Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Din liceu in somaj
Uneori chiar simt că aş avea 80 de ani, nu undeva la 30, atât de departe sunt mental de copiii ăştia. Există pare-se un viu interes al junilor bacalaureaţi de a îngroşa rândurile şomerilor, în loc de a pune osul la muncă sau de a face o şcoală în plus. Ca de obicei, sunt lăsată puternic în urmă de noul val.
Am terminat liceul în ’98. Am intrat la facultă în toamnă şi la 2 săptămâni după începerea cursurilor am intrat la radio. De fapt am dat teste, probe etc. Până în anul următor am fost şi n-am fost, dar am încercat să muncesc şi am făcut-o în vara următoare în draci. Jumătate de an nu am fost plătită, dar am tras pentru că eram pasionată şi doream să ajung să fiu ‘eligibilă’ pentru un post de redactor. Drept îi că am fost totalmente paralelă cu industria, aşa că nici io nu cred că mă plăteam.
Cert este că am găsit de muncă şi am tras la zi şi cu studiile. După 10 ani de radio, când s-a închis ‘mustăria’, m-am băgat pe treaba mea cu siturile şi iar am ‘uitat’ că există şomaj şi alea-alea, deşi teoretic era mai comod sa ma inscriu acolo, decât să-mi ţâţâie dosul să fac repede un leu, să nu intru mai rău în rahat.
Pentru mine alegerea era simplă: faci şcoală sau mergi la muncă. Uite că le-am făcut şi simultan, că era mai comod să ai un salariu, decât să stai tot pe cârca părinţilor. Culmea este că în niciun moment nu s-a pus problema să stau cu mâna întinsă, ideea cu care am crescut fiind că, dacă ai două mâini şi două picioare, plus chestia aia dintre urechi, atunci poţi munci. Orice şi oriunde, doar să nu stai cu mâna întinsă.
Sunt deci foarte surprinsă de atitudinea asta. Mda, tinerii se aşteaptă să fie angajaţi cu salarii de mii de euro de la 20 de ani, dar nu se înghesuie, dragii de ei, la muncă. Păi de unde proces verbal să faci experienţă. De la vizionat telenovelele şi update de profil pe facebook? Începutul în muncă nu e deloc comod, prea rare sunt situaţiile în care dai de bine din prima. Dar înveţi, faci experienţă, ai alte legături. Cu statul acasă pe banii statului nu faci nimic. Ăştia nu mai sunt bătrâni şi nici bolnavi sau cu dizabilităţi. Înţeleg ideea de protecţie socială pentru cei care au nevoie de ea, dar nu nişte ‘dălăi’ de 20 de ani, care au energie şi sănătate, dar care se dau ‘răniţi’ că e mai comod.
Ceva e clar putred aici, iar familiile îşi au partea lor de vină. Pune-l să muncească sau să înveţe, dar nu-ţi învăţa plodul de la 18 ani să stea ca un cerşetor. Da, pot înţelege ideea de şomaj pentru un om ce a tras deja nişte ani buni şi este într-o pasă nasoală. Asta este, capitalismul ăsta nu a venit cu manual de instrucţiuni, aşa că ne mai dă cu virgulă. Şi banii ăia prin bine unui om cu familie şi responsabilităţi. Dar Gigel la 18 ani nu are responsabilităţi şi nici motive să ceară o ‘pauză’. Este la vărsta la care trebuie să-ţi vâjâie capul de idei de şcoli de urmat şi joburi bune de agăţat.
Sau oi fi io iar pe altă undă ..
Primul meu job adevarat a fost la cateva luni dupa ce am terminat scoala, am muncit agent comercial (hamal la o firma) cu jumatate de norma un an, aveam un salariu de 150 lei dar nu m-am plans, eram bucuros ca aveam un loc de munca si niste bani in buzunar
Cred că problema e dincolo de cheful de muncă și raportul acestuia cu dorința de a avea bani.
Întreabă un puști ce hobby-uri are și o să te lămurești…
Eu primul job l-am avut acum câteva luni. Am fost editor pe un site despre IT. Am luat 200 de Lei pentru 45 articole. Nu e mult, dar pentru un puşti de 17 ani fără experienţă în domeniu este bine. În plus, trecerea de la 50 la 2500 vizitatori unici e foarte grea.
Sunt de acord cu tine in tot ceea ce ai spus in acest articol. Si eu cred ca in primul rand de vina este familia, adica noi cei care astazi avem copii si pe care trebuie sa-i educam si sa-i formam in cultul muncii. Copilul trebuie format de mic mai mult in joaca la inceput, iar atunci cand varsta o permite, sa aiba responsabiltati si cu mainile lui sa faca multe alte lucruri practice, pe langa faptul ca este dator sa mearga la scoala. Am intalnit fetite de 12 ani, cu o situatie foarte buna la invatatura, care spuneau ca nu pot tine in mana o matura pentru ca acasa nu au fost puse sa faca asta niciodata! Poate ca acasa nu au matura….dar aspirator cred ca au. Un tanar care la 18 ani asteapta sa i se dea totul este mai putin vinovat pentru starea lui decat cei care l-au educat. Este parerea mea!
Şi eu cred că familiile au o parte de vină. Eu cunosc o situaţie foarte tristă: un tip la 24 de ani, termină acum o facultate pe ceva profil de inginerie, dar pe care a făcut-o cu “ajutor”, cu chiu cu vai (cu o săptămână înainte de licenţă nu ştia că are de făcut şi proiect practic) şi va îngroşa cu siguranţă rândurile şomerilor. De vină a fost, cred eu, mama lui, fiindcă, pe lângă faptul că a insistat să meargă la facultate doar ca să fie, nu l-a lăsat nici să se angajeze. La supermarket a zis că nu poate băiatul ei să care atâtea cutii, iar când a fost din nou o bursă a locurilor de muncă a spus că nu l-a lăsat să stea la coadă, că era prea aglomerat şi-l călcau în picioare. Eheeeii…
Hai, sa zicem ca pana pe la 15-16 ani, gandesti, cumva, cu capul parintilor. Da’ dupa aia? Cred ca astea sunt situatii pe care ori nu stii sa le gestionezi, ori nu vrei. Dar nici intr-un caz, nici in altul, nu trebuie sa le plangem de mila, mai ales ca, potrivit unui principiu de bun simt, cum iti asterni, asa dormi!
Sunt şi unii parinţi de vină, nu spun nu. Dar de vreo 2 ani piaţa locurilor de muncă din Romania, nu e tocmai roz. Eu ştiu cazuri de oameni capabili care nu-şi găsesc de muncă. Nu le ţin partea tinerilor din ziua de azi, pentru că majoritatea se încadrează în categoria ‘le place munca, ca la caine lanţu’, dar nici societatea romanească nu oferă oporunităţi extraordinare. Poţi reuşi, o spun din proprie experienţa, dar tre să te duca capul, la mai mult decât domeniul tău. Şi, evident, trebuie să ai parte şi de puţin noroc.
Pe de altă parte mai sunt şi cei din categoria tinerilor cu pile. Şi uite aşa ajungi sa munceşti tu mai mult, pt că ai parte de colega-colegul care îl are pe tata-unchiu …
Primul job a fost pe la 18 ani juma…imediat dupa ce am luat bacul…la o saptamana. Am castigat cate 20-25 mil pe luna, in functie de cat lucram. Copil prost ce-am fost, am spart toti banii si m-am lasat si de facultate. Cum am renuntat la scoala…s-a terminat si cu jobul…
Asa ca, ori o iei la munca..ori stai in scoala si INVETI ceva din scoala aia…nu o faci degeaba.
nu mai zic la ce varsta am avut primul job si unde pentru ca nu conteaza insa marea problema e ca nu sunt fortati de nimic pentru a munci. parintii sunt de acord ca mai trebuie sa “copilareasca” si daca nu au bani las ca iau ei un credit de la provident cu dobanda de nu stiu sa numere plozii.
nu e vorba de piata locurilor de munca cum zicea cineva mai sus. e vorba ca toti vor sa fie manageri si in functii cheie. eu nu as angaja un retard de asta nici daca as primi fonduri.
sunt exact ca parintii lor, iresponsabili si delasatori.
oricati bani ai plusa si ai incerca sa-i stimulezi, ei vor fi convinsi tot timpul ca li se cuvin …
ar trebui sa primeasca toti stagii de pregatire in viata intr-o tara straina si fara ajutor de la parinti. de preferat in germania …
tara asta, romania, nu mai are nici o sansa. nici macar una pentru ca eu si altii 1000 nu putem tine in spate si loazele somere si pe parintii lor care curand vor iesi la pensie.
Sonia, una din fetitele mele de 11 ani, mi-a spus ca pentru vara asta ea si-a gasit un loc de munca la firma. Era foarte serioasa cand spunea asta, gasise ea pe net un anunt de secretara si i se parea ca se potriveste cu cerintele. :))
Dulceata mica 🙂
Pai banuiesc ca stie copila sa tina un asemenea job, ca doar nu e fizica nucleara. oricum e de laudat ca e interesata chiar de la o varsta atat de mica.
Eu primul loc de munc a l-am avut la varsta de 20 de ani cand lucram zi de zi cate 12 ore pe 6 milioane. N-as mai lucra atatea ore pe atatia bani, eram copil si nu prea imi dadeam seama de ce faceam.
gandesti prost. Ti-e “rusine” de somaj. Ce legatura are banu cu rusinea?
Ideea e simpla. Proasta ca se poate, dar simpla.
ai 18 ani. Nu muncesti si nici n-ai luat bacul. Stai acasa sa inveti si ai dreptul la niste bani. iarasi nu discut dece ai avea dreptul la banii aia. dece sa nu profiti?
Asta cu dreptul e amboulea. Nu ar trebui sa ai drept de somaj decat dupa ce ai muncit macar 5 ani.Punct. In tara asta toti au drepturi, se pare ca obligatii au doar tampitii. La 18 ani ai dreptul sa muncesti. Sau sa mergi la scoala pe banii parintilor, nu pe banii mei. Acu’ drept ii ca mereu e campanie electorala si oricum e grele astea cu ‘capitalismul’. 😀
Da, in profesiile considerate liberale e un card de oameni care tipa ca nu sunt lasati sa intre in profesie, ca vechii profesionisti sunt rai, ca nu e loc si asa mai departe. Batranii s-au saturat sa tipe la randul lor la ei ”dar faceti-va bai un portofoliu, intrati intr-un internship, castigati un concurs, aratati ca aveti ceva in cap”.
Apropo de internshipuri, ma distreaza mult expresiile de gen: Da ce, eu sa muncesc si sa nu fiu platit? Are un sens asta daca ai 30 de ani si 10 de munca…dar daca esti un putoi de anul I care are impresia ca Mad Men ”reflecta industria”, trebuie sa intelegi ca nu poti fi platit, pentru ca n-ai pentru ce sa fii platit.
Felicitari tie ca ai putut sa faci si scoala si sa muncesti in acelasi timp. Este FOARTE greu, nu greu ! Si in plus exista riscul sa nu poti face fata la nici una dintre ele si sa o dai si mai rau in bara. Se vede ca tu nu ai dat gres 🙂
primu meu job din facultate era..de babysitter, dar era ceva, imi plateam caminul si impreuna cu bursa ma descurcam cumva, mai ales ca aveam multe carti de cumparat, acuma de 2 ani am un job si sincer nu mi-as mai putea imagina viata fara independeta pe care mi-o da, somajul nu mi-ar da independenta. nu stiu ce e in capul copiilor astia.(defapt nici nu vreau sa stiu), dar isi rateaza singuri viata
Ramona, eşti pe unda bunului simţ şi a pragmatismului, ca de obicei. Îndrăznesc să spun că aici sunt de vină legile proaste, care dau “şomaj” unora care n-au muncit nicicând şi mentalitatea românului, “dacă tot se dă, de ce să nu ia şi al nostru ?”. Câţi părinţi se gândesc că asta o lecţie extrem de convingătoare despre cum să te bucuri de bani nemunciţi…
ai dreptate, perfecta dreptate…
Mulţi dintre ei sunt copii buni lipsiţi de educaţie socială. Ai văzut cum îşi aleg facultăţile? Habar n-au despre profesii.
Copiii mei sunt în gimnaziu dar se gândesc la un job de vară pentru bani de buzunar.În liceu îi voi orienta spre voluntariat.
E foarte uşor să înţeleagă dacă cineva le explică.
eu mai am de asteptap :d
Numai rau imi fac cand citesc articolele tale legate de piata muncii 🙂 Imi aduc aminte de ce cv-uri am tot vazut si ce pretentii absurde am dat; si cunostiinte ioc; dorinta de a invata? ce e aia? lasa, sa ne dea patronu’, ca d-aia e patron, sa ne dea si noi sa nu facem nimic. Ba sa mai bagam un chiul, ba sa stam pe somaj daca se poate, de ce nu, ca e dreptul nostru, ba hai sa o mai frecam la rece inca x ani la o faculta, pe urma poate facem un master….si asa ajunge omul la 40 de ani cu pretentii netarmurite si experienta profesionala minima sau chiar zero. Toti se comporta de parca ar fi o rusine sa muncesti si sa gandesti si ei trebuie sa fie platiti pentru ca exista; s-au nascut ei cu meritul asta, de a primi bani
am un prieten care face in jur de 8000 de euro lunar. fara impozit, fara nimic, job super cautat , lucreaza acasa.
La banii astia ma gandeam ca are familia asigurata. nu mica mi-a fost mirarea cand omu’ mi-a zis ca a discutat cu copiii lui (ae un baiat si o fata de varsta majoratului) si au luat impreuna decizia ca, dupa terminarea liceului sa munceasca un an (timp in care sa puna bani deoparte), dupa care sa se inscrie la facultate.
cand l-am intrebat de ce face asta cand ar putea lejer sa ii intretina mi-a zis: “esti nebuna? vrei sa-i nenorocesc?”
Da, are dreptate. Daca ii obisnuieste cu statul acasa pe banii tatii, asta va face. Le va scoate din minte orice dorinta de a face treaba pe pielea lor.
Se sta “pe somaj” deoarece in timpul liceului tanarul elev primeste cativa banuti lunar de la parinti pentru nimicurile zilnice (sa zicem 50-200 de lei depinde de posibilitati) bani care de obicei zboara pe o bere, un pachet de tigari, un film in oras si acopera limita de nevoi.
Terminand liceul tanarul nostru elev afla ca fara multa birocratie poate lua cam 4-500 de lei pentru cateva luni fara sa miste un os. Cu banii astia isi permite tigari, bautura si iesiri in oras destul de dese. In cazul in care il duce un pic capu, afla ca daca se angajeaza va primi maxim 700 de lei (nu are studii superioare) iar pentru diferenta aia de 200 de lei chiar nu are rost sa se prezinte 8 ore pe zi la un loc de munca.
Consider si eu ca nu e normal sa primesti ajutor social fara a fi muncit macar 1-2 ani inainte.
Mr.Cabo> In alte tari (rau famate:)) chiar asa este, nu primesti ajutor de somaj inainte de a munci o perioada de…
Dojo> SI de data asta (!!!) mi-a venit sa te pup pentru judecata sanatoasa pe care o arati adesea, aici.
Somajul nu e 4-500 de lei, e 300. a fost 250, dar s-a marit = 1 pachet de tigari /zi. O gramada de bani.
Sa fim seriosi, cine ar sta pe cei 400 de ron lunar de la stat? Adica, nu ma pun eu mintea odihnita a adolscentilor de azi care s-au invatat sa le plateasca mamica netul si abonamentul smartphone, dar chiar cred ca printre cei care s-au invatat sa primeasca totul de-a gata si sa simta suficienta din putin, sunt si cei care muncesc pe branci, intra la o facultate din afara si trag tare ca sa ajunga undeva. O prietena de-a mea a dat BAC-ul anul asta si acum se pregateste sa plece in Anglia sa studieze psihologia. A luat 10 la romana scris, iar media totala la BAC a avut-o 9,65.
Asta ca sa uitam de glumita aia care-i mai mult de-a rasu` plansu`: “Cat ai luat la BAC? -3,50! ..Tocilarule”
Daca inveti se poate. Daca toti anii de liceu ai frecat duda pe facebook si messenger de unde ceapa mea sa stii cu ce se mananca opera dramatica?
Ramona, trebuie sa ii dreptate lui Iamntz. Daca o sa intrebi un viitor student (Adica absolvent de liceu) ce stie sa faca, o sa ramai practic uimita ca nu stie sa faca practic nimic.
Pana la varsta de 18-19 ani, majoritatea din ziua de azi nu stiu ce vor sa faca in viata si nu se axeaza pe o “nisa” anume. Deasemea, regula se aplica si la un nivel mai inalt, adica “Din facultate in somaj”. Sunt o multime de absolventi de facultate care nu au un loc de munca, sau, nu si-au gasit unul platit pentru capacitatea lor de a lucra.
Si inca o chestie, majoritatea ce termina un mate-info, vor deveni ” Operatori PC”. Intreaba unul d-asta ce stie PRACTIC sa faca. NIMIC. Stie sa deschida un document word, sa scrie in el fara sa stie sa-l alinieze si sa-l stilizeze, nu mai punem ca nu va stii sa scrie corect gramatical…
Acest post de operator pc are foarte multe forme in romania. Era un post pe eJobs in care ca operator PC, iti cerea sa ai experienta Hardware 2 ani. Deci, sa ne ierte Dumnezeu.
Deci, cam asta se intampla la noi. Multi refuza sa se specializeze-ntrun domeniu si prefera sa lucreze ORICE numai sa faca un ban, chiar daca nu stiu nimic din domeniul respectiv “dar vor invata…”.
Eu am fost desemnat sa caut o persoana care a lucrat cu un motostivuitor si pe care o voi angaja cu maxim 1000 de lei.
Au aplicat 600 de persoane si trebuie sa angajez doar 2.
In Romania daca esti tanar si nu esti sustinut de parinti (pana la terminarea studilor) ajungi sa te angajezi pe un post foarte prost platit sau sa iti cauti bani din alte surse.
Eu nu incurajez cersatoria, dar cred ca ar trebui sa existe niste programe gratuite de calificare care apoi sa te ajute sa te incadrezi pe o meserie.
Altfel termini liceul si iti dai seama ca ce ai invatat pana atunci nu valoreaza nimic in piata muncii.
Eu sunt de parere ca nu toti oamenii ar trebui sa aiba facultate. Avem nevoie si de persoane care stiu diverse meserii.
Mai adevarul este ca pentru generatia de azi este foarte greu…mi-e si mie foarte greu si totusi am o experienta….dar apai unuia abia iesit de pe portile scolii in suturi:))
Buna. Eu lucrez din primul an de facultate.Am stat cateva luni pana m-am acomodat cu orasul si dupa aia mi-am cautat de lucru.Stat insemnad vreo 3 luni. Si da a fost bine sa fiu independenta.Din pacate nu sunt doar copii din liceu asa ci si oameni trecuti de 35+40 de ani. Dar care e prostu care termina liceul si vrea si scoala si munca cand e mai usor sa stai pe banii parintilor? Asta este deja raritate
Somajul este printre primele pe lista mea de NU:
1- dreptul de vot UNIVERSAL
2- dreptul de a se reproduce orice imbecil
2- pensie
3- alocatie
4- somaj
5- impozite pt. cele de mai sus…
Primele 2 ne dau conducatorii care-i vedeti (si nu ma refer doar la Romania…) si marile probleme ale omenirii- poluare, lipsa resurselor, razboaie, milioane de copii morti de FOAME ANUAL, etc
Pensia & alocatia sunt cele mai grozave tepe inventate vreodata.
Somajul este pentru PUTORI si stimuleaza inmultirea lor…
Prietenul Haolicai are dreptate- daca nu vrei sa-ti transformi copiii in eterni cersetori ai milei publice, NU ii intretii daca au terminat liceul. De unde si mentalitatea mioritica de “Trai neneaca pe banii babachii!”:))))
tizule, de acord in mare, cu exceptia punctului 2 (prim?): pensia. Explica-mi, rogu-te, ce se intampla cu oamenii care muncesc, fara pauze, fara perioade de somaj si la un moment dat nu mai pot presta munca pe care au prestat-o toata cariera. Exemplu (te asigur ca e real): profesor de fizica la liceu care a predat 40 de ani, a muncit ca hamal in timpul facultatii, a predat si dupa varsta de pensionare pentru ca il pasiona munca lui. Acum are 80 de ani si Alzheimer. Nu ar mai putea preda, nu ar putea munci fizic si nu beneficiaza de vreun ajutor special din partea statului.
Cu oamenii astia ce faci? Ii lasi sa moara de foame sau le aplici ‘solutia finala’ fortat, ca sa nu se chinuie, saracii?
[…] invit printre personajele literare pe: Dojo, Gabriela Neagu, Gabriela Savitsky, Theodora, Gina, Vania, Alice Georgiana, Grişka şi cine mai […]
ma gandesc de trei zile daca sa ma exprim sau nu. mai ales ca sunt in minoritate. eu sunt dintre cei care au stat pe banii parintilor in facultate si apoi inca aproape 1 an dupa, pana si-au gasit de munca. in domeniul in care au facut scoala.
de ce am facut asta: pentru ca eu am considerat ca nu sunt in stare sa fac bine si munca si scoala. sunt fericita ca nu a fost nevoie sa testez daca sunt sau nu in stare. si am ales scoala. unde m-am dus la toate cursurile si seminariile, indiferent de ora, pentru care am invatat de mi-au sarit capacele de se saturasera profii de moaca si intrebarile mele (am considerat ca sunt in scoala sa invat si pot sa intreb acolo unde nu inteleg si nimeni n-o sa ma ia de proasta).
am stat un an acasa: n-am cerut somaj, am facut un master (o parte din el; a continuat in primele luni de la angajare), am facut ceva voluntariat intr-un ong si mi-am cautat de munca. (si am facut cateva lucrari de diploma pentru niste cunostinte 🙂 )
de ce asa, pentru ca mi-am cautat de munca in domeniul in care terminasem scoala. imi placea, muncisem 4 ani pt asta, ala era al cincilea. nu voiam salariul de enjde mii de euro, nu voiam sa fiu director. voiam un post de incepator entry-level. am gasit un post, platit naspa. dar mi-am format experienta si am invatat una dintre cele mai importante lectii ale carierei mele: nu voi fi in stare sa practic anumite meserii pe care mi le ofera domeniul. nu, nu din punct de vedere profesional. din multe alte puncte, unele mai importante.
mi-era teama ca daca m-as fi angajat pe ceva “mai jos” pentru inceput, n-as mai fi avut chiar atata energie sa mai invat mereu, sa ma tin in priza cu “meseria”, as fi uitat ce-am invatat pentru ca n-as fi folosit acele cunostinte. asta era marea mea problema- plafonarea. acu’ 7-8 ani nu erau atat intern-ship-uri sau nu stiam eu sa le caut (niste situatii ale unor cunostinte mi-au confirmat temerile).
asta consider eu ca este marea problema atunci cand pierzi o slujba si te apuci de ceva “mai jos”, sa nu mori de foame. risti sa mai uiti, risti sa te plafonezi, risti sa nu mai fi capabil (din punctul de vedere al energiei necesare, al timpului disponibil, etc) sa fi la curent cu noutatile.
ma rog asta e parerea mea.
ce-ar trebui sa fac: sa ma simt vinovata, sa-mi pun cenusa in cap ca eu am stat “pe banii babachii” (nu i-am spart in cluburi/discoteci, nici pe tzoale, pantofi, parfumuri, tigari, alcool) si altii nu. sunt ei mai buni decat mine, sunt eu mai “nasoala” decat ei?
nu, nu propovaduiesc “statul pe banii parintilor” in niciun caz, somajul imediat dupa liceu, fara scoala. doar ca-s de parere ca situatia are mai multe fatete.
si pentru numele Domnului, de ce intern-ship-ul n-ar fi platit? si acolo muncesti, nu? sa nu-mi ziceti ca inveti meserie, capeti experienta, etc, bla-bla si asta e “plata! pentru ca….. permiteti-mi sa va amintesc de ucenici. aia care intrau de copii la mester si chiar invatau o meserie. cand terminau erau perfect capabil sa-si gaseasca de munca. nu, nici ucenicii nu erau platiti. dar, oameni buni, mesterul era obligat sa-i tina pe masa, casa si 1-2 randuri de haine/incaltari pe an. strictul necesar le era asigurat. asa ca, de ce n-ar fi si intern-ship-urile platite? (macar la nivelul salariului minim pe economie, nu ca asta ti-ar asigura strictul neceser). doar zic si eu.
Ady, unu la mana, de ce, doamne iarta-ma sa te sfiesti sa-ti spui punctul de vedere? Oi fi io crizata, dar nici chiar asa 😀
Scrie, dragule, cand ai alte idei, ca de-aia e dialog.
Nu’s cum te-ai brodit tu in echipa ‘statatorilor cu dosul in sus’, ca io nu te vad in lista. Am o treaba cu aia de freaca duda aiurea, nu cu cei care FAC SCOALA. Nu toti pot merge simultan la facultate si la job, o zic si io ca undeva o zbanghesti, plus ca nu toate facultatile sunt ‘balet’ sa poti tine si un serviciu pe langa.
Deci mi se pare NORMAL sa cauti o solutie. Ori ai cursuri ce pot astepta, si faci scoala + munca, ori muncesti ori mergi full time la scoala.
Nu vad niciunde ca ai fi ars gazul de pomana, din ce citesc aici inteleg ca ai studiat in draci, ca ai facut si ceva in plus, pana sa intri in campul muncii.
Sorry, dar nu intri in subiect 😀
Daca stateai pe banii parintilor si asteptai sa vina primavara, mai discutam. Dar asa ai fost un student eminent, deci nu discutam despre tine.
Problema mea este cand un pusti de liceu/facultate prefera SA STEA ACASA PE BANII STATULUI, doar pentru ca poate, in loc sa caute de munca sau sa studieze. Aici fac spume, nu cand ti-ai rupt spinarea sa faci cu adevarat scoala.
Felicitari pentru tot ce ai realizat si data viitoare, scrie dom-le linistita, nu te mai tot ‘tine’ 😉
na, ca eram si eu pe lista aia! 🙂 nu toti oamenii sunt asa cum par. 🙂
pai, cand vezi numa’ exemple “eu lucrez din facultate/liceu”, parca iti vine sa “te tii” si sa te faci mic-mic, sa te ascunzi sub pat si sa nu mai zici nimic, sa nu vina cu pietre, sa te alunge de la serviciu, ca “tu n-ai lucrat in facultate”, dupa modelul “voi n-ati mancat salam cu soia” sau “voi, astia din provoncie ati venit in bucuresti sa ne luati slujbele” (panseu pe care mi la servit un fost). 🙂 iti trebuie un pic de timp sa-ti faci curaj si sa iesi de sub pat. 🙂
ma bucur ca si tu privesti nuantat.
cristina, muncesti de placere si nu tii seama de plata, dar parca tre’ sa-ti ajunga sa traiesti. dar asta e alta discutie, cu altii multe fatete. 🙂
Este vorba de ce anume a facut societatea din noi. Pentru noi acestia mai petrecuti ( aici intru si eu ) invatati cu munca numai de dragul muncii, normele si valorile sociale actuale nu ne prea dau constiinta peste cap. Dar pentru proaspetii boboci abia iesiti din scolile sistemului actual este o adevarata provocare in a alege ce sa faca cu viata lor. Adica sa munceasca din placere si sa nu tina seama de cat este plata sau sa pacaleasca sistemul asa cum fac si altii si sa obtina bani mai multi si mai repede.
ups. “mi l-a servit”.
@Cristina: să nu le găsim scuze pentru lene…tu zici că e o provocare pentru ei să aleagă ce să facă cu viața lor. Păi provocarea asta nu există de la generația lor, a fost și la cei mai vechi, așa ca noi și nu numai. Nici eu nu aveam habar la 18 ani de nimic, dar m-am apucat să CAUT răspunsul la întrebarea “Ce vreau să fac cu viața mea”. M-am apucat de facultate, mi-am dat seama că am ales-o prost, dar am terminat-o, am lucrat secretară, inginer, agent de vânzări etc, tot căutând răspunsul la întrebare. Răspuns pe care l-am găsit abia la 26 de ani, după multe joburi si experiențe. Pentru că niciun răspuns nu vine atunci când stai degeaba și contemplezi, și te plângi de conjuncturi, locație sau alți factori externi.
Sincer sunt sătulă și eu de pomanagii din România. Șomeri la 18 ani, revoluționari, handicapați închipuiți etc. Îmi doresc enorm ca toți banii risipiți pe asemenea specimene să se redirecționeze către cei care muncesc. Sunt copii talentați care pleacă pentru că la noi se întrețin lipitorile.
Dojo, te rog să mă scuzi pentru vehemență..posturile tale răscolesc un pic anumite chestii 🙂
Subiectul este la obiect!Am vazut anul acesta cat de catastrofala a fost promovabilitatea la BAC. Cata seriozitate au pus studiosii nostrii tineri pe examen…Ar trebui introduse criterii in a le da somaj dupa BAC.Poate gresesc dar in timpul anilor scolari la liceeni, barurile sunt pline in timpul oreleor de curs de acesti elevi.Deci…ii doare …nicaieri de a invata pe timpul liceului si apoi se plang cand se iau interviuri la tv dupa examenul de BAC de profesori, subiecte ….etc. O mare vina o au si elevii si parintii.Pe parcursul anilor de scoala la liceeni, parintii ori ca sunt prea ocupati, ori au incredere oarba in odrasle nu dau pe la liceu sa vada situatia elevilor.Noterle nu reflecta mereu cunostintele . Mai o copiuta la test, mai pitn noroc caci ai citit o lectie si te-a ascultat…si uite asa dau BAC-ul si pica , apoi raman in somaj.E foarte adevarat caci nu trebuie sa fie toti cu facultati, dar au fost “sterse” din programe scolile de arte si meserii.
Revenind la somaj: eu de la 17 ani muncesc si spre rusinea mea acum sunt in somaj(din insotitor persoana cu handicap) caci nu mai au fonduri sa ne plateasca…Ma gandesc cu groaza caci cam in 7 luni voi termina somajul.Indiferent de ce as vrea sa fac nu pot sa ma angajez, situatia nu imi permite sa plec din casa sa lucrez(am invalid de gradul1 – grav in intretinere)Nici varsta nu m-ar ajuta daca ar fi sa nu am situatia asta(49) sau poate da caci meseria din mana nu mi-o ia nimeni si cum spune Dojo, atata timp cat am ceva intre cele doua urechi…
Dar tineretul, la 18 ani cum sa stai frate in somaj? Cand esti in forta? cand ai oportunitati, internet, un creer? A, da, e mai usor sa stai acasa in somaj, pe mess si alte nebunii de siteruri care au iesit acum???Munca nu e rusinoasa, e rusinos sa stai pe carca parintilor, in somaj, sau sa te plangi.Eu una voi cauta chiar sa gasesc ceva care sa pot face de acasa.Chiar curand, nu sunt specialista in alePC-ului dar cine nu vrea nu invata. NU?
Pana una alta sper sa se schimbe mentalitatea tinerilor, sa inteleaga ca trebuie sa munceasca sa aiba satisfactia muncii iar cand cheltuiesc banii munciti de ei , parca sunt mai chibzuiti.
Zicea cineva intr-o postare la subiect caci daca ai doua maini si doua picioare este perfect! Asa este: eu am exemplu in casa baiatul meu cu problema de sanatate.Are mainile, picioarele dar sunt nefunctionale.Si munceste! si nu se plange.Dojo ar trebui sa stie despre ce este vorba…
Deci tineri lasati somajul si munciti, e frumos, e relaxant, are viata sens cand iti castigi banisorul tau!
Buna ziua!Imi pare bine ca sunt atat de multi parinti/ viitori parinti care vor sa isi educe copiii in spiritul muncii. Totusi nu cred ca intreaga problema trebuie pusa pe seama copiilor care nu vor si pace sa munceasca. Eu as vrea sa aduc in atentie o alta problema:lipsa locurilor de munca pentru absolventii de liceu sau facultate si aici ma refer in special la orasele mici, nu la capitala si la marile centre universitare. As vrea sa ma refer in special la absolventii de facultate, pt ca cei care nu au luat examenul de Bacalaureat nu prea au scuze, sincer. Consider ca acest fapt are drept cauza strategia angajatorilor de a angaja in special persoane pensionate deja, carora le ofera un salariu mult mai mic,pentru care nu se platesc taxe, pensionarul e si cu pensie si cu salariu,iar angajatorul e multumit . Un amarat de absolvent care la inceput nici nu stie pe ce lume traieste si vrea sa acumuleze experienta nu prea ar vrea sa se angajeze pe salariul minim pe economie dupa 4-5 ani de facultate pe bune(adica examene luate la timp, la o facultate de stat).Nu spun ca nu sunt si tineri prea exagerati cu pretentiile salariale si vor sa fie directori din prima zi dar cred ca trebuie sa avem in vedere mai multe aspecten pentru solutionarea problemei somajului.
Sa vedem de ce intra Elevii din liceu direct in somaj indiferend daca au luat sau nu Bacul !
1. Pentru ca in ziua de azi nu se mai cauta colectionarii de diplome si/sau facultati !
2. In ziua de azi trebuie sa stii neaaparat sa sti ce faci pe jobul respectiv pe care vrei sa te angajezi ( adica sa ai experienta si sa fii tanar/a )
3. Degeaba poti sa faci tu 3 facultati si sa ai nu’stiu cate diplome daca nu ai experienta , pai si de unde puii mei sa ai experienta daca nu te angajaza nimeni ? ( daca esti tanar/a – aici ca n-avem experienta , la cei in varsta – aici cei din grupa asta au experienta dar sunt prea in varsta ( ma refer la cei cu 40+ anii )) , pai cum naiba nici asa nui bine si nici asa !!
4. Acuma depinde si de job daca e necesara facultatea , dar tot aceleasi chestii din raspunsul anterior de la intrebarea 3 sunt chestiile )