Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Momente de fericire …
Dacă tot este weekend şi ne mai relaxăm, vă propun azi să discutăm despre fericire. Bun, nu eu am venit cu ideea, dar, dacă tot am fost invitată să-mi dau cu părerea, aşa voi face.
Când am fost fericită? În fiecare zi şi de câteva ori în viaţă. Au existat momente “mari” care mi-au umplut inima, să zic aşa: orice reuşită academică, munca la radio, când mi-a spus prima dată că mă iubeşte, de câte ori am avut ocazia să vedem locuri frumoase etc. Evenimentele alea “mari” pe care nu le poţi întâmpina decât cu gura până la urechi.
Dar viaţa nu este doar un şir de câştiguri la loto sau absolviri de diverse şcoli. Şi ce facem atunci? Ne bucurăm doar ocazional şi în rest tragem concluzia că avem o viaţă de rahat?
Încă de pe vremea când nu aveam extrem de multe evenimente mari în viaţă, care să-mi susţină impresia că sunt un om fericit, m-am educat să mă mulţumesc cu puţin şi să mă bucur chiar şi de ceva “nesemnificativ”. Mărunţişuri am spune. Faptul că este soare afară (se ştie cât urăsc ploaia şi frigul), că mi-a ieşit o mâncare decentă, că m-am trezit lângă el. Sunt fericită când am o zi bună de muncă, sunt fericită când clienţii îmi sunt mulţumiţi, fericită când stau cu ai mei la poveşti.
Am în general o atitudine destul de relaxată şi de “zen”, deci nu mi-e greu să mă bucur de fărâme de fericire chiar şi zilnic. Pentru că viaţa nu este doar o înşiruire de evenimente “cosmice”, e formată din multe minuţele pe care le poţi ignora sau le poţi petrece cu o mare bucurie în suflet.
Şi ce mă face chiar şi mai fericită este gândul că am în faţă ani buni în care să se întâmple atâtea lucruri frumoase. Pentru că viaţa mea abia a început şi mai sunt multe de trăit 🙂
Mă simt ca și când aș fi citit un articol scris de mine. Exact așa sunt și eu, de-aia deseori se miră lumea că mă bucur din orice aparent ”răhățel” sau că sunt extrem de entuziasmată pentru lucruri pe care ei nu le înțeleg … Frumos, frumos ai grăit 🙂
Cunosc cativa oameni care se scalda in bani, dar nu sunt fericiti. Se vede, se simte! Nu zic ca e o fericire sa traiesti fara bani si ca doar bogatii sunt nefericiti. Nu! Dar cred ca trebuie sa ne bucuram de fericirea imediata, apropiata, de fiecare zi, de bucuria de a trai. Si eu incerc sa ma bucur de lucrurile simple, alea complicate m-au doborat de cateva ori.
Sa ai viata buna, Ramona, ca sa te bucuri de fericirea ta! 🙂
Saru’mana de urari, asemenea 🙂
Adevaru-i ca, pe cat inaintezi in varsta, incepi sa te bucuri de faptul ca esti sanatos, ca ai adunat oameni buni langa tine, chestii din astea. Ca nu toti castigam la loto 😀
Uite azi, onorand leapsa pe care ti-am pasat-o, m-ai facut un om fericit, inseamna mult pentru mine. Ai mare dreptate, fericirea nu reprezinta decat o insiruire de fapte relativ nesemnificative care pentru altii pot parea banale.
Cand esti vesel si inveti sa te bucuri pentru simplul fapt ca esti in viata, existenta terestra nu are cum sa fie un esec ci o vizita pentru o clipa prin Rai
Sunt fericit cand am benzina in rezervor!
Eu cred ca fericirea trebuie sa o chemi ca sa vina. Daca astepti ca evenimentele majore exterioare sa te faca fericit, s-ar putea sa astepti mult si bine. Dar daca cultivi fericirea, ca un fel de disciplina, ai mult mai multe satisfactii. Si cand spun “cultivi”, ma refer exact la ce ai spus tu: sa iti dai voie sa fii fericit din lucrurile mici – dar ca sa faci asta trebuie sa te educi sa observi lucrurile mici! Eu sunt fericita cand ma trezesc dimineata langa el, cand aterizeaza o buburuza pe mana mea, cand imi spune un client “good job”, prima data in an cand mananc pepene verde si nuci verzi, cand incep sa cada castanele si cand incepe prima ninsoare. Si mai sunt fericita cand vine mos craciun si dupa o furtuna cu tunete si fulgere, si dupa ce am facut curatenie si toata casa miroase a proaspat 😀
“Sa cautam fericirea in lucrurile marunte” mi se pare un slogan expirat. Fericirea nu exista, exista doar momente de bucurie…
Ramona, aşteaptă să ai primul copil. Atunci vei şti ce este cu adevărat fericirea. Nu se compară cu nimic altceva. Asta pot să ţi-o confirme numai mamele !
nu toti reusesc sa vada lucrurile marunte..datatoare de fericire.. si e pacat.
copiii schimba totul. dau un alt sens cuvantului FERICIRE
Aseara la Bon Jovi era o doamna in fata mea care avea scris pe spatele tricoului asa: Happiness is not complicated at all!
Incerc sa par fericita si sa-mi ascund durerea. Nu am trait o viata atat de buna, nici acum n-o traiesc… Ma doare dar n-am ce face, trebuie sa ascund asta.
“Pentru că viaţa mea abia a început şi mai sunt multe de trăit” asta am simtit-o pana in inima!
CU articolul tau mi-ai dat de gandit ….chiar ma intreb …cand am fost ultima oara fericit,…..si cand am sa ma bucur si eu de viata …ca prea muncesc ca un nebun de dimineata pana seara…….viata e prea scurta si de multe ori uit sa mai traiesc!
Ai scris exact pe sufletul meu. Asa gandesc si eu.
Un moment de fericire real a fost atunci când m-am urcat în autocar ştiind că mă v-a duce în ţări străine. 🙂
Fiecare om cauta fericirea si o cauta in felul lui. Depinde de educatie!
Interesant e că noi oamenii căutăm “fericirea” sub forma unor lucruri dar dacă ne întreabă cineva care au fost cele mai fericite momente din viață, bag mâna-n foc că răspunsul o să implice în cele mai multe cazuri “eram cu iubitul/iubita/prietenii/familia/un om interesant”. Așadar fericirea vine de fapt sub forma unor momente petrecute cu alți oameni, momente în care lumea materială din jur se cam estompează.