Physical Address

304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124

De veghe in lanul de secara

Sunt la faza de recuperat cărţi pe care le-am rumegat prin adolescenţă sau la facultate, plus găsit chestii noi de citit. De când cu noua jucărie citesc ZILNIC măcar 2-3 ore. De obicei cam 5, deci o carte pe zi sau una la două zile, dacă e mai groasă ori am alte treburi în ziua în cauză, că totuşi nu-mi câştig existenţa din recenzii de cărţi. Prevăd deci că la viteza asta dojoblog se va transforma într-un bookblog. Dar să fim noi sănătoşi.

De Salinger am dat prin facultă, deci cartea am citit-o acum 100 de ani. Găsită pe Project Guttemberg, cu titlul ei The Catcher in the Rye, pentru că pe atunci spuneam bogdaproste că dau de ea oricum, numai să o citesc. Şi faptul că o studiam pentru literatura engleză, cuget că se potrivea cu citirea ei chiar în limba în care a fost scrisă iniţial. Plus că snobismul meu zice că în general, dacă poţi citi direct în limba autorului, scapi de multe crize cauzate de o traducere care nu poate fi perfectă, nici dacă e făcută de un sfânt.

Printre primele cărţi testate pe noul Nook, se numără deci şi De veghe în lanul de secară, pe care de data asta am citit-o în a noastră limbă ca o comoară. Am citit-o într-o zi, dacă nu mă înşel, atât de prinsă am fost de povestire. E o carte “uşoară” dacă ai 30 de ani, ceva mai greu de urmărit, dacă eşti adolescent. Şi e bine să o citeşti ca adolescent, pentru că este vorba exact despre asta.

Despre un puşti de vreo 17 ani, Holden Caulfield, exmatriculat DIN NOU dintr-o şcoală cu “ştaif”. Nu provine chiar dintr-o familie de sărăntoci, ţinând cont că familia trăieşte în Manhattan, în Upper East Side. Holden este adolescentul tipic şi nu prea. Este la vârsta la care are impresia că deţine adevărul absolut, la care totul este alb sau negru, adulţii sunt “naşpa”, iar copiii, cei care nu şi-au pierdut deci inocenţa, sunt ideali. Chiar se imaginează ca paznic al acestei inocenţe prin “visul” lui etern că-i prinde exact când să cadă în prăpastia lângă care se joacă, el stând ascuns în lanul de secară.

Pe lângă problemele obişnuite ale unui adolescent deloc prost, ce îşi pune serioase probleme existenţiale, Holden trebuie să facă faţă şi pierderii fratelui său mai mic, Allie, răpus de leucemie. Un copil absolut excepţional, pentru care Holden are încă o uriaşă dragoste şi respect. Din fericire pentru el, poate fi fratele mai mare pentru sora lui, Phoebe, şi ea un copil de excepţie. El însuşi are ca model în viaţă persoana fratelui mai mare, D.B, scriitor de succes ce lucrează acum mai mult pe la Hollywood, o alegere în carieră cu care Holden nu e chiar de acord.

Nu este greu de imaginat că un asemenea copil, cu ideile lui de viaţă şi standarde uriaşe, nu e uşor de integrat. La şcoală este un elev excelent când vine vorba de literatură sau scris, dar rămâne rău de tot în urmă la restul materiilor, pentru că ar înseamna să accepte un compromis (să studieze materii care nu-l atrag, predate de profesori faţă de care nu simte neapărat respect), iar el nu este omul compromisului.

Vârsta în sine este una dificilă, pentru că îţi pui multe probleme şi îţi cauţi un rol în viaţă. Începi să muşti din mizeria de zi cu zi şi să vezi adevărata faţă a oamenilor, te îndrăgosteşti etc. Holden trece prin toate aceste transformări şi prin adevărate aventuri.

Înainte cu câteva zile de a primi oficial vacanţa de Crăciun, este dat afară din şcoală. Ca orice copil, încearcă să-şi “cumpere” ceva timp şi pleacă spre New York, dar rămâne la hotel şi îşi ocupă timpul cu tot felul de întâlniri, doar să nu-şi înfrunte DIN NOU părinţii dezamăgiţi de eşecul lui şcolar. Planifică să fugă “în lume” şi este aproape gata să facă acest pas. Sora lui cea mică, Phoebe, este hotărâtă să nu-l piardă, aşa că pregăteşte un bagaj şi pentru ea.

Abia atunci Holden devine cu adevărat bărbat, când realizează că plecarea lui o va afecta mai mult decât ar fi crezut el. A pierdut deja un frate, cum ar fi pentru Phoebe să-l piardă şi pe al doilea? Şi face primul lucru cu adevărat matur pe care poate să-l facă un adolescent ce se crede deasupra “copilăriilor” altora de vârsta lui: acceptă că are nevoie de ajutor şi revine acasă.

Dacă mă întrebaţi, nu voi înţelege de ce cartea a fost interzisă, mi se pare o lectură excelentă pentru orice vârstă. Un adult priveşte cu amuzament ce-i poate trece prin cap unui puşti de 17 ani şi face o mică plimbare prin propriul trecut, pentru a-li aminti cum era el la vîrsta marilor întrebări. Iar un adolescent poate pur şi simplu să savureze o scriitură plăcută şi captivantă, realizând că nu e nebun să aibă anumite idei şi că până la urmă toate problemele acestea trec.

Recomand deci cu mare drag cartea. Sunt convinsă că majoritatea aţi citit-o, dar îmi fac datoria să termin articolul cu recomandarea de a-i acorda atenţie.

 

Daca ți se pare interesant, un share ajută mereu. Mulțumesc.
dojo
dojo

Fost om de radio, transformata in karatista si apoi web designer. Am o firmă de online marketing si mi-am redeschis un webmaster forum.

Articles: 1761

24 Comments

  1. Chiar am citit-o în liceu – în româneşte, ce-i drept. Da’ m-a şi lăsat praf câteva zile bune .. excelent stilul de a scrie.

  2. O carte reala are un farmec aparte. Poti detine cele mai revolutionare tehnologii de ultima ora ppentru a citi textul cartii dar niciuna nu poate inlocui placerea de a sta cu o carte in mana. Sa-i simti textura filelor, mirosul de vechi sau nou sa aizi fosnetul paginilor…. Cand tii o carte in mana sunt implicate majoritatea simturilor si textul este perceput in alt mod si tu te poti simti altfel. Nu neg utilitatea acestor…dispozitive pentru ca ele tin de evolutia noastra ca specie dar acestea nu au capacitatea de a ne stimula toate simturile. Eu ti-as recomanda sa citesti aceasta carte intr-un mod real, asezata intr-un fotoliu, cu o ceasca de ceai alaturi, sa dai filele una cate una, sa te reintorci la pasajele care ti-au placut si atunci sa spui ce ai simtit si daca se compara cu cititul pe ” noua jucarie ” asa cum ii spui tu…Lectura placuta!

    • Cristina, am acasa sute de carti in biblioteca. Momentan nu sunt in tara. Cu jucaria asta am citit 6 carti in 7 zile sau ceva de genul asta. Daca ma tine al de sus cu pofta asta, “implinesc” vreo 30 de carti numai pana vin in tara. De fapt nu am stat aici 30 de zile, am stat 6 luni. De unde BANI sa cumpar o carte IN FIECARE ZI (sau la 2 zile una). Cum le aduc in Romania. Cat platesc? Cate apartamente imi sunt necesare, daca iar da naiba si intru intr-un anticariat si se lasa cu plase pline?

      Nu neg farmecul cartii pe hartie, ca de aia tinem biblioteca in casa. Dar pe jucaria asta am deja 70 de carti. Pe comp am sute de autori cu cartile lor. Totul intra pe nook, care are dimensiunea unui caiet din ala de scris obisnuit. Hai o agenda. Si intra in el cat mi-ar incapea in 3 camere pline cu carti.

      Deci e buna si tehnologia asta pana la urma. Io zic ca important este SA CITIM. Cum? Nu mai conteaza. Am cartile in cauza de peste un an pe comp. Nu m-au atras, pentru ca mereu ma trambalez pe situri si imi caut de lucru. Asa, iau jucaria in mana, ies pe terasa si trag o citanie 🙂

      E bine si cu carti scrise, dar nu le ai mereu la tine, nu le poti cara (ca nu voi pastra un bagaj doar pentru carti, cand orice bagaj suplimentar ma costa peste 100 de dolari)etc. O jucarie din asta e subtire ca un caiet si are spatiu (asta al meu) de 8 giga. Deci intra lejer vreo 1000 de carti 😀

  3. @Friv una dintre cartile mele preferate…am citit-o in liceu.

    Dojo, mi-ai starnit dorinta si curiozitatea de a reciti cartile adolescentei acum la 29 de ani.
    Nu am apucat sa citesc decat cateva dintre posturile tale, dar cu multe chestii rezonez si eu. O fi varsta asemanatoare, meseria, nu stiu. 🙂

    • Alina, cine stie … citeste, draga mea, ca si eu reiau unele sau acopar lacune unde am sarit peste cate un titlu interesant 😉

  4. am citit-o si eu, in adolescenta sau in jur de 20 de ani. si mi-a trezit senzatii contradictorii.
    1. mi-a placut idealismul lui holden, dorinta lui de a proteja “cea mai frumoasa parte a omenirii” si de a se bate cu restul lumii pentru asta. genul acela de erou pe care lumea va sfarsi prin a-l strivi pentru ca e prea bun pentru ea.
    2. “nu mi-a placut” din acelasi motiv. era prea idealist. imi venea “sa intru in carte” si sa-i trag vreo doua palme si-un perdaf: “bai, baiete, trezeste-te, pe ce lume traiesti, or sa te faca astia jumari, or sa puna sare si or sa te manance cu fulgi cu tot; lumea e cum e si nu poti s-o schimbi tu”.
    1. prim. 🙂 l-am “urat” la final pentru ca “a renuntat” la idealul lui, pentru ca a “renuntat” la lupta “eu contra omenirii”.
    2. prim. i-am “aprobat” renuntarea. pentru ca nu era chiar o renuntare. era mai degraba o “acceptare” a modului in care functioneaza lumea. pentru ca holden n-ar fi putut renunta la idealul lui in totalitate, ci si-ar fi dus mica lui lupta asa cum o duc multi oameni buni, facand cat bine pot, incercand sa schimbe ceea ce poate fi schimbat si incercand sa inteleaga ceea ce nu poate fi schimbat. lumea asta nu s-a prabusit in haos tocmai pentru ca exista holdeni, care-si duc micile lor lupte, in tacere, sau cu sonor. (peace corp sau medecins sans frontieres sunt acei holdeni a caror lupta are un pic de sonor).

    raspunsul din capul meu era mai frumos, dar asta a iesit “din taste”. 🙂

  5. Bună, sunt Oana şi îţi vizitez pentru prima oară blogul! De cartea asta doream de mult timp să mă apuc, iar recenzia ta mi-a dat avânt 🙂

  6. Ar trebui, cred, sa ne obisnuim cu cartile in format electronic, probabil, in 20-30 de ani, cartile pe hartie vor fi o raritate. Nu cred ca as putea sa ma impac cu noul format, imi place sa simt cartea, sa o miros, sa-i rasfoiesc filele… dar asta e! 🙂

  7. Am citit cartea in liceu, am primit-o cadou de la profesoara mea de romana. Am savurat fiecare pagina si da, am terminat-o si eu intr-o noapte. 🙂

    Pana una alta, raman la cartile celuloza-kind la fel cum imi face mai mare placere sa citesc un ziar “offline”. Mi-ar placea tare mult sa imi apara dimineata la usa un The Telegraph, The Guardian sau The New Yorker. But heck, ne descurcam cu ce avem. 🙂

  8. De veghe in lanul de se cara (sic). O carte buna. Un blog interesant, pe care-mi face mare placere sa-l citesc. Excelent! Multumesc! LS

  9. eu inca nu am citit-o, nu stiu de ce, dar e pe lista mea, undeva. m-ai molipsit, acuma vreau si eu ebook reader 🙂 da vad daca si peste o luna il vreau, imi iau unul, dar va fi kindle(plus ca am primit cadou 2 dvd de la Project Guttemberg)

  10. Nici eu n-am citit-o, dar știi de ce ??? Îmi vine să-mi dau palme pentru asta. Am citit o recenzie proastă acum câțiva ani și CONTRAR OBICEIULUI MEU, am rămas reticentă la a o citi. Na, mie mi-a plăcut ce-ai scris și cu următoarea ocazie, nu scapă!

  11. am citit-o de vreo 2ori, insa e genul de carte pe care de cate ori o recitesti pricepi mai multe, iti da de gandit in mai multe sensuri sau o percepi altfel. eu citesc si cu foi si pe comp, vorba ta la “foamea” ce-o am, in curand voi da faliment si nu ma voi ai putea invarti prin casa de carti 😀

  12. Vad ca multi dintre voi ati avut de invatat la bac despre carte. Cand am dat eu bacul deja disparuse din programa scolara asa ca am citit-o separat de ce se cerea la scoala.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.