Turist in orasul tau

“Dar tu cred că ştii Manhattanul mai bine decât mine” spunea acum ceva timp D. Locuieşte aici de peste un deceniu şi până pe “insulă” nu e chiar atât de mult. Mai ales că familia are 2 tancuri maşini, ai legătură excelentă bus-metrou, deci toate ingredientele pentru o viaţă turistică bogată.

Şi totuşi în cele 6 luni pe care le-am stat aici anul trecut cred că număr pe degete ocaziile ei de a ieşi în “ze city”. Culmea, când au vizitat-o nişte foste colege, stabilite în alte state, eu şi “soarele” am dat mai multe detalii despre ce merită văzut, că doar am bătut oraşul destul la picior.

De exemplu azi e liberă. E în sfârşti vreme decentă (nuş’ cum se brodesc atâtea ploi de când suntem aici, dar sigur e o conspiraţie mondială să mă scoată pe mine din şlapi), deci zi de turism fără probleme. Ce face azi? Laundry. Câteva ture de spălat că e  casă mare şi un copil de 5 ani, pe care vrei să-l ţii curat, chiar consumă ţoale. Nu e efort pur şi simplu, că maşina de spălat şi de uscat merg bine merci, dar adevărat e că trebuie cineva să le şi seteze, umple şi golească.

La 12 are “lunch duty” la grădiniţa fetei. Merge şi ajută copiii la masă. În fiecare zi sunt mame acolo, joia e ziua ei, mai ales că are grijă să o lase liberă. Are de pregătit mâncare, făcut cumpărături, adus copil acasă, făcut lecţii (da, ăştia micii de 5 ani au lecţii aici) etc.

În restul zilelor este la muncă, plecată de pe la 4-5 dimineaţa. Vine cât mai repede să fie după-amiaza cu copilul acasă. R. lucrează la o aruncătură de băţ de Manhattan, dar s-a plimbat pe acolo tot atât de des. Vine seara cât de repede să-şi vadă copilul şi să-l pună la nani.

Se mai iese cu a mică, de obicei la Zoo sau Aquarium (care nu-s în Manhattan) şi de cele mai multe ori la “ţară” în Pennsylvania, unde au prietenii lor cabane şi e un centru sportiv super OK în comunitate. Deci am ajuns noi, doi vizitatori, să cunoaştem insula mai bine decât ei aproape. Sau cel puţin s-o fi bătut mai des la picior.

Eu cel puţin cunosc mai bine Manhattanul decât Timişoara şi asta n-o spun să mă laud, ci pentru că, acasă, încetez şi eu să fiu turist.

După ce ne-am întors în ţară, “soarele” a luat aparatul foto la nas şi picioarele la spinare prin oraş, profitând de fiecare zi însorită şi chiar de zăpadă. A pozat tot felul de minuni, a umblat pe jos .. ca un turist.

Eu am căzut în aceeaşi meteahnă a prietenilor de aici: job şi gata. Iar faptul că jobul se desfăşoară de acasă, nu a ajutat cu nimic, că ieşeam de multe ori cu câinii şi cam asta era. Sau la cumpărături, în vreo vizită sau oricum cu treabă. Nu ştiu să fi luat aparatul pe umăr şi doar să mă plimb.

E adevărat că nu se compară cele două oraşe, hai să fim realişti, dar ar fi şi pe la noi chestii ce ar merita văzute şi pozate, doar că, imediat ce sunt acasă, îmi piere pofta de viaţă turistică şi revin la viaţa mea de cârtiţă.

Anul ăsta poate se va schimba ceva. Revenim în ţară în septembrie, când e vreme încă bună (teoretic), plus că voi avea şi aparatul super-extra-trăznet pe care-mi pun gheruţele azi (dacă totul merge conform planului), deci aş avea motive să ies din casă la pozat. Şi poate-mi va veni şi pofta, odată ce voi ieşi din maşină pentru a face câţiva paşi.

Voi cât de “turişti” sunteţi în propriul oraş? Îl vizitează mai mult un străin decât voi?

 

17 Comments

  1. mihai

    Cu siguranta. Noi plecam de acasa la 8 am si ajungem undeva inapoi undeva aproape de 6 pm. Mincat, teme, jucat si cam atit. In weekend cumparaturi (alimente) spalat, gatit mers la inot, curs de arta si vizitat familia. Timpul e prea scurt din pacate cind lucrezi si ai o familie. Vizitat oras poate cind e o zi libera sau in concediu.

  2. Păi cam asta-i şi chestia mei: turistul caută chestiile flashy, interesante, vizibile. Să nu-mi spui că n-ai putea să conduci pe cineva prin Timişoara prin locurile importante .. că nu te cred.

    Localnicul de aia şi e localnic – să ştie unde-s birturile bune şi locurile pe care un turist NU le-ar găsi singur 😀

  3. Cineva ma intreba la un moment dat ce poate vizita ca turist in Bucuresti in afara de arhi cunoscutele casa poporului, televiziunea, si poate Lipscani-ul. Am ramas blocat cand in afara de vreo 2 locuri in plus nu am stiut sa ii spun. De atunci de obicei o iau pe mandra in weekend si cautam cateva locuri de vazut prin oraselul asta, sa ne simtim si noi turisti.

  4. mie nu imi place sa ma simt turist punct. dara sta din alt motiv, si anume ca imi place sa stiu unde sunt si ce e misto samd.

    dar cand eram acasa, in bucuresti, eram si eu un pic asa cum zici tu, in timpul saptamanii. in weekend am avut noroc sa am prietene destuld e geek care sa vrea sa se plimbe peste tot prin oras 🙂 iar acum cand nu mai sunt acasa, tot stiu restaurante bune mai bine decat unele din prietenele mele…

    acum cand locuiesc in cehia, si imi place unde locuiesc, am f putin timp sa ies dar incerc sa o fac macar o data pe saptamana, gen aseara am fost la sport cu prietenii apoi la unrestaurant unde ne-am adunat mai multi. in weekend insa nu sunt mai niciodata acasa din pacate, ca sunt multe chestii misto de facut. cum am prieteni care vin la noi weekendul asta, o sa profit sa vad gradina botanica si zoo, ca de doi ani aproape, nu le-am vazut inca 🙂

  5. Mai putin decat imi doresc sa fiu, mai mult decat povestesti tu despre prietenii tai. Dar numai de ceva vreme reusesc sa iau si aparatul de fotografiat cu mine (cu care mi-e rusine, da’ de pozat, pozeaza), pentru ca era pacat sa tot bat Bucurestiul la picior, sa mai am si un Blog de Bucuresti, si sa nu arat si altora locurile pe unde mai trecem noi.

  6. vlad popa

    mai turist nu se poate… ca idee prima oara am urcat pe Rarau, care e unul din obiectivele turistice must see ale Bucovinei si se ridica exact langa orasul in care mi-am petrecut adolescenta, in facultate; pur si simplu fiind atat de aproape si accesibil nu m-a tentat niciodata, preferam sa merg peste mari si tari ca sa urc pe o stanca golasa…

    • dojo

      Deci tu meriti suturi 😀

      Sa ai asa un loc frumos sub nas .. la mine mai e de inteles, ca suntem pe campie si sincer nu e nimic de capul campiei in cauza. Dar sa fii la un pas de munte .. o,mama, ce de drumetii si poze trageam …

      • vlad popa

        daca se lasa cu pedepse fizice ma vad nevoie sa nuantez – nu m-au atras obiectivele turistice cunoscute, plimbari prin toate vagaunile, apele si povarnisurile necunoscute faceam in exces.

      • dojo

        Atunci esti iertat. Si io as fi mers un pic prin zonele cunoscute, sa nu mor proasta, si dupa aia o luam lela pe unde altii nici nu viseaza 🙂

  7. E interesanta ideea,chiar dacă te-ai născut in oraşul tau nu cred că-l ştii indeajuns…dacă vine un prieten ce-i arăt eu in iaşi?Mitropolia şi Palatul culturii:))

  8. Glass and Iron

    “Turist in propriul oras” … 🙂 … foarte interesanta ideea.

    Orasul “meu” nu mai este o “destinatie turistica” pentru mine. Il stiu destul de bine, l-am “cotrobait”, stiu gradinitele de zarzavat care s-au transformat in cartiere de locuit, stiu tramvaiele cu doua clase )”boieri” si “tarani”) care s-au “democratizat” transformandu-se intr-o singura clasa (“tarani”), stiu bisericile care s-au transformat in ruine si apoi in “victorii” ale socialismului … l-am vizitat pe saturatelea, i-am vazut maretia dar si jegosenia, stralucirea dar si intunericul. Are o viata proprie, este viu, este in schimbare dar acum orasul “meu” nu ma mai atrage sa-l bat cu piciorul si sa il redescopar.

    O singura intamplare recenta merita povestita 🙂 🙂 …
    A fost o “zona turistica” pe unde nu am mai calcat de mult – Piata Universitatii – cred ca de ani de zile. O stiu foarte, foarte bine. Erau acolo patru statui – Mihai Viteazul, Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Lazăr si Spiru Haret – care, in zeci si zeci de ani au privit si maretia intelectualitatii romanesti, si bucuria muncitoreasca desarta, si licarul de speranta decembrist, si subumanitatea minereasca. Le priveam cu respect si cu placere (recunosc, si cu speranta in cazul lui Mihai Viteazul). Dupa o perioada de mai multi ani in care nu le-am mai “vizitat”, am trecut pe acolo in goana masinii. Si, stupoare : NU MAI ERAU ACOLO ! Si primul lucru care mi-a dat prin cap a fost “Băi, cat pot sa fure astia ??” 🙂 🙂 🙂 Nu, nu se “dadusera” la ele (poate fiindca era Mihai Viteazul acolo ?), le mutasera (temporar) ca sa construiasca o parcare subterana.

    Si ca sa parafrazez … Bucurestiul a fost un oras frumos. Pacat ca si locuit.
    Cred ca @Iulia, sau este o boema fara scapare, traind intr-o lume proprie sau … nu, raman la parerea ca este o boema. Nu-i asa Iulia ? Fiindca altfel, cum ai putea sa spui “inapoi la realitate” dar si “mi se face uneori si dor de acest oras” ? 🙂

  9. ma, avand in vedere ca, propriu’ oras Cluj, ii propriu numa de vreo 7-8 ani, raspunsu’ e nu … adica, l-am explorat destul de bine … in schimb, orasu’ natal … inca citesc despre el pe net :-))

  10. Am vizitat mult din ce era de vizitat… mai ales, că spre diferență de un turist, îmi permit să nu caut doar atracții de care am auzit, ci să iau orașul la pas lejer, să mă las surprinsă.

  11. Cunosc mai bine decât un turist oraşul.L-am cutreierat cu soţul meu, apoi cu elevii mei şi cu fiul meu peste tot, straduţe liniştite şi bulevarde aglomerate,cheiul Dâmboviţei, parcuri, muzee, expoziţii, clădiri frumoase, teatre,biblioteci etc.etc. Arată însă, din ce în ce mai mult, nu ca un şantier, ci ca o groapă de gunoi 🙁

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.