Physical Address

304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124

Hai sa fim prieteni!

Pe la vreo 6 ani m-am găsit în mari tandreţuri cu o vecină de vârsta mea, mulatră. Era fiica unui medic fugit din Sudan şi a unei femei de-ale noastre, fiica vecinei de la blocul de vis-a-vis. Pe vremea aia, anii 80, era mare ruşine pentru româncă să se fi ‘încurcat’ cu un ‘negru’, dar noi copiii numai dureri din astea nu aveam. Am fost de nedespărţit câţiva ani buni, până şi-au cumpărat părinţii casă într-un cartier la kilometri buni de unde stăm noi. S-a dus în durerea ei de prietenie, că nu aveam maşină şi nici nu ajungeai pe acolo prea uşor.

Prin primară m-am lipit de o altă vecină, în curtea căreia eram zi lumină. Ne jucam tenis sau baschet, ne legănam pe ‘hinta’ lor, stăteam ore multe la poveşti. A plecat după ce a terminat liceul în State, la un unchi, apoi s-a mai preumblat pe unde a putut. Acum stă în Amsterdam.

În prima zi de liceu, pe când nu ştiam pe nimeni, priveam pierdută în spaţiu, căutând o colegă de bancă. Am fost la Peda, deci liceu de fete, aşa că din 35 de junioare, mi-am găsit loc lângă o brunetă creaţă, cu nişte gropiţe incredibil de drăguţe. Am aflat mai apoi că stă în cartierul meu, aşa că mergeam împreună la şcoală. Am fost ca timbrul şi scrisoarea în timpul liceului, ne plimbam de braţ prin şcoală şi ne spuneam ‘mon cri-cri’. Nu aveam nicio atracţie ‘din aia’, dar eram prietene super-bune.

La doi ani după ce am terminat liceul s-a dus în Germania. Am revăzut-o acum, după 10 ani pe Facebook (e şi porcăria asta bună la ceva). Are 2 copii, e măritată şi sper să ne revedem măcar aşa câteva ore.

O altă perioadă nebună a fost acum câţiva ani, când o fostă vecină s-a întors ‘acasă’. Ne ştim de când aveam eu vreo 12 ani şi ea 4, iar sora ei 2. Stăteam cu ele, cât erau părinţii plecaţi, iar părinţii făceau mate cu mine ca schimb de servicii. Relaţia a trecut repede peste faza de ‘afaceri’, aşa că ai mei s-au trezit cu încă 2 copii, iar părinţii lor au primit cu braţele deschise al treilea copil. În afara faptului că nu dormeam la ei, restul era la comun, ori la mine, ori la ei acasă.

Pe când eram eu în liceu s-au mutat în altă zonă a oraşului, destul de departe să nu mai apucăm să ne vedem. Acum câţiva ani însă roata s-a învârtit o dată şi pentru sufletul meu, aşa că prietena s-a întors. Damă în toată regula, dar, după ani de despărţire, ne-a luat cred minute să redevenim ‘siameze’. Au fost ani absolut superbi, aveam din nou pe cineva cu adevărat apropiat cu care să troceresc şi să mă ajut, în afara ‘soarelui’, care trebuie săracul să mă suporte aşa cum sunt.

Normal că, la norocul meu, şi-a luat şi ea câmpii. O plecare de doar 3 luni în Italia s-a transformat în mutare acolo. E fericită, şi-a găsit un om bun cu care să stea, are un viitor. Mai apucăm să vorbim când vine în ţară sau (cum s-a întâmplat acum câteva zile) pe skype (să-i dea ăl de sus sănătate ăluia de a inventat minunea asta). Nu e ca şi ‘faţă în faţă’, dar tot ai bucuria de a discuta cu un om la care ţii şi care te înţelege, aşa cum doar un prieten serios poate.

Ultima ‘găselniţă’ în materie de prieteni foarte buni este chiar perechea de ne suportă aici. Iubi îi ştie de ani buni, eu am fost doar străina ce s-a întâmplat să le calce pragul. Îi ştiu de 2 ani doar şi simt că ne cunoaştem din creşă. În cazul lor treaba e rezolvată din start: oricum sunt la mii de kilometri de noi, aşa că nu mai trebuie să plece. Va fi şi asta prietenie prin corespondenţă.

Am pare-se mare ‘noroc’ la oameni. Nu m-am certat cu niciunul, nu mi-am pierdut prieteni dragi pentru că ne-am fi luat de păr sau am fi fost dezamăgiţi unii de alţii. Dar s-au luat să-şi caute un destin mai bun în SUA, Germania sau Italia.

Chiar mă gândeam la această listă scurtă de oameni atât de dragi şi cum se brodeşte să dispară din viaţa mea după ceva timp. Deci, dacă aveţi gânduri de emigrat, hai să devenim prieteni foarte buni. Prevăd că nu trec 2-3 ani şi plecaţi spre alte zări …

Daca ți se pare interesant, un share ajută mereu. Mulțumesc.
dojo
dojo

Fost om de radio, transformata in karatista si apoi web designer. Am o firmă de online marketing si mi-am redeschis un webmaster forum.

Articles: 1761

26 Comments

  1. Toti cei care scriem aici avem prieteni plecati in alte tari stai linistita. Prietena mea cea mai buna a plecat acum in Anglia, alte trei foste camera de camin din faculta, au plecat si ele tot in Anglia, ‘sora mea’ din copilarie e in Canada, vecina mea cea draga si-a gasit fericirea in Spania si tot asa! Din pacate tot mai multi vor pleca, poate si noi, poate si tu 🙂

  2. La mine e putin mai greu cu prieteniile feminine, in general “divorturile” au avut loc pentru ca alegerile mele de viata nu au fost in acord cu ce se astepta de la mine. De exemplu eu nu folosesc machiaj(ca sa nu zic make-up, lol) si nu sunt pasionata de hainute, posetute, unghiute, etc. Asta a constituit un motiv de despartire de cea mai buna prietena pe care o aveam acum cativa ani. La fel cu alegerile de a intra in freelancing, de a avea copii, de a fi mai mult de cateva luni cu acelasi barbat sau de a ma muta inapoi in orasul natal dupa facultate in Bucuresti. Am mai rupt prietenii stranse si pentru ca m-am trezit cu secretele vandute sau pentru ca pe fata ma iubea si pe la spate ma barfea…

    Dezamagirea doare mai rau decat departarea.. la departare tot se mai pot tine prieteniile, dar cand ti-o trage e mai greu sa revii la ce ati avut inainte 🙁

    • Partea buna e ca pe mine toate m-au stiut ca ‘anti-dama’ si chiar nu m-am legat de ‘pitzipoance’. Pot intelege aplecarea spre chestii feminine, atat cat e de bun simt, asa ca pot zice ca am dat de gagici misto la viata mea.

      Zic ca pana la urma ai dreptate … departarea e cum e, cand ‘divortezi’ e mai nasol 🙂

      • da dar stii ca atunci cand esti micut nu prea stii care devine pitzi, care devine toci(lar) care devine pericol public (chiar daca uneori sunt semne, copiii nu stiu sa le interpreteze). Pe prietenica asta o aveam de cand eram micute, dar uneori oamenii cei mai apropiati se dezvolta in directii diferite, chiar opuse!

  3. Macar esti fericita ca ai intalnit oameni faini si acum ai prieteni pe tot mapamondul. 🙂

    (Stau si ma gandesc ce vor zice prietenii mei acum, cand eu sunt cea care isi va lua zborul. :-s )

  4. asa se intampla tot timpul..cand iti faci un prieten/prietena bun/a atunci sau el sau tu trebuie sa te muti sau sa pleci in alta tara pentru un viitor mai bun..nu avem sa facem din pacate,asta-i viata si trebuie sa o traim asa cum ni se da.

    ps: Dojo tu cand revii in TM ?

  5. Haha ! 😀 De ce n-ai făcut şi tu propunerea asta acum vreo zece ani?! Acum am rădăcinile înfipte prea adânc… Rămâne valabilă prietenia, fără emigrare !

  6. Eu am pierdut mai multe prietene pe diverse motive, si nicunul nu tinea de distanta…am avut de exemplu o prietena “buna” in generala, am stat vreo 2-3 ani in banca, mergeam impreuna acasa, etc, prietena care nu mi-a mai raspuns la telefon dupa ce am intrat amandoua la cel mai bun liceu din Deva, dar eu am intrat la info si ea la mate-info (toata lumea voia la info)…
    Cu alta m-am imprietenit prin niste prietene comune, am iesit o vara intreaga in oras impreuna, si toamna, cand s-a intors de la bunici cea mai buna prietena a ei, nu a mai avut timp de mine nici sa-mi raspunda la tel.
    Cu alta m-am imprietenit in tren, in timp ce veneam la Timisoara, ea se mutase inapoi in Deva. Mi se parea putin ciudat ca doar eu o sun, dar fata nu are o situatie materiala prea buna si am zis ca inteleg….dar chestia e ca nici pe net nu era prea vorbareata, desi net avea si acasa. O cautam cand mergeam prin Deva si mai ieseam la suc. Cu asta am rupt-o eu, in momentul in care m-a sunat ea (prima data) ca sa ma intrebe daca poate dormi la mine la Timisoara, impreuna cu prietenul ei, ca are ceva treaba a doua zi dimineata aici. I-am zis ca nu e un moment prea bun, pt. ca seara eram invitati la ziua unui prieten, dar a insistat, ca nu-i nimic, ca le pot lasa cheia, ei nu se supara. Poate am fost putin paranoica, dar eu nici nu stiam unde sta ea in Deva, iar pe tip l-am cunoscut 5 minute… Oricum, atunci mi-a picat fisa ca m-a sunat ea prima, dar nu ca sa vada cum o mai duc, ci ca sa-mi ceara o favoare…si n-am mai cautat-o. Cred ca a trecut deja un an de atunci, si evident ca nici ea n-a mai dat nici un semn.
    Oricum, imi place sa cred ca n-am pierdut nimic. 🙂

  7. hahaha , uite d-aia imi esti draga tu!

    io una am emigrat spre alte zari pana acum cativa ani, acum m-am intors si nu mai plec, deci play safe 😉

  8. Please be my friend! 🙂 Sa fiu sigur ca imi iau zborul!

    Eu m-am gasit de cealalta parte a baricadei, intotdeauna. Cand imi era lumea mai draga, mie imi ardea de plecare. Multe relatii proaspat incepute s-au dus pe apa sambetei caci mi-e imi ardea de plecat in lumea mare. Cam cum se intampla si acum cand eu vreau sa plec si ea vrea sa ramana 🙂

  9. Si ale mele prietene sunt raspandite prin lumea larga, Canada, Italia, Germania, Belgia sunt doar cateva tari care le-au adoptat cu bratele deschise. Pana la urma m-am impacat cu ideea, noroc ca mi-au ramas prietenii. 😀

  10. Eu nu am de gand sa emigrez! Varsta nu imi mai permite sa ma aventurez, caci altfel…mama, mama ce as pleca…Dar asta nu insemana sa nu fim prietene!
    De-a lungul anilor mi-am luat si eu tepe cu prietenele, nu multe dar suficiente…Poate o sa vi se para ciudat…dar in lumea reala( nu virtuala) au ramas prietenii trainice sincere mai mult cele intre mine- femeie si barbati.Fara nici un alt fel de sens…Nu stiu de ce dar asa s-a intamplat.Am prietene , nu multe, dar mai multi prieteni , adevarati.Voua , fetelor de aici vi s-a intamplat sa pastrati relatiile de prietenie…nimic mai mult…cu barbati, baieti decat cu cele de sexul nostru?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.