Cu totii am inceput de la zero …

Cu totii am inceput de la zero …

În orice ‘industrie’ există oameni care au făcut primii paşi sau cel puţin au început înaintea ta. Că este vorba despre blogging, gătit sau atletism, mereu vei începe de undeva. Şi când o vei face, există alţii ÎNAINTEA ta, de care te despart ani de experienţă şi de muncă. Şi?

Nimeni nu s-a născut învăţat

De câte ori povestesc despre pasiunile mele sau munca pe care o depun, există unii speriaţi de ideea de a porni într-un nou domeniu. ‘Că nu ştiu nimic’. Ceea ce majoritatea uită este că şi ‘campionii’ au pornit de la zero. Un om de ştiinţă de acum buchisea ca orice copil acum câteva zeci de ani. Cel mai mare fotbalist învăţa odată să lovească o minge aşa cum trebuie şi pica în bot când ‘lufta’. Un campion de arte marţiale învăţa cum să ‘facă’ un pumn, aşa cum un muzician talentat lălăia fără noimă.

Nu ne naştem dansatori, web designeri sau chirurgi, putem eventual să avem anumite ‘aplecări’ spre un domeniu şi părinţi destul de deştepţi să ne îndrume. Sau, dacă nici asta nu merge, ne găsim domenii ce ne pasionează şi ne rupem spinarea muncind.

Am fost clei la engleză în a VI-a, total pe lângă orice însemna radio la 20 de ani, un karateka sinistru de prost. Nici măcar să urc nişte fişiere pe un server nu ştiam, iar munca pe Front Page mi se părea lucru mare.

De jos nu ai decât o direcţie .. în  sus

Talentul ajută enorm. Dacă nu, munca. Muncă serioasă, pasiune, dedicaţie. Nopţi nedormite, cearcăne de la atâta studiu, vânătăi şi extenuare de la efort fizic continuu. Pentru că, deşi porneşti de la zero, ai atât de mult de ‘urcat’, de nici nu-ţi imaginezi. Iar anii altora în faţa ta nu înseamnă nimic. Decât că au început mai devreme. Au fost oameni ‘avansaţi’ faţă de mine în orice domeniu. Au fost unii care şi-au păstrat avantajul, pentru că au continuat să se dezvolte constant, mulţi sunt acum în urmă.

Faptul că faci sport de 5 luni nu înseamnă că nu poţi sparge un record stabilit acum 20 de ani. Faptul că ai învăţat ceva web design de la alţii, nu înseamnă că nu poţi mâine deveni mai bun decât ei. Poţi chiar să-ţi întreci profesorii, dacă munceşti destul de mult şi de serios. Totul depinde de cât eşti dispus să munceşti.

Marea luptă nu e cu alţii, e cu tine

Cu ocazia micii mele cuvântări la Arad, am primit o întrebare interesantă: ‘ce te faci, când alţii îţi pun beţe-n roate?’

Întotdeauna se vor găsi canalii care să te ‘sape’. Că eşti freelancer (întrebarea aici bătea), că lucrezi într-un colectiv, că eşti sportiv. Am avut destule neplăceri ca şi angajat. Ba de la colegi, ba de la câte un şefuţ. Oameni de nimic, care nu suportă să-i vadă pe alţii că se dezvoltă. Pot să-ţi facă probleme, chiar şi un ulcer, dacă-s buni în mizeriile lor. Ce nu pot să-ţi ia NICIODATĂ este experienţa pe care o câştigi prin muncă serioasă.

Oricât de bine merg micile lor şmecherii, TU înveţi continuu. TU devii mai bun cu fiecare zi. TU îţi deschizi noi posibilităţi. Şi există (mereu există) momentul în care apa şi pietrele se separă. Gunoaiele rămân acolo unde le este locul, iar tu prinzi ‘şansa’ aia care-ţi va schimba viaţa. Iar eforturile tale te vor ‘răzbuna’.

Am avut 20 de ani odată şi sufeream pentru orice mizerie. Şi judecam oamenii cu o mare uşurinţă. Eram mereu frustrată de tot ce mi se întâmplă şi eram şocată de răutatea oamenilor. Nu este uşor să înveţi să ignori muşcăturile altora. Nu este uşor să zâmbeşti relaxat când alţii te consideră un pierde-vară pentru că nu ai aceleaşi idealuri. Dar te obişnuieşti să fii ‘ciudatul’ colectivului, care munceşte şi învaţă, pentru că până la urmă, când se termină jocurile de culise, contează CE ŞTII ŞI POŢI SĂ FACI. Asta vei vinde ca angajat, asta te va ajuta în afacerea ta, asta îţi va aduce premii muzicale sau succes în pictură.

Poate nu vei fi viitorul Jobs, dar asta nu înseamnă că te va ocoli succesul

Nu toţi devenim genii în domeniile alese. Nu toţi vom doborî recorduri mondiale la 100 de metri garduri, nu vom descoperi ceva colosal în ştiinţă, nici măcar nu vom fi putred de bogaţi.

Nu sunt cel mai bun vorbitor de limbă engleză, dar o ştiu suficient de lejer, încât să am deschisă o piaţă internaţională pentru afacerea mea. Nu sunt cel mai bun web designer sau ‘desenator’ de teme wordpress, dar trăiesc confortabil din asta. Nu voi avea niciodată talentul şi priceperea unui fotograf serios, dar nu mi-e chiar ruşine cu ce fac. Nu am fost cel mai tare om de radio din oraşul meu, dar am avut un deceniu de satisfacţii. Şi oameni care şi acum îşi amintesc de emisiunile mele.

Atât timp cât creşti mereu şi înveţi constant, eşti pe drumul cel bun. Dacă în fiecare zi EŞTI MAI BUN, acesta este succesul. Nu te vei înbogăţi poate, dar, dacă prin munca ta îţi asiguri un trai decent, înseamnă că faci bine. Dacă pictezi tot mai frumos sau execuţi un dans fără greş.

Aruncă un ochi în trecut şi înfruntă viitorul

Mă gândesc cu amuzament la prima notă de patru din viaţa mea. Da, la Engleză. De primul site. De prima întindere la karate. Mi-a luat DOI ANI să pot coborî în ‘sfoară’ pentru că sunt ‘ţeapănă’ ca un bloc de granit. Începutul este PENIBIL şi frustrant. Am plâns la primele emisiuni de radio, pentru că eram parcă tâmpită. Am plâns de ciudă de fiecare dată când începutul părea imposibil de greu pentru mine. Nu aveam talent la multe chestii, dar de multe ori munca asiduă ajută.

E plăcut să-ţi aminteşti începuturile umile şi să apreciezi MUNCA depusă. Nimeni nu face performanţă doar pentru că-l pupă-n dos pe şefu’. Dar face performanţă în ani de muncă şi de pasiune. După scurta incursiune în trecut, priveşte spre viitor. Spre oamenii care au succes. Care sunt MAI BUNI DECÂT TINE.

Nu te compara cu X care e un ‘ratat’ în domeniul tău. E uşor să te compari cu cei mai slabi şi să fii autosuficient. Compară-te cu cei mai buni din branşa ta. Nu te gândi că un român câştigă x dolari pe lună. Compară-te cu cei din industria ta, care câştigă în stil ‘occidental’. Ia recordurile mari şi încearcă să le depăşeşti, nu te bucura că alergi cel mai repede din satul tău.

Că tot este moda să ne luăm anul la purecat şi să ne pregătim pentru următorul, hai să ne privim performanţele. Să ne gândim unde ne duce drumul ăsta şi ce ne împiedică să fim aşa cum visăm. Şi să începem anul hotărâţi să muncim mai bine şi mai deştept. Să ne realizăm potenţialul şi să NU mai căutăm scuze.

Şi .. cine ştie .. anul viitor discutăm aici despre 12 luni în care am realizat atâtea .. doar pentru că ne-am pus în minte să nu mai acceptăm jumătăţi de măsură.

Voi ce mai ‘începeţi’ şi unde credeţi că mai aveţi de lucru?

Orice share ajuta. Multumesc.
Share on Facebook
Facebook
Pin on Pinterest
Pinterest
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

23 Comments

  1. Tudor Arghezi zicea: “Opera este o imbinare intre har, talent, inspiratie, truda si efort”, cred ca am putea inlocui lejer ‘opera’ cu ‘succesul’ in bransa aleasa si ne-ar da ceva foarte adevarat 🙂

  2. “Marea luptă nu e cu alţii, e cu tine” , cata dreptate ai Dojo.. trebuie sa ai vointa pentru a reusi sa inveti si asa cum zici tu , nimeni nu s-a nascut invatat..

  3. Hehe, ma recunosc in partea cu 20 de ani, sper sa-mi vina si mie mintea la cap :))

  4. Stefan

    Bine a mai spus cineva in comentarii, motivant articolul. Imi place tare mult cum scri, mai ales articolul asta… cred ca mutli aveau nevoie de asa ceva; poate chiar si eu.

  5. Imi place articolul tau pentru ca ai reusit sa ma faci sa ma gandesc … oare ce vreau eu?
    Nu e vorba de cariera, e deja stabilita directia ei si e ascendenta. Ma gandeam la inceputurile in ale blogging-ului, pentru ca sunt un incepator.
    Pentru ce scriu oare? Care e motivatia? Scriu pentru mine sau pentru altii?
    Imi place sa povestesc asta e clar. Sa ma citesc mai incolo si sa imi aduc aminte. Dar parca e frumos si daca ma citesc altii. Daca le si place deja ma simt mai bine. Nici nu stiu ce sa mai zic. Clar un lucru e sigur. Vreau sa fac Romania montana cunoscuta romanilor in primul rand. Mai incolo poate si strainilor. Avem asa o tara frumoasa. E pacat sa nu o promovam.

  6. Smile

    Parca ai scris un articol asemanator anul trecut tot cam pe sfarsit de an :). Oricum noul articol e mai bun, apropo de cum evolueaza lucrurile in timp.

  7. descultii-europei

    ehee…ce bine ar fi daca ar gandi toti ca tine…
    Din nefericire, am multi colegi la birou care nu fac altceva decat sa comenteze ca altul castiga mai mult decat ei desi , cred ei ca munceste mult mai putin.
    Sau alte exemplare, care oricat ai incerca sa le deschizi capatana sa-si doreasca mai mult, raspund senine ca ele asta vor sa faca toata viata si nimic mai mult…dar daca se poate 10% la salariu, nu se supara…

    in privinta ultimei parti din post,m-a apucat si pe mine acum melancolia dupa vremurile alea cu voleiul si karatele si cat mi-a luat sa ajung de jos pana sus…pacat ca m-am lasat de ele…

  8. Nobody else but you can keep you from smiling.
    Sa ai un an si mai bun zic 🙂

  9. Ramo, tu zici bine dar sunt atat de putini cei care FAC si prea multi cei care in loc sa incerce sa se ridice isi ocupa timpul cu trasul altora in jos. E un hobby care ocupa prea mult timp deci nu mai au cand se invete ceva nou.
    Daca vrei sa traiesti “jos” macar taci din gura si multumeste-te cu ce ai dar lasa-i pe ceilalti sa-si vada de treaba lor, nu le infige bete unde vezi cu ochii.
    Ai mei m-au invatat aia cu “nu te compara cu altii” din clasa I. N-am inteles-o atunci dar a prins enorm de bine mai incolo.

  10. Eu am trecut prin chestii grele ….mi-a murit mama de cancer….am fost in imposibilitetea de a o vedea ….si cand am ajuns era deja in cosciug….m-am tezit iontr-o casa goala cu sechestru de la banc ape ea…existau niste credite neachitate de care nu stiam…..ideea este ca nu m-am dat batut….nu mai am un leu datorie …sechestrul l-am ridicat….ma descurc….dar nu mi-a fost usor….acum cand dau de ceva greu mis e pare floare la ureche privind in urma!

  11. Cred ca intotdeauna vor exista cei ce iti vor pune bete in roate. Nu exista alta cale de iesire decat sa ii consideri ca facand parte din decor , sa ii ocolesti sau sa ii sari si sa treci mai departe vazandu-ti de drum. Avem tendinta de a ne compara cu ceilalti. De ce nu ? Din pacate vizam numai rezultatu final , nu ne interesam de cum s-a ajuns la el. Nu ne intereseaza experientele altora, important e ca ei au si noi nu. Nu ne intrebam practic niciodata daca meritam sa avem ceva considerand ca totul ni se cuvine. Numai pentru ca suntem noi. Exista bineinteles si exceptii. Din fericire. Exceptii ce au dat cel putin odata cu capul de tocul usii si au fost obligati sa priveasca nitel in jos . Si asta le-a servit.

  12. Eu ma bucur cand vad un concurent mai bun decat mine …pt ca fur de la el…si ma ambitionez sa devin din ce in ce mai bun….si nu ma voi lasa pna ce nu ajung cel mai bun…sauprintre cei mai buni!

  13. @Descultii – europei : una dintre chestiile bune la straini este ca salariul este tabu. Nu se pomeneste in discutii decat foarte rar si atunci doar intre cei f apropiati. Se evita astfel conflictele de genul celor expuse de tine. Inlaturand cauza distrugi efectul . Ca toti suntem oameni.

    • Descultii-europei

      Nu stiu ce sa zic…cat am lucrat pe la londra , salariul nu era chiar asa tabu.
      Cam toti erau invidiosi pe statutul de expat si nu stiau decat sa se planga, de greutatile vietii.

  14. Din acest articol mi se pare ca rezulta un mod sanatos de a gandi. In opinia mea increderea si perseverenta sunt esentiale!

  15. ionuț

    E posibil sa lupti cu parintii.

  16. Da! Mi-ar place ca acest articol să-l citească multă lume.

    • dojo

      Cezar, bun venit pe blog 🙂

      Multumesc de apreciere.

  17. Ramona, eşti fenomenală. Gata, intru în fan clubul tău 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.