Cat de putin valoreaza ora ta de lucru?

37
4780
views

Ne lăudăm cu salariile noastre sau suntem nemulţumiţi, după caz. Câştigăm câteva sute de lei sau câteva mii, fiecare cum poate. Foarte puţini chiar îşi pun întrebarea “cât face ora mea de lucru” şi-şi impun un “preţ” mai bun. Despre importanţa acestor calcule am scris deja în alt articol. Nu voi insista.

Interesant este însă cum îşi “preţuieşte” fiecare timpul şi cât de jos este dispus să meargă pentru a câştiga totuşi un ban. Pentru a primi nişte joburi iniţiale (pe baza cărora vei construi un portofoliu şi feedback pozitiv), este foarte posibil să cobori serios preţul obişnuit. 3-4 lucrări, nişte comentarii laudative din partea clienţilor şi poţi ridica apoi ştacheta bine merci.

Este drept că banii respectivi sunt doar o mică parte din ce ai fi dispus să accepţi, dar, dacă eşti disperat cum eram eu (proaspăt şomeră şi cu un leasing pe cap), pică foarte bine. Chiar şi lucrând uşor sub preţ, poţi compensa prin volum. Nu este o strategie pe care să o aplici pe termen lung, mai ales că până la urmă nu ai devenit frelancer să mori de foame, dar te poate aduce în atenţia unor clienţi care să te plătească apoi mult mai bine.

Din ce am făcut eu la preţ de “dumping”, am reuşit să-mi păstrez preţul orar de 10 dolari, pe care mi l-am impus la intrarea în munca aceasta. Normal, acum am grijă să primesc sensibil mai mult, deci am evoluat şi ca venituri.

Cât de jos sunt unii de acord să meargă?

Un grafic postat de Newsweek, în urma unui experiment pe Mechanical Turk, unde s-a postat un job “de jos” de genul ascultat înregistrări şi numărat de câte ori se aude un cuvânt cheie. S-a studiat apoi ce preţuri orare au fost freelancerii de acord sa accepte şi s-a constituit şi lista respectivă, “dominată”, culmea, de SUA la preţurile cele mai mici, unde România apare şi ea tot la “menţiuni notabile”, alături de India, pe principiul facem orice şi pe un dolar.

Acu’ e foarte drept că şi să faci 300 de dolari pe lună de acasă, într-o ţară în care mulţi trag ca animalele pentru banii ăştia, nu e chiar aiurea. Oricum însă, nu despre preţurile noastre mici e vorba aici, că oricum suntem cunoscuţi în general pentru asta, interesant este de văzut că sunt americani în stare de asemenea aranjamente, când, teoretic, viaţa la ei nu e chiar posibilă cu 300 de dolari pe lună.

Lucrurile se schimbă în funcţie de specializări şi de ce accepţi până la urmă (sunt programatori care acceptă “salarii” mai mici decât mine, ca web designer, aşa cum sunt copywriteri care fac mult peste mine, deşi teoretic preţul din industria lor este sub cel de web design sau programare).

În cazul celor care trăiesc în SUA şi acceptă un sfert de dolar pe ora muncita, este clar că ideea de a face bani de acasă nu prea puşcă. Ori se specializează, încât să crească preţul la măcar 8 dolari (cam pe acolo este şi “recomandarea” Guvernului (7,25 mai exact), ori găsesc un job la un fast-food sau oriunde altundeva. Chiar dacă nu este atât de “cul” ca munca de acasă şi faza cu “să fiu propriul stăpân”, măcar primeşti un salariu mai onorabil, plus că ai “beneficiile” plătite (pensie, asigurare de sănătate etc.)

Probabil de asta îi admir pe cei care renunţă la “titluri” şi acceptă chiar un job sub pregătirea lor aici sau în altă ţară, pentru că până la urmă contează şi ce poţi pune pe masă la final de lună. Decât un profesor muritor de foame, mai bine un “căpşunar” ce face într-o săptămână banii aceia. Sau în 2 zile.

Ca de obicei vă invit la discuţie: ce aţi accepta ca şi salariu-orar? V-ar interesa un job bine plătit dar nu cu “titlu”?

 

37 COMMENTS

  1. E interesantă ultima întrebare şi mă grăbesc să-i răspund: probabil că aş accepta orice fel de job dacă nu aş avea de ales şi ce mânca. Pe de altă parte, la mine se pune problema că nu prea ştiu şi nu prea pot să fac nimic deci nu prea văd cine m-ar angaja pe joburi unde trebuie pricepere cu mâinile sau muncă fizică.
    Pe de altă parte, freelancingul îmi convine atâta vreme cât nu apar la orizont oportunităţi băneşti mult mai grozave, care să merite deranjul, adică.
    Şi, ca să răspund punctual, pentru că în domeniul meu tarifele sunt mult prea mici, ţinând cont că traduc minim 2 pagini pe oră(chiar şi 3-4 în funcţie de domeniu sau de combinaţia de limbi) îmi rezultă 7-8 Euro/oră.

  2. 0.25$/ora? Pai ce e asta munca in folosul comunitatii? O valoare fixa nu am, insa in orice caz, cel putin 5-7Euro/ora de lucru efectiv si in functie de ce fac.

  3. Da, se pare că am cam pierdut legătura cu realitatea. Mi se par mici limitele… mici, dar nu imposibile. Numai că în domeniul meu nu prea merge aşa ceva (poate şi de-aia am pierdut contactul…). Îţi trece sau nu-ţi trece lucrarea prin filtrele electronice, cam aşa se discută (n-am chef de prea multe detalii). Iar atunci când sunt destul de puţini cei ce reuşesc să facă lucrări complexe care trec prin filtre, se cam întâmplă ca cererea să fie ceva mai măricică decât oferta.
    Ca să o scurtez, dacă eşti destul de bun în meserie, îţi poţi permite să alegi tu ofertele pe care le primeşti. Dar dacă nu ţi-a plăcut să bei cerneală…, atunci stai la munca de jos, dacă o găseşti şi pe asta. Tocmai de-aia am aprecieri deosebite pentru cei care se chinuie să înveţe, chiar dacă fac sacrificii pentru asta.
    Şi mai este o problemă: dacă ştii câţi bani faci, accepţi ce ţi se oferă de prima dată.
    Ca să ră spund şi la întrebări: pe titluri nu dau doi bani, că nu ţin de foame. În domeniul meu nu prea se lucrează la oră, decât la sarcinile mai simple (la care nu prea mă înfig). Prefer lucrările complexe pentru că se câştigă mai bine (nu îmi vine să dau cifre – este mai mult decât decent).

  4. Si eu as munci orice, dar pe minim 10 lei/ora… Nu munca in sine ar fi o rusine, cat a-mi bate joc de mine, singura…

    Uite, eu acum am gasit o studenta ce in timpul liber face curatenie, pentru bani de buzunar. Vine odata pe saptamana si in 3-4 ore imi face casa luna, scutindu-ma de curatenia generala, imposibil de facut cu 2 copii mici atarnati de mine. Imi cere 10 lei/ora si sunt foarte fericita sa i-i dau, pentru ca timpul meu cu copiii e infinit mai pretios.

    In paralel, eu scriu articole pentru blogul unui site de jucarii. O fac din placere, din hobby… si am cerut 30 lei/articol, 1 amarat de articol7saptamana. Uneori am inspiratie si chef si-mi fac treaba in 30 de minute, uneori ceva lipseste si-mi ia si 3 ore sa termin de scris cateva paragrafe. In medie primesc 10 lei/ora. Sotul meu imi spune ca muncesc pe nimic, dar eu ma bucur sa am o mica activitate “intelectuala” si, una peste alta, cu banutii castigati imi platesc menajera. 🙂

    Revenind la studenta-menajera, pentru o munca facuta la negru, deci neimpozabila, 10 lei/ora nu e rau. 1600 lei/luna… cine te mai plateste atata, ca sa dai cu mopul? 🙂

  5. Prefer un job bine platit si fara cine stie ce titlu. Ala cu titlu l-am avut deja si mi-am dat demisia ca salariul era o bataie de joc…

  6. Momentan castig mai mult din online decat din offline, la job sunt platit cu 10 RON/h, dar salariile se dau cand au unii chef…Nu renunt la job pentru ca chiar daca nu sunt salariile la zi, nu fac mai nimic…in 70% din timp ma uit la filme…si,e de viitor…

  7. Nu cred, în studiul ăsta cred că intră americanii tineri de bani gata ce vor să-i impresioneze pe părinţi că au ceva lucru, altfel… În România să lucrezi pe 10 dolari e ceva, iar la anii mei şi la greutatea cu care găsesc ceva de muncă, cred că pot scade mult nivelul, dar când vor trece anii peste mine şi voi prinde experienţă cred că nu voi mai fi de acord cu un preţ scăzut.

    • Pavel, americanii de bani gata nu fac din astea. Pustanii aia sunt ocupati sa cheltuie mii de dolari pe luna, nu sa lucreze pe 25 de centi. Cred ca nici nu stiu cum arata banii in cauza 😀

      Faza cu scazutul e si ea cu dus-intors. Chiar daca de pilda am acceptat acum 2 ani sa lucrez ca web designer SUB pretul meu obisnuit, reuseam sa iau pe ORA de lucru mai mult decat cand aveam 1700 de lei salariu pe 3 ore de stat in radio. Am avut vreo 2-3 luni mai nasoale, cand chiar am “bagat ca MIG-ul”, dar am reusit sa ies bine de tot la “liman”.

      • No, credeam că-i ca în România, unde nişte copchii de bani gata trimişi de părinţi la muncă, cu ajutorul pilelor, ajung să lucreze (mult spus lucreze) pe nimic, doar ca să fie mulţumit a lui tată că plodul lui încearcă să facă bani de unul singur.

  8. Mizeria cu lucratul la volum mare ca să compensezi este că la un moment dat faci burnout. Tre’ să faci trecerea spre câmpii mai verzi înainte să ţi se facă lehamite complet.

    Momentan lucrând de acasă (cu carte de muncă & tot) fac sub 2 euro pe oră. Mi se pare chiar fain având în vedere avantajele. Văd oameni care-şi pierd timpul zilnic prin oraş mergând spre job .. criminal.

    Nu vreau să zic chestii nerealiste, nici n-aş şti cât aş putea primi ca programator începător pe oră. Probabil aş merge şi spre internship o perioadă cât să prind chestiile de bază. Sper, poate nerealist, ca în vreo 6 luni să pot obţine 5 euro pe oră ca php beginner. Ar fi un salt vizibil înainte.

    • Ia-o si tu de-a busilea eventual. Incepe cu HTML/CSS. Se fac bani FRUMOSI doar pe slicing/templating, deci nici ochi de design nu trebuie sa ai, ca poti prelua proiectul de la ‘parcelare’ mai departe. 🙂

  9. Eu sunt unul dintre ”capsunari”, am preferat sa renunt la slujba mea de ziarist, ca sa plec la cules de capsuni prin Irlanda. Nu ca sa am ce sa pun pe masa la sfarsitul lunii, pentru ca totusi puteam s-o fac si in Romania ci, in primul rand, pentru ca viata in tara natala devenise prea stresanta, iar noi nu mai aveam timp sa traim periculos. Acum, lucrez la patron, n-am nici un stress in a spune ca sunt muncitoare, si n-as mai da pentru nimic in lume slujba mea de-acum, pe aia dinainte. Acum, prefer, de departe, un job bine platit, dar nu cu ”titlu”. Cu banii pe care-i castig, pot sa-mi cumpar un ”titlu” oricand! 🙂

    • Te aveam in minte, cand am scris fraza in cauza. Mi se pare o chestie de exceptionale cojones sa renunti la “titluri” si sa-ti vezi de treba intr-un job care, dupa ideile noastre elitiste, nu e atat de “inalt”.

      Pe cand inca lucram in radio, incepeam sa ma gandesc ca nu e chiar o cariera cu bani si ca as face mai bine in design de pilda. Dar am avut mereu o retinere, ca asa “ma stia lumea”. Mare rahat, daca ma intrebi acum, ca ascultau emisiunile o mana de oameni. Dar prostul trebuie sa fie si fudul. Pe asta mi-o foarte asum 😀

      • Ai fost simpatica tareeeeeeeee! 🙂 Dupa ce am inceput sa iau niste decizii capitale privind viata mea, m-am convins de adevarul zicalei ”cine nu risca, nu castiga (bine!):) ”. E drept, poti sa si pierzi, dar, la un moment dat, eu chiar nu prea mai aveam multe de pierdut!
        Have a nice day! 🙂

  10. $2 in UK?!?! WTF???!?!?!?!!?!? Asta inseamna ~£1.40 😐 …. Media pe ora in uk este de £4/ora – media data de guvern, nici un boss nu are voie sa plateasca cu mai putin.

    Pavelte contrazic… am crescut fara tata si am inceput sa lucrez de la 12 ani, fara full-time si in timpul scolii par-time sau deloc si crede-ma… pe tata la durut in **** ca eu lucram in schimb mama varsa lacrimi cand cumparam o paine.

    dar totusi oameni buni…. $1 in Romania… este prea de tot.

  11. hmm deci la romani e 1 dolar daca mucnesc 10 ore pe zi atunci fac 10 doalri , ce naiba nici ziua de muna la sapa nu e atata , da dar macar aici muncesti numai in fata calcualtorului :))

  12. Eu cred chestia cu americanii. Am avut o clienta care ma platea extrem de putin, dar o tineam pentru ca avea proiecte usoare si ce imi dadea ea consideram maruntis bun oricand aveam nevoie de ceva in plus. De fiecare data cand imi cerea sa-i dau quote pe un proiect se mira de suma si imi povestea cum poate ea sa gaseasca “real americans” sa faca treaba pe un pret mult mai mic. Asta cu “real americans” ma enerva cumplit – adica eu fac ceva pe real-americansii tai, n-ai decat sa te duci la ei cand ai nevoie de cod serios. Asta pana am avut ocazia sa cunosc unul dintre real-americanii cu care lucra ea. Era un om matur care traia cu mami si cu tati, nu contribuia cu nimic in casa, mami ii facea papica, ii spala chiloteii, el juca toata ziua wow si din cand in cand mai facea cate un html/css – si ala prost. Pai cum sa nu-ti convina sa ceri 0.25 pe ora cand ma-ta te sterge la cur pe banii ei si se lauda ca ficioru ei e programator? Nu-i ca si cum ti-ar trebui banii sa-ti platesti mancarea, intretinerea chiria sau hainele de pe spinare. Cred ca tot ce-l interesa pe el era sa-si acopere abonamentul lunar de wow :)))

  13. Cred ca studiul este incorect.
    Banuiesc ca respondentii se refereau la o activitate temporara, nu ca la o sursa de venit lunar. Doar in acest caz putem crede ca americanii accepta acei 0.25$.

    Amu, despre mine.
    Din cat imi pot aproxima valoarea reala a ceea ce stiu sa fac, 500 euro / ora ar fi un tarif prea mic. Dar pentru ca am renuntat sa vindec oameni, acum lucrez (cand o fac) pe o medie de 10 euro / ora.

    Cat ar fi minimul la care as merge ? Nu stiu. Depinde de job.

  14. Studiul s-a facut pe MINIM acceptat. Deci s-au adunat toate bidurile si s-au studiat valorile. Faptul ca americanul cere 25 de centi nu inseamna ca toti fac asta, dar ca sunt unii care sa coboare atat de mult pretul. Oricum este socant, ca aici nu poti trai cu 25 de centi pe ora, decat daca esti in cazul descris de Moldoveanca. Oricum si asa iesea ala mai bine lucrand la Burger KIng 😀

  15. 1 dolar?! innebunesc. am cont pe elance.com (e friendly cu freelancerii incepatori) si fac modificari la site-rui cu wordpress. 15 dolari pe ora e un pret mic as zice eu. am luat 50 dolari pentru o treaba de nici 2 ore. as zice ca de la 10 dolari pe ora e ok. mai jos nu are rost. iti ocupi timpul degeaba.

  16. trecand peste aberatii cu 0.25$ intrebarea este incompleta.

    ideea de tarif orar este o idee proasta. Nu conteaza cat castigi pe ora ci cat castigi pe luna. Degeaba ai tu 100$ pe ora, daca munca ta presupuna 2-3 ore pe luna.

    Singurul proiect pe care l-am facut de capul meu, l-am calculat la “nr ore din discutie” * tariful orar de la munca * 30%. Si mi s-a parut ca am fost simpatic 🙂

    • Cu clientii de obicei NU discuti tarife orare, majoritatea preferand un pret “fix” pe lucrare. Calculul asta e la tine in cap, sa stii cum sa iti vinzi munca. Sa nu te bucuri ca ai prins 300 de dolari pentru care vei munci de fapt vreo 2 luni.

      Nici eu nu dau un tarif orar, dar stiu aprox cat imi ia sa fac un job, asa ca imi fac respectivele calcule si vin cu pretul respectiv. In felul asta experienta este rasplatita, pentru ca faci un job mai repede si mai bine, dar la un pret competitiv.

    • Ba sa stii ca conteaza cat castigi pe ora. Ca daca sunt intr-un domeniu in care nu am mai mult de munca de alea 2-3 ore pe luna, pai bine ca stiu ca ma bag si in alt domeniu ca sa-mi ocup restul orelor, chiar daca pe bani mai putini, ca doar nu stau in fund sa ma uit la telenovele acasa…

  17. 0.25$ * 10(ore) = 2,5$ / zi.
    2,5$ * 30 de zile (sa zicem ca lucreaza zilnic) = 75$.
    Ce faci cu 75$ in SUA?
    “în urma unui experiment pe Mechanical Turk, unde s-a postat un job “de jos”” – Sigur aia care au completat jobul nu foloseau proxy de SUA?

  18. Totusi, pentru acuratete : un lucrator pe minimum wage n-are acelasi acces la pensii si asigurari de sanatate ca un lucrator salarizat. E importanta distinctia asta wage-salary (plata cu ora – plata lunara) in SU.

  19. nu am calculat nicodata acest lucru dar…cred ca sunt si alte chestii care conteaza…colectivu stresu…si tipul de a te bucura de bani castigati…ca prea se moare de cance la nici 50 de ani!

  20. eu sunt un tip echilibrat si prefer sa imbin utilul cu placutul deci mi-ar placea sa fie si cu titlu si bine platit:D, momentan nu muncesc nici n-am muncit vreodata:)

  21. As vrea sa raspund si eu la intrebarea din ultimul paragraf al articolului.
    Cred ca raspunsul poate fi discutabil:
    Ai nevoie de bani sau ai nevoie de experienta?
    Iti doresti sa castigi acum putini mai multi bani sau iti doresti sa faci oareshce experienta ca sa poti castiga peste o luna/un an/3 ani mai bine(mai bine decat ai castiga peste cei 3 ani munciti la un job fara “titlu”)
    Cred ca la varsta de 25 de ani as alege totusi un job cu titlu si bani mai putini pentru a reusi sa imi asigur un viitor in care sa am si un job cu titlu si bine platit.

  22. Raspunsul la a doua intrebare este ca eu am un job bine platit si fara titlu si ma tot indeamna sefii mei sa ma promoveze la un job cu titlu care e si mai bine platit, dar eu nu vreau. (NU glumesc.)

    Pentru jobul meu fara titlu dar bine platit eu muncesc real intre 1 1/2 ore/zi si 4 1/2 zi (daca sunt norocos, ca altfel ma plictisesc ingrozitor), si au existat zile in care nu am muncit de loc, dar primesc acelasi salariu, deci ora mea de lucru de fapt nu “valoreaza” nimic, deci raspunsul la prima intrebare e ca eu accept sa lucrez si pt. 0 bani/ora, dar cu conditia sa am un salariu lunar cat mai mare !

    Chiar m-am gandit ce efect are acest fel de sistem asupra societatii, si am remarcat, uitandu-ma la cea din jurul meu ca oamenii sunt MULT mai lenesi, insa totodata si mult mai altruisti decat inh alte sisteme in care am lucrat eu pana acum.

    Eu, din pacate, inca nu m-am adaptat total, mai ales nu ma pot simti inca altruist si inca ma simt adesea anxios si vinovat ca lucrez intr-un astfel de sistem utopic, dar sper ca ma voi adapta in viitor. Lucrez ca simplu functionar pentru o corporatie publica (subventionata de la bugetul de stat, adica de impozitele concetatenilor mei si ale mele proprii), care primeste cu atat mai multi bani de la stat cu cat are mai multi functionari angajati. Deci intr-un fel eu imi subventionez propriul meu salariu, insa, deoarece sentimentul general e ca eu cheltuiesc pe mine 0 bani/ora, cum am aratat mai sus, nu ma deranjeaza chiar asa de tare.

  23. P.S. Da, uitandu-ma in jurul meu, observ ca comunismul stiintific(o-fantastic) birocratic utopic este posibil, desi mie inca nu imi vine sa cred, insa am impresia ca trebuie sa te lasi indoctrinat de la varsta de 1 an, (asa cum este obisnuit aici, unde copiii petrec 8 ore/zi la gradinitele care ofera in principal ore de educatie politica si ore de educatie fizica, pe principiul cat mai stiintific “mens sana in corpore sano”, incepand de la varsta de 1 an), ca sa te poti adapta cat mai bine, fara sa te simti anxios-vinovat, asa cum ma simt eu inca, neadaptat pe de-antregul, din pacate, ca participi la asa ceva.

    Totodata nu este prea usor sa ocupi o pozitie de functionar birocrat in acest fel de sistem, pentru majoritatea oamenilor reusind mai usor sa ocupe pozitii cu titlu, insa cu un salariu usor mai mic decat al meu, dar nereusind sa promoveze la functii ca ale mele in care nu ai alt titlu decat cel de “functionar” insa primesti bani mai multi, si de la care, daca vrei, ai access si la pozitiile alea si mai putine cu titlu de “sef birocrat oficial” in care ai si titlu si bani mai multi. De aceea, majoritatea oamenilor sunt usor invidiosi pe functionarii birocrati de genul meu si al sefilor mei oficiali, (desi compenseaza asta in mod sanatos prin mecanismul de defensa numit altruism descris mai sus, deci nu exista risc prea mare de dezordini sociale de tipul celor recente din Anglia sau SUA urbane), si isi aleg, pentru pozitiile lor cu titlu dar cu bani mai putini, denumirea de “leaderi” (sindicali).

    Este inca complicat de explicat si de adaptat, mai ales daca nu ai apucat orele de educatie politica de socialism stiintific din anii ’50 cuplate cu orele de educatie politica de reeducare maoista din anii ’68, dar eu incerc in fiecare zi sa ma documentez cat mai bine despre acele perioade istorice, si mai cer uneori si sfaturi de la tata care stie mai multe decat mine despre economia politica internationala din anii ’70. Foarte des citesc si de pe blogul lui Blegoo, care stie mai multe decat mine despre economie in general.

    Bineinteles, un astfel de sistem are sanse cat mai mari de supravietuire cu cat se bazeaza totusi pe niste resurse naturale abundente care trebuie aparate cat mai bine atat de exploatare nejudicioasa, cat si de posibile incursiuni straine acaparatorii, deci, ca politica generala inteleapta, turismul nu este promovat aici la fel de mult cat in alte locuri ceva mai sarace in resurse din lume, desi exista foarte multa frumusete naturala in jur, si totodata, serviciul militar pentru baieti este obligatoriu.

  24. Titlul conteaza pentru cei care probabil nu stiu multe. Pentru mine conteaza rezultatul final. Imi fac treaba si apoi am o suma frumusica la final de luna cu care sa ma intretin. Asa ca prefer sa castig bine, pentru ca important este sa ma pot bucura dupa orele de job de cei dragi, fie ca plecam intr-o excursie, fie ca mergem la film.

  25. Ceva nu-i in regula cu poza aia. 1$ in Romania? Hai sa fim seriosi, ce fel e calculata media asta? 3$ in germania? astea-s glume, daca imi gaseste cineva un neamt sa lucreze cu 3$ pe ora, il iau si-l angajez full time 🙂

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.