Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Lasati-ma sa va inspir …
Da, sună pompos, deşi nu aici bat.
Undeva prin august 2009 … am rămas fără job, în radio nu erau şanse de angajare pe un salariu măcar cât ultimul de la trust, criza închidea deja studiouri de web design din zonă. Chiar mă bucuram că apucasem să mă întâlnesc cu un ‘acţionar’ la un asemenea studio, care-mi spuneau că au închis ‘şatra’ de luni bune şi toţi sunt acum freelanceri.
Eram disperată. Rata pentru maşină, cu Casco, mergea spre 300 de euro LUNAR, teoretic mai şi mănânci, iar cel mai bun salariu în radio oferit era de 200 de euro. În învăţământ nu am ce să caut, până şi încercarea de a ajunge ‘junior designer’ sau orice, ban să iasă, s-a dus în cap, că nu aveam unde să mă angajez. Pe firmă bătea vântul, că nici clienţi nu mai aveai, când sute de mii de firme se închideau. Nasol moment.
Exact în zilele alea, când am ieşit la câte un pahar de vorbă cu tânărul respectiv, el mi-a dat ideea salvatoare “auzi, dar tu de ce te tot agiţi să te angajezi? Fă-ţi un portofoliu chiar de o pagină cu ce ai mai bun în ‘colecţie’, intră pe siturile de freelancing şi vezi ce reuşeşti”
Să stau să-i explic omului că nu sunt dintr-o familie de ‘antreprenori’? Că ai mei ştiu una şi bună: salariu? Că nu cred că pot reuşi, că nu am făcut asta niciodată? Că nu e normal să stai acasă şi să lucrezi?
Nu i-am explicat nimic, am povestit şi m-a inspirat SUCCESUL lui. Este la un nivel foarte serios, câştigă mii de euro pe lună, are puţini clienţi şi foarte ‘scumpi’. M-a speriat lipsa de oportunităţi, aşa că, nu aveam decât o direcţie. Şi am păşit pe drumul respectiv.
Şi da, au trecut 2 ani.
Am avut luni cu 16 ore de muncă pe zi. Dormeam şi munceam, cu mici pauze de chestii ‘fiziologice’. Am început de la proiecte pe 50-100 de dolari şi am crescut apoi preţurile. Am avut luni cu câştiguri fabuloase şi luni în care am făcut 50 de dolari şi mi-au plătit ai mei una-alta, înţelegând că în ‘biznis’ nu ai doar zile bune. ÎN MEDIE ÎNSĂ AM CÂŞTIGAT MAI BINE DECÂT LA SERVICIU. Ultimele luni au fost chiar şi mai bune, deci nu pot decât să regret că nu am făcut pasul mai devreme.
Un salariu este util, dar te ‘leneveşte’. Am avut mereu program scurt la muncă şi totuşi niciodată disperarea de a face bani. E bine că mi-am folosit timpul citind despre web design şi ‘practicând’ pe siturile proprii, dar nu am mers puternic pe a găsi clienţi şi a face bani serioşi.
Regret mutarea pe afacerea mea? NU!
Am învăţat în 2 ani de ‘antreprenoriat’ cât nu am învăţat în 10 ani de muncit pentru alţii. Nu ştiu termeni economici ‘fancy’, nu mă pricep la finanţe ca un contabil. Dar am învăţat să-mi gestionez banii, să-mi fac rapoarte pentru uzul meu, să studiez statistici etc. Am făcut prostii cu carul, am avut clienţi care au făcut prostii strigătoare la cer. Am întâlnit, chiar şi doar online, oameni de nota 100, am deranjat oameni şi i-am bucurat pe alţii.
Primesc frecvent mesaje pe email de la oameni care ar dori să încerce şi ei. MĂ BUCUR. Vreau să fiu o inspiraţie. Nu pentru că sunt deşteapta pământului, ci pentru că SE POATE. Inspiraţia mea a fost acum 2 ani un freelancer cu 10 clase peste mine. Un tip pe care nu-l voi putea ajunge probabil ca valoare, dar care mi-a demonstrat un lucru important: sunt bani pe piaţă şi e loc şi pentru tine.
Atât a trebuit să fac. În câteva ore am pus o pagină cu una-alta şi am început să licitez. Am încercat mai multe situri de specialitate, am avut zeci de clienţi. Cred că merg spre sută lejer. Acum lucrez cu un singur client şi, când mai e nevoie de bani de şaormă, pot licita la altceva. Mai fac un ban şi de pe publicitatea pe reţea, dezvolt situri noi, vând, reorganizez.
Nu toţi sunt făcuţi pentru asta, dar nu poţi ştii, până nu încerci. Nu aş fi crezut NICIODATĂ că am asemenea calităţi. Că ştiu să fac bani, să gândesc la ‘investiţii’, să ţin un buget. Sunt o fire creativă, deh, suflet de artist. Dar am învăţat şi studiez continuu.
Aş dori să vă inspir să vă găsiţi acel ceva care vă poate aduce un ban în plus şi poate în viitor şansa la un trai mai bun. Nu toţi sunt făcuţi să lucreze web design. Sunt traducători, creatori de conţinut, consultanţi SEO, virtual assistants. Poate nu trebuie nici să lucraţi pe net. Tricotaţi ceva frumos, vă place croitoria, faceţi prăjituri bune? Există ceva ce puteţi face, cu investiţii minime de bani şi un pic de timp. Găsiţi-vă acel ‘ceva’ şi vedeţi dacă puteţi câştiga ceva. Nu trebuie să rămâneţi fără job, puteţi doar face un test.
Şi atunci, când veţi spune ‘eu nu aş putea face asta’, măcar să ştiţi că aţi încercat.
Primesc deci mesaje de la voi, cei care citiţi. Sunt oameni care spun deschis să i-am inspirat să facă acest pas. Sunt oameni cărora le merge bine, alţii au decis că nu este o cale bună pentru ei. Vreau doar să fiu un exemplu că se poate. Că poţi câştiga un trai decent lucrând din dormitor. Chiar şi din pat, dacă ţi-e lene să stai la masă şi poţi tasta cu un laptop pe burtă.
Munca aceasta mi-a adus, pe lângă draci şi peri albi, multe satisfacţii. Financiare şi nu doar. Am LIBERTATEA de a-mi organiza eu timpul, decid când este momentul să nu fac nimic şi când trebuie să lucrez serios.
Sunt doi ani de când mă am pe mine de şef, doi ani în care am trecut de la bucurie la disperare, doi ani în care am demonstrat că pot ceva, dacă-mi pun mintea.
Vă stă la dispoziţie o întreagă categorie pe Învăţăm.Net, puteţi întreba şi discuta problemele respective. Puteţi comenta pe blog, mai daţi şi pe email de mine. Hai spre anul cu numărul 3 🙂
Ramona, cu siguranta pentru mine esti o sursa de inspiratie. Am stiut ca o sa iti iasa de atunci, din 2009, cand scriai articolul in care povesteai cum a inceput totul, si nu in cel mai bun dintre momente. Sper ca peste niste ani, sau luni, cine stie, sa scriu si eu un articol asemanator 🙂
Iulia, pai puteai sa-mi spui atunci, ca eram facuta pe mine 😀
Nici acum nu sunt suta la suta OK, nu ai cum intr-un asemenea business, dar clar ca am trecut de groapa de rahat in care eram atunci cufundata.
La un moment am văzut pe Twitter o frază pe care o redau aproximativ “Antreprenorul este omul care muncește pentru el 16 ore pe zi, doar ca să nu lucreze 8 ore pentru altcineva.”
În rest, multă baftă!
Eugen, adevarat graiesti. Acu’ partea buna este ca si poti sa nu lucrezi saptamani intregi, daca asa simti, deci zic ca pana la urma compenseaza. Ma bucur sa te vad cu blog ‘normal’ 🙂
draga Dojo, pentru astfel de post-uri te citesc
multumesc 🙂
Saru’mana de apreciere. E la fel si in tabara asta 😉
@Dojo: zau ca la momentul ala nu mi-am dat seama ca iti era asa de frica :). In plus, nici nu stiu daca imi bagam nasul pe aici prin discutii, stiu ca ti-am descoperit blogul intr-o dupa amiaza si am luat la puricat absolut tot ce era legat de ce/cum sa faci diverse chestii. Pe urma am intrat constant sa vad ce mai scriai.
Da’ pentru mine ai fost mereu unul dintre reperele alea care iti arata ca se poate, trebuie doar sa iti pui in cap, sa ai un pic de curaj si ceva aptitudini care pana la urma se pot si invata.
[…] în patru ani de freelancing? Written on September 2nd, 2011 by Staicu Ionuț-Bogdan Ramona m-a inspirat să scriu ce am învățat eu în vreo patru ani de freelancing. Ce am învățat în acești patru […]
Stai să apară angajații să-ți explice cât de nasol e ca freelancer pentru că n-ai colectiv cu care să glumești.
Fără să-și dea seama că fix colectivul îi trage enorm în spate (eu încer să evit orice zgomot mă scoate din flow).
** încerc
Și pentru că nu știu dacă afișezi trackback-uri, ia puțin spam: https://www.iamntz.com/2295/frontend-developer/ce-am-invatat-in-patru-ani-de-freelancing/ 😀
Ai punctat super bine dojo . Insa mult citesc , putini cred si foarte putini aplica in viata reala . Cum ai spuns si tu in general romanul nu crede in “povesti” el stie doar sa fie sclav si daca se poate sclav in strainatate . Multumim pentru aceasta “lectie” dojo .
Foarte fain și încurajator articolul. Mulți ani plini de succes îți doresc!
Esti o adevarata inspiratie pentru mine, Ramona, si iti multumesc pentru articolele tale optimiste, reale, sincere. Am si eu un an de cand sunt freelancer – uneori este atat de greu incat simt ca nu mai am niciun strop de putere. Alteori merge putin mai bine. Mi-a venit sa renunt de un miliard de ori. Am luat-o de la capat de fiecare data. Acum sunt in fata unei decizii care sper sa-mi schimbe viata:) Ne ma auzim.
Ai ajuns in tara? Cum s-a “simtit” uraganul in New York?
Ioana, multumesc pentru apreciere. Trebuie sa stii cand sa renunti si cand sa mergi mai departe si doar tu poti lua deciziile acestea. Si eu intr-un an am dat mai mult de ‘agonie’ decat de extaz, dar dupa asta s-au pus lucrurile la punct, pe masura ce mi-a crescut si experienta. Iti tin pumnii in ceea ce priveste decizia respectiva, stiu ca va fi cea corecta 🙂
Am scapat ‘ieftin’ cu uraganul. Din fericire aici in Queens au fost doar niste vanturi puternice (si foarte calde), plus cateva ore de ploaie din aia cu furtunul, nu cu galeata. Eram stresati ca se inunda casa (o parte din ea e pe demisol), dar nu a fost cazul.
Prin Manhattan au fost ceva inundatii si putin la sistemul de metrou, dar tot din fericire s-a rezolvat totul destul de repede. Marti am fost prin Manhattan seara si se circula normal. Mai nasol de oamenii blocati pe aeroport, cat nu s-au efectuat zboruri. Bine de noi ca plecam duminica asta, nu duminica trecuta. Nu steteam prin aeroport aici, ca ne aduceau prietenii nostri ‘acasa’, dar probabil aveam probleme cu ‘legatura’ din Amsterdam.
Multumesc pentru incurajari:) Ma bucur ca n-ati avut cine stie ce experienta cu uraganul si ca nu a distrus New York-ul – ca trebuie sa-l vad si eu:)) In rest, va doresc zbor usor, aripi intinse si sa ne auzim cu bine.
@DOJO crede-ma ca daca ti-as povesti viata mea ar fi cu siguranta o lectie de viata si un subiect de film de aventura prin cate am trecut…..pot spune ca am stat fata in fata de la Constantinos Pasaris pana la ministru apararii:)…
De acord cu tine, 100%. La mine este al 4 lea an in care fac “diverse” pe net. Astept sa ajungi in tara, ca sa te bag intr-o “sedinta” :))
Offtopic:
Bine că te-am găsit, că de mult voiam să te bag în blogroll.
Ne mai auzim/vedem/citim.
Un WE minunat îți doresc! 🙂
Saru’mana doamna. Io mai bantui pe blogu-ti, deci nu se pierdea oricum legatura. Un weekend placut la sfarsit de saptamana, vorba unui coleg 😀
succes in continuare Dojo,felicitari! ai reusit un lucru extraordinar dupa parerea mea,cel mai bine e sa fii liber,sa lucrezi cand vrei si cat timp vrei..pe tema asta vom mai vorbi cand ajung in timisoara si ne adunam mai multi la o ieseala;)
Felicitari si sa o tii tot asa.
Acum ai ajuns la un nivel in care sa nu mai ai nevoie de ajutor daca ai o luna mai slaba?
Esti o luptatoare! Sper sa ajung si eu sa fac ce imi place intr-o zi! Sa imi pun capul la contributie sa gasesc o cale de a ma lansa …
Esti categoric un model pentru mine! Mult succes in ceea ce faci pe viitor, sa ai si mai multi clienti si proiectele tale sa fie cat mai bine platite!
Dojo . Multi ar trebui sa fie ca tine !
Felicitări, Ramona ! Eşti un adevărat model şi e bine că eşti femeie, le încurajezi pe semenele tale care nu sunt prea susţinute de cei din jur, în temeiul că “femeia trebuie să stea la cratiţă” ! Îţi doresc din tot sufletul succes mai departe şi să mai scrii asemenea articole.
Off topic. Blogul meu “Noua abordare a lecturii” a primit căsuţă nouă, hăinuţe noi şi un nume nou. Te invit cu drag la inaugurare, pe https://zinnaida.ro/ , la Zinnaida’s ART Club ! Dacă-ţi place, te rog schimbă sau adaugă în blogroll. Mulţumesc !
Felicitari Ramona si multumesc pentru optimismul de care dai dovada si cu care ii inspiri pe altii si pe mine!
pfiu.. asta a fost ca o gura de oxigen:)) tocmai stateam in mijlocul camerei si ziceam ca eu nu o sa pot face nimic, niciodata.
Te felicit.Te citesc demult(chiar daca nu prea comentez) si am apreciat intotdeuna postarile tale motivationale. In ziua de azi, oamenii chiar au nevoie de asa ceva, cu atat mai mult cu cat cele spuse au ca fundament experiente reale, povestite in timp real. Multumim ca ne permiti accesul la o parte din viata ta :D. La multi, multi ani!
S-o tai, să strică!
S-o las, mi-e frică
Că vine altul şi mi-o ridică. (Ienachiţă Văcărescu)
Ce să fac? Aş vrea şi eu, dar mi-e frică. Plus că nu ştiu web-design, deşi n-ar fi chiar o problemă să învăţ. Cum să m-arunc cu capu-n gol?
Nu trebuie sa stii web design. Poate stii sa traduci, poate scrii articole bune. Vezi ce ti se potriveste si incearca. Te va costa ceva timp doar 😉
problema mea e alta. fac niste chestii pe siteuri de freelancing, insa mie nu-mi ies bani cu nemiluita. imi iese un simplu “salariu” din care nu-mi permit sa platesc la stat aproape 25%, sau cat naiba vine daca m-as legaliza complet, cu un pfa sau ceva de genul. nici situatia asta nu-mi place, ca sunt totusi un om corect, dar nici sa ajung sa mor de foame doar ca sa fac pe cinstita, cand eu de fapt lucrez zilnic, mi-am gasit SINGURA “jobul” si nici nu m-a ajutat statul cu vreun leu vreodata in viata mea. deci ce solutie am? ok, voi poate scoateti suficient cat sa aveti de unde plati ca sa va mai si ramana, dar eu n-am! plus ca nici nu sunt pe un segment d-asta unde sa-mi cresc in mod constant tariful. am vreo solutie, sau in final ajung la puscarie ca n-am dat impozit la stat pe niste amarati de bani? asta in conditiile in care m-am umilit si am incercat sa lucrez pe salariul minim la tot felul de joburi imputite, dar tot am fost prea proasta pentru romani, noroc ca pt clientii de afara brusc imi creste creierul! pe cine am intrebat, a ras de mine, cica nimeni nu plateste impozit, dar… nu mi se pare ok. help? tks.
fata, ma inspiri ! am vrut sa iti spun asta. te citesc de putintica vreme si de chiar mai multa vreme ma chinuie o serie de idei, de pus in practica … dar inca adun tupeu. pt ca inca nu cred. asa ca, am decis, te voi citi regulat 🙂 in speranta ca intr-o zi prind vant bun si ridic zmeul. keep going !
Este foarte tare ce ai realizat. Multi in locul tau se dadeau batuti si ar fi cautat mila rudelor/prietenilor/statului.
Din pacate nu poti sa fii freelancer sau sa iti faci firma proprie daca ai o meserie care necesita sa lucrezi pe aparatura scumpa sau impreuna cu un colectiv de oameni.