ai sponsorului meu, nu mi se cere nimic. Am un anumit nivel de calitate a conţinutului, am un anumit target, o comunitate căreia mă adresez, clientul cunoaşte detaliile şi plăteşte pentru un spaţiu de reclamă sau un advertorial. Nu decide ce culoare să folosesc în logo şi nici cum trebuie să arate poza mea din pagina “about”.

De ce nu le place unora?

Un contract de publicitate nu se câştigă pe poveşti şi promisiuni. Clientului nu-i pasă ce trăiri am eu şi ce planuri măreţe. El vede situl, îl studiază, cere date de trafic şi ia o decizie. Până să ajungă situl să fie interesant pentru un client, eu trebuie să muncesc pe el luni bune, dacă nu chiar 2-3 ani. În tot acest timp banii vin din buzunarul meu şi eforturile de a-l menţine sunt “gratis”. În loc să încerc să agăţ un sponsor, trebuie să muncesc pe site o perioadă şi apoi să atrag prin conţinut, trafic, PR, comunitate etc.

În general, creşterea unui site nu e imposibilă şi nici nu costă enorm. Asta în caz că nu ai pretenţii de cine ştie ce platforme custom made sau să plăteşti publicitate în disperare. Dacă ai un conţinut de calitate şi timp să-l menţii, plus să fii prezent pe net, în câteva luni poţi deja să prinzi nişte bani. Nu te vei îmbogăţi, dar măcar costurile iniţiale (domeniu-hosting) vei putea să le acoperi tot mai lejer, poate îţi mai rămâne şi un leu de un Cico.

Dacă totuşi se va găsi cineva cu punga largă, poţi la orice oră să-i pui la punct o campanie pe blog pe o perioadă ce acoperă “cadoul” şi te-ai revanşat. E oricum mai corect decât să accepţi “cadouri”, care de cele mai multe ori vin şi cu o implicare tot mai mare a sponsorului.

Daca ți se pare interesant, un share ajută mereu. Mulțumesc.
dojo
dojo

Fost om de radio, transformata in karatista si apoi web designer. Am o firmă de online marketing si mi-am redeschis un webmaster forum.

Articles: 1761

12 Comments

  1. Pentru inceput e mai bine sa alegi un advertiser care sa te plateasca in functie de rezultate. Degeaba iti da un sponsor bani si sta pe capul tau non-stop daca la sfarsit nu ii dai ce a vrut el defapt. Thats bad bussines. Atat pentru tine, cat si pentru el. Pentru tine pentru ca nu ai un client multumit, pentru el ca a pierdut bani.

  2. Argumentatia ta poate fi discutata 🙂 sau asa mi se pare mie.

    Deci am o idee X si ma duc la “cineva”, o prezint si cer bani pentru a o pune pe picioare. “Cineva” ăsta imi da banii ceruti fiindca considera ideea mea ca fiind lucrativa. Pai atunci de ce sa se bage si sa-mi ingradeasca “libertatea editoriala” ? Ca asta inseamna ca ideea X sa fie prezentata distorsionat deci si banii pe care i-ar produce ideea X vor veni “distorsionat”, nu-i asa ?
    Acum, intre noi fie vorba, eu (ca baiat destept ce sunt) chiar il si las sa aiba o parere fiindca asa am gandit ideea X – sa aiba si omu’ loc de parere personala iar eu loc de “compromis” ;).

    Ideea “ca doar banii mei lucreaza” nu este foarte corecta. Strict la obiect, banii pot lucra dar fiindca exista IDEEA MEA. Deci IDEEA MEA lucreaza – sunt mai multe surse (mai multi “cineva” cu bani) dar o singura idee X. Daca sunt mai multe idei, revenim la paragraful anterior.

    Ideea “Dacă x-ulescu îşi face un proiect pe banii mei, puteţi fi convinşi că-mi voi băga nasul în treaba lui non-stop” poate fi, de asemenea, discutata. EU nu as face asa ceva (nu mi-as “baga nasul”). Daca tu, Ramona, ai face asta, este altceva (spun “Ramona” fiindca ai folosit persona I si te-ai pus in pozitia de a-ti “baga nasul” :)). Pentru aceasta alternativa exista un contract care stipuleaza foarte clar ce are si ce nu are voie “civeva”-ul care are banii.

    Si apoi, asa ca “tuşă finala”, ma mai uit si la om … si Mondialu are bani cu gramada, da’ parca as alege pe altcineva.

    Eu personal am luat, pana acum, in discutie numai publicitatea ca pe o posibila sursa de venit dintr-un motiv cat se poate de solid : ideea mea este buna si o pot sustine financiar. Daca nu as fi reusit sa o sustin financiar singur, as fi cautat pe cineva care sa inteleaga faptul ca eu stiu cel mai bine sa imi sustin ideea.

    Dar de fapt, pana acum, la mine a fost mai mult respingere de oferte de publicitate fiindca, pe langa faptul ca ideea nu este rea, mai are si un nivel sub care nu vreau sa cobor.
    Le multumesc tuturor celor care m-au sustinut si ma sustin moral si material fara sa isi “bage nasul”. 🙂

    Nici mie nu imi place sa stiu pe cineva care imi “sufla in ceafa” sau se uita tot timpul peste umarul meu, la ce fac. De aceea sunt in pozitia de acum.

  3. Parerea ta este subiectiva, depinde mult de context. Adica partea cu am o idee ma duc la cineva si o prezint si cer bani pentru a o realiza. Ok, el se va baga in proiectul meu mai mult sau mai putin. Ei bine, ce te faci cand proiectul va costa 5000 euro, sau mai mult? Ideea ta e buna, va face bani, dar fara suma initiala ai 100% din nimic. Nu e mai ok atunci aceasta “sponzorizare” si sa ai X% din ceva decat 100% din nimic?

    • Dar de unde stii ca ideea ta va face bani? Eu inca nu reusesc sa “miros” ce site s-ar ‘vinde’ si culmea este ca exact alea care credeam ca nu vor face mare branza aduc bani mai multi. Contrar oricaror asteptari.

      Daca esti atat de sigur ca ideea aia va merge, mai bine faci un credit de nevoi personale si iti scoti banii singur. Problema e ca nu ai de unde sa stii daca va merge sau nu.

      Asa ca, daca as fi atat de sigura ca am dat de varianta ideala si ca situl va face gologani ca lumea, prefer la orice ora sa ma imprumut si sa-mi vad de treaba. Pentru ca la final am 100% din venituri, nu doar un procent.

      • Pai sa luam situatia nefericita, in care site-ul nu face bani. In momentul expunerii proiectului respectivul apreciaza daca merita sau nu investitia da? Daca accepta, si are sa zicem 50% sau orice alt procent negociat din site sau veniturile ulterioare, se cheama risc asumat, sau investitie. In cazul nefericit, in care nu apar si veniturile scontate, acesti bani pierduti au fost luati in calcul ca atare de cel care a “platit” o idee initial interesanta. In cazul meu concret (am o asemenea idee pe care cineva ar fi dispus sa o finanteze), sunt multe necunoscute care apar din lipsa de experienta a softistilor locali in evaluarea proiectului, si e posibil ca acei x euro initiali sa devina 2x sau 3x pana la final. De aceea un credit m-ar putea aduce in situatia blocarii unui proiect bun din lipsa de fonduri. Stiu pe cineva care a vrut sa vanda pe o suma de nimic un proiect aproape terminat numai de ciuda ca pierde toti banii daca nu il termina, a primit acea suma de nimic in schimbul a 60% din site, si acum cand curg banii…e simplu de dedus ce simte respectivul. In cazul in care ai acest sponsor extern, poti lua creditul la sfarsit, daca mai este cazul, si renegociezi procentele in functie de participatie.

  4. Cred ca ambele variante sunt la fel de viabile, de la caz la caz. Imi permit (sau nu) sa pierd doi-trei ani scriind la un site personal, in speranta ca cineva imi va remarca si aprecia eforturile cerandu-mi la un moment dat sa-i inchiriez un spatiu pe el. Asta e cazul fericit numarul 1.
    Am o idee de site care stiu sigur ca va merge, dar pentru a munci la el mai am nevoie macar de un om, doi, pe care nu-mi permit sa-i platesc. Atunci apelez la un sponsor care stiu la fel de sigur ca s-ar potrivi cu ideea site-ului ca vinde produse care sunt folosite de targetul site-ului) deci ii propun sa investeasca o suma x, care sa permita plata unui salariu-doua, pe un an, timp in care ii promit un trafic corespunzator. La finalul anului, toata lumea castiga. Cazul fericit numarul 2.
    Ca se va baga sponsorul in politica editoriala? Nu prea cred, pentru ca pe de-o parte nu are de ce, site-ul trebuie sa creasca, sa aduca audienta, deci daca ala de a avut ideea stie sa-si faca treaba pentru asta, si-o face. Sponsorul poate sa bage inserturi publicitare, ceea ce e dreptul lui, dar nu cred ca are de ce sa se apuce sa cenzureze sau sa solicite chestii de nefacut… In fond la trasul liniei ambii parteneri au acelasi scop, audienta si banul. Nu?
    Asa vad eu lucrurile, din pacate pentru un astfel de proiect eu n-am reusit sa gasesc sponsori, ci doar promisiuni ca daca vad ca creste traficul, da, se vor baga…

  5. Foarte interesant ceea ce ai scris, ai dat o forma coerenta parerilor care mi se invartejeau prin cap ! Multumesc, mi-a fost de mare folos articolul tau.

  6. “Dar de unde stii ca ideea ta va face bani?” – pot sa incerc un raspuns ?
    Pai ma mai uit si eu in drepta, ma mai uit in stanga, vad ce “se poarta”, vad ce se cere, ma uit la posibila “concurenta”, caut daca au mai fost asemenea si daca s-au “dus” intreb “De ce ?” si … poate se numeste “fler” sau nu stiu cum sa-i zic, atunci cand simti ca ceva are potential.
    Cred ca trebuie sa fii putin cam fraier sa crezi ca ceva de genul “Gutaperca rosie si multiplele ei arborescente milenare” ar putea sa intereseze in asa masura incat sa poti scoate un ban cumva, de la cineva. Doar daca dai peste vreo 2 – 3 omnipotenti care s-au plictisit de facut bani si s-au apucat sa studieze, pentru placerea lor, gutaperca rosie …

    Adica o idee buna, o informare buna si putin realism. Putin mai mult :).
    Daca esti in Romania intrebarea ar fi “Ce vrea românul ?”. Ceva amplu structurat care sa aprofundeze evolutia obligatorie si principala in morfogeneza cloroplastelor 🙂 🙂 si se vor ingramadi românii.

    Si cred ca este bine sa iti faci un credit, asa cum spui, ca sa fii mobilizat :).

    “Problema e ca nu ai de unde sa stii daca va merge sau nu.” ?? Nici Columb nu stia “la sigur” ca intr-acolo sunt americile dar si-a dat seama ca ideea unei calatorii de cercetare are potential. Iar “cineva”-ul care i-a dat pe mana corabiile a inteles si el ca ideea are potential. Cine stie cat s-a “caciulit” Columb pana sa reuseasca sa “stoarca” ceva arginti … da’ i-a iesit !

  7. De un sponsor as avea (poate) nevoie daca as incepe un proiect nou. Pentru ceea ce am acum prefer un advertiser. Nu imi place ca altcineva sa-si bage nasul in munca/treaba mea.

  8. eu cred ca nu intelegi ce inseamna sponsorizare… eu vad sponsorizarea ca pe o donatie i-ai dat bani asa ca ai vrut sa-l ajuti cu sau fara obligatii poti sa sponsorizezi in schimbul unei publicitati dar nu sa ai tu drept de decizie sau mai stiu eu cum ai zis tu sa fie stapan. Aia se numeste investitie, sa intre ca investitor in bussines, iar eu cred ca nu se merita daca nu e ceva care sa poata vinde…produse sau servicii(ca altfel nu scoate bani).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.