Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Adevaratele oportunitati NU sunt in Romania
Mi-e greu să cred că scriu asta.
A trecut un an şi jumătate de când am intrat în casa prietenilor noştri din New York. Prieteni care mă întrebau ‘şi, vrei să rămâi aici?’
Nu. Nu doream. Pentru că, alea câteva sute de dolari pe care îi făceam lunar, îmi permiteau să trăiesc în România. Nu extraordinar. Aveam destul să plătesc leasingul la maşină, să mai am de halit ceva, plus alte cheltuieli. Eventual un concediu, deşi nu eu le-am plătit în toţi aceşti ani. Să zic că nu murim de foame. Asta a fost de fapt replica în esenţă: nu murim de foame.
Am stat 12 luni în 2 ani acolo, am cunoscut români plecaţi de 20 de ani sau de 5. Absolut toţi s-au descurcat minunat. Cu toţii îşi amintesc despre viaţa în România, despre salariile micuţe pe care le aveau şi bucuria când, o dată la an, puteau eventual să cumpere o maşină de spălat nouă, apoi un frigider. Oameni cu şcoală, oameni ‘economicoşi’. Care în ţară au realizat prin muncă una-alta, dar greu şi în destul timp.
Prietenii din Alabama au casă de un an jumate’. Şi-au luat cetăţenia acum câteva luni, deci sunt de 5 ani aprox. în State. Au plătit 25% din casă anul trecut (undeva la 50.000 de dolari), în rest au rată. Şi-au luat 2 maşini (necesare, mai ales în Sud, unde sunt distanţe mari), au ECONOMII şi s-au trambalat de pe Coasta de Est pe aia de Vest, în tot felul de mici călătorii. Că doar sunt tineri şi America e mare.
Nu sunt directori de bancă, nu au salarii uriaşe. Aceiaşi oameni NORMALI, au realizat într-un cincinal acolo, cât nu făceau aici în 30 de ani probabil.
La fel cu ceilaţi prieteni de acolo. Sunt oameni obişnuiţi, cu locuri de muncă obişnuite. Şi totuşi, scăzând cheltuielile şi tot ce înseamnă viaţa într-un stat ca New York, au realizat şi realizează enorm, comparativ cu noi, cei care nu murim de foame.
Încă un exemplu, din familie de data asta, este al unui medic în Spania. Acomodarea la un nou stil de viaţă, alte tehnologii şi viaţa ca ‘alien’ nu sunt uşoare. Mai ales pentru un om care nu a prea ieşit pe termen lung din ţara lui. Limbă nouă, obiceiuri noi, alte costuri. ŞI ALTE VENITURI. Persoana în cauză, deşi are cheltuieli mai mari decât în ţară (acum plăteşte şi chirie, iar asta nu e chiar 50 de euro), are un salariu atât de bun, încât rămâne în fiecare lună cu bani frumoşi. De câteva ori mai ‘frumoşi’ decât câştiga în ţară, unde, chiar dacă nu murea de foame, nici mare brânză nu putea spune că face.
Este un om care pe ‘scara’ medicală a ajuns la cele mai de sus trepte. Un om cu 30 de ani de experienţă, care avea ultimul salariu cât un om de radio, cu o oră de emisie pe zi. Da, ultimele noastre salarii erau la fel. Eu nu ţineam viaţa nimănui în mână, dacă făceam o prostie, nu murea nimeni. Nu am 30 de ani de carieră, nu am asemenea studii, nu am asemenea responsabilităţi. Aveam 3 ore de stat pe la studio, de luni până vineri. Persoana în cauză stătea cel puţin dublu, asta când nu puneam gărzile.
Ultima lovitură de graţie a fost acum câteva zile, când am prins pe Facebook câţiva colegi din generală. Majoritatea celor plecaţi sunt mai ‘realizaţi’ decât cei din ţară. Sunt extrem de puţine excepţii aici, care chiar au realizat ceva comparativ. Cea mai cea este o colegă ajunsă designer vestimentar. Da, are compania ei, îmbracă vedete, are magazine de prezentare în LA şi NY. La 32-33 de ani este CINEVA în lumea modei.
Cea mai deşteaptă chestie pe care au făcut-o părinţii ei, a fost că au lăsat-o să plece în State şi că au ajutat-o. A făcut şcoală acolo, a studiat design, acum asta face. Trăieşte într-o ‘cocioabă’ în Beverly Hills, hainele ei sunt purtate pe covorul roşu. Ce făcea aici? Probabil chestii minore, că nu ar fi avut nici piaţă bună nici atâtea oportunităţi.
Nu a fost cea mai deşteaptă din clasă. Nu a fost premianta clasei (cel puţin nu până în a VIII-a, cât am fost colege). A avut o pasiune, a fost un copil serios şi a primit sprijinul necesar de la părinţi, care au ‘mirosit’ că altundeva sunt oportunităţile mai mari.
Am destui prieteni pe aici. Oameni cu şcoală, unii chiar rude cu prieteni plecaţi te miri pe unde. În timp ce fraţii lor fac bine prin Cehia, Germania, Italia, Spania sau SUA (ori naiba ştie ce altă ţară), ei doar nu mor de foame. Am prietenă ‘dascăl’ la universitate. O fată excepţional de deşteaptă şi de capabilă. Genul de premiantă, de ‘over-achiever’. Îi este ruşine să spună ce salariu are.
Sunt oameni care teoretic şi-au făcut ‘datoria’ de tineri. Au studiat, muncesc, sunt cinstiţi. Şi abia ‘supravieţuiesc’.
Niciunul dintre oamenii pe care îi ştiu ‘de dincolo’ nu are 3 capete şi nici 2 perechi de … Sunt oameni obişnuiţi, unii cu studii superioare, alţii fără. Oameni serioşi, care au plecat SĂ MUNCEASCĂ CINSTIT, aşa cum făceau şi în ţară. Dar care câştigă salarii decente, care au acces la un sistem medical mai bun (îl plătesc, dar funcţionează), care-şi duc copiii la şcoli decente.
Sunt tot mai convinsă că, dacă nu doreşti doar să nu mori de foame, România a încetat să mai fie o variantă. Este greu să te adaptezi altor cerinţe sociale, este greu să te rupi de ‘casă’. Dar în cele mai multe cazuri, un om serios nu doar că nu mai moare de foame pe dincolo, dar are deschise alte ‘uşi’.
Idei? Experienţe? Unde-i mai bine?
Bine punctat: aici in Ro nu mori de foame, dar nici mare brânză nu poti spune că faci 😀
Eu sunt cum s-ar spune unul din oamenii “obisnuiti” – am studiat, muncesc, fara mare ajutor de la parinti.
Insa pe Facebook mi-am revazut unii fosti colegi de liceu – si spre surpriza mea, multi au ajuns diversi manageri 😀
Si, daca stau insa bine sa-mi amintesc, parintii lor insa o duceau chiar foarte bine material…
Intradevar sunt la americani, normal ca sunt atunci cand esti un vampir global.
“Run, Forest, run!”
Eu am un prieten zeu in informastica care tocmai isi ia zborul spre SUA…si mult ma mai bucur pt el ca prea era capabil si plafonat in Romania!
Am fost plecat afară, am muncit și m-am întors în .ro. Ceea ce spui tu se referă strict la cei care merg și se angajează pe un job în domeniul lor, dar majoritatea românilor plecați merg pt munca de jos și trag câțiva ani, până scapă de probleme, rate, datorii etc.
Nu cred că e totul așa de negru cum zici tu, de ex tu ca om de online poți să îți desfășori activitatea de oriunde, iar dacă ai un venit decent din online România e ok ca țară și prețuri, de ce oare mulți pensionari din vest vin la noi sau alte țări din est după ce se pensionează?
Cea mai grea problemă la noi e lipsa caselor, dar ține cont de faptul că 85% dintre români sunt proprietari, pe când în alte țări proporția e de 60% proprietari și restul chiriași. Noi suntem obișnuiți să avem casa noastră, vesticii nu au nici o problemă să stea în chirie toată viața.
Oh well, m-am lungit. Poate fi ok și România, dar depinde de specializarea pe care o ai. Dacă aș fi medic, profesor cred că aș pleca și eu rapid.
Marius, nu toata lumea poate sa fie web designer. Am inteles si io pana la urma 🙂
Prietenii nostri plecati in State NU au avut diplomele recunoscute in general, asa ca ori au facut noi studii, ori chiar au muncit de ‘jos’. Chiar hamal sau vanzatoare, desi aveau studii de IT, respectiv Drept. Dar totul s-a reglat foarte repede si au prins mereu o ocazie de mai bine.
Si totusi cum de vrei sa ramai aici?
Dap, mi-ai amintit din nou cum e la noi. Eu am noroc ca lucrez in domeniu IT, nu e ceva mare, dar clientii firmei la care sunt angajat sunt tot din SUA. plus ca mai lucru si pe Elance.com si asa am un oarece venit pe luna. Dar multi oameni sunt cam uitati in tara asta. Avem si bune, si rele. Totusi, sansele sunt mai mari dincolo.
Sunt plecata de 13 ani . Nu muncesc in “munca de jos”. Ceea ce m-a invatat experienta aceasta este ca totul nu se rezuma numai la bani.
🙁 Stii parerea mea. Eu n-am plecat din tara pentru ca muream de foame. Cand spun cuiva ca am plecat ca sa nu mai vad vanzatoarea de la magazin ca-si sterge mucii si dupa aia intinde aceeasi mana dupa paine – oamenii zic ca-s nebuna. Dar nu sunt chiar nebuna, ca toate chestiile astea mici se aduna. Cand in fiecare zi vezi numai mizerie umana, gunoaie, nesimtire, si in general energie negativa, ti se pune la un moment dat pata.
parerea mea o stii deja: in Ro nu e de trait, mai ales daca ai copii.
incep sa compar traiul in Ro cu experientele gen Peace Corps. daca esti tanar si entuziast, iti arde sa te lupti cu sistemul si cu lipsurile, insa daca treci de 30 de ani si vrei o familie si un pic de confort, pleci spre plaiuri mai prietenoase.
o idee scurta si la obiect : oriunde altundeva numa nu in Romania!..aici nu se poate sa traiesti bine daca muncesti cinstit..te fura statul,oamenii nu te ajuta in nici un fel,toata lumea alearga,fuge peste tot,nimeni nu are timp de nimic,dar bani tot nu au..nu putem compara nici pe departe universitatile de afara cu astea de aici..
Deci, noi suntem cu totii niste genii si ar trebui sa traim in lux… dar ne fura statul si nu ne ajuta oamenii.
Genial!
Te-ai gandit sa scrii o carte despre asta?
Am fost, am revenit…iar am fost, iar am revenit… ..etc 🙂 Data viitoare nu mai revin, desi acum am un job foarte fain aici. Dar ma termina prostia umana si energia negativa ce-o vad in fiecare zi.
Ma ingrozeste ideea de plafonare. D-aia o sa plec. Macar altii sa-mi accepte si respecte munca … si ceea ce creez 🙂
Eu n-am nimic împotriva celor care decid să plece, e alegerea lor, viața lor. Dar cred că nu trebuie să fim așa de fanatici cu „mai binele” ăsta de la alții. Nu zic că n-o fi, zic doar că acolo a fost făcut tot de oameni, nu de extratereștri. Așa cum s-ar fi putut face și aici dacă nu s-ar fi grăbit așa de mulți după 89 să zică că aici nu sunt oportunități. Or noi suntem neam din ăla care ne e silă de politică, îi blamăm pe ăia care se bagă în ea, dar vrem să vină Făt frumos pe cal alb să ne scape și de corupție și de sărăcie. Nu prea se poate, dacă nu pui și tu un pic osul.
ipotetic vorbind, daca toata populatia romaniei ar pune osul, atunci s-ar putea face ceva. desi ma indoiesc, pentru ca lipseste educatia aia de 7 ani, pentru ca e nevoie de un lider pentru a construi ceva si pentru ca romanii au oroare de a fi condusi. tot romanul stie el mai bine, cum adica sa faca ce zice altul?
practic ceea ce sugerezi tu este utopie. am crezut si eu asta, am incercat, da’ iti spun ca nu merge. e ca si cum ai incerca sa faci pluta in nisipuri miscatoare.
Am fost si am revenit dar nu voi mai face aceasi greseala…
Nu am mai fost in tara de 5 ani. Sunt aici pentru ca a fost alegerea mea. Si nu regret asta nici macar o secunda.
Aveam o senzatie ciudata ca ma sufoc in Romania. Si am plecat.
Prima data in Germania…si apoi am decis ca SUA este ceea ce vreau. Am pus o parte din povestea mea de emigrare pe blogul meu,asa ca nu o sa ma mai repet.
Ramona, tu stii exact ce vrei si unde vrei. Nu accepta mai putin sau un compromis. 🙂
Guess who isi merita toate laudele pentru melodia NU NEAM NASCUT IN LOCUL POTRIVIT 😉 . persoane ca tine si multi alti raman la noi incercand sa faca ceva cu viata lor 😉 nu cred ca veti avea succes la noi 😉
Parerile sunt impartite si adevarul este undeva la mijloc…sunt argumente pro si contra emigrat. Eu nu mi-as lasa parintii, prietenii si ceea ce am realizat aici ca sa o iau de la capat in alta parte.
sunt tari ca australia in care emigrantii sunt asteptati cu bratele deschise, te duci pe un job cei din tara te ajuta cu documentatia
inca nu am fost plecat nicaieri insa ma bate gandul
V-ati intrebat vreodata de ce la ei e cum e si la noi e jale ?
Ce au facut ca sa ajunga asa si ce faceam noi in perioada in care ei se dezvoltau ?
ps: In momentul in care vom sti de unde venim,… cu foarte mare precizie, vom sti si incotro ne indreptam.
++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++1
Eu cred ca daca faci performanta, poti trai mai mult decat bine oriunde in lume. Pentru patura de mijloc, in schimb, Romania nu e locul potrivit pentru o viata decenta.
La noi trebe sa lasi cinstea deoparte si sa intri in “haitele” de hoti! Si atunci n-o sa mai mori de foame nici aici!
Bun subiectul!Pe mine ma pune pe ganduri viitorul tineretului…este adevarat ca se gasesc si locuri de munca platite mai bine dar ata in orasele mari…automat acolo nu ai casa ta…platit chirie si apoi sa vezi daca iti mai ramane si de celelalte cheltuieli(intretinere, gaze,cablu, un net…ca doar e un rau necesar…)dar sa mai si mananci…Fata mea termina anul acesta masterul in kineto si chiar imi este frica de ce va urma…serviciu in orasul nostru…exclus…In Bucuresti inseamna chirie(acum sta la camin, e la sta, la fara taxe caci invata foarte bine), salariile in domeniu sunt mici, undeva la 1000-1200 lei.O bate gandul sa plece …dar fara ceva sigur nu poti sa te avanti in necunoscut…
Ramona eu daca nu avem unuele probleme…plecam de mult…sa muncesc pentru bani mai multi , sa stiu ca asigur familia cu ce au nevoie…nu luxuri, dar sa traiasca decent…
intamplator am dat si eu peste acest articol. daca tot ai incheiat cu o intrebare, incerc sa iti dau si raspunsul meu.
eu am plecat de vreun an. in Ro aveam un salariu considerat mediu-mare, dar imi asigura necesarul ca sa nu mor de foame. concediile in strainatate presupuneau CAR… mai ales ca nu aveam pe nimeni “in spate”, parintii abia ducandu-si traiul din pensiile imense pe care le au dupa 35 de ani de munca.
anul asta care a trecut mi-a fost greu, caci bine ai spus ca nu e usor. uneori o duci poate un pic mai rau ca in Ro, dar stii ca esti la inceput si ai mari sanse sa iti fie muuuuult mai bine. daca ai rabdare si vointa, poti reusi.
si da, viata in “strainatate” e diferita in bine (eu asa cred): mai multa verdeata cu adevarat verde, oameni mai relaxati, mai multe oportunitati…
am fost de 2 ori in Ro in anul asta si pot sa spun cu mana pe inima ca daca nu ar fi pe acolo unii oameni care nu mai pot sa se suie in avion sa vina sa ma vada, nu cred ca as mai calca pe acolo in urmatorii 5. mi se pare deprimant pentru ca nu inteleg de ce aici se poate si acolo nu.
inca ceva – cand am plecat, am lasat in urma un job super stabil, un apartament proaspat renovat etc. multi mi-au spus ca sunt nebuna. eu cred ca nu sunt…
Bun venit pe dojoblog 😉
Ma bucur ca ai raspuns, chiar e interesant de vazut cum este problema vazuta prin ochii vostri. Iti doresc succes si putere de munca, restul le faci si singura 😉
Inca nu stiu cum e sa locuiesti in afara, am stat 7 luni in Maroc dar pe reprize si nu am avut loc de munca. Dar cand voi pleca definitiv (curand) am sa revin cu un raspuns mai concret. Momentan cred ca afara e mai bine si ai mai multe oportunitati
Tocmai am revenit din vacanta si am dat de articolul tau pe RSS. Fac parte din categoria celor plecati in afara si nu am regrete. Am peste 4 ani si jumatate de cand am plecat si ma felicit constant ca nu am ramas. Ultimele 2 weekend-uri le-am petrecut in Bucuresti datorita conexiunilor zborurilor. De nu am regrete? Nu vreau sa supravietuiesc, ci imi doresc sa traiesc si din pacate de multe ori e mai greu in Romania. Plus am impresia ca toti fostii colegi din Cipru care s-au intors in Romania au murit social. M-am vazut cu cativa acum si discutam despre ce mai fac, cu cine se mai vad… cand erau aici ieseam la fotbal, mergeau la diverse cursuri de dans, petreceri etc (pe scurt erau f activi social), de cand sunt in Bucuresti doar lucreaza. Lista de avantaje cred ca poate continua mult si bine… Nu curge lapte si miere in afara, insa daca esti serios ai sanse mult mai mari decat in tara (nu o sa uit o reprica auzita in tara: “daca nu iti convine poti sa pleci ca sunt sute de prosti care isi doresc postul tau”).
In fine… se poate discuta mult despre subiect, insa ma opresc aici 🙂
Eu cred ca oportunitati sunt si in Romania doar ca trebuie sa le observam la timp.Iar performanta se face si in tara noastra
Si marmota invelea ciocolata =))
[…] -un articol foarte bun, şi în acelaşi timp dovada că în Romania doar dacă ai neamuri mai faci ceva […]
Sunt, dar putine, trebuie sa fii norocos, in momentul potrivit in acel loc…sau sa ai “un inger pazitor”care sa te ajute la inceput de drum, sau ceva capital…
OCCUPY BUCHAREST! Se pot schimba lucruile.
Si eu am plecat din Romania si o duc mai bine aici unde sunt. Dar regret ca nu am luptat pentru tara mea si pentru a inlatura toti coruptii de la putere. Sigur, nu este usor, dar daca toti oamenii cu bun simt si cu ceva minte s-ar aduna, cred ca am putea face ceva… niciodata nu e prea tarziu pentru a schimba ceva.
[…] mor de foame Filed in mintea romanului cea de pe urma Am citit asta la dojo și am simțit că-mi pune sare pe rană. Mă gândesc și eu din ce în ce mai serios la […]